Indicarea clară a preţului unui produs sau serviciu îi permite consumatorului nu numai să cunoască valoarea de achiziţie, ci şi să compare diverse produse şi servicii.
Care sunt principiile care trebuie respectate?
Cum trebuie indicat preţul unui produs?
Cum trebuie indicat preţul unui serviciu?
Indicarea reducerilor de preţuri
În ce domenii sunt reglementate preţurile?
1. Condiţii care trebuie respectate în momentul determinării preţului
Preţul trebuie să fie sigur, adică determinat sau determinabil. Trebuie, de exemplu, să fie precizat dacă preţul este calculat în funcţie de cantitatea achiziţionată în cazul unui produs vândut în vrac.
Preţul nu trebuie să fie anormal.
Preţul trebuie să respecte uneori anumite reglementări sectoriale.
2. Transparenţa şi claritatea în indicarea preţurilor
Preţurile trebuie să fie indicate în lei, în scris, lizibil, vizibil şi într-un mod neechivoc.
Informaţiile asupra cantităţilor bunurilor sau serviciilor primite ori care urmeaza să fie primite pentru un preţ dat, trebuie să fie clare, atât în cadrul contractului, în condiţiile generale, cât şi pe factură.
Fii atent, pentru că există încă anumite probleme în ceea ce priveşte claritatea facturii în anumite sectoare, în special în cazul unor “pachete”, fără a se face o distincţie clară între diferitele produse sau servicii.
Orice reducere de preţ trebuie indicată în mod clar, astfel încât să nu existe nici o îndoială în privinţa preţului care trebuie plătit.
3. Preţul total
Preţul indicat trebuie să fie preţul total, adică preţul cu toate taxele incluse: T.V.A., alte taxe şi incluzând toate serviciile care trebuie plătite suplimentar în mod obligatoriu de consumator.
1. Preţul de vânzare unitar
Preţul de vânzare unitar este preţul care trebuie plătit pentru o unitate sau o cantitate determinată de produs.
Acest preţ trebuie indicat cu respectarea unor anumite principii :
trebuie indicat pe produs, pe ambalaj sau în imediata apropiere. Nu trebuie să existe nici o îndoială în ceea ce priveşte produsul la care se referă preţul.
dacă mai multe produse sunt oferite la vânzare la acelaşi preţ şi expuse împreună, vânzătorul poate afişa un singur preţ, chiar dacă nu este vorba de produse identice.
în cadrul aceleiaşi unităţi (locatii), vânzătorul trebuie să indice acelaşi preţ pentru produse identice.
2. Preţul pe unitatea de măsură
Preţul pe unitatea de măsură este, după caz, preţul care se plăteşte pentru un kilogram, un litru, un metru, un metru pătrat ori un metru cub de produs sau orice altă unitate de măsură utilizată în mod generalizat şi obişnuit pentru comercializarea unor produse specifice, de exemplu gramul pentru anumite produse alimentare.
Pe lângă preţul de vânzare, vânzătorul trebuie să indice şi preţul pentru unitatea de măsură, după principiile aplicabile la indicarea preţului unitar.
Există mai multe excepţii de la indicarea preţului pe unitate de măsură, în special dacă preţul de vânzare şi preţul pe unitate sunt identice, dacă produsele sunt oferite spre vânzare într-un hotel, un restaurant şi alte unităţi similare şi sunt consumate pe loc. În aceste cazuri se va indica numai preţul de vânzare unitară.
În privinţa produselor vândute în vrac, trebuie indicat numai preţul pe unitate de măsură.
3. Indicarea cantităţii
Pentru orice produs comercializat în cantităţi determinate trebuie să fie menţionata pe ambalaj, în mod lizibil, vizibil şi neechivoc, cantitatea nominală exprimată într-o unitate de măsură legală.
Conform Codului Consumului, preţurile şi tarifele serviciilor trebuie afişate în mod vizibil şi într-o formă neechivocă, uşor de citit, prin marcare, etichetare şi/sau afişare.
Când livrarea produsului sau prestarea serviciului se face ulterior plăţii unei sume de bani cu titlu de avans, agentul economic este obligat să elibereze consumatorului, la plata acontului, un document fiscal conform legislaţiei în vigoare sau, după caz, un contract scris şi să respecte condiţiile contractuale.
Vânzătorul dispune de o mare libertate în determinarea preţului aplicabil, dar dacă se hotărăşte să facă o vânzare promoţională şi să reducă preţurile, trebuie să respecte anumite reguli în momentul anunţării acestei reduceri.
1. Care sunt regulile care trebuie respectate?
Dacă un vânzător doreşte pur şi simplu să schimbe preţurile fără a aduce acest lucru la cunoştinţa consumatorilor o poate face fără nici o constrângere, cu excepţia preţurilor reglementate.
În schimb, dacă vânzătorul doreşte să-i anunţe pe consumatori de efectuarea unor reduceri de preţ, atunci trebuie respectate unele reguli:
preţul de referinţă, cel faţă de care se face reducerea, trebuie să fi fost aplicat timp de o lună anterior reducerii.
publicitatea prin catalog şi ofertele de reducere de preţuri, lansate de comercianţii care practică vânzarea prin corespondenţă, pot fi valabile numai până la epuizarea stocurilor, cu condiţia ca această menţiune să figureze vizibil şi lizibil în catalog.
pentru anumite tipuri de vânzare, anunţul reducerii preţurilor nu poate fi făcut în afara perioadelor legale pentru asemenea vânzări (vânzarea de soldare).
2. Cum poate anunţa vânzătorul reducerea de preţ?
1. Preţul de referinţă
Anunţul de reducere a preţului se face prin raportarea la un preţ de referinţă, adică preţul practicat anterior în mod obişnuit în cadrul aceleiaşi structuri pentru produse sau servicii identice.
O reducere de preţ nu poate fi anunţată prin raportarea la preţul unui concurent sau la preţurile recomandate ale unui furnizor.
2. Trei moduri de anunţare a reducerii de preţ:
prin menţionarea noului preţ lângă preţul anterior, barat;
prin menţiunile «preţ nou», «preţ vechi» lângă sumele corespunzătoare;
prin menţionarea procentului de reducere şi a preţului nou care apare lângă preţul anterior, barat.
Reducerea de preţ nu poate fi prezentată ca o ofertă gratuită a unei anumite părţi dintr-un produs sau serviciu.
1. În ce domenii sunt reglementate preţurile?
În general sunt impuse reguli de stabilire a preţurilor în sectoarele în care:
concurenţa nu funcţionează în mod optim;
sectorul respectiv prezintă o dimensiune socială importantă, de exemplu distribuţia gazelor naturale.
2. Cum se face reglementarea?
1) Prin contract/contractual. Contractele pot fi încheiate între instituţia guvernamentală relevantă şi sectorul economic sau anumite companii.
2) Preţul maxim. Instituţia guvernamentală relevantă poate stabili preţurile maxime, fie pentru un întreg sector, fie numai pentru anumite bunuri sau servicii, iar aceste preţuri nu pot fi depăşite. Pe de altă parte, compania poate stabili preţuri mai mici.
3. Ce este preţul anormal?
Este un preţ anormal de mare din punctul de vedere al stării pieţei, al costurilor de producţie şi al profitului. Majoritatea companiilor în general nu practică preţuri exagerat de mari pentru produse sau servicii pentru că acest lucru le-ar scoate de pe piaţă.
Totuşi există situaţii în care vânzătorul ar putea solicita preţuri foarte mari/exagerate pentru un produs sau serviciu, mai ales în cazul în care compararea preţului ar fi dificilă (de exemplu, în cazul vânzărilor în afara spaţiilor comerciale) sau când cumpărătorul este pus într-o situaţie dificilă (urgenţă, stare de necesitate etc.). Interzicerea preţurilor anormale vizează tocmai protejarea consumatorilor în astfel de cazuri.
]]>
De ce este importantă concurenţa
• Reprezintă motorul progresului economic.
• Asigură scăderea preţurilor şi creşterea calităţii, ceea ce are ca rezultat final protecţia consumatorilor.
• Trebuie să fie rezultatul performanţelor proprii ale agenţilor economici.
• Reprezintă baza bunei funcţionări a pieţelor deoarece asigură performanţa întreprinderilor, încurajează inovaţia şi reduce costurile de producţie.
• Reprezintă soluţia naturală pentru o alocare optimă a resurselor şi un mijloc economic natural de atingere a progresului economic.
• Există numai în măsura în care agenţii economici sunt liberi să ia decizii cu privire la comportamentul lor pe piaţă.
• Opreşte agenţii economici să ridice preţurile sau să scadă calitatea, deoarece oferă consumatorilor posibilitatea ca în astfel de cazuri să se orienteze spre un alt produs similar.
De ce sunt necesare reglementările legale cu privire la concurenţă
• Sunt necesare pentru ca libera concurenţă să nu rămână un ideal.
• Sunt adoptate în scopul protecţiei şi al promovării liberei concurenţe, ceea ce presupune o anumită egalitate a agenţilor economici.
• Apără concurenţa prin stabilirea cadrului în care se poate manifesta lupta agenţilor economici şi sancţionează încălcarea normelor legale în domeniu.
• Apără în mod indirect consumatorul care este beneficiarul final al diversificării serviciilor şi produselor, la un preţ mai scăzut şi o calitate mai ridicată.
Care este rolul Consiliului Concurenţei
Consiliul Concurenţei este autoritatea publică autonomă care are ca scop protecţia, menţinerea şi promovarea liberei concurenţe şi a unui mediu concurenţial normal, în vederea promovării intereselor consumatorilor.
Important!
• Autoritatea de concurenţă nu are competenţe în ceea ce priveşte fixarea preţurilor de către agenţii economici. Acestea se formează liber pe piaţă, la întâlnirea dintre cerere şi ofertă.
• Autoritatea de concurenţă acţionează pentru protejarea concurenţei şi nu a anumitor agenţi economici sau interese economice.
• Consiliul Concurenţei nu are competenţe directe în ceea ce priveşte protejarea intereselor consumatorilor, dar întreaga activitate a acestuia se realizează în beneficiul final al cetăţenilor, deoarece, pe o piaţă nedistorsionată de practice anticoncurenţiale, ca efect al liberei concurenţe, creşte calitatea produselor şi a serviciilor, la un preţ mai redus.
Consiliul Concurenţei pune în aplicare Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, care are ca obiect:
• interzicerea înţelegerilor anticoncurenţiale
• interzicerea abuzului de poziţie dominantă
• controlul concentrărilor economice
Ce sunt înţelegerile anticoncurenţiale?
Înţelegerile anticoncurenţiale sunt acele acorduri între agenţi economici care au ca obiect sau ca efect denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia.
Aceste înţelegeri sunt interzise de Legea concurenţei şi sancţionate de Consiliul Concurenţei.
Anumite înţelegeri, care sunt deosebit de periculoase pentru mediul de afaceri, sunt expres interzise de norma legală, de exemplu:
• fixarea concertată, în mod direct sau indirect, a preţurilor sau a adaosurilor;
• limitarea sau controlul producţiei, distribuţiei, dezvoltării tehnologice ori investiţiilor;
• împărţirea pieţelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare;
• aplicarea, în privinţa partenerilor comerciali a unor condiţii inegale la prestaţii echivalente, provocând astfel, unora dintre ei, un dezavantaj în poziţia concurenţială;
• participarea, în mod concertat, cu oferte trucate la licitaţii sau la orice alte forme de concures de oferte.
Ce este abuzul de poziţie dominantă?
Agenţii economici concurează pentru a-şi consolida sau îmbunătăţi poziţia pe piaţă.
Deţinerea unei poziţii dominante nu este în sine ilegală, deoarece reprezintă rezultatul eficienţei economice proprii. Dar, dacă o întreprindere profită de poziţia sa dominantă pentru a restrânge sau împiedica concurenţa, această practică este considerată abuzivă şi sancţionată de Consiliul Concurenţei.
Un agent economic se găseşte în poziţie dominantă dacă are capacitatea de a se comporta pe piaţă independent de reacţia concurenţilor sau a cumpărătorilor.
În această situaţie, întreprinderea în cauză poate abuza de această situaţie, în special prin:
• impunerea, în mod direct sau indirect, a preţurilor de vânzare sau de cumpărare, a tarifelor ori a altor clauze contractuale inechitabile şi refuzul de a trata cu anumiţi furnizori sau beneficiari;
• limitarea producţiei, distribuţiei sau dezvoltării tehnologice în dezavantajul utilizatorilor ori consumatorilor;
• aplicarea, în privinţa partenerilor comerciali, a unor condiţii inegale la prestaţii echivalente, provocând în acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj în poziţia concurenţială;
• practicarea unor preţuri excesive sau practicarea unor preţuri de ruinare, în scopul înlăturării concurenţilor.
CUM TE POŢI APĂRA ÎN CALITATE DE CONSUMATOR?
• Luând întotdeauna o decizie informată când achiziţionezi un produs, inclusiv prin studierea ofertei de produse similare de pe piaţă.
• Sesizând Consiliul Concurenţei când eşti victima unei practici anticoncurenţiale
CUM PUTEŢI FACE O PLÂNGERE?
Completând formularul prevăzut în Anexa Regulamentului pentru aplicarea art. 5 şi 6 din Legea nr. 21/1996, privind practicile anticoncurenţiale în cazul plângerilor.
Formularul se găseşte şi pe pagina de internet a Consiliului Concurenţei: www.consiliulconcurentei/informatii utile/modele de formulare.
Important!
Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor te pot sprijini în completarea formularului de plângere sau pot formula plângeri în nume propriu, în baza sesizărilor primite de la consumatori.
Pe forum-ul găzduit de site-ul www: consiliulconcurentei.ro ne puteţi transmite opiniile dumneavoastră cu privire la investigaţiile desfăşurate de Consiliul Concurenţei şi la problemele de concurenţă cu care vă confruntaţi în calitate de consumatori