Ordonanta adoptata reglementeaza drepturile si obligatiile consumatorilor si ale creditorilor la promovarea, incheierea si derularea diverselor contracte de credit si transpune in legislatia nationala Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori si de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului.
Actul normativ se va aplica contractelor de credit, inclusiv contractelor de credit garantate cu ipoteca sau cu o alta garantie pentru proprietatea imobiliara sau garantate printr-un drept privind proprietatea imobiliara, precum si contractelor de credit al caror scop il constituie dobandirea sau pastrarea drepturilor de proprietate asupra unui teren sau asupra unei cladiri existente sau proiectate, indiferent de valoarea totala a creditului, precum si contractelor de leasing.
Prevederile noului act normativ se vor aplica atat contractelor noi, cat si celor aflate in derulare, indiferent de valoarea acestora.
Noutati:
Ø Creditorii vor avea dreptul de a percepe un comision de rambursare anticipata de maxim 1% in cazul in care perioada ramasa din contract e mai mare de 1 an si maxim 0.5% pentru perioade sub 1 an. In cazul rambursarii anticipate a creditului, creditorul va fi indreptatit la o compensatie pentru eventualele costuri legate direct de rambursarea anticipata a creditului numai daca rambursarea anticipata intervine intr-o perioada in care rata dobanzii aferente creditului este fixa.
Ø Creditorii vor fi obligati sa comunice consumatorilor, inainte de semnarea contractului, toate informatiile relevante printr-un formular standardizat. Formularul standardizat va permite consumatorilor sa analizeze si sa compare cu usurinta ofertele bancilor si sa ia o decizie informata.
Ø Consumatorii vor avea dreptul de a renunta neconditionat, fara a invoca motive, in termen de 14 zile de la semnare, la un contract de credit.
Ø Se va interzice perceperea comisionului de analiza a dosarului de credit, in cazul in care creditul nu se acorda, precum si perceperea unui comision de depunere/retragere numerar pentru plata ratelor la credit.
Ø Numarul comisioanelor aferente contractului de credit a fost limitat la patru: comision de administrare credit, comision de rambursare anticipata dupa caz, comision de penalizare pentru intarzierea la plata si comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.
Consultati aici:
]]>LEASING – operaţiunea prin care o parte denumită LOCATOR,transmite celeilalte părţi, denumită UTILIZATOR, contra unei plăţi periodice, denumită rată de leasing (redevenţă), dreptul de posesiune şi folosinţă al unui bun al cărui proprietar rămâne pentru o perioadă determinată de timp.
Cadrul Legal
Ordonanţa 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţilede leasing cu modificările şi completările ulterioare. Legea 90/1998 pentru aprobarea OG 51/1997, privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing.
CONTRACTUL DE LEASING TREBUIE SĂ CUPRINDĂ, PE LÂNGĂ PĂRŢILE CONTRACTANTE, CEL PUŢIN URMĂTOARELE ELEMENTE:
a) clauza privind definirea contractului de leasing ca leasing financiar sau operaţional;
b) denumirea bunului care face obiectul contractului de leasing şi caracteristicile de identificare a acestuia;
c) valoarea ratelor de leasing şi termenul de pată a acestora;
d) perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului;
e) clauza privind obligaţia asigurării bunului;
f) valoarea totală a contractului de leasing.
Contractul de leasing financiar trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute mai sus, următoarele:
a) valoarea de intrare a bunului;
b) valoarea reziduală a bunului convenită de părţi, când este cazul;
c) valoarea avansului;
d) rata de leasing.
Contractul de leasing nu se poate încheia pe un termen mai mic de un an.
OBLIGAŢII PENTRU LOCATOR / FINANŢATOR
a) să respecte dreptul locatarului/utilizatorului de a alege furnizorul de bunuri, potrivit intereselor sale;
b) să contracteze bunul cu furnizorul desemnat de locatar/ utilizator, în condiţiile expres formulate de către acesta sau, după caz, să dobândească dreptul definitiv de utilizare asupra programului pentru calculator;
c) să încheie contractul de leasing cu locatarul/utilizatorul şi să transmită acestuia, în temeiul contractului de leasing, drepturile ce derivă din contract, cu excepţia dreptului de dispoziţie, iar în cazul programelor pentru calculator, să transmită dreptul de utilizare asupra programelor pentru calculator către locatar/utilizator, fără a-şi mai putea exercita acest drept pe perioada derulării contractului de leasing;
d) să respecte dreptul de opţiune al locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing, fără a schimba natura leasingului, ori de a înceta raporturile contractuale;
e) să îi garanteze locatarului/utilizatorului folosinţa liniştită a bunului, în condiţiile în care acesta a respectat toate
clauzele contractuale;
f) să asigure, printr-o societate de asigurare, bunurile oferite în leasing, dacă prin contractul de leasing părţile nu au convenit altfel.
OBLIGAŢII PENTRU LOCATAR/UTILIZATOR
a) să efectueze recepţia şi să primească bunul la termenul şi în condiţiile de livrare agreate cu furnizorul;
b) să exploateze bunul conform instrucţiunilor elaborate de către furnizor şi să asigure instruirea personalului desemnat să îl exploateze;
c) să nu greveze de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing decât cu acordul finanţatorului;
d) să achite toate sumele conform contractului de leasing – rate de leasing, asigurări, impozite, taxe – în cuantumul şi la termenele menţionate în contract;
e) să suporte cheltuielile de întreţinere precum şi orice alte cheltuieli aferente bunului său din contractul de leasing;
f) să îşi asume pentru întreaga perioadă a contractului, în lipsa unei stipulaţii contrare, totalitatea obligaţiilor care decurg din folosirea bunului utilizat direct sau prin prepuşii săi, inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarieriii bunului utilizat, din cauze fortuite, şi continuitatea plăţilor cu titlu de rată de leasing până la achitarea integrală a valorii contractului de leasing;
g) să permită locatorului/finanţatorului verificarea periodică a stării şi a modului de exploatare a bunului care face obiectul contractului de leasing;
h) să îl informeze pe locator/finanţator, în timp util, despre orice tulburare a dreptului de proprietate, venită din partea unui terţ;
i) să nu aducă modificări bunului şi să nu schimbe locul declarat în contract fără acordul locatorului/finanţatorului;
j) să restituie bunul în conformitate cu prevederile contractului de leasing.
ZECE PRINCIPII FUNDAMENTALE 1. CUMPĂRĂ CE DOREŞTI, DE UNDE DOREŞTI. 2. DACĂ NU FUNCŢIONEAZĂ, RETURNEAZĂ-L. 3. STANDARDE RIDICATE PENTRU ALIMENTE ŞI BUNURILE DESTINATE CONSUMATORILOR. 4. ŞTII CE MĂNÂNCI. 5. CONTRACTELE TREBUIE SĂ FIE CORECTE PENTRU CONSUMATORI. 6. UNEORI CONSUMATORII SE POT RĂZGÂNDI. 7. ESTE MAI UŞOR SĂ COMPARI PREŢURILE. 8. CONSUMATORII NU TREBUIE SĂ FIE INDUŞI ÎN EROARE. 9. PROTECŢIE ÎN TIMPUL VACANŢELOR. 10. SOLUŢIONARE EFICIENTĂ A LITIGIILOR TRANSFRONTALIERE.
Pentru mai multe informaţii:
www.protectia-consumatorilor.ro
www.dolceta.eu
www.infoeuropa.ro
www.bnr.ro
www.birouldecredit.ro
CE NU TREBUIE SĂ FACI CÂND AI DATORII:– Nu te ascunde după deget! Nu te face că nu vezi cum îţi cresc datoriile şi nu le ignora – ele nu vor dispărea de la sine, iar situaţia va deveni din ce în ce mai dramatică. – Nu lăsa nedeschise plicurile cu facturi sau extrase de cont! – Nu încerca să împrumuţi şi mai mulţi bani ca să îţi plăteşti toate datoriile, fără să te consulţi mai întâi cu un consilier financiar.
CE TREBUIE SĂ FACI CÂND AI DATORII:
– Cere sfaturi şi ajutor înainte ca situaţia să scape de sub control. Există organizaţii de caritate sau organizaţii ale consumatorilor, care te pot ajuta.
– Menţine o relaţie buna cu finanţatorul. Înţelege că majoritatea creditorilor sunt dispuşi să discute cu tine despre problemele pe care le ai şi sunt pregătiţi să accepte un plan realist de plată a datoriei.
– Acţionează! Ia legătura cât mai curând cu cei cărora le eşti dator. Cu cât află mai repede problema, cu atât ai şanse mai mari să te înţeleagă şi să găsiţi împreună o cale de returnare a datoriilor.
tajele unei pieţe interne a UE. Numai 9% dintre consumatorii UE au schimbat furnizorii de conturi curente în anii 2007 şi 2008. Regula cursului legal: consecinţe şi limite
Cum poţi plăti în numerar în alte ţări ale Uniunii Europene?
– Tipuri de monedă electronică
– Cecuri pierdute sau furate; ce pot să fac?
Carduri de debit şi carduri de credit
– Cardul ţi-a fost refuzat de automat
– Plăţile prin transfer bancar
– Plăţile prin prelevare automată
Plăţi în numerar
Dacă bancnotele şi monedele sunt cunoscute de toată lumea care le utilizează în fiecare zi, regulile care sunt aplicabile numerarului adesea nu sunt cunoscute…
Din acest motiv, te invităm să verifici cât de mult ştii despre acest subiect înainte de a ne ocupa de plăţile în numerar la nivel naţional.
Diferite tipuri de bani
Există trei tipuri de bani:
– Monedele sunt instrumente de plată în numerar, din metal.
În România, toate monedele sunt emise de Monetăria Statului.
Monedele euro au o parte comună şi una care poartă un simbol naţional sau o stemă.
– Moneda fiduciară, cuprinde ansamblul bancnotelor.
În România, bancnotele sunt emise de Banca Naţională a României.
Există în acest moment 7 tipuri de bancnote în circulaţie pe teritoriul României: 1 leu, 5 lei, 10 lei, 50 lei, 100 lei, 200 lei şi 500 lei.
În zona euro există tot 7 tipuri de bancnote în circulaţie, cu valori de la 5 la 500 de euro, emise de Banca centrală Europeană şi de băncile centrale naţionale. Toate cele 7 bancnote sunt identice în cadrul pieţei monedei unice.
– Moneda scripturală este constituită din celelalte mijloace de plată (cecuri, transferuri bancare, carduri bancare etc.).
Apasă aici pentru a vedea mai multe informaţii despre bancnotele emise de Banca Naţională a României. (www.bnr.ro)
Regula cursului legal: consecinţe şi limite
Cursul legal reprezintă obligaţia impusă de lege de acceptare a bancnotelor şi monedelor pentru orice plată.
Bancnotele şi monedele au putere liberatoare imediată: orice persoană care plăteşte în numerar este eliberată de obligaţia de plată în momentul în care remite numerarul creditorului.
Consecinţe:
– Orice creditor (vânzător, instituţie administrativă etc.) poate solicita ca plata să-i fie făcută în numerar.
– Un creditor nu poate refuza o plată în numerar.
– Orice altă formă de plată (cec, card de credit…) poate fi refuzată de creditor.
Limite:
Legea nu impune o limită pentru plată în numerar decât în cazul tranzacţiilor între comercianţi, astfel încât consumatorii pot plăti orice sumă în numerar.
Contrafacerea banilor
Banii falşi se referă la orice bancnotă sau moneda care imită bancnotele sau monedele legale.
Bancnotele sunt prevăzute, în mod normal, cu o serie de elemente de siguranţă. Dar acest lucru nu este suficient pentru a preîntâmpina punerea în circulaţie a banilor falşi în unele cazuri.
Utilizarea sau producerea banilor falşi reprezintă o infracţiune şi este aspru pedepsită.
Şi păstrarea sau punerea în circulaţie a unor bancnote despre care se ştie că sunt false reprezintă o infracţiune.
Dacă deţii o bancnotă despre care crezi că este falsă, trebuie să o duci la poliţie în cel mai scurt timp.
Bancnotele deteriorate
Bancnotele puse în circulaţie trebuie să fie în bună condiţie. Dacă prezintă semne de deteriorare ele pot fi refuzate la plată.
Astfel, dacă te afli în posesia unei bancnote deteriorate poţi apela la Banca Naţională a României pentru a o schimba.
Cum poţi plăti în numerar în alte ţări ale Uniunii Europene?
Ai plănuit o vacanţă în cadrul Uniunii Europene şi, inevitabil, va trebui să faci mici plăţi în ţările pe care le vei vizita.
Ce monedă vei utiliza?
Răspunsul diferă în funcţie de apartenenţa ţării vizitate la zona euro.
Zona euro – moneda unică
De la 1 ianuarie 2007 Uniunea Europeană este compusă din 27 de state. Dar zona euro nu cuprinde decât 13 din Statele Membre, care au adoptat moneda unică: Germania, Austria, Belgia, Spania, Finlanda, Franţa, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Slovenia, la care trebuie adăugate: Principatul Monaco, Vatican şi Republica San Marino.
Nu fac parte din zona euro Danemarca, Marea Britanie şi Suedia care au negociat clauze prin care şi-au putut păstra monedele naţionale şi 11 state care au intrat în Uniunea Europeană în 2004 şi în 2007 şi care vor putea adopta moneda unică dacă îndeplinesc anumite criterii: stabilitatea cursului, inflaţia, dobânzile pe termen lung etc.
Plăţile în numerar în zona euro
Dacă vei calători în zona euro, vei putea utiliza monedele şi bancnotele euro.
La faţa locului, vei putea face retrageri de numerar din automatele bancare.
Plăţile în numerar în afara zonei euro
Dacă vei călători în afara zonei euro, vei avea nevoie de moneda străină locală. Poţi obţine monedă străină locală:
– în ţara ta de rezidenţă
Monedele straine, precum euro pot fi obţinute în mod normal de la bănci sau de la casele de schimb valutar.
Dacă ai nevoie de monede care nu se găsesc în mod curent, poţi discuta cu banca ta pentru a le obţine.
– în ţara membră a UE pe care o vizitezi
Poţi merge la una din băncile locale sau poţi face o retragere de la un automat folosind cardul bancar.
La întoarcere poţi schimba banii neutilizaţi în moneda ta naţională.
Aceste operatiuni de schimb valutar, se fac în funcţie de cursul de schimb al zilei şi pot include un comision fix.
Moneda electronică (e-money)
Utilizarea numerarului în zilele noastre ar putea suferi schimbări radicale în viitorul apropiat. Spre exemplu, băncile, care încearcă mereu să-şi reducă costurile operaţionale, au dezvoltat conceptul de monedă electronică. Aceasta este destinată micilor tranzacţii zilnice, reducând astfel utilizarea monedelor şi a bancnotelor de valoare mică.
Introducere
Instrumentul de plată de tip monedă electronică reprezintă un mijloc de plată.
Ca şi bancnotele şi monedele, moneda electronică poate fi utilizată pentru plata bunurilor şi a serviciilor în magazine, supermaketuri sau în alte locuri.
Moneda electronică poate fi stocată pe anumite dispozitive electronice şi poate fi încărcată de la un automat de bani, de la un terminal situat în magazin sau de pe Internet. Îndeplineşte aceleaşi funcţii ca şi numerarul: poate fi utilizată pentru cumpărarea bunurilor şi a serviciilor, poate fi schimbată contra unei sume în numerar, poate fi transmisă de la o persoană la alta.
Moneda electronică poate fi utilizată în lumea fizică prin introducerea unui card într-un terminal sau prin folosirea tehnologiei wireless, iar în lumea virtuală, prin intermediul Internetului de pe un computer sau de pe un telefon mobil.
Tipuri de monedă electronică
Moneda electronică identificabilă
Moneda electronică identificabilă conţine informaţii despre persoana care a retras iniţial banii din bancă. La fel ca şi în cazul cărţilor de credit, moneda electronică identificabilă permite urmărirea traseului acesteia în fluxul economic.
Moneda electronică anonimă
Moneda electronică funcţionează în acelaşi mod ca şi numerarul. După ce moneda electronică anonimă este retrasă dintr-un cont, poate fi pusă în circuit fără a lăsa vreo urmă.
Moneda electronică offline/online
Există două varietăţi din fiecare tip de monedă electronică. Online înseamnă că trebuie să interacţionezi cu o bancă (printr-un modem sau o reţea) pentru a realiza o tranzacţie cu o terţă parte. Offline înseamnă că poţi face o tranzacţie fără a fi nevoie de intervenţia unei bănci. Moneda electronică anonimă offline (adevăratul “numerar” electronic) reprezintă cea mai complexă formă de monedă electronică.
Intrumentele de plată de tip monedă electronică în România
În România, instrumentele de plată de tip monedă electronică sunt reglementate prin Regulamentul BNR nr. 6/ 2006 privind emiterea şi utilizarea intrumentelor de plată electronică şi relaţiile dintre participanţii la tranzacţiile cu aceste intrumente.
Cine poate emite monedă electronică?
Intrumentele de plată de tip monedă electronică pot fi emise numai de instituţii de credit sau de instituţii financiare nebancare care au notificat Băncii Naţionale a României intenţia de a efectua asemenea operaţiuni.
Instrumentele de plată electronică acceptate numai de emitent şi care pot fi utilizate numai pentru plata bunurilor sau serviciilor emitentului nu sunt considerate instrumente de plată de tip monedă electronică.
Limite:
Valoarea maximă a sumei în monedă electronica ce poate fi stocată, valabilitatea etc. sunt stabilite prin contract.
Care sunt posibilii utilizatori ai monedei electronice?
Ar putea exista mai mulţi posibili utilizatori ai monedei electronice:
– Oameni care preferă să utilizeze un simplu card, decat să poarte un portofel plin cu bancnote şi monede.
– Oameni care nu au acces la un cont bancar sau la un card de credit.
– Oameni care se simt mai în siguranţă atunci când utilizează moneda electronică în cadrul tranzacţiilor pe Internet, decât atunci când folosesc cardul de debit sau de credit.
Utilizarea instrumentelor de plată de tip monedă electronică în România este destul de limitată.
Cecul
Cecul reprezintă un înscris prin care titularul unui cont bancar dă ordin băncii sale să remita unui terţ beneficiar o sumă determinată, care-i aparţine şi este disponibilă, la prezentarea acestui înscris.
Astfel, utilizarea unui cec presupune deţinerea unui cont bancar.
Tipurile de cecuri
Cecul barat
Este acela în care deţinătorul contului sau posesorul poate face o barare prin înscrierea a doua linii paralele, orizontale sau oblice, pe faţa cecului.Aceasta înseamnă că posesorul va trebui să recurgă la serviciile unei bănci pentru încasarea sumei înscrise pe cec, încasarea în numerar de la banca deţinătorului contului nefiind posibilă.
Bararea poate fi generală, când nu prezintă nici o menţiune între cele două linii, sau specială,când între cele două linii este menţionată denumirea unei bănci, aceasta fiind singura bancă la care poate fi încasat cecul. Bararea presupune faptul că beneficiarul cecului nu mai poate sa ăncaseze cecul în numerar printr-o simplă prezentare la bancă. Bararea specială presupune existenţa unui cont la banca la care cecul e prezentat spre încasare, încasarea cecului făcându-se în contul respectiv.
Cecul la purtător
Este acel cec care în momentul emiterii nu indică expres beneficiarul sau poartă menţiunea “la purtător”. Acest tip de cec este transmisibil de la un beneficiar la altul prin simplă remitere, fără nici o altă formalitate.
Cecul de călătorie
Este acela care se tipăreşte, ca şi bancnotele, în monedă proprie sau în valută. Acest tip de cec se foloseşte pentru plăţile ocazionate de o călătorie în străinătate.
Cecul circular
Este un titlu de credit la ordin emis de o bancă asupra unităţilor sale sau asupra altei bănci. Este plătibil la vedere în termen de 30 de zile de la emitere.
Emiterea cecurilor
În anumite ţări este perfect legal ca o bancă să refuze emiterea unui carnet de cecuri către o anumită persoană.
Acest refuz este obligatoriu în cazul persoanelor sub o anumită vârstă sau al celor care au primit o interdicţie bancară.
În toate cazurile, înainte de emiterea primului carnet de cecuri, banca trebuie să efectueze anumite verificări (domiciliul şi identitatea solicitantului, absenţa interdicţiei de a emite cecuri etc.)
Banca emite cecuri preimprimate, care pot fi completate.
Emiterea este gratuită sau contra cost, în funcţie de ţară sau bancă. Carnetul de cecuri poate fi trimis prin curier sau poate fi ridicat de la bancă.
Forma cecurilor
Atât suportul de hârtie al cecului, cât şi conţinutul acestuia sunt stabilite clar prin reglementările în vigoare.
Astfel, suportul de hârtie trebuie să îndeplinească anumite condiţii privind greutatea, grosimea, elementele de desen sau de siguranţă etc.
În privinţa conţinutului, cecul trebuie fie împărţit în mai multe zone în care vor putea fi trecute ulterior datele de identificare ale deţinătorului contului, suma plătită, data emiterii etc.
Cum se completează un cec
Îţi oferim câteva sfaturi practice privind completarea unui cec:
– Scrie cecul utilizand un stilou cu cerneală neagră.
– Nu uita să scrii numele beneficiarului cecului, precum şi suma care trebuie plătită, în cifre şi litere.
– Nu lăsa nici un spaţiu liber înainte sau după suma înscrisă pentru a evita riscul falsificării.
– Semnează întotdeauna în acelaşi mod pentru a permite băncii să identifice semnăturile false.
– Înscrie în locul prevăzut în acest sens informaţiile relevante: data, suma plătita, numele beneficiarului, pentru a putea compara mai tarziu cu extrasul de cont şi a identifica eventualele erori.
Unde şi când se poate plăti prin cec?
Conform Eurobarometrului “Europenii şi serviciile financiare”, publicat în iunie 2004, cecurile sunt cele mai puţin utilizate mijloace de plată în Europa. Oricare ar fi situaţia, plata prin cec trebuie să urmeze anumite reguli, pe care te invităm să le descoperi în următoarele pagini.
Plata prin cec
Un cec este plătibil în mod normal “la vedere”, adică imediat ce este remis beneficiarului şi chiar dacă poartă o dată ulterioară.
Totuşi, durata sa de valabilitate este limitată şi cecul nu mai poate fi plătit de bancă după trecerea unui anumit termen.
Perioada valabilităţii variază în funcţie de legislaţia din ţara respectivă.
Plata prin cec în ţara ta
Legislaţia privind plata prin cec poate varia în Statele Membre ale Uniunii Europene.
Astfel, utilizarea sa poate fi obligatorie pentru sume care depăşesc o anumită valoare.
În schimb, cecurile, spre deosebire de bancnote, nu sunt obligatorii sub aspectul cursului legal. Prin urmare, un comerciant poate refuza să accepte orice plată prin cec sau numai plăţile sub o anumită valoare.
Orice comerciant poate solicita prezentarea unuia sau mai multor documente oficiale cu fotografie (carte de identitate, paşaport) în momentul acceptării cecului.
De asemenea poate verifica dacă cecul a fost emis legal sau nu prin consultarea informaţiilor referitoare la: absenţa opoziţiei pentru pierdere sau furt, absenţa închiderii contului, absenţa unei interdicţii bancare etc.
Plata prin cec în Uniunea Europeană
În statele din zona euro poţi folosi carnetul de cecuri pentru plata în euro, dacă operatorul economic acceptă acest lucru (foarte rar).
Mai mult, este posibil ca banca să perceapa anumite comisioane în acest caz, care variază de la o instituţie bancară la alta.
În schimb, cecurile de călătorie sunt acceptate de cei mai mulţi comercianţi, deoarece valoarea lor este garantată.
Cecurile de călătorie pot fi procurate de la bancă, iar la sfârşitul vacanţei cele neutilizate pot fi preschimbate în numerar sau într-o sumă depusă în contul tău.
Cecuri pierdute sau furate; ce pot să fac?
Ai observat că unul sau mai multe cecuri îţi lipsesc din carnetul de cecuri. Trebuie să reacţionezi fără întârziere şi să opreşti cecurile pierdute.
Când pot opri un cec?
Oprirea cecului constă în declararea dispariţiei unui sau mai multor cecuri la banca ta pentru a evita plata lor, dacă sunt prezentate spre încasare de către un terţ.
Nu poţi opri un cec în orice situaţie. În special, nu poţi opri un cec pentru a anula o comandă, doar pentru că te-ai răzgândit, pentru că poţi fi dat în judecată.
Oprirea cecului este justificată în principal în cazurile de furt sau de pierdere. Reglementările naţionale pot stabili şi alte cazuri în care cecurile pot fi oprite.
Când opoziţia se bazează pe alt motiv decât cele legale, banca nu poate refuza plata cecului.
Cum pot opri un cec?
Trebuie să acţionezi cât mai repede posibil. Sumele platite prin cecuri prezentate la bancă pentru încasare după ce te-ai opus, nu mai sunt debitate din contul tău. În schimb, plăţile efectuate prin cec înainte de opoziţie, vor fi debitate din contul tău.
Anunţă cât mai repede posibil banca, prin telefon.
Anunţă pierderea sau furtul cecurilor autorităţilor competente, precum poliţia.
Confirmă opoziţia fără întârziere, în scris, către banca ta.
De regulă, procedura de oprire a cecurilor se realizează contra cost.
Cecurile fără acoperire
În calitate de titular al unui cont bancar trebuie să te asiguri că există suficiente fonduri disponibile înainte de a completa un cec.
Totuşi, nimeni nu este la adăpost faţă de emiterea sau de primirea unui cec fără acoperire. Ce poţi face în acest caz?
Ai emis un cec fără acoperire
Atunci când completezi un cec, beneficiarul îl remite băncii sale, care îl prezintă spre încasare băncii tale.
Plata nu este posibilă decât dacă suma din cont este cel puţin echivalentă cu suma trecută în cec.
În caz contrar plata este refuzată de banca ta, iar cecul este returnat fără a fi plătit către banca beneficiarului. În acest caz împotriva ta este declanşată o procedură.
Ce se întamplă în practică dacă emiţi unul sau mai multe cecuri şi contul tău nu este suficient aprovizionat?
Banca ta trebuie să te informeze asupra imposibilităţii de a onora cecul şi asupra necesităţii alimentării contului.
Cecul este refuzat şi ai interdicţie să efectuezi operaţiuni bancare. În principiu, nu mai poţi emite cecuri şi trebuie să le returnezi pe cele aflate în posesia ta.
De obicei, banca îţi va impune plata unor taxe în cazul emiterii unui cec fără acoperire. Aceste taxe au niveluri destul de ridicate şi variază în funcţie de bancă.
Banca ta poate reveni asupra angajamentelor financiare pe care le-ai stabilit:
– retragerea facilităţii de cont descoperit,
– solicitarea de a preda cardurile bancare,
– refuzul de acordare a unui nou credit.
Într-un cont comun, dacă unul dintre cotitulari emite un cec fără acoperire, ceilalţi cotitulari fac obiectul aceleiaşi proceduri, cu exceptia cazului în care a fost desemnat anterior un unic responsabil.
Cum poţi rezolva problema?
Poţi întreprinde una din următoarele trei acţiuni:
– Să-ţi alimentezi contul şi să inviţi beneficiarul să încerce încasarea încă o dată.
– Să reglezi plata direct cu beneficiarul cecului prin intermediul unui alt mijloc de plată, numerar sau prin virament, şi să ceri returnarea cecului.
– Să depui în contul bancar suma specificată pe cec şi să soliciţi ca aceasta să fie rezervată pentru plata cecului refuzat.
Emiterea unui cec fără acoperire reprezintă o infracţiune în România.
Câteva sfaturi pentru evitarea acestei situaţii
– Verifică să ai întotdeauna contul alimentat cu cel puţin suma totală a cecurilor emise.
– Menţine nivelul contului măcar până la plata tuturor cecurilor emise. Pentru a realiza acest lucru urmăreşte în mod regulat operaţiunile efectuate în contul tău prin extras bancar, prin telefon, Internet, la automatele bancare etc.
– Ţine minte că, indiferent de data înscrisă pe cec, beneficiarul îl poate prezenta spre încasare imediat după emitere.
Ai primit un cec fără acoperire
În absenţa unei reglementări europene, procedura valabilă în cazul primirii unui cec fără acoperire este stabilită în fiecare ţară în parte.
De exemplu în România:
Dacă plata îţi este refuzată, poţi depune o plângere penală la poliţie împotriva emitentului cecului, deoarece în România emiterea de cecuri fără acoperire reprezintă o infracţiune.
În acelaşi timp poţi porni o acţiune civilă de sine stătătoare sau în cadrul procesului penal pentru recuperarea sumei refuzată la prezentarea cecului.
Dacă primeşti un cec de la o persoană fizică şi nu vrei să rişti, îi poţi solicita acesteia un extras de cont.
Carduri de debit şi carduri de credit
Generalităţi
Primul card a apărut în Statele Unite ale Americii în 1950: Diners Club, urmată de American Express şi de Visa.
Primele carduri de plată au apărut în Europa câteva zeci de ani mai târziu, mai întâi cu bandă magnetică, apoi cu microcip.
Cardul de plastic a devenit comun în zilele noastre. Vom discuta în continuare despre principiile care le guvernează.
Funcţionarea cardului bancar
Cardurile bancare sunt emise de două mari reţele:
– reţeaua Visa care acoperă 50% din toate cardurile de debit şi de credit din lume,
– reţeaua Eurocard Mastercard, care deţine 41% din totalul pieţei cardurilor.
Aceste carduri operează în baza unei înţelegeri contractuale între:
– emitentul cardului,
– operatorul economic care acceptă cardul ca mijloc de plată.
Astfel, atunci când banca îţi emite un card de debit sau de credit, va trebui să semnezi un contract care stabileşte drepturile atât obligaţiile tale, cât şi ale emitentului.
În funcţie de fiecare stat, pot exista dispoziţii legislative suplimentare.
Tipurile de carduri
Există mai multe tipuri de carduri care pot fi împărţite în carduri de debit şi carduri de credit.
– Carduri de debit
– Cardurile de debit permit titularului achiziţionarea de bunuri şi servicii.
– Cardurile de numerar îţi oferă posibilitatea de a retrage numerar din automatele bancare. Acestea sunt utilizate în mod normal cu un cont bancar de economii.
În cazul majorităţii conturilor, cardul de debit funcţionează şi ca un card de numerar. De asemenea, unele carduri de debit pot fi utilizate în străinătate.
Carduri de credit
Un card de credit îţi permite să plăteşti acum şi să primeşti factura ulterior. Când deschizi un cont pentru card de credit, vei fi informat asupra limitei tale. Fii atent să nu depăşeşti această limită. Dacă faci acest lucru, cardul îţi poate fi luat.
Principiile de utilizare
În ciuda diversităţii lor, cardurile bancare funcţionează după principii comune.
În privinţa emitenţilor
Banca poate să-ţi refuze eliberarea unui card bancar având în vedere gestiunea contului tău.
Banca rămâne proprietarul cardului şi, cu acest titlu, poate să îl retragă în orice moment în cazul unei utilizări considerate riscantă.
În privinţa deţinătorilor, trebuie:
– să plăteşti taxa anuală,
– să îţi păstrezi PIN-ul secret,
– să te abţii de la orice opoziţie, imediat ce plata a fost făcută (adica după ce ai introdus codul la comerciant).
Plăţi
În zilele noastre, numărul cardurilor bancare care circulă în lume este de ordinul sutelor de milioane. Următoarele pagini încearcă să arate câteva din regulile care privesc plata prin card bancar.
Plata prin card la un operator economic
Pentru a putea utiliza cardurile pentru achiziţii la comercianţi, unele magazine, cinematografe, restaurante etc. sunt echipate cu terminale de plată în care se inserează cardurile.
Operatorul economic este obligat să afişeze la loc vizibil faptul că acceptă plata prin card şi care sunt mărcile de carduri acceptate.
Cardul este citit de terminalul de plată, după care trebuie să introduci numărul personal de identificare (Personal Identification Number – PIN) prin utilizarea unei tastaturi. După confirmarea tranzacţiei, aparatul va elibera o chitanţă în dublu exemplar şi va trebui să semnezi exemplarul care rămâne la comerciant.
În timpul tranzacţiei ar trebui să-ţi iei câteva măsuri de precauţie:
– fii mereu atent la card în timpul tranzacţiei,
– verifică suma care apare pe ecranul terminalului,
– introdu codul PIN la adăpost de ochii indiscreţi,
– solicită întotdeauna celălalt exemplar al chitanţei – poate fi util în cazul unui litigiu.
Plata la distanţă prin card
O comandă dintr-un catalog, rezervarea unei camere de hotel, bilete la spectacol sau de transport, toate aceste achiziţii pot fi efectuate prin telefon, poştă sau Internet şi pot fi plătite prin card bancar.
În aceste cazuri ţi se cere numărul cardului şi data de expirare. Apoi, suma necesară este debitată din contul tău bancar.
În niciun caz nu trebuie să comunici codul PIN!
Pentru că în momentul tranzacţiei nu ai cum să semnezi o chitanţă, în momentul în care primeşti produsele ţi se va da şi o factură sau, în cazul achiziţiilor pe Internet, ţi se va trimite prin e-mail o înregistrare a tranzacţiei efectuate.
Dacă observi că cineva a făcut o achiziţie prin cardul tau, trebuie să conteşti imediat operaţiunea prin telefon şi în scris la banca ta.
Plata prin card în afara ţării
Cardurile de credit sunt larg acceptate în majoritatea staţiunilor turistice şi în oraşele din afară. Dacă deţii un card internaţional atunci vei putea face plăţi şi în străinătate.
Înainte de a pleca din ţară nu uita să verifici valabilitatea cardului tău, dacă există suficienţi bani în cont şi, mai ales, nu uita să iei cu tine numărul de urgenţă la care poţi suna în caz de pierdere sau furt.
La faţa locului, verifică sumele imprimate pe chitanţă pe care ţi-o oferă comerciantul. Unii dintre comercianţi pot percepe comisioane pentru plata prin card.
Începând cu 1 iulie 2002, pentru statele incluse în zona euro, taxele percepute pentru plăţile prin card nu trebuie să fie identice.
Retrageri de numerar
În ziua de astăzi, în cazul majorităţii conturilor curente, cardul poate fi utilizat şi pentru retragerea de numerar de la aparatele speciale: distribuitoare de numerar sau ghişee automate de bancă (Automated Teller Machine – ATM). În anumite cazuri, cardurile pot fi utilizate şi pentru a face retrageri de numerar în străinătate.
De asemenea, cardurile bancare oferă accesul la anumite servicii când sunt utilizate la ATM-uri: consultarea soldului, etc.
Cea mai mare parte a aparatelor îţi verifică înainte contul bancar şi nu-ţi vor elibera numerar dacă ţi-ai depăşit limita de credit. Mai mult, există deseori o limită zilnică în privinţa retragerilor pe care le poţi face.
Retragerea de numerar de la distribuitoarele de numerar/ATM-uri
Iată paşii de urmat atunci când faci o retragere de numerar de la un automat bancar:
– Verifică dacă automatul funcţionează, apoi introdu cardul după cum indică săgeata.
– Tastează codul PIN, la adăpost de privirile indiscrete.
– Alege suma dorită.
– Solicită o chitanţă de care vei avea nevoie pentru a afla situaţia contului. Atenţie: nu o lăsa acolo, deoarece conţine anumite detalii bancare care te privesc şi care ar putea fi utilizate pentru comiterea unor fraude.
– Nu uita să îţi iei cardul din automat.
– Ia banii şi verifică suma care ţi-a fost eliberată.
Cardul ţi-a fost refuzat de automat:
– Fie ai trecut peste plafonul autorizat.
– Fie cardul tău este defect şi trebuie să soliciţi unul nou.
Cardul a fost “înghiţit” de automat:
– Fie cardul a expirat.
– Fie ai tastat de prea multe ori greşit codul PIN.
– Automatul este defect.
Prezintă-te la agenţia bancară de care aparţine automatul: cardul îţi va putea fi restituit la prezentarea unui act de identitate.
Nu ai primit suma solicitată:
Informează atât banca deţinătoare a automatului, cât şi banca ta despre apariţia incidentului prezentând chitanţa emisă.
Retragerea de numerar în străinătate
Pentru statele din afara zonei euro, cursul de schimb aplicabil este cel din ziua în care tranzacţia a fost confirmată şi nu cel din ziua în care a fost făcută. Mai mult, banca îţi poate opri, din cont, un comision pentru fiecare operaţiune efectuată.
Şi în statele din zona euro ţi se poate percepe un comision. Dar valoarea acestuia trebuie să fie aceeaşi, indiferent că retragerea a fost făcută pe teritoriul naţional sau într-un alt stat din zona euro.
Utilizare frauduloasă
Ordinul de plată, dat prin intermediul unui card, este irevocabil. Cu alte cuvinte, banca are obligaţia de a plăti orice sumă care este menţionată pe factura transmisă pentru plată.
Totuşi, în anumite cazuri, poţi face o contestaţie a plăţii.
Procedura şi problemele legate de utilizarea frauduloasă a cardului vor fi discutate în paginile următoare.
Contestarea unei tranzacţii
Poţi face o contestaţie în cazul în care cardul a fost pierdut, furat, utilizat fraudulos.
Nu te poţi opune unei plăţi în cazul unui litigiu cu un operator economic pentru nerespectarea termenului de livrare sau pentru un produs cu defect.
Ce trebuie să faci?
– informează banca imediat prin telefon,
– confirmă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire aceasta reclamaţie,
– depune o plângere la poliţie.
Consecinţe
– nu vei mai răspunde pentru pierderile suferite ulterior anunţării băncii.
Răspunderea pentru utilizarea frauduloasă sau neautorizată a cardului de debit/credit
Până la momentul contestării, vei răspunde pentru toate operaţiunile efectuate şi vei suporta toate pierderile aferente acestor operaţiuni, dar numai până la limita echivalentului în lei a sumei de 150 euro, la cursul anunţat de BNR pentru ziua în care s-a efectuat operaţiunea frauduloasă.
Acest plafon nu se aplică dacă se dovedeşte că ai acţionat cu neglijenţă (ex: ai scris codul PIN pe spatele cardului) sau în mod fraudulos.
Începând din momentul anunţării emitentului, nu vei mai răspunde pentru nicio pierdere suferită.
De asemenea, nu vei răspunde nici înainte de anunţare, nici după în situaţia în care cardul a fost utilizat fără prezentarea fizică sau fără identificarea sa electronică (cod PIN, coduri de acces).
Tranzacţii nejustificate
În timp ce îţi verifici situaţia contului, îţi dai seama că nu ai făcut unele dintre tranzacţii.
Ce poţi face pentru a preveni asemenea lucruri? Următoarele pagini îţi vor oferi câteva sfaturi despre cum să eviţi să cazi victima fraudelor.
Precauţii
Asigurarea securităţii cardului bancar este esenţială. Respectarea câtorva reguli simple te vor ajuta să eviţi necazurile.
– Învaţă pe dinafară codul PIN şi fii atent la să nu te observe cineva când îl introduci.
– Ţine-ţi întotdeauna cardul într-un loc sigur şi verifică în mod regulat că este încă acolo. Nu-ţi lăsa niciodată cardurile la muncă sau în maşină. Nu le pune lângă obiecte metalice (chei, monede etc.) deorece acestea pot deteriora banda magnetică.
– Notează numărul la care poţi suna în caz de pierdere sau furt, precum şi numărul cardului.
– Păstrează toate chitanţele tranzacţiilor efectuate până când verifici extrasele de cont. Contestează imediat în scris orice operaţiune ilegală.
Exemple de tranzacţii nejustificate
Constaţi că din contul tău a fost debitată de două ori aceeaşi sumă pentru o singură operaţiune.
Este posibil ca operatorul economic sau banca să fi făcut o greşeală, procesând aceeaşi plată de două ori.
Contactează banca sau operatorul economic şi prezintă chitanţa aferentă tranzacţiei; suma ar trebui să fie virată în contul tău.
Constaţi că cineva face plăţi în numele tău, dar cardul se află încă în posesia ta.
În acest caz eşti fie victima unei fraude prin utilizarea unui card contrafăcut în care datele de pe banda magnetică a cardului tău sunt copiate electronic pe un alt card, fie victima unei fraude fără utilizarea vreunui card, cum se întâmplă în cazul tranzacţiilor la distanţă, când numai datele tale sunt utilizate.
Contactează imediat emitentul cardului şi explică problema.
Alte mijloace de plată
Cu toate că numerarul, cardurile bancare şi cecurile sunt cele mai utilizate mijloace de plată, există şi alte moduri în care poţi plăti bunurile şi serviciile. Totuşi, aceste mijloace alternative de plată pun probleme legate de securitate şi de costuri. Paginile următoare îţi vor oferi un scurt rezumat al situaţiei actuale.
Plăţile prin transfer bancar
O plată prin transfer bancar constă în transferul banilor dintr-un cont bancar în altul.
Poate fi realizat:
– dintr-unul din conturile tale într-un alt cont care îţi aparţine,
– din contul tău în contul altei persoane de la aceeaşi bancă,
– între conturi de la bănci diferite.
Transferul poate fi:
– ocazional, adica valabil şi executat o singură dată,
– permanent, atunci când soliciţi băncii să transfere, la o dată fixă şi periodic, aceeaşi sumă, aceluiaşi beneficiar (ex. pentru plata chiriei).
Pentru a face orice fel de transfer trebuie să cunoşti datele bancare ale beneficiarului:
– codul BIC, care arată banca unde este deschis contul beneficiarului,
– codul IBAN, care reprezintă numărul de cont al beneficiarului.
Poţi anula sau modifica transferul bancar în orice moment, atât timp cât acesta nu a fost iniţiat. De asemenea, asigură-te că există suficiente fonduri în contul tău, pentru că altfel transferul nu se va efectua şi vei fi penalizat.
Bancile te pot taxa pentru plata prin transfer bancar. Aceste taxe depind de locul sau locaţia în care se află contul:
– în cadrul aceleiaşi bănci sau la bănci diferite,
– în interiorul sau în afara zonei euro.
În 2003 a intrat în vigoare în Europa un regulament nou, conform căruia Statele Membre trebuie să perceapă pentru transferurile transfrontaliere în euro aceleaşi taxe ca şi pentru transferurile interne în euro.
Plăţile online
Poţi alege să faci plăţi online şi să-ţi plăteşti facturile sau să transferi bani utilizând un serviciu internet.
Vei fi direcţionat către un spaţiu informaţional securizat unde ţi se vor cere diferite informaţii, în special numărul cardului bancar şi data emiterii.
Dacă esti deja înscris, este suficient să te autentifici.
Suma care trebuie plătită va fi debitată din contul tău.
Acest tip de plată a făcut este reglementat de Recomandarea europeană din 30 iulie 1997 privind operaţiunile efectuate prin intermediul instrumentelor electronice de plată.
Plăţile online oferă unele beneficii, dar există încă riscuri în momentul în care îţi oferi datele pe internet.
Plăţile prin prelevare automată
Prelevarea automată reprezintă unul dintre cele mai simple moduri de plată a facturilor (gaze, electricitate, telefon etc.).
Prelevarea automată reprezintă o instrucţiune dată de un client băncii sale prin care autorizează o anumită organizaţie să colecteze diferite sume din contul său.
Autorizarea de prelevare este acordată în general pentru o perioadă nelimitată şi poate fi întreruptă la cerere în orice moment.
Poliţe de asigurare de viaţă
Ce este asigurarea de viaţă?
– Asigurare de viaţă mixtă
– Înainte de a-ţi face o poliţă de asigurare de viaţă
– Semnarea contractului
Tipul asigurării de viaţă
Costuri
Modalitatea de renunţare la asigurarea de viaţă
Asigurările de viaţă de tip unit-linked
Poliţele de asigurare de viaţă; clauzele de excludere
Ce este impozitul pe succesiune?
Asigurarea de viaţă – fondurile cu profit
Investiţii responsabilizate social
Procesul unei investiţii responsabile social
Ce ar trebui să ştii despre investiţiile responsabile social: riscuri
Investiţiile directe
Poliţe de asigurare de viaţă
Ce este asigurarea de viaţă?
Asigurarea de viaţă este un contract semnat între asigurator şi asigurat în favoarea unui beneficiar sau a mai multor beneficiari. Obiectul acestui contract este suma asigurată, care se stabilieşte de comun acord de ambele părţi sau la cererea asiguratului.
În funcţie de suma asigurată şi de alţi factori se stabileşte mărimea primei de asigurare pe care asiguratul va trebui să o plătească pe parcursul duratei contractului la intervale de timp prestabilite.
În contract sunt implicate 3 persoane:
Asiguratorul – compania de asigurări care în schimbul primelor de asigurare preia riscurile care îl pot ameninţa pe asigurat şi se obligă la plata despăgubirii, a sumei asigurate, în cazul producerii evenimentului nedorit.
Asiguratul – persoana fizică sau juridică care solicită încheierea contractului şi care va plăti primele de asigurare pe întreaga durată a contractului.
Beneficiarul – persoana desemnată de asigurat, care va primi suma asigurată în cazul decesului asiguratului. Beneficiarul poate fi schimbat la solicitarea asiguratului pe durata contractului.
De asemenea poţi încheia o asigurare de viaţă mixtă.
Asigurare de viaţă mixtă
Asigurare de viaţă mixtă acoperă şi riscul de supravieţuire.
În cazul decesului asiguratului, beneficiarul va primi suma de bani stipulată în contract, iar în cazul în care asiguratul supravieţuieşte, va primi suma asigurată.
În cazul acestui tip de asigurare, valoarea primei de asigurare este influenţată de următorii factori:
– durata pe care se încheie contractul, durată care de regulă poate fi de 10, 15, 20, 25, 30 de ani, cu condiţia ca asiguratul să nu depăşească vârsta de 75 de ani la expirarea contractului
– starea de sănătate a asiguratului
– vârsta şi sexul asiguratului
– clauzele suplimentare incluse în contract
Asigurare de viaţă mixtă permite, pe de o parte, economisirea, capitalizarea şi investirea banilor tăi, iar pe de altă parte asigură viitorul familiei tale.
Asigurarea de viaţă: un nume, mai multe opţiuni
Termenul asigurare de viaţă include mai multe tipuri de contracte, pentru mai multe tipuri de nevoi şi oferă diferite nivele de acoperire.
Asigurările de viaţă se împart în două categorii principale şi anume:
– asigurări de viaţă tradiţionale
– asigurări de viaţă de tip unit-linked
Asigurările de viaţă tradiţionale sunt asigurări care oferă clienţilor garanţii considerabile, de obicei un beneficiu fix garantat în caz de deces sau la maturitate. Asiguratorul trebuie să acorde aceste garanţii indiferent de costurile pe care le implică şi să rămână solvabil, ca cerinţă a clientului şi a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
Riscul investiţiei aparţine companiei de asigurări (în consecinţă asiguratorul va investi banii cu mare prudenţă, de obicei în depozite bancare şi obligaţiuni de stat, care deşi nu aduc profituri mari, sunt sigure).
Clientul beneficiază astfel de produse sigure.
Tipuri de asigurări de viaţă tradiţionale:
– Asigurarea de viaţă pe termen limitat
– Asigurarea de viaţă pe termen nelimitat
– Asigurarea mixtă de viaţă
– Asigurarea mixtă redusă
– Asigurarea de tip student
– Asigurarea de tip zestre
– Asigurarea pentru ipotecă
– Asigurarea de rentă
Înainte de a-ţi face o poliţă de asigurare de viaţă
Pe lângă protecţie, asigurarea de viaţă este şi un mod sigur de economisire în condiţiile unei bune capitalizări şi a protecţiei la inflaţie.
Asigurarea de viaţă îţi oferă:
– protecţia familiei;
– independenţă financiară pentru copii în perioada studiilor, sau a debutului în căsnicie;
– menţinerea garantată a stilului de viaţă, indiferent de situaţiile prin care asiguraţii trec într-un anumit moment;
– prosperitatea şi securitatea intereselor în afaceri;
– viaţă liniştită şi pensie lipsită de griji.
Semnarea contractului
Înainte de semnarea contractului de asigurare, trebuie să acorzi atenţie următoarelor aspecte:
– Termenii şi condiţiile contractului
– Beneficiarii
– Riscurile acoperite
– Primele de asigurare
– Perioada de reflecţie
– Tipul asigurării de viaţă
– Costuri
– Modalitatea de renunţare la asigurarea de viaţă
Termenii şi condiţiile contractului
Achiziţionarea unei poliţe de asigurare se face prin semnarea unui contract.
Încheierea unui contract implică o serie de beneficii, dar şi responsabilităţi.
Prin semnarea unui astfel de contract te obligi la plata unor sume prestabilite, numite prime de asigurare. Totodata, compania de asigurări se obligă la plata despăguburii în cazul producerii evenimentului asigurat în favoarea beneficiarului, sau la expirarea contractului în favoarea asiguratului.
Principalii termeni contractuali sunt:
Tu sau beneficiarii tăi veţi primi beneficii în eventualitatea decesului sau riscului asigurat sau la o dată viitoare (maturitatea contractului), în cazul unei poliţe de investiţii
Trebuie să plăteşti suma convenită (prima de asigurare), la datele convenite (lunar, trimestrial, annual etc.) sau o sumă fixă, plătită o singură dată
Vei plăti pentru perioada convenită (termen) sau până la implinirea riscului asigurat (deces sau dizabilitate)
Natura contractuală a asigurării de viaţă trebuie privită atât din punctul de vedere al unei investiţii, cât şi din punctul de vedere al riscului.
– – – –
Beneficiarii
Beneficiarul este o persoană sau un grup de persoane desemnate de tine (asigurat) care vor încasa suma asigurată. În calitate de deţinător al poliţei, poţi desemna pe oricine ca beneficiar, inclusiv pe tine.
De cele mai multe ori sunt numiţi beneficiari ai poliţelor de asigurare de viaţă soţii sau soţiile, copiii sau alţi membri ai familiei.
Categoria beneficiarilor nu se limitează însă numai la familie
des întâlnită este desemnarea unui partener de afaceri ca beneficiar
– – – –
Riscurile acoperite
Societăţile de asigurare care oferă asigurări de viaţă acoperă riscul standard, respectiv riscul de deces. Totuşi, pentru că nu întotdeauna acest tip de asigurare este foarte atrăgător, societăţile de asigurare combină în produsele oferite elementul de protecţie cu cel de economisire sau de investiţie. Astfel, dacă asiguratul traieşte la expirarea contractului, suma asigurată îi va fi plătită lui.
Riscuri acoperite de asigurarea de viaţă:
– riscul de supravieţuire – dacă la expirarea contractului de asigurare asiguratul este în viaţă, el va primi banii aferenţi sumei asigurate fie sub formă de pensie, fie într-o sumă unică;
– riscul de invaliditate permanenta – dacă asiguratul suferă un accident în urma căruia va ramâne cu o invaliditate permanentă, acesta va beneficia de suma asigurată pentru acest risc;
– riscul de deces – în cazul în care asiguratul decedează în decursul perioadei de asigurare, beneficiarul sau beneficiarii vor primi suma asigurată;
– riscul de pierdere a capacităţii de muncă – în cazul în care asiguratul suferă de un accident în urma căruia îşi va pierde capacitatea de muncă, el va fi exonerat de plata primelor de asigurare;
– – – –
Primele de asigurare
Prima de asigurare reprezintă suma de bani pe care asiguratul o plăteşte asiguratorului în schimbul asumării de către acesta a obligaţiei de plată a indemnizaţiei de asigurare pentru acoperirea prejudiciului ce eventual l-ar suferi ca urmare a producerii unui eveniment asigurat. Prima de asigurare permite părţilor să negocieze şi să stabilească fie plata direct sau prin intermediar, fie anticipat şi integral sau în rate.
Primele de asigurare sunt fixate în urma evaluării riscului. Această evaluare se face ţinându-se cont de mai mulţi factori:
– vârsta şi sexul asiguratului;
– starea de sănătate a asiguratului;
– valoarea sumelor asigurate;
– durata contractului;
– cheltuieli legate de emiterea contractului de asigurare, de administrarea poliţei şi de alte cheltuieli administrative.
Pentru evaluarea stării de sănătate se completează un chestionar medical. În urma analizării acestuia de către o echipă de specialişti, asiguratorul poate cere efectuarea unor investigaţii complexe pentru stabilirea cât mai corectă a stării de sănătate a asiguratului. Aceste cheltuieli sunt suportate de compania de asigurări.
– – –
Perioada de reflecţie
Conform Directivei Europene 2002/83, consumatorii au dreptul la o perioadă de reflecţie de 14 până la 30 de zile.
În timpul acestei perioade de reflecţie poţi anunţa asiguratorul că nu mai doreşti să închei poliţa, iar acesta este obligat să îţi returneze, fără penalizări, toate sumele deja achitate.
– – – –
Tipul asigurării de viaţă
Cele mai des întâlnite tipuri de asigurari de viaţă sunt:
Asigurarea de viaţă pe termen limitat – se încheie pe un număr de ani prestabilit. Este cea mai simplă formă de asigurare de viaţă şi, totodata, cea mai ieftină; acoperă doar riscul de deces al asiguratului. În funcţie de suma asigurată, pe care beneficiarul contractului o va primi în cazul decesului asiguratului şi în funcţie de durată, se va stabili prima de asigurare.
Dacă în momentul expirării contractului asiguratul este în viaţă, asiguratorul este exonerat de orice plată. Acest tip de asigurare acoperă numai riscul de deces, nu ofera posibilitatea capitalizării şi economisirii primelor de asigurare, deci din multe puncte de vedere este foarte limitată.
Asigurarea de viaţă pe termen nelimitat – singurul risc asigurat este cel de deces însă acest risc se acoperă până la o vârstă mult mai înaintată a asiguratului (100 de ani), iar primele de asigurare se vor plăti pe o perioadă mai scurtă, până la vârsta de pensionare. Diferenţa dintre cele două tipuri de asigurări este că în cazul în care asiguratul ajunge la vârsta precizată în contract, el va primi suma asigurată actualizată. Din acest motiv şi primele de asigurare sunt mai mari decât în cazul asigurării pe termen limitat.
Costuri
Dupa ce te-ai familiarizat cu diferitele tipuri de asigurări de viaţă şi te-ai hotărât care este cea mai potrivită pentru tine, este momentul să verifici costurile. La aceeaşi sumă asigurată primele de asigurare pot varia considerabil de la o companie la alta. Adeseori, companiile mai mici percep prime de asigurare mai reduse decât companiile de asigurâri mari şi cunoscute.
Ofertele companiilor de asigurări vor include, de regulă, grafice şi cifre ce reprezintă proiecţii în viitor ale derulării contractului de asigurare. Aceste proiecţii cuprind atât valori garantate cât şi valori care nu sunt garantate.
Elementele care nu sunt garantate, cum ar fi de exemplu acumularea banilor la poliţele de asigurare mixtă de viaţă, se bazează pe experienţa şi previziunile pe care le face compania de asigurări. Reţine că este vorba numai despre nişte estimări şi că sumele respective nu sunt garantate.
Poliţele de asigurare de viaţă cu acumulare de capital trebuie să aibă atât o creştere suficient de mare (excluzând rata inflaţiei, bineînţeles) cât şi valori de răscumpărare bune. Deşi s-ar putea sa ţi se prezinte o ilustrare a valorii sumelor acumulate pe parcursul derulării contractului, aceasta nu este neapărat şi suma pe care o vei primi în cazul răscumpărării poliţei. Dacă ai de ales între două poliţe cu aceeaşi sumă asigurată, cu aceeaşi rată de acumulare şi cu aceeaşi primă de asigurare, poliţa cu cea mai mare valoare de răscumparare este, probabil, şi cea mai bună.
Trebuie să fii atent şi la clauzele adiţionale. Alege clauzele potrivite necesităţilor tale şi nu achizitiona opţiuni suplimentare de care nu ai nevoie. Retine faptul că multe dintre diferenţele care apar între poliţele de asigurare oferite de diverse companii sunt de fapt diferenţe minore.
– – –
Modalitatea de renunţare la asigurarea de viaţă
Asigurarea de viaţă reprezintă un angajament pe termen lung. De obicei, ratele se plătesc timp de 10 ani sau mai mult şi politica este de a descuraja încasarea înainte de termen.
Dacă ai nevoie de bani, renunţarea la poliţa de asigurare de viaţă reprezintă ultima opţiune.
Iată alternative pe care ar trebui să le iei în considerare:
– împrumut: compania de asigurări ţi-ar putea acorda împrumut în schimbul cedării valorii poliţei, la o rată competitivă
– răscumpărarea poliţei: valoarea de răscumpărare reprezintă valoarea care se va rambursa asiguratului, în cazul în care acesta, datorită incapacităţii de continuare a plăţii primelor sau din alt motiv, cere întreruperea contractului înaintea expirarii acestuia.
Aceasta valoare se calculează doar pentru contractele cu plata eşalonată, prin aplicarea unei cote procentuale (în funcţie de momentul rezilierii contractului) asupra rezervei matematice. Cu cât rezilierile sunt făcute la un interval mai redus faţă de data încheierii contractului, cu atât valoarea de răscumpărare va fi mai mică, şi aceasta datorită cheltuielilor mari efectuate de asigurator în această perioadă.
– vânzare: este posibil să poţi vinde poliţa la o valoare mai mare decât cea de răscumpărare. Există dealeri specializaţi care se ocupă de acest tip de vânzări. Nu toate poliţele pot fi vândute, deci ar fi bine să apelezi la un consultant financiar pentru aceasta.
Asiguratul are dreptul (stabilit prin contract) de a rezilia în orice moment contractul încheiat şi de aceea, asiguratorul trebuie să ţină cont în calcularea primelor de asigurare şi de procentul aşteptat al persoanelor care vor rezilia poliţa de asigurare în fiecare an.
Vânzarea sau renunţarea la poliţă
Există două posibilităţi de a renunţa la o poliţă de asigurare în cazul în care nu o mai doreşti: poţi să o vinzi sau să renunţi la ea. Poţi să vinzi poliţa unui broker sau unei terţe părţi care doreşte să investească în produs la un preţ mai mic decât dacă ar lua-o de la început.
Preţul de vânzare a asigurării de viaţă se calculează independent de valoarea de răscumpărare a acesteia.
Dacă renunţi la poliţă, compania de asigurare îţi va reţine o parte din banii plătiţi ca primă de asigurare pentru a-şi acoperi costurile, care trebuie să fie prevăzute chiar daca renunţi sau nu la poliţă.
Dacă renunţarea areloc în primii ani de la contractarea polţei, vei primi înapoi foarte puţini bani, chiar mai puţini decât valoarea primelor pe care le-ai plătit.
Deseori, dacă renunţi la poliţă în primul an, nu vei mai primi niciun ban înapoi.
Companiile de asigurări de viaţă oferă şi produse de economisire sau investiţii împreună cu asigurarea de viaţă – asigurările de viaţă de tip unit-linked. În acest capitol îţi vom prezenta caracteristicile principale ale asigurărilor de viaţă unit-linked.
Asigurările de viaţă de tip unit-linked sunt asigurări pe bază de investiţii, care oferă nu numai protecţia prin asigurare, ci şi posibilitatea investirii. Prima pe care o plăteşte asiguratul este investită într-unul sau mai multe fonduri de investiţii puse la dispozitie de către asigurator, din care asiguratul primeşte apoi o cotă parte (un anumit număr de “unit-uri”). Asiguratul are dreptul de a opta pentru fondurile şi structura în care se vor investi primele plătite de el, având posibilitatea ca, pe parcursul derulării asigurării să schimbe aceasta structură. Condiţia pentru a putea participa la aceste fonduri de investiţii este de a cumpăra o asigurare de viaţă.
La asigurările unit-linked riscul investiţiei aparţine contractantului, beneficiile obţinute din investiţii depinzând de performanţa fondurilor de investiţie create şi puse la dipoziţie de asigurator.
Asigurările de viaţă de tip unit-linked: ce sunt?
Asigurările de viaţă de tip unit-linked sunt asigurări pe bază de investiţii, care oferă nu numai protecţia prin asigurare, ci şi posibilitatea investirii. Prima pe care o plăteşte asiguratul este investită într-unul sau mai multe fonduri de investiţii puse la dispoziţie de către asigurator, din care asiguratul primeşte apoi o cotă parte (un anumit număr de “unit-uri”). Asiguratul are dreptul de a opta pentru fondurile şi structura în care se vor investi primele plătite de el, având posibilitatea ca, pe parcursul derulării asigurării să schimbe aceasta structură. Condiţia pentru a putea participa la aceste fonduri de investiţii este de a cumpăra o asigurare de viaţă.
Aceste tipuri de investiţii sunt create pentru o perioadă de timp mai îndelungată; încasarea înainte de termen poate avea penalizări.
Riscul investiţiei aparţine contractantului, beneficiile obtinuţe din investiţii depinzând de performanţa fondurilor de investiţie create şi puse la dispoziţie de asigurator.
Componentele asigurării de tip unit-linked
Aceste produse pot avea în structura lor urmatoărele componente: componenta de protecţie, componenta investiţională, componenta rentelor.
Componenta de protecţie care este reprezentată de o asigurare de viaţă pe termen nelimitat, pentru care plata primelor eşalonate se face până la împlinirea vârstei de pensionare, iar pe perioada protecţiei suma asigurată (aleasă de client) este garantată de asigurator. În cazul decesului asiguratului, beneficiarul va încasa valoarea maximă dintre suma asigurată şi valoarea contului său la momentul respectiv, unde suma asigurată este stabilita de către client între o valoare maximă şi una minimă, în funcţie de vârsta sa şi de prima platită, iar valoarea contului este reprezentată de echivalentul valoric al unit-urilor deţinute în fondurile financiare ale asiguratorului.
Componenta investiţională constă în cumpărarea de unităţi de cont (unit-uri) în fondurile financiare constituite de asigurator. Aceste fonduri sunt fonduri interne, închise, reprezentând un portofoliu de diverse tipuri de active financiare administrate de asigurator exclusiv în scopul asigurării.
Contractantul asigurarii va avea acces la aceste fonduri doar prin intermediul asigurărilor unit-linked, iar prima de asigurare platită va fi destinată în intregime achiziţionării de unit-uri în fondurile financiare. Plata primelor se poate face anual, semestrial, trimestrial, lunar, dar şi în orice moment, atunci când se doreşte mărirea părţii de investiţie. Contractantul poate alege procentul în care prima se va aloca între diferitele fonduri şi poate la orice moment să shimbe gratuit aceste procente de alocare.
Valoarea unui unit se stabileşte săptămânal, la momentul evaluării fondurilor, regăsindu-se în mărimea preţului de vânzare, preţ care este folosit în evaluarea costului asigurării de viaţă, în momentul în care clientul doreşte retragerea de lichidităţi sau atunci când întrerupe contractul şi doreşte să obţină echivalentul valoric al contului său.
Componenta rentelor – apare doar în cazul asigurărilor unit-linked la care există posibilitatea transformării contului şi constă în transformarea la sfârşitul perioadei de plată a primelor (la vârsta pensionării) a valorii contului contractantului în rente lunare, plătibile atâta timp cât asiguratul este în viaţă. Unele societăţi plătesc rentele pe o perioadă garantată, indiferent dacă asiguratul decedează sau nu în acest interval.
Preţul de cumpărare reprezintă preţul la care clientul poate cumpăra unit-uri în fondurile financiare menţionate, iar banii plătiţi de client sub forma primelor de asigurare sunt transformaţi în unit-uri în funcţie de acest preţ.
Trăsăturile asigurărilor de viaţă de tip unit-linked
Produsele unit linked prezintă următoarele trăsături:
– prima de asigurare nu este fixă, clientul poate modifica oricând mărimea primelor de asigurare
– clientul poate alege suma asigurată între un minim şi un maxim stabilite în funcţie de vârsta asiguratului şi de valoarea primei plătite, iar această sumă este garantată pe toată durata contractului şi poate fi modificată oricând
– plata primelor de asigurare este eşalonată şi există posibilitatea modificării frecvenţei de plată la fiecare aniversare a contractului
– clientul poate oricând să retragă o cotă din numărul unit-urilor în contul său, cotă exprimată ca procent sau suma fixă
– în cazul în care clientul nu mai poate plăti primele de asigurare, contractul unit-linked se transformă într-un contract cu suma asigurată redusă, adică noua suma asigurată va fi egală cu cu valoarea contului contractantului la momentul încetării plăţii primelor
– în cazul unui contract cu suma asigurată redusă, clientul are dreptul să facă retrageri periodice prin reducerea contului său, reduceri care se pot face sub formă de cote procentuale sau în sumă fixă, atâta timp cât contul nu este nul
– contractantul asigurarii are dreptul, de regulă o dată pe an, să transfere unit-uri între fondurile financiare în care se află banii săi
Poliţele de asigurare de viaţă; clauzele de excludere
Cele mai multe asigurări de viaţă sunt asemănătoare şi, de obicei, sunt produse simple, cu puţine clauze de excludere. Aceasta listă nu este exhaustivă, dar în mod normal poliţa nu va putea fi încasată:
– în cazul decesului prin sinucidere
– dacă ai ascuns orice informaţii care ţi-au fost solicitate înainte de încheierea poliţei
– dacă nu mai plăteşti primele
Alte clauze de excludere pot fi adăugate de anumiţi asiguratori. Este foarte important să răspunzi onest întrebărilor care ţi se pun în formularele premergătoare încheierii asigurării: dacă nu răspunzi sincer întrebărilor despre ocupaţie, starea de sănătate etc. de la începutul poliţei, poliţa de asigurare ar putea fi anulată, deci banii nu vor putea fi încasaţi.
Ai grijă să citeşti cu atenţie contractul şi poliţa de asigurare, pentru a înţelege care sunt riscurile acoperite de poliţă.
Ai într-adevăr nevoie de o poliţă pentru întreaga viaţă?
Eşti sigur că este nevoie să îţi iei şi acest angajament financiar suplimentar?
Ai putea verifica dacă nu beneficiezi de acoperirea unor riscuri în urma unor poliţe pe care le-ai încheiat deja.
Dacă lucrezi
deja contribui cu bani la fondul de pensii de stat şi privat.
Dacă ai orice fel de asigurare de plată a ratelor
verifică condiţiile asigurării – nu are sens să plăteşti pentru acelaşi lucru.
Ce este impozitul pe succesiune?
Impozitele pe succesiuni au ca obiect al impunerii averea primită drept moştenire de o persoană fizică şi vizează numai circulaţia bunurilor între persoanele fizice. Impozitul poate fi stabilit fie global pentru toată averea lăsată moştenire, fie separat pentru partea de avere ce revine fiecărui moştenitor. Calcularea impozitului se face pe baza unor cote progresive, iar nivelul acestora este diferenţiat atât în funcţie de valoarea averii care face obiectul succesiunii, cât şi în funcţie de gradul de rudenie existent între persoana decedată (decujus) şi moştenitorii acesteia (impozitul este mult atât mare cu cât succesorul este rudă mai îndepartată cu persoana decedată).
Cine plăteşte impozitul pe succesiune?
Persoana nominalizată să soluţioneze afacerile persoanei decedate intermediază şi plata taxelor de moştenire datorate. În mod normal, deţinătorul poliţei îşi nominalizează reprezentantul în testament (poate fi nominalizată mai mult de o persoană), caz în care aceasta este cunoscută sub numele de “executor testamentar”. Dacă persoana decedează fără a lăsa un testament, tribunalul va numi un reprezentant personal, caz în care acesta este cunoscut sub numele de “administrator”.
Dacă succesiunea se finalizează în termen de 2 ani de la data decesului, NU datoraţi Statului niciun impozit.
Dacă se depăşeşte termenul de 2 ani şi nu se finalizează succesiunea, va trebui să plătiţi impozitul datorat Statului, conform Codului Fiscal de 1% calculat asupra valorii masei succesorale.
Impozitele pe donaţii au fost introduse pentru a preveni ocolirea plăţii impozitului pe succesiuni, în cazul în care are loc efectuarea de donaţii de avere în timpul vieţii. Impozitul cade în sarcina persoanei care primeşte donaţia (donatar) şi se calculează pe baza unor cote progresive. Nivelul progresivităţii este influenţat de valoarea averii donate şi de gradul de rudenie dintre donator şi donatar.
Asigurarea de viaţă – fondurile cu profit
Companiile de asigurări de viaţă oferă produse de economisire conectate cu asigurarea de viaţă. Aceste produse generează două tipuri de poliţe: cele de tip unit-linked şi poliţele cu profit. Acest capitol îţi va oferi informaţii de bază despre poliţele cu profit.
Fondurile cu profit – elemente de bază
Companiile de asigurări de viaţă oferă şi poliţe cu profit. Acestea tind să aibă un risc mai scăzut decât alte fonduri de investiţii şi în final au un profit mai bun decât un depozit bancar. Probabil cel mai cunoscut tip de produs cu profit pe termen lung este poliţa tip zestre. Pe lângă aceasta, mai eistă şi poliţa tip student.
Aceste tipuri de asigurări reprezintă o bună modalitate de a economisi şi de a asigura viitorul copiilor tăi.
Fondurile cu profit – Asigurarea tip student
Acest gen de asigurarea are menirea de a te ajuta să economiseşti bani pentru anii de studiu ai copilului tău. Beneficiarul va primi suma asigurată la începerea studiilor, pe o perioadă de patru – cinci ani sau, la cererea asiguratului, integral la începerea studiilor.
Primele de asigurare sunt plătite de asigurat (părintele sau tutorele copilului) până la începerea studiilor, urmând ca beneficiarul (copilul) să intre în posesia rentelor la vârsta specificată în contract. Durata de plată a rentelor poate fi de 4 sau 5 ani, iar la opţiunea asiguratului se poate plăti suma integrală la începutul studiilor, dar într-o proporţie de 90 – 95% din suma totală a rentelor pentru că asiguratorul nu mai poate capitaliza sumele respective pe perioada de 4-5 ani stabilită în contract. Asiguratorul va plăti chiar daca una dintre părţi (asigurat sau beneficiar) va deceda, asumându-şi obligaţiile de plată a rentelor în cazul decesului asiguratului pe parcursul perioadei de asigurare sau transformând poliţa într-o asigurare mixtă de viaţă în cazul decesului beneficiarului. Dacă decesul beneficiarului are loc în perioada de plată a rentelor, acestea vor fi încasate de către asigurat ca o sumă forfetară sau tot periodic.
O astfel de asigurare se poate încheia pe o perioadă stabilită de asigurator (minim 9,10 ani de obicei), în funcţie de numărul de ani pentru care se vor plăti rentele
Fondurile cu profit – Asigurarea tip zestre
Asigurarea de tip zestre este asemănătoare cu cea de tip student, diferenţa constând în faptul că beneficiarul contractului va primi suma asigurată în momentul căsătoriei şi suma asigurată se plăteşte integral.
Este o asigurare de tip dotă, prin care se oferă protecţie faţă de riscul de deces al persoanei asigurate (părintele sau tutorele copilului), beneficiarul (copilul) primind suma asigurată la împlinirea unei anumite vârste sau atunci când se căsătoreşte.
O altă deosebire faţă de asigurarea de tip student este faptul ca suma asigurată se plăteşte integral şi nu eşalonat.
În cazul decesului contractantului, copilul va beneficia de aceasta sumă la termenul convenit, iar în cazul decesului beneficiarului, poliţa devine o poliţp de asigurare mixtă.
Asigurarea de viaţă – fondurile cu profit
Pe lângă asigurările prezentate mai sus, există şi alte tipuri de asigurări de viaţă, cum este şi asigurarea de rentă. Prin asigurarea de rentă, asiguratorul plăteşte o indemnizaţie periodică. În funcţie de perioada de plată a acesteia se disting:
1. renta cu rata fixă – indemnizaţia de asigurare se plăteşte indiferent dacă asiguratul mai trăieşte sau nu. În momentul în care începe plata acestei rate fixe, este important dacă asiguratul mai este sau nu în viaţă; ea se plăteşte pe o anumită perioadă (un număr de ani).
2. renta viageră – pentru primirea unei indemnizaţii de rentă viageră, asiguratul (sau, în cazul în care avem de-a face cu mai mulţi asiguraţi, cel puţin unul dintre aceştia) trebuie să fie în viaţă. Asigurarea este încheiată pe “viaţa” asiguratului. O asigurare de rentă viageră poate fi încheiată şi în favoarea mai multor persoane. În astfel de situaţii, la moartea unuia dintre asiguraţi, renta viageră se transferă asupra vieţii celuilalt.
Renta viageră se acordă în general trimestrial, mai rar lunar.
Există şi posibilitatea ca renta viageră să se acorde anual, o dată la şase luni sau lunar, cu consecinţe în ceea ce priveşte valoarea rentei viagere.
În cazul în care indemnizaţia de rentă viageră se acordă anual sau o dată la şase luni, asiguratorul dispune de bani vreme mai îndelungată şi poate obţine profituri mai mari din investiţii. În plus, are mai puţine cheltuieli administrative; în cazul termenelor lunare, lucrurile stau invers.
În cazul asigurării de rentă viageră există următoarele cazuri speciale :
– asigurarea de rentă viageră cu rambursare – în cazul decesului asiguratului se rambursează primele de asigurare deja plătite.
– asigurarea de rentă viageră fără rambursare – în cazul decesului asiguratului nu se rambursează primele de asigurare deja plătite, avantajul fiind plătirea unor prime mai reduse decât în cazul rambursării.
În cazul asigurării pe bază de rente viagere există posibilitatea existenţei a două persoane asigurate. Prin asigurarea de rentă viageră pentru doua persoane se acordă o indemnizaţie periodică în condiţii de supravieţuire sau de deces al primului asigurat. Ea poate fi comparată cu asigurările mixte de viaţă. Se foloseşte în special pentru alocaţie pentru pensia de bătrâneţe, respectiv pentru pensia de urmaş, pentru soţ sau soţie.
Un caz special este asigurarea de rentă de supravieţuire prin care se acordă o indemnizaţie periodică în cazul decesului asiguratului în favoarea coasiguratului, dacă acesta este în viaţă. Ca forme specifice de asigurare, mai des intâlnite sunt:
1. renta temporară de supravieţuire, prin care se acordă indemnizaţia până la data stabilită în prealabil în contract sau până la data decesului coasiguratului, dacă acesta survine mai devreme.
2. renta de supravieţuire viageră; în cazul în care coasiguratul moare înaintea primului asigurat, asigurarea expiră chiar înaintea acordării primei indemnizaţii.
Aceste forme se practică preponderent pentru alocaţie temporară pentru pensia de urmaş şi pentru alocaţie temporară a sistemului de pensii.
Renta de supravieţuire pe toata durată vieţii acordă o indemnizaţie până în momentul decesului coasiguratului (cu indemnizaţie finală) sau până la data-limită anterioară datei decesului coasiguratului (fără coasigurare cu indemnizaţie finală). În cazul în care aceasta asigurare se încheie contra plăţii unei prime de asigurare, perioada în care se efectuează aceasta plată este temporară (de exemplu, până la împlinirea vârstei de 60-65 de ani de către coasigurat). Se practică pentru alocaţii pe toata durata vieţii din pensia de urmaş şi sub forma unor scheme colective de pensii.
Investiţii responsabilizate social
Ce sunt acestea?
Investiţii etice sau responsabilizate social
Responsabilitatea Socială a Investiţiilor (RSI) este un termen folosit pentru a descrie orice zonă a domeniului financiar în care principiile investitorului influenţează ce organizaţie sau companie alege pentru a-i face plasamentele financiare sau cum îşi foloseşte investitorul puterea de acţionar. Din punctual de vedere al consumatorului industria RSI este împărţită în două tipuri de produse, în funcţie de nevoile diverselor tipuri de investitori responsabili social:
RSI – cunoscută şi sub denumirea de “investiţii etice” face referinţă la investiţiile consumatorilor făcute în funcţie de performanţele sociale, economice şi de mediu ale companiei. În această actegorie se încadrează şi pensile private
Investiţiile directe – sunt cunoscute şi sub denumirea de investiţii sociale
Investiţiile responsabile; scop şi origine
Datând din secolul XIX, originea investiţiilor responsabile poate fi găsită în mişcările religioase, incluzând quakerii şi metodiştii. La începutul anilor 1900, Biserica metodistă a început să facă investiţii pe piaţa de capital, evitând în mod intenţionat companiile implicate în producţia de alcool, armament, tutun, pornografie şi jocuri de noroc.
În decursul secolului XX tot mai multe instituţii şi indivizi au început să ia în considerare şi criterile etice atunci când fac o investiţie. Iniţial America a fost mai avansată în dezvolatrea ideologiei investiţiilor etice şi în 1971 a fost fondat Pax World Fund în scopul evitării investiţilor associate razboiului din Vietnam. In Marea Britanie, regimul de apartheid din Africa de Sud a accelerat promovarea investiţiilor etice în anii 80.
În zilele noastre, în Europa există din ce în ce mai mulţi investitori responsabili social. Scopul acetsora este de a crea un portofoliu de investiţii care să cuprindă companii ale căror politici sunt în concordanţă cu viziunea lor. O diversitate de fonduri etice acoperă diverse problematici şi au abordări diferite.
Politici de mediu:
– Poluarea apei şi a aerului
– Gestionarea deşeurilor
– Utilizarea resurselor
Politici sociale:
– Drepturile muncitorilor (sănătate şi siguranţă, salarii decente etc.)
– Gestionarea lanţului furnizorilor
Politici etice:
– Respectarea drepturilor omului
– Evitarea regimurilor de opresiune
– Implicarea militară
Impactul investiţiilor responsabile asupra companiilor
Ca urmare a cererii accentuate de investiţii responsabile din ultimii ani, companiile listate pe piaţa de capital au fost nevoite să dezvolte şi să implementeze politici de responsabilizare socială. În present, politicile şi practicile de Responsabilitate Socială Corporatistă (CSR) influenţează puternic valoarea acţiunilor listate.
Drept urmare politica unei companii nu mai este axată numai pe profit şi oferirea de dividende acţionarilor; ea trebuie să furnizeze informaţii cu privire la toate părţile implicate în activitatea sa:
– în mod direct (angajaţi, clienţi, furnizori, ditibuitori, acţionari etc.)
– în mod indirect (comunităţi locale, ONG-uri, autorităţi locale etc.)
Procesul unei investiţii responsabile social
După identificarea factorilor sociali, de mediu şi cei etici care îl preocupă pe investitor, următorul pas îl constituie identificarea celei mai bune abordări a investiţiei responsabile social, care se va potrivi cel mai bine nevoilor sale. Există trei mari factori de analiză a abordării investiţiilor responsabile: negativ, pozitiv şi nivelul de implicare.
Fonduri de investiţii responsabile social
Fondurile de investiţii responsabile social combină obiectvele financiare ale investitorilor cu angajamentul lor în privinţa problematicilor sociale şi de mediu. Permit investitorilor să aleagă companii sau fonduri care întrunesc anumite standarde etice şi morale.
Agenţii de evaluare etică
Unii manageri de fonduri îşi folosesc resursele proprii pentru activităţile de cercetare, alţii apelează la agenţii de evaluare etică. Acestea angajează cercetători de specialitate şi experţi în anumite domenii, cum sunt: drepturile omului, testarea pe animale, performanţele de mediu. Acestea folosesc diverse resurse pentru evaluarea companiilor:
– anuale de activitate ale companiilor, rapoarte guvernamentale şi ale autorităţilor de reglementare, publicaţii specializate din industrie
– propriile date despre companii, obţinute prin chestioanre, scrisori, contact si discuţii directe
De obicei, agenţiile calculează performanţele etice ale unei companii în funcţie de 3 factori:
Conducere: practicile Consiliului Director, ale Adunării Generale a acţionarilor, gestionarea problemelor sociale, de mediu şi etice ale companiei. Sunt analizate şi fuziunile şi achiziţiile.
Politica de mediu: sistemele de management şi raportare, performanţa de mediu. Sunt vizate şi aspecte specifice, cum sunt schimbările climatice şi poluarea.
Aspecte sociale: atitudinea în privinţa drepturilor omului, implicarea comunităţii şi probleme legate de protecţia socială. Sunt analizate şi alte aspecte, cum ar fi: implicarea militară, protecţia animalelor, cercetări legate de alcool şi tutun
Baze de date şi profile etic al companiilor listate la bursă
Strategii pentru investiţii etice
Acestea sunt 3 strategii principale pe care fondurile le pot aopta pentru implementarea politicilor de investiţii etice.
Implicare
Nu este exclusă nicio companie, dar sunt identificate zone în care companiile îşi pot îmbunătăţi performanţele de mediu, sociale şi etice. Managerii fondurilor intră astfel în contact cu companiile şi le încurajează să facă aceste îmbunătăţiri.
Preferinţe
Fondurile adoptă norme sociale, de mediu şi etice pe care preferă să fie întrunite de către companii. Aceste norme se aplică atunci când totţi ceilalţi indiactori sunt egali (ex.: performanţele financiare).
Monitorizare
Este creată o ” listă acceptabilă” de companii, pe baza unor criterii positive şi negative prestabilite (ex.: evitarea companiilor implicate în comerţul cu armament, includerea unor companii cu bune performanţe de mediu etc.). Fondurile sunt investite numai în companiile incluse în această listă.
Ce ar trebui să ştii despre investiţiile responsabile social: riscuri
Ca în cazul oricărei alte investiţii pe piaţa de capital, îţi asumi anumite riscuri şi ai putea suferi unele pierderi în cazul în care capitalul îţi este investit în acţiuni. Dacă investiţia ta este folosită pentu a achiziţiona acţiuni, teoretic este puţin probabil să pierzi din capitalul iniţial când fondul ajunge la maturitate. Totul depinde de cine a emis acţiunile.
Opinia generală este că fondurile de investiţii responsabile social şi etic duc de obicei la rezultate situate sub standard.
Managerii fondurilor argumentează că includerea în portofoliu a unor investiţii bazate pe consideraţii sociale, de mediu şi etice, ajută la identificarea acelor companii care au performanţe mai bune pe termen lung.
De fapt, marele avantaj pe care îl prezintă investiţiile responsabile social este aprofundarea unor tendinţe care în mod normal au fost ignorate de analiştii tradiţionali ai pieţei de capital (schimbările climatice, drepturile omului, valoarea brand-ului).
De asemenea, este interesul companiei să stabilească mecanisme de schimb sustenabile între toate părţile implicate în activităşile lor. Convenţii pe termen lung cu furnizorii şi managementul eficient al resurselor va conduce la reducerea costurilor de producţie, în timp ce investiţiile în forţa de muncă a companiei, atât din punct de vedere al pregătirii, cât şi din punct de vedere al politicii salariale, va garanta creşterea continuă a productivităţii.
Ca urmare, reducerea costurilor de producţie combinată cu creşterea productivităţii va garanta că societatea va rămâne competitivă şi va continua să se dezvolte.
Cum să alegi un fond de investiţii responsabil social
Ca în cazul oricărei alte investiţii, există diverse abordări ale fondurilor responsabile social, la fel ca şi în cazul investiţiilor tradiţionale. Fondurile de investiţii responsabile social investesc în diferite bunuri şi oferă diferite abordări.
Deci, înainte de a investi într-un fond responsabil social, este important să te asiguri că acţiunile fondului şi modalitatea de punere în aplicare a acestora coincide cu convingerile tale. Cel mai important lucru este transparenţa informaţiilor.
Investiţiile etice
Investiţiile etice nu se limitează numai la acţiuni schimbate la burse. Mulţi investitori preferă să sprijine proiecte sau cauze individuale. Aceste investiţii directe sunt cunoscute sub mai multe denumiri, inclusiv investiţii alternative, investiţii cu implicaţii sociale etc.
Există mai multe direcţii pentru investiţiile directe:
– Finanţări pentru dezvoltarea comunităţii
– Acţiuni sociale, de mediu şi etice
Investiţiile directe
Finanţările pentru dezvoltarea comunităţii; investiţii în alţii
Aceste tipuri de fonduri de investiţii orientate către comunitate oferă o serie de variante care vor da un nou înţeles finanţelor tale.
Într-adevăr, investind în această variantă, înseamnă că nu mai alegi fondul în funcţie de un câştig financiar pe termen scurt, ci în funcţie de:
Criterii sociale:
– “Doresc ca investiţia mea să sprijine crearea de noi locuri de muncă şi să ajute la dezvoltarea comunităţii. Îmi aleg investiţia în funcşie de câştigul în capital social”
Criterii de transparenţă:
– “Vreau să ştiu cum îmi sunt investiţi banii. Vreau să sprijin o anumită cauză.”
Există în întreaga lume proiecte comunitare care nu pot fi dezvoltate pur şi simplu pentru că nu există acces la servicii ca împrumuturi sau credite oferite de instituţii financiare.
Investind aici, poţi furniza împrumutul care să pună în mişcare aceste proiecte.
Ele pot avea diverse forme:
– proiecte care oferă sprijin antreprenorilor sau afacerilor din zone defavorizate
– proiecte implicate in regenerarea comunităţii
– proiecte care sprijină cause legate de protecţia mediului
– proiecte care sprijină acţiuni de relocare
– ajutor pentru afacerile din ţările în curs de dezvoltare etc. …
Procesul unei investiţii directe
Atunci când îţi investeşti economiile într-un produs de investiţii directe, ţi se garantează că tot capitalul tău sau o parte din acesta va sprijini în mod direct un proiect pe care îl alegi.
Produse financiare bazate pe investiţii directe
Acestea pot fi:
– Acţiuni investite în companii etice – devi coproprietar sau creditor al companiei
– Investiţii riscante de capital – această formă de investiţie oferă capital pe termen lung pentru a ajuta companiile nelistate la bursă să se dezvolte.
Spre deosebire de un împrumut, câştigul tău depinde de creşterea şi dezvoltarea companiei.
Furnizorii de fonduri de investiţii directe
Instituţii financiare pentru dezvoltarea comunităţilor
Uniuni cooperatiste pentru dezvoltarea comunităţii
Ce trebuie să ştii înainte de a investi într-un fond de investiţii directe?
Investirea banilor într-o bancă sau societate financiară este destul de simplă… când se pune problema investirii într-o investiţie directă, există anumite lucruri pe care trebuie să le iei în considerare…
Problemele care te interesează:
Dacă vrei să faci o astfel de investiţie, primul pas este să te gândeşti ce contează cel mai mult pentru tine. Natura problemelor care te interesează şi oportunitatea financiară a investiţiilor îţi va spune ce fel de investiţie să faci.
Câştigul tău:
De obicei, astfel de investiţii nu aduc un profit important. Uneori, obiectvul principal al acestui tip de investiţii NU ESTE profitul, ci asigurarea unor beneficii de ordin social.
Trebuie să cauţi consultanţa financiară potrivită pentru a fi foarte sigur că acest tip de investiţie răspunde obiectivului tău şi se încadrează în ansamblul situaţiei tale financiare.
Eşti pregătit să rişti întreaga ta investiţie? Îţi permiţi să faci asta…?
Investighează organizaţia şi verifică condiţiile:
Ar trebui să faci o verifiacre în privinţa organizaţiei în acre vrei să investeşti.
O relaţie mai aprofundată cu aceasta îşi va permite să verifici modul în care sunt folosiţi banii.
De asemenea, atunci când găseşti o organizaţie căreia vrei să îi acorzi sprijin, trebuie să studiezi cu atenţie termenii şi condiţiile înainte de a lu a o hotărâre.
Este posibil ca un proiect să presupună implicarea ta financiară pentru o perioadă mai îndelungată decât ai fi dispus să te implici…
]]>
Ce trebuie să ştii înainte să contractezi un credit ipotecar?
Alegerea ratei fixe sau variabile a dobânzii
Ce conţine contractul de credit ipotecar?
– Oferta iniţială de credit
– Ce trebuie specificat în contractul de credit ipotecar?
– Scadenţarul
– Dobânda anuală efectivă (DAE)
Garanţiile creditului ipotecar
Creditele ipotecare: principii de bază
De ce tip de asigurare am nevoie?
Rambursarea creditelor ipotecare
Contractarea unui credit ipotecar în alt stat al Uniunii Europene
Ce trebuie să ştii înainte să contractezi un credit ipotecar?
Evaluarea situaţiei financiare
În primul rând trebuie să îţi stabileşti capacitatea financiară. Nu trebuie să te gândeşti numai la situaţia prezentă, dar şi la planurile tale de viitor; trebuie să ţii cont că este foarte probabil ca în următorii 15-20 de ani să trebuiască să plăteşti lunar nişte rate. Trebuie să ai în vedere următoarele lucruri:
– Să iei in considerare situaţia actuală, profesională sau personală a ta si a partenerului, situaţie care se poate schimba. Deşi unele evenimente precum decesul sau îmbolnăvirile pot fi acoperite prin asigurări, altele, precum divorţul sau şomajul pe termen lung nu pot fi acoperite…aşa că trebuie să ai aceste lucruri în vedere!
– Să nu te bazezi prea mult pe venituri viitoare provenite din moşteniri sau dividende
– Să nu uiţi că vei avea nevoie de bani pentu creşterea copiilor
– Să nu uiţi că există o serie de alte taxe care trebuie plătite: taxa de timbru, taxe de evaluare, onorarii, taxe notariale etc.
Această primă evaluare este necesară dacă nu vrei ca proprietatea să îţi fie confiscată pentru că nu poţi plăti ratele lunare!
Aminteşte-ţi, dacă ai ceva economii s-ar putea să merite să le foloseşti ca depozit; vor fi deduse din banii pe care trebuie să îi împrumuţi şi îţi vor reduce din ratele lunare.
De ce fel de proprietate ai nevoie? Evaluează-ţi nevoile
Vei avea aceleaşi nevoi în 6 luni, 5 sau 10 ani?
Eşti sigur că în viitor nu va trebui să te muţi în altă parte a ţării din cauza serviciului?
Pune-ţi aceleaşi întrebări cu privire la familia ta …
Într-adevăr, nu vei investi în acelaşi mod dacă intenţionezi să vinzi în următorii ani.
Asigură-te că locuinţa pe care doreşti să o cumperi nu este nici prea mare, dar nici prea mică.
Alcătuieşte o listă de criterii şi foloseşte-o pentru a lua o decizie: tipul de suprafaţă din interior, numărul etajelor, locaţia, apropierea faţă de o şcoală, accesul la transportul public.
Trebuie să ştii că foarte puţini oameni rămân în aceeaşi casă până la împlinirea termenului creditului ipotecar.
Mulţi proprietari vor vinde înainte să ajungă cu plata creditului la sfârşit.
Deşi poţi alege o proprietate în funcţie de dorinţele proprii, trebuie să iei în calcul şi nevoile apropiaţilor.
Evaluarea capacităţii financiare:
Pentru a identifica capacitatea ta financiară (posibilitatea de a putea plăti creditul) trebuie să îţi faci un buget – un raport între cheltuieli şi venituri.
Prima dată trebuie să calculezi ce sumă de bani câştigi sau primeşti din alte surse în fiecare lună. Dacă suma finală pe care o primeşti în fiecare lună este mai mică decât suma pe care o cheltuieşti atunci ai o problemă financiară. În acest caz, nu trebuie să contractezi un credit sau împrumut, cu trebuie să reduci cheltuielile lunare.
Dacă veniturile şi cheltuielile sunt sume apropiate atunci ar trebui să amâni contractarea unui credit.
Daca veniturile sunt mai mari decât cheltuielile atunci îţi poţi permite să contractezi un credit. Dar ai grijă ca ratele pentru credit să nu ducă cheltuieli care să depăşească nivelului veniturilor. În mod ideal ar trebui să păstrezi o marjă de siguranţă pentru cheltuieli neprevăzute.
Notă: dacă ratele creditului depaşesc mai mult de 30% din venitul tău net, este preferabil să nu contractezi un credit.
Conceptul de datorie
Atunci când cumperi o proprietate nu este în interesul nimănui (nici al băncii, nici al tău) dacă nu poţi face faţă angajamentului financiar. Dacă doreşti să te bucuri în anii care vin de beneficiile proprietăţii tale, este foarte important să îţi administrezi cu grijă banii pentru plata creditului.
De asemenea, nu este în interesul creditorului îţi confişte proprietatea; aceasta poate afecta reputaţia lor şi creează divergenţe. Această soluţie va fi folosită doar ca ultimă metodă de recuperare a datoriilor.
De aceea, atunci când îţi evaluezi capacitatea financiară trebuie să stabileşti care ar fi suma de bani pe care ai putea să o ămprumuţi fără a avea probleme.
Există o regulă care spune că este lipsit de logică să ai o rată a datoriilor (împrumuturi, credite, carduri de cumpărături etc.) mai mare de o treime din veniturile tale. Dacă se întâmplă aşa, te vei găsi într-o situaţie de supraîndatorare.
Creditul ipotecar – alegerea consultantului
Atunci când contactezi un consultant sau un broker de credite ipotecare aceştia îţi vor da detalii despre serviciile pe care le pot oferi, dacă vor lua în considerare toate ofertele de pe piaţă, dacă vor face o selecţie limitată sau îţi vor prezenta produsele unui singur ofertant şi cât vei plăti pentru serviciile lor.
Ei te vor sfătui în legătură cu punctele cheie ce trebuie luate în considerare.
Comparând aceşti factori pentru diferite credite vei reuşi să stabileşti care este cea mai bună ofertă pentru tine.
Creditorii îţi vor banii, aşa că foloseşte de informaţiiile pentru a alege şi a fi sigur că alegi cel mai bun credit ipotecar pentru tine!
Alegerea ratei fixe sau variabile a dobânzii
Trebuie să alegi rata dobânzii: fixă sau variabilă?
Alegerea ratei dobânzii şi a creditului ipotecar poate fi un lucru dificil. Ai de luat două decizii importante atunci când alegi rata dobânzii: dacă să alegi o rată fixă sau variabilă şi dacă împrumutul să fie pe termen scurt sau lung. Nu este o decizie uşoară…
Alegerea pe care o vi face îţi va influenţa viaţa în anii care vin…
Într-adevăr opţiunea pe care o vei alege va influenţa felul în care îţi administrezi bugetul lunar sau anual.
Doreşti să ai mai mulţi bani lichizi disponibili în anii care urmează sau mai multă securitate?
Oricare ar fi situaţia acordă-ţi timp şi solicită consultanţă independentă despre creditele ipotecare. Dacă ştii deja pe cineva care achită un credit ipotecar, întreabă ce ar face ei diferit acum.
Dobânda fixă: definiţie
Un credit cu rată fixă îţi permite să plăteşti dobânda la o rată fixă, în ciuda fluctuaţiilor înregistrate de Banca Naţională a României. Cu alte cuvinte, ratele tale lunare vor rămâne aceleaşi pentru o perioadă de timp stabilită de tine şi creditor. După ce această perioadă se termină, creditul tău poate fi transferat către o rată variabilă standard a dobânzii.
Iată un exemplu tipic de rată fixă a dobânzii:
Sunt oferite trei posibilităţi de rată fixă a dobânzii pentru 2, 5 respectiv 10 ani:
– dobândă fixă 6,99% pentru 2 ani (DAE 7,5%)
– dobândă fixă 7,99% pentru 5 ani (DAE 7,9%)
– dobândă fixă 8,99% pentru 10 ani (DAE 9,0%)
După cum poţi observa, cu cât este mai lung termenul cu atât este mai mare rata dobânzii; astfel creditorul este acoperit cât mai mult posibil.
Dobânda fixă: avantaje şi dezavantaje
Principalul avantaj al creditelor cu rată fixă a dobânzii este nivelul de securitate pe care îl oferă. Oricum, o rată fixă a dobânzii este avantajoasă în anumite situaţii. Dacă rata de bază a dobânzii fluctuează impredictibil, atunci o rată fixă îţi garanta că te poţi descurca cu bugetul pe care îl ai.
Daca însă rata de bază a dobânzii rămâne cu mult mai mică decât rata ta fixă atunci rişti să pierzi o mulţime de bani dacă nu ajungi la o înţelegere cu creditorul.
De asemenea, poate exista o penalizare pe care trebuie să o plăteşti pentru că ai decis să plăteşti anticipat, înainte de încheierea termenului. Dacă nu plăteşti penalizarea înseamnă că vei fi legat de ipotecă în următorii ani, chiar dacă perioada de plată a ratelor s-a încheiat.
Dobânda fixă constituie, un avantaj pentru creditele pe termen scurt, deoarece, pe termen lung, există tendinţa ca dobânzile să scadă.
Dobânda variabilă: definiţie
Dobânda variabilă înseamnă că aceasta se modifică periodic, în funcţie de anumiţi factori. Dobanda variabilă poate fi clasificată după modul explicit sau neexplicit al variaţiei acesteia.
O variaţie explicită presupune un model al ajustării în timp a dobânzii în funcţie de EURIBOR/ LIBOR/BUBOR (indici de referinţă, rezultate ale mediei dobânzilor interbancare). Un model neexplicit implică o ajustare în funcţie de fluctuaţiile pieţei financiar-bancare şi de o decizie internă a băncii.
Dobânda variabilă: avantaje şi dezavantaje
Dacă îţi permiţi să plăteşti mai mult atunci când rata dobânzii creşte, atunci acest tip ţi se potriveşte. Dobânda variabilă nu presupune, neapărat, că peste un an se va dubla sau că, obligatoriu, va creşte.
Dacă dobânda variabilă este raportată la un indice de referinţă şi se specifică şi o marja fixă impusă de bancă, nu ai de ce să îţi faci probleme că vor apărea surprize neplăcute ca rata dobânzii creditului să devină cu mult mai mare decât oferta de pe piaţă. Creditele cu dobânzi variabile oferă posibilitatea de a beneficia de o eventuală ieftinire a finanţărilor, dar există şi riscul ca, în cazul în care dobânzile cresc, clientul să fie nevoit să plătească rate mai mari la credit. În majoritatea ofertelor de pe piaţa financiar- bancară românească, creditele ipotecare au o dobândă variabilă.
Dobânda variabilă este foarte sensibilă la trendurile pieţei financiare şi astfel denotă instabilitate pentru persoanele care urăsc surprizele, oricât ar fi ele de neînsemnate.
Alt tip de dobândă: dobânda mixtă
Dobânda mixtă încearcă să îmbine ambele tipuri de dobânzi. În prima fază, oferă stabilitatea dobânzii fixe (între unu şi cinci ani), iar în a doua fază, nepredictibilitatea celei variabile.
Dobânda stabilită la începutul perioadei de creditare este situată, de regulă, sub media pieţei. Dat fiind nivelul mic al dobânzii fixe stabilite pentru prima perioadă de creditare, poţi obţine un credit cu o valoare mai mare decat cele cu dobânda variabilă. Totodată, şi banca are un avantaj, având în vedere faptul că dobânzile mici îi permit să-şi promoveze mai eficient creditele.
Riscul în cazul acesta este acela că după expirarea perioadei cu dobânda fixa mică, rata de plată să se majoreze, ca urmare a majorării dobânzii, adică transformarea dobânzii fixe în dobândă variabilă. Astfel, există riscul să nu ţi se mai pară convenabil tipul de dobândă ales.
Ce conţine contractul de credit ipotecar?
Oferta iniţială de credit
Un contract de credit ipotecar este un document important care te va implica pe termen lung. De aceea este foarte important să stăpâneşti foarte bine anumite cunoştinţe în privinţa acestuia.
În Romania, acordarea, garantarea si derularea creditelor ipotecare se realizează de către împrumutatori în baza unor norme interne de creditare reglementate de Legea nr. 190/1999 cu modificările şi completările ulterioare.
Regulile stabilesc că anumite informaţii trebuie furnizate consumatorului din prima fază. Acestea trebuie expuse în oferta de credit. Înainte să aplici pentru un anume contract de credit ipotecar, trebuie să ţi se întocmească o ofertă care va cuprinde date despre cerinţele tale particulare. Aceasta va fi prezentată într-un mod standard astfel încât să poţi verifica uşor termenii şi condiţiile creditului ipotecar şi să faci comparaţii cu alte oferte de credite.
Oferta cuprinde date de identificare precum: numele, prenumele, adresa, codul numeric personal, cetaţenia, informaţii referitoare la creditul solicitat precum: suma, scadenţa, destinaţia, imobilul ce va face obiectul garanţiei; informaţii despre bonitatea ta. Această ofertă scrisă trebuie pusă la dispoziţia ta cu cel puţin 10 zile înainte de semnarea contractului şi trebuie să conţină toate condiţiile contractului, precum şi termenul de valabilitate a acestuia.
Acest ofertă nu te obligă la semnarea contractului de credit şi te poţi retrage în orice moment.
În ultimele etape ale cererii tale creditorul va solicita adeverinţe de venit de la angajatorul, de la bancă sau de la contabil. De asemenea poate desfăşura verificări ale creditelor pe care le-ai mai avut, pentru a se asigura că le-ai plătit.
Aceasta este ultima şansă de a verifica dacă eşti mulţumit cu termenii şi condiţiile creditului ipotecar. Dacă ceva nu este clar sau dacă există diferenţe majore între oferta iniţială şi cea finală discută cu creditorul. Asigură-te că ai citit şi ai înţeles înainte să semnezi! Solicită creditorului să îţi explice orice nu înţelegi. Odată ce ai semnat contractul de ipotecă creditorul este obligat să îţi acorde banii.
Ce trebuie specificat în contractul de credit ipotecar?
Un contract de credit ipotecar trebuie să conţină următoarele informaţii:
– Date despre părţi: creditorul şi împrumutatul trebuie să fie clar determinaţi
– Garanţii: împrumutul va fi garantat de un terţ sau prin ipotecă?
– Natura şi obiectul împrumutului: definirea imobilului sau a terenului, obiect al finanţării
– Rata dobânzii: care este rata dobânzii, în % pentru acest credit; contractul poate să prevadă că variaţia ratei dobânzii este limitată, în sens crescător şi descrescător, la un anumit nivel faţă de rata iniţială a dobânzii
– Asigurările: cum va fi împrumutatul asigurat pentru acest împrumut?
– Durata şi valabilitatea creditului: pentru ce perioadă se încheie contractul?
– Taxe: taxă de analiză a dosarului, comisioane, taxe notariale etc.
– Costul total al creditului: şi alte cheltuieli incluse în credit în afară de capitalul propriu-zis obţinut
– Clauzele de exigibilitate: Clauzele de exigibilitate înainte de termen trebuie prevăzute în contractul de credit ipotecar printr-o clauză distinctă
– Rambursarea anticipată: în condiţiile stabilite de părţi prin contractul de credit ipotecar, împrumutaţii au dreptul de a rambursa anticipat creditul primit.
Scadenţarul
Prin oferta de credit se stabileşte un plan de rambursare care indică în ce fel va fi plătit creditul, şi anume când şi cum va fi plătit.
Planul de amortizare oferă o privire globală asupra plăţilor convenite şi indică atât capitalul cât şi dobânda pe care le plătiţi la bancă.
Ca regulă generală, scadenţarul conţine soldul de capital, totalul dobânzii şi suma totală care trebuie rambursată.
De asemenea, scadenţarul constituie un bun punct de plecare pentru a compara preţurile diferitelor credite. Atunci când compari trebuie să fii atent la rata de bază a dobânzii şi la eventualele ieftiniri ale creditului.
Dobânda anuală efectivă (DAE)
Dobânda anuală efectivă exprimă sub formă procentuală costul total al unui credit. DAE este un concept impus atât în Uniunea Europeană, cât şi în Statele Unite, fiind implementat pentru a permite consumatorilor să compare uşor costul creditelor.
DAE cuprinde: rata dobânzii, taxe anuale, asigurarea etc. Acestă rată a dobânzii este stabilită de o Directivă Europeană şi ia în considerare ratele aplicabile ale dobânzii, fie fixă, fie variabilă plus alte costuri adiţionale care se plătesc creditorului. Consumatorul poate folosi DAE pentru a compara diferitele oferte de credit.
Exemplu:
Creditul A este acordat cu o rată a dobânzii de 6,5% în timp ce creditul B este acordat la o rată a dobânzii mai mică, de 6%. La prima vedere creditul A pare să fie mai costisitor decât creditul B. Dar, costurile adiţionale ale creditului A (în special taxa anuală) sunt cu mult mai mici decât cele în cazul creditului B. În final, costul total al creditului A este mai mic decât cel al creditului B.
Deşi există mici diferenţe între statele UE în modalitatea de calcul, valoarea ratei care trebuie plătită trebuie să includă toate elementele costului creditului. Nu uita că DAE trebuie menţionată în scris în contractul tău.
Pe viitor prin Directiva Creditului de Consum se preconizează standardizarea metodei de calcul pentru DAE în toate statele Uniunii Europene,
Garanţiile creditului ipotecar
De ce tip de poliţă am nevoie?
Creditorii vor să îşi protejeze interesele
Înainte de a ţi se acorda creditul ipotecar creditorul se va asigura nu numai că suma împrumutată va fi recuperată, dar şi că dobânda va fi plătită. Pentru a evita orice pierdere survenită din cauza unor evenimente neprevăzute (boală, accident, şomaj, deces etc) creditorul va căuta să îşi ia anumite garanţii.
Cu alte cuvinte, dacă nu vei reuşi să plăteşti, vor putea să-şi recupereze atât investiţia, cât şi dobânda. Oricum, recurgerea la măsuri drastice nu este în interesul lor întrucât le poate strica imaginea şi le poate afecta profitul. Pentru acest motiv ei pot cere ca împrumutul să fie acordat dacă închei anumite asigurări, care să acopere în general decesul sau îmbolnăvirea.
Dacă apare vreo problemă, poliţa de asigurare va asigura plata creditului pe o perioadă limitată de timp (durata poliţei).
Ai nevoie de un plan de protecţie pentru creditul ipotecar – De ce?
În cazul unui credit ipotecar trebuie să plăteşti o sumă mare de bani de-a lungul unei lungi perioade de timp. Deşi doreşti să plăteşti ratele şi să locuieşti în noua ta casă, se poate întâmpla orice.
Există anumite lucruri pe care trebuie să le iei în considerare pentru administrarea pe termen lung a creditului ipotecar; şomajul, boala, invaliditatea sau decesul îţi pot afecta capacitatea de a plăti ratele creditului.
De aceea, trebuie să închei nişte poliţe de asigurare care te vor proteja în anumite circumstanţe.
Bineînţeles nu vei putea încheia o asigurare pentru „orice” şi în cazuri extreme va trebui să vinzi proprietatea pentru a plăti creditorii. Totuşi o asigurare cuprinzătoare poate minimaliza riscurile şi poate oferi un nivel bun de protecţie.
Ce asigurare ar trebui să închei?
Trebuie să evaluezi în mod critic situaţia şi să identifici riscurile pe care le poţi întâmpina. Încheierea a prea multe poliţe de asigurare poate fi foarte costisitoare; de multe ori suma pe care o plăteşti depăşeşte cu mult beneficiile reale.
Oricum, şi o poliţă de asigurare limitativă poate fi un risc prea mare pentru tine şi familia ta.
Aşadar, trebuie să îţi pui următoarele întrebări:
Cum îmi voi plăti creditul ipotecar dacă voi avea un accident?
Din salariul soţului-soţiei mele, din beneficiile pentru locuinţă, ajutor din partea părinţilor…? Trebuie să iei însă în calcul că şi acestea ar putea înceta în orice clipă.
De aceea, va trebui să urmezi o schemă de asigurare care să îţi acopere plăţile lunare.
Este nevoie să fac acelaşi lucru şi pentru soţul soţia mea?
La astfel de lucruri trebuie să te gândeşti. Cu cât îţi pui mai multe întrebări despre viitor, cu atât vei ştii mai exact de ceea ce ai nevoie.
Nu uita nimic: un nou membru în familie, divorţul, boala sau decesul.
Pentru a face alegerea potrivită, foloseşte concurenţa!
De obicei plata lunară a primelor de asigurare pare mică în comparaţie cu suma împrumutată, dar nu este totuşi aşa de nesemnificativă pe cât pare. Atunci când se adună, lună după lună, aceste rate reprezintă o parte semnificativă din bugetul tău. De aceea este perfect logic să eviţi orice cheltuială inutilă şi să foloseşti concurenţa dintre asiguratori.
Oricum, acest lucru s-ar putea să nu fie chiar atât de uşor întrucât creditorul îţi va face oferte folosindu-se de poliţele sale de asigurare şi nu de cea aleasă de tine. Contractul de asigurare obligatorie este însă în sarcina împrumutatului, care are libertatea de a alege societatea de asigurări cu care va încheia contractul
Nu fii copleşit de insistenţa creditorului. Dacă ai găsit o ofertă de asigurare mai bună fii ferm şi spune-le că dacă insistă să facă asigurarea pe care o doresc ei îţi vei retrage cererea şi vei găsi un alt creditor.
Creditorii au nevoie de banii tăi, aşa că reţine că preferă să te ştie mulţumit.
Ce tip de garanţie mi se cere?
Cât de mult ar trebui să împrumut?
De obicei creditorii vor avea nevoie să fie siguri că poţi să îţi plăteşti datoriile.
Suma maximă pe care o persoană o poate împrumuta este direct proporţională cu venitul lunar (la nivel individual sau familial, după caz).
Venitul luat în calcul de bănci pentru acordarea creditului, numit şi venit eligibil, se determină prin scăderea cheltuielilor de subzistenţă din venitul total încasat de client. Nivelul acestor costuri se determină de la caz la caz pentru fiecare client, în funcţie de numărul membrilor de familie. În acest sens, fiecare bancă stabileşte un cost fix pe membru de familie.
De exemplu, dacă acest cost este de 250 lei, şi ai o familie cu patru persoane care câştigă 2.000 lei pe lună, banca va lua in calcul doar 1.000 lei (2.000-250×4= 1000 lei). Acesta este venitul disponibil la care se aplică procentul corespunzător gradului de îndatorare admis de bancă, pentru a determina rata lunară maximă. La cazul de mai sus, dacă banca acceptă un grad de îndatorare de 50%, atunci vei putea plăti o rată maximă de 500 lei.
În România, în funcţie de veniturile eligibile ale solicitantului gradul de îndatorare admis variază de la 30% şi poate să ajungă până la 65% – 70%.
Creditorii vor reduce suma care îţi va fi acordată dacă ai cheltuieli substanţiale (de exemplu alte credite). Dacă ai un consultant, acesta are datoria de a se asigura că îţi poţi permite împrumutul pe care ţi-l recomandă.
Chiar dacă primeşti consultanţă sau nu, creditorii trebuie să se poarte responsabil. Aceasta înseamnă că, bazându-se pe informaţii precum venitul pe care îl ai, cheltuielile şi alte circumstanţe trebuie să stabilească dacă vei putea plăti creditul nu numai acum, dar şi în viitor.
De asemenea, dacă înainte exista o valoare maximă de 75% din valoarea imobilului pentru care se acorda credit pentru a achiziţiona imobilul, în prezent se poate obţine chiar şi 100% din valoarea acestuia, multe bănci renunţând sau scăzând rata avansului care înainte era obligatoriu de 25%.
Trebuie însă să ai grijă la creditul ipotecar fără avans, pentru că este mult mai important să priveşti pe termen lung şi să ai grijă ce nivel lunar al ratei vi avea, pentru că vei semna un angajament pe viaţă cu banca.
Creditele ipotecare: principii de bază
Un credit ipotecar este un împrumut garantat cu locuinţa ta. Garantat înseamnă că dacă nu poţi plăti, creditorul îţi poate vinde locuinţa pentru a-şi recupera banii. Reţine: locuinţa îţi poate fi confiscată dacă nu îţi plătiţi ratele la credit. Creditorii de ipoteci sunt creditori prioritari; ei fac tot posibilul pentru a-şi recupera banii. Dacă ajungi în situaţia de a nu mai putea plăti, primul pas este să vorbeşti cu creditorul pentru a rezolva situaţia înainte ca acesta să îţi preia locuinţa.
Garantarea prin ipotecă
Instituţia financiară care îţi acordă împrumutul îşi asigură garanţia că îşi va recupera banii în cazul în care nu îţi vei achita în întregime ratele creditului.
Ipotecile constituite pentru garantarea împrumuturilor ipotecare durează până la rambursarea integrală a creditului pentru garantarea căruia au fost înfiinţate.
Pînă la rambursarea integrală a creditului, imobilele ipotecate vor putea fi înstrăinate numai cu acordul prealabil al creditorului ipotecar.
De asemenea, există posibilitatea garantării creditului cu un alt imobil decât cel ce urmează a fi cumpărat, imobil ce poate fi în proprietatea rudelor tale.
Garantarea prin ipotecă trebuie stabilită printr-un act notarial. De asemenea se va face înscrierea ipotecii în cartea funciară de la judecatoria din raza teritorială în care se află situat imobilul, astfel: părţile încheie un contract de ipotecă, după care se prezintă personal cu acesta la notariat (sau prin mandatari cu procură specială şi autentică). Pe baza actelor autentificate, a unei cereri şi a unei taxe de timbru judiciar judecătorul delegat cu ţinerea cadastrului va dispune, după verificarea actelor, prin încheiere, înscrierea ipotecii în registrul de carte funciară.
Garantarea prin co-debitor
Imaginează-ţi că ai găsit casa pe care doreşti să o cumperi, dar venitul pe care îl ai nu este suficient pentru a acoperi întregul împrumut. Este posibil, ca în anumite circumstanţe, să ceri unui membru al familiei să fie co-debitor. Folosirea co-debitorilor permite celor care cumpără pentru prima dată să împrumute mai mult decât le-ar permite venitul lor actual.
Co-debitorul este persoana care se obligă în mod solidar si indivizibil cu împrumutatul la plata obligaţiilor asumate prin contractul de credit. Co-debitorul nu are voie însă să facă trageri din credit.
Co-debitorul va fi de obicei soţul/soţia, un părinte sau o o rudă apropiată. Creditorii vor accepta unul sau maxim doi co-debitori. Venitul co-debitorului, şi nu cel al persoanei care împrumută, va fi folosit pentru garantarea împrumutului. Creditul ipotecar este deţinut în numele împrumutatului, dar garanţia este asupra unui procent din valoarea proprietăţii împrumutatului sau proprietăţii co-debitorului.
Alte garanţii
În funcţie de condiţiile practicate de fiecare instituţie financiară care acordă credite acestea pot cere în cazul unui credit ipotecar şi alte garanţii precum:
– cesiune asigurare de viaţă
– cesiune asigurare imobil finanţat
– cesiune venituri
Cesiunea înseamnă că împrumutatul îşi transmite/cedează dreptul său asupra venitului, primei de asigurare către instituţia financiară creditoare (cesionar). Acest drept este înscris în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare. În momentul solicitării unui nou credit de tip imobiliar/ipotecar la o altă bancă, este posibil să se efectueze interogarea Arhivei Electronice. În cazul acesta este posibil să nu ţi se acorde noul credit, pe motiv că venitul este deja cesionat în favoarea primei bănci.
De ce tip de asigurare am nevoie?
Asigurarea obligatorie: definiţie şi scop
Companiile de asigurare vor oferi diferite poliţe de asigurare cu grade diferite de acoperire; citeşte termenii şi condiţiile foarte atent. Trebuie să urmăreşti cu atenţie clauzele exclusive, în special acelea care acoperă accidentele şi pierderea venitului. De obicei şomajul, incapacitatea de muncă şi decesul sunt acoperite de asigurare.
Trebuie să ai toate informaţiile referitoare la termenii şi condiţiile poliţei de asigurare şi trebuie să ţi se emită un contract de asigurare şi poliţa de asigurare, care trebuie să includă toţi termenii şi condiţiile la care se referă asigurarea.
Cine este eligibil pentru asigurarea obligatorie
Te poţi asigura dacă eşti cel care împrumută, co-debitor sau girant pentru împrumutul imobiliar. Acoperirea riscurilor depinde de vârsta şi de situaţia ta profesională.
Vârsta maximă pentru a beneficia de toate garanţiile asigurării variază în funcţie de contract, dar în general este de 65 de ani. Unele contracte specifică o vârstă limită pentru asigurarea în caz de invaliditate sau incapacitate de muncă.
În caz că ai depăşit vârsta limită admisă există posibilitatea adăugării unei clauze suplimentare care să prelungească vârsta limită la 70 de ani.
Tipuri de asigurări
Asigurarea de incapacitate temporară de muncă
Dacă vei deveni inapt pentru muncă, compania de asigurări va plăti ratele la împrumtul tău la valoarea şi pe perioada stabilită prin poliţă, având în vedere că nu primeşti altă formă de plată decât cea pentru boală.
Atenţie la definiţia dată incapacităţii temporare de muncă: aceasta se poate referi la incapacitatea de a îţi exercita profesia de bază sau orice altă profesie.
1. Asigurare în caz de boală
Cele mai multe asigurări acoperă majoritatea bolilor grave precum: atac de cord, cancer, insuficienţă renală, atac cerebral, transplant de organe şi dizabilitate totală permanentă. Totuşi, această asigurare nu poate fi disponibilă pentru oricine din cauza ocupaţiei, stării de sănătate sau istoricului familiei. Trebuie să verifici înscrisurile cu litere mici în cazul oricărei poliţe pe care o închei. De exemplu, acoperirea HIV sau SIDA este făcută doar în anumite situaţii.
2. Asigurare în caz de şomaj
Contractul de asigurare poate prevedea, de asemenea, asigurarea în cazul pierderii locului de muncă. Această asigurare este destul de scumpă şi în general impune anumite limite.
Prin această asigurare se asigură doar riscul generat de unul dintre efectele şomajului, şi anume intrarea în incapacitate de plată în raport cu achitarea ratelor la un credit bancar.
3. Asigurare în caz de deces
În cazul contractului de asigurare care acoperă riscul decesului, asigurătorul se obligă să plătească ratele împrumutului în locul tău. Există însă şi multe clauze limitative de aceea trebuie să fii foarte atent la încheierea acestei asigurări. Majoritatea poliţelor nu acoperă decesul din cauza consumului excesiv de alcool sau de droguri. De asemenea, se poate să nu fii asigurat dacă decesul survine în timp ce practici un sport extrem. Dacă starea ta de sănătate este precară anumite cauze ale morţii pot fi excluse din poliţă.
Chestionarele de evaluare a sănătăţii; fii sincer!
Deşi pe formularele de aplicare pentru credite, nu sunt de obicei întrebări legate de starea de sănătate, creditorii îţi vor cere să adopţi un plan de protecţie în privinţa creditului. Aceste planuri includ de obicei acoperirea a diferite forme de îmbolnăviri sau incapacitate temporară de muncă şi drept urmare, vei fi întrebat despre starea ta de sănătate şi despre istoricul medical.
O stare bună a sănătăţii inseamnă:
Că nu iei regulat medicamente prescrise, în afara de cazul în care, de exemplu, te îmbolnăveşti de gripă
Că nu ai avut mai mult de 2 săptămâni concediu medical în ultimele 12 luni
Că ai o stare fizică bună şi nu ai probleme de mobilitate
Aceste lucruri nu înseamnă că trebuie să fii sănătos tun sau într-o condiţie fizică foarte bună. Companiile de asigurări de viaţă sunt obişnuite să aibă de-a face cu diferite tipuri de clienţi, cu o stare a sănătăţii diferită, şi foarte puţini oameni nu au întâmpinat niciodată nici un fel de problemă medicală.
Fii sincer! Majoritatea poliţelor exclud despăgubirile provenite din condiţii medicale pre-existente de care aveai cunoştinţă sau ar fi trebuit să ai cunoştinţă la momentul contractării poliţei. Dacă vei ajunge în incapacitate de muncă din cauza unei boli contactate înainte de semnarea contractului, asigurătorul poate susţine că a fost indus în eroare şi poate refuza să plătească ratele împrumutului.
Chestionarele de evaluare a sănătăţii; fii sincer!
Chestionarul de evaluare a sănătăţii stabileşte starea ta de sănătate: operaţii, antecedente familiale (diabet, boli de inimă, boli psihice, suicid etc), afecţiuni diverse (reumatism, presiune arterială, depresii nervoase, tumori), tratamente speciale etc.
Trebuie să răspunzi cu da sau cu nu şi să precizezi data şi natura intervenţiilor şi eventual durata spitalizării.
Este în interesul tău să afli care sunt clauzele excluzive pentru asigurare. Trebuie să păstrezi o copie a informaţiei pe care o dai asigurătorului în cerere – în cazul unei dispute ar putea fi singura dovadă a declaraţiei tale.
De obicei, situaţiile în care se exclude plata despăgubirilor se regăsesc în poliţa de asigurare.
Confidenţialitatea informaţiei medicale
Există o cerere tot mai mare către doctori de a furniza informaţii terţelor părţi, precum asigurătorii. Pe lângă informaţiile obişnuite aceştia sunt interesaţi şi de bolile care sunt sau ar putea deveni cronice.
Instituţia financiară prin intermediul căreia contractezi creditul nu este decât un intermediar între asigurător şi tine şi trebuie să păstreze secretul medical, la fel ca asigurătorul.
Companiile de asigurare au de obicei un medic angajat cu normă parţială şi care efectuează consultaţiile în caz de accidente. Acest medic are un rol cheie în în politica de confidenţialitate legată de informaţia medicală.
Dacă doreşti ca banca sau asigurătorul să nu cunoască starea ta de sănătate, îţi poţi exercita dreptul de a completa în particular chestionarul de evaluare a sănătăţii să îl sigilezi şi să îl predai direct medicului. După ce acesta dă avizul favorabil sau nefavorabil poţi merge cu acest răspuns la bancă.
HIV şi asigurarea
Asigurarea se acordă persoanelor care în momentul semnării contractului sunt HIV negativ, dar în eventualitatea în care persoana devine HIV pozitiv acesteia i se plăteşte suma asigurată. De asemenea, cineva care a fost diagnosticat HIV pozitiv sau cu SIDA nu este împiedicat să se asigure pentru o altă boală precum atacul de cord.
Există însă diferenţe în privinţa tipului de asigurări pe care persoanele HIV pozitiv le pot obţine. Dacă ştii că eşti HIV pozitiv atunci când aplici pentru asigurare, dar nu spui asigurătorului, este posibil ca aceştia să îţi anuleze contractul atunci când află.
Cum afli despre termenii şi condiţiile asigurării?
Înainte de a semna contractul de credit trebuie să întrebi nu numai de termenii şi condiţiile generale ale acestuia, dar şi de termenii şi condiţiile specifice poliţei de asigurări. Astfel, nu vei ajunge să afli despre ele chiar la momentul accidentului, ceea ce de altfel se întâmplă deseori.
Acordă foarte mare atenţie clauzelor de excludere menţionate în contract. Acestea ar trebui foarte clar specificate şi uşor de înţeles.
Dacă nu îndeplinesc aceste criterii, clauzele pot fi declarate de tribunal ca fiind clauze abuzive, şi, în consecinţă, nule.
Valabilitatea asigurării
Asigurarea intră în vigoare în momentul în care toate formalităţile au fost îndeplinite, contractul a fost semnat şi dosarul a fost acceptat de către asigurător.
În ce moment încetează asigurarea?
Contractul de asigurare nu poate fi reziliat din propria ta iniţiativă. Contractul încetează în următoarele cazuri: la termenul prevăzut în contract, în cazul plăţii anticipate a creditului sau în caz de neplată a primelor de asigurare. De asemenea, garanţiile încetează la împlinirea vârstei limită specificate în contract.
Costul asigurării
Costul primei de asigurare este specificat în contract.
Atunci când contractezi un credit ipotecar aproape întotdeauna ţi se va propune şi încheierea unei asigurări, care poate fi adăugată la costul total al creditului.
Întreabă întotdeauna dacă ratele la credit conţin şi plata primelor de asigurare astfel încât să poţi vedea costul real. Dacă creditorul îţi oferă posibilitatea de a încheia o poliţă de asigurare sugerată de el, fii foarte atent la cât te costă de fapt şi compar-o cu alte poliţe de asigurare.
Prima de asigurare poate fi plătită: anual, semestrial, trimestrial sau lunar.
Garanţii asupra împrumuturilor şi creditelor ipotecare
Concurenţa acerbă între instituţiile financiare precum şi dezvoltarea Pieţei Unice europene ar trebui să continue să influenţeze viitorul serviciilor financiare. Creditorii evaluează riscurile luând în calcul anumite criterii; capacitatea aplicantului de a achita ratele, valoarea proprietăţii pe piaţa imobiliară şi valoarea sa la vânzare.
Concepte precum preţul comparat cu valoarea pieţei de bunuri imobiliare permit aprecierea riscului operaţiunilor imobiliare. Această analiză poate determina banca, aşa cum este cazul în ţările anglo-saxone să renunţe la asigurările impuse împrumutatului în cazul în care bunul finanţat are o valoare netă de revindere (apreciată de un expert independent) superioară faţă de preţul iniţial.
Compararea riscurilor acoperite
Ofertele de asigurări nu pot fi comparate luând în considerare costul lor specificat; trebuie să cunoşti exact ce este inclus în ofertă.
În cazul în care apelezi la un broker de asigurări ai grijă ca acesta să îţi prezinte mai multe oferte de la asigurători şi nu numai una sau două.
Poliţele mai ieftine se pot dovedi a fi cele care de fapt te asigură cel mai puţin. De asemenea, dacă două poliţe de asigurare acoperă aceleaşi riscuri, clauzele lor de excludere ar putea fi diferite.
10 întrebări pe care trebuie să le adresezi asigurătorului!
1.Care este limita de vârstă pentru a contracta o asigurare de viaţă? Daca ai depăşit-o există alternative pentru persoane mai în vârstă?
2.Există o limită de vârstă pentru acoperirea riscurilor?
3.Care este perioada de graţie (exceptând cazul de deces) pentru diferitele garanţii?
4.Cine sunt beneficiarii poliţei?
5.Care este suma plătită în caz de incapacitate de munca? Dar de invaliditate?
6.Pe ce durată se va plăti indemnizaţia în caz de incapacitate de muncă sau de invaliditate?
7.Clauzele de excludere sunt prea restrictive pentru tine?
8.Despăgubirea acoperă doar inactivitatea profesională sau inactivitatea datorată altor cauze?
9.Dacă eşti co-debitor pentru cineva care a împrumutat, eşti asigurat pentru toate riscurile?
10.Persoanele inactive pot fi asigurate în caz de incapacitate de muncă sau de invaliditate?
Rambursarea creditelor ipotecare
Ce metodă de rambursare?
Creditul ipotecar – pentru ce perioadă de timp să împrumut?
Creditele ipotecare sunt o formă de împrumut pe termen lung. De obicei poţi să faci împrumut pentru o perioadă de 25 de ani, dar poţi să faci împrumut şi pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă, până la 30, chiar 40 de ani. Trebuie să ai în vedere că, pe o perioadă mai scurtă vei avea rate lunare mai mari de plătit, dar la final vei plăti mai puţin în total. Pentru a alege durata creditului evaluează-ţi nevoile şi capacitatea financiară.
Poţi alege să plăteşti rate lunare cât mai scăzute astfel încât să păstrezi un anumit nivel de trai. Aceasta înseamnă că vei alege un credit pe termen lung , cel mai potrivit în ceea ce priveşte confortul pentru, că nu se va resimţi foarte mult în bugetul cotidian.
Creditul ipotecar pe termen scurt
Termenul scurt corespunde unui credit a cărui perioadă este mai mică de doi ani.
Creditele pe termen scurt finanţează în manieră globală sau specifică toate cheltuielile curente şi datoriile pe termen scurt.
În cadrul unei operaţiuni imobiliare poţi apela la un „credit punte”.
Ce este „creditul punte”?
Creditul punte se contractează în scopul achiziţionării unei alte proprietăţi imobiliare, superioară valoric celei deţinute iniţial. Prin acesta se asigură avansul necesar achiziţionării unei noi proprietăţi imobiliare până la vânzarea imobilului deţinut în proprietate.
Creditul ipotecar pe termen mediu
Creditul pe termen mediu corespunde unei perioade cuprinse între 2 şi 7 ani.
Împrumutul pe o perioadă cât mai scurt posibilă este interesant din punct de vedere financiar. Dacă nu dispui de posibilităţi financiare însemnate nu trebuie să împrumuţi pe termen mediu. În acest caz, restituirea creditului poate avea efect asupra vieţii cotidiene.
Nu trebuie să neglijezi această oportunitate chiar dacă consilierul financiar te îndeamnă să te orientezi spre un termen mai lung pentru că acesta e favorabil instituţiei financiare.
Împrejurările vieţii, situaţia profesională avantajoasă, alegerea deliberată de „a strânge cureaua” pentru o perioadă pentru a te elibera mai repede de împrumut, dorinţa de a plăti o dobândă cât mai mică … toţi aceşti factori te pot determina să alegi împrumutul pe termen mediu.
Creditul ipotecar pe termen lung
A împrumuta pe termen lung înseamnă a te angaja să plăteşti creditul contractat pentru cumpărarea, renovarea sau construcţia unei locuinţe într-o perioadă cuprinsă cu aproximaţie între 7 şi 30 de ani.
Alegerea pe termen lung se impune din ce în ce mai mult având în vedere creşterea înregistrată pe piaţa imobiliară.
Deşi în România piaţa creditelor imobiliare este la început, în alte ţări ale Uniunii Europene sunt tot mai rare cazurile în care se ajunge cu un credit ipotecar la sfârşitul duratei contractate iniţial. Evenimentele care intervin în decursul acestei lungi perioade sunt numeroase: divorţ, mobilitate profesională, moşteniri etc.
De aceea, dintre propunerile care ţi se fac este foarte bine să alegeţi perioada de împrumut care ţi se potriveşte cel mai bine pentru a evita consecinţele unei închideri anticipate a creditului.
De asemenea, trebuie să ştii că în cazul împrumuturilor ipotecare ai posibilitatea de a renegocia condiţiile contractului: rata, durata şi condiţiile amortizării creditului.
Vreau să rambursez anticipat creditul. Care sunt consecinţele?
Motive pentru plata anticipată a creditului
Care este procedura?
Care sunt consecinţele plăţii anticipate?
Motive pentru plata anticipată a creditului
Din cauza anumitor motive este posibil să ajungi în situaţia să doreşti să plăteşti creditul înainte de termen. Iată unele dintre cele mai dese motive:
Divorţul
În eventualitatea unui divorţ, dacă niciunul dintre soţi nu doreşte să păstreze proprietatea, creditul trebuie plătit anticipat şi atunci proprietatea este vândută pentru a rambursa creditul.
Decesul
Dacă împrumutatul moare, în baza asigurarării pe care o are, asigurătorul va trebui să acopere restul creditului. Proprietatea rămâne în posesia rudelor. Trebuie însă să verifici clauzele de excludere, întrucât majoritatea poliţelor nu acoperă moartea cauzată de abuzul de alcool sau droguri.
Relocarea profesională sau mutarea
În acest caz locuinţa este închiriată sau este vândută şi din banii obţinuţi creditul este plătit anticipat.
Dificultăţi financiare
Acestea pot fi cauzate de anumite evenimente: boală, şomaj, administrare proastă a banilor etc. Trebuie să speri că prin vânzarea proprietăţii vei acoperi datoria şi vei putea plăti împrumutul.
Venituri neaşteptate
Dacă primeşti o moştenire neaşteptată sau câştigi la loto te poţi găsi în situaţia să ai bani suficienţi şi să plăteşti anticipat pentru a îţi reduce capitalul.
Care este procedura?
Unele contracte de credit îţi permit să faci plăţi anticipate. Termenii şi condiţiile în acest caz trebuie precizate în contract. Trebuie precizate:
Ce fel de plată poţi face: suma totală sau altfel de plată
Care este limita de bani pe care o poţi plăti; de ex. % din suma iniţială împrumutată
Perioada de timp în care poţi rambursa anticipat
Dacă se percepe taxă de penalizare
Cât de des este recalculată dobânda
Nu există prevederi legale cu privire la plata anticipată a creditului. Trebuie să respecţi ceea ce scrie în contract şi să fii atent la condiţiile de reziliere.
Care sunt consecinţele plăţii anticipate?
În funcţie de condiţiile din contractul de creditare şi de tipul de credit pe care l-ai obţinut, ai şi anumite clauze legate de rambursarea anticipată. Într-adevăr, unele credite, în principal cele cu rata standard a dobânzii variabilă, sunt concepute în aşa fel încât nu se percep penalităţi pentru plata anticipată.
Astfel poţi opri plata lunară a ratelor şi poţi plăti întreaga sumă de bani fără să plăteşti penalizări. Contractul se încheie aici.
De asemenea există mai multe modalităţi de calcul care permit o mai mare flexibilitate pentru a plăti ratele atunci când ai posibilitatea sau când doreşti, în cazul în care veniturile tale sunt flexibile.
În majoritatea cazurilor în care rata dobânzii este fixă ţi se poate cere un comision de plată anticipată a creditului.
În România acest comision variază de la 0% la 10%, în funcţie de bancă. Este posibil ca prin noua Directiva Europeană să se impună ca penalizările percepute să nu fie mai mari de 0,5-1% din valoarea creditului.
Oferta de credit ipotecar este făcută de către bancă pe baza unei predicţii de întoarcere a investiţiei – veniturile din plata dobânzii sub formă de rată fixă pe un anumit număr de ani. Dacă faci plăţi anticipate sau plăteşti mai mult decât este specificat, termenul creditului ipotecar se reduce şi atunci creditorul nu va primi dobânda pe care a anticipat-o. Pentru a acoperi acest neajuns şi a preveni eventualele pierderi, creditorul solicită un comision de penalizare.
Toate informaţiile legate de condiţiile plăţii anticipate trebuie specificate în contract, şi mai ales suma maximă care îţi poate fi imputată.
Dacă te muţi în altă casă, întreabă creditorul dacă poţi transfera creditul ipotecar existent pentru a finanţa o altă proprietate.
Pot să suspend plata ratelor?
Construcţiile şi creditul
Dacă plăteşti pentru îmbunătăţiri în casă cu un credit prin care o persoană îţi împrumută bani sau intermediază un imprumut pentru tine, poţi dispune de dreptul de reziliere. Poţi rezilia contractul şi dacă acesta nu este încă semnat de una dintre părţi. Datorită faptului că există limite de timp, trebuie să acţionezi rapid.
Dacă ai semnat un contract de creditare, gândeşte-te bine şi solicită consiliere juridică înainte de a decide să suspenzi plăţile.
Trebuie să anunţi creditorul în cazul existenţei unei dispute.
Dificultăţi de plată a ratelor
Dacă ai dificultăţi financiare sau eşti în urmă cu plata ratelor, atunci comunică acest lucru creditorului cât mai curând. Acesta ar trebui să îţi ofere soluţii pozitive cât mai repede, întrucât este şi în interesul lui. Confiscarea locuinţei este în general ultima soluţie. Creditorul poate:
să suspende plata ratelor pentru o perioadă
dacă ai un credit de refinanţar,e să reducă ratele şi să extindă perioada creditului
Creditorul nu este obligat să accepte solicitarea ta, dar şi tu aveţi dreptul de a te proteja.
Dacă încerci să obţii o refinanţare şi nu reuşeşti şi renunţi la a mai plăti ratele, banca va lua măsuri legale şi va vinde imobilul adus în garanţie (ipotecat) prin licitaţie publică, urmând să-şi recupereze datoria integral, inclusiv toate comisioanele şi penalităţile. Suma rămasă în urma acoperirii întregii datorii îţi va reveni.
Consecinţe ale întârzierii plăţii
Ceea ce se întâmplă în cazul plăţii târzii a ratelor trebuie specificat în termenii şi condiţiile contractului. De obicei dacă faci plăţi după data scadentă, poţi fi penalizat. De asemenea, ţi se pot adăuga costuri şi cheltuieli suplimentare (de obicei convorbiri telefonice) făcute pentru a obţine plata ratelor restante.
Contractarea unui credit ipotecar în alt stat al Uniunii Europene
Care este procedura standard?
De ce?
Potrivit Directivei Europene privind Creditele pentru Consumatori poţi contracta un credit în orice stat al Uniunii Europene pentru a cumpăra bunuri sau proprietăţi în ţara ta de reşedinţă. Dacă ai informaţii suficiente despre produsul sau servicul pe care doreşti să îl cumperi, poţi beneficia de competiţia existentă şi de varietatea de produse din ţările Uniunii Europene.
Desigur, acest lucru este mult mai complicat decât contractarea unui împrumut în ţara de reşedinţă şi atunci trebuie să te asiguri că poţi beneficia de avantaje financiare substanţiale în cazul în care contractezi un astfel de împrumut.
O privire comparativă asupra produselor, o citire atentă a termenelor şi condiţiilor contractului, cât şi alte precauţii elementare te vor ajuta să faci o afacere bună. Trebuie să ştii că legea este însă confuză şi de aceea nu va fi întotdeauna uşor să rezolvi conflictele transfrontaliere apărute.
Ce prevede Directiva Europeana privind Creditele pentru Consumatori?
Comisia Europeana (CE) şi-a propus să ia o serie de măsuri care să faciliteze accesul la creditele ipotecare transfrontaliere. În acest scop a fost formulată Directiva Europeană privind Creditele pentru Consumatori prin care se reglementează condiţiile în care se desfăşoară contractele de credit transfrontaliere.
Având în vedere că legile naţionale privind proprietatea nu se subordonează legilor europene este necesar să apelezi la legile naţionale ale ţării în care ai cumpărat proprietatea pentru a afla care lege se aplică. În cazul unor litigii, va fi nevoie să apelezi la dreptul privat internaţional pentru a răspunde la următoarele întrebări:
Care este jurisdicţia competentă: cea a ţării creditorului sau cea a ţării solicitantului?
Legea cărei ţări se aplică contractului: cea a ţării creditorului sau cea a ţării solicitantului?
Apasă aici pentru a afla mai mult despre rezolvarea disputelor transfrontaliere (link catre Reteaua Europeana a Centrelor de Consumatori ECC Network).
În cazul disputelor transfrontaliere există două întrebări care necesită răspuns: care instanţă de judecată şi care lege?
Creditorii trebuie să se asigure că validitatea contractului nu este pusă în discuţie în cazul unei neînţelegeri sau că nu vor pierde banii pe care trebuie să îi primească înapoi. Aşadar, trebuie să cunoască piaţa şi procesul legislativ naţional al ţării în care s-a semnat contractul.
Este de asemenea important pentru cel ce primeşte împrumutul să cunoască ce fel de protecţie îi este acordată de către legislator, nu numai drepturile, dar şi obligaţiile sale.
Regula spune că dacă contractul este încheiat în ţarata ca urmare a unei oferte din partea unei companii situate în străinătate, se aplică legile ţării tale.
Printre prevederile acestei Directive se află şi standardizarea modului de calcul al Dobânzii Anuale Efective (DAE) şi instituirea unei Fişe Europene de Informaţii Standardizate, care trebuie prezentată solicitantului înainte de semnarea contractului de credit, astfel încât acesta să poată compara în mod corect ofertele de creditare, indiferent de ţara de origine.
De asemenea, trebuie să ştii că există organizaţii care se ocupă cu disputele transnaţionale şi care te pot ajuta şi asista.
Procedura de contractare
Orice credit, fie imobiliar fie de consum, implică deschiderea unui cont într-o bancă străină. După ce ai făcut acest pas trebuie să iei în considerare avantajele contractării unui credit dintr-o altă ţară.
Trebuie să obţii:
– Informaţii despre instituţia financiară de unde vrei să contractezi împrumutul
– Informaţii despre produsul financiar, dar şi informaţii mai personalizate, cu privire la situaţiata
– Informaţii despre drepturile de care beneficiezi (ca de exemplu despre posibilitatea şi condiţiile unei restituiri anticipate)
– Informaţii despre rata dobânzii care se aplică creditului (variază de la o ţară la alta)
– Informaţii despre DAE (dobânda anuală efectivă)
Înainte de a semna contractul trebuie să fii foarte bine informat!
De asemenea, trebuie să cunoşti condiţiile şi să iei în considerare rata de schimb precum şi comisioanele bancare pentru viramente dintr-o ţară in alta.
Avantaje şi dezavantaje
Principalul avantaj al contractării unui credit în altă ţară a Uniunii Europene este faptul că există condiţii financiare mult mai avantajoase.
Contractarea unui împrumut în altă ţară nu este un proces simplu şi pot apărea următoarele obstacole:
– algerea limbii: atât ca mijloc de comunicare cu creditorul, cât şi în redactarea contractului între părţi
– diferenţele culturale în relaţie cu creditul şi cu finanţarea lui
– taxele aplicate împrumuturilor şi creditelor
– estimarea valorii bunurilor sau a proprietăţii
– costul transferului bancar între ţări
– costul procesului în caz de litigiu
– diferenţe la nivel de grad de informare obligatorie a consumatorilor în funcţie de ţară
– termenii şi condiţiile variază în funcţie de lege
]]>
Acest curs te va ajuta să găseşti răspunsurile.
Când ar trebui să iei un împrumut?
Alege creditul cel mai potrivit nevoilor tale
– Împrumutul personal
– Vânzarea prin credit
– Descoperirea de cont curent
– Cardurile de credit
– Creditul fără dobândă
– Varianta fără dobândă
– Leasingul
Poţi alege creditul cel mai potrivit nevoilor tale?
– Elementele care trebuie luate în considerare
Protecţia consumatorilor în domeniul creditului de consum
– Obligaţiile legale ale creditorilor
– Reguli de aur de urmat înainte de a semna un contract de credit
Rambursarea creditului de consum
Am probleme cu ratele, ce pot face?
Ai nevoie de o poliţă de asigurare?
Contractarea unui credit în alt stat al UE
Când ar trebui să iei un împrumut?
Plănuieşti un tur în jurul lumii pentru aniversarea a 20 de ani de la căsătorie.
Ţi s-a stricat maşina şi nu mai poate fi reparată. Trebuie să o înlocuieşti imediat.
Computerul tău dă semne de oboseală şi te gândeşti să îi aduci câteva îmbunătăţiri.
Ai nevoie de un buget!
Dar dispui de fondurile necesare?
Ai suficiente economii pentru a plăti ceea ce îţi doreşti?
Dacă nu, te gândeşti să iei un împrumut.
E momentul potrivit?
Este achiziţia pe care doreşti să o faci una indispensabilă?
Vei putea să plăteşti ratele?
Nu te grăbi să iei un împrumut, întâi întreabă-te dacă achiziţia este necesară, dacă ar putea fi evitată sau este esenţială.
Trebuie să iei decizia corectă, în aşa fel încât ceea ce cumperi de plăcere sau este parte dintr-o cheltuială ce nu poate fi evitată, să nu se transforme într-o luptă financiară zilnică.
Trebuie să te gândeşti la ce vei cheltui şi câştiga, la venituri şi cheltuieli;
Ai nevoie de un buget!
Îţi sugerăm să te familiarizezi cu Secţiunea “Administrarea bugetului familial”
De unde poţi lua un împrumut?
De unde poţi lua un credit de consum?
Directiva privind Creditul de Consum 87/102/CEE din 22 decembrie 1986 a fost modificată de două ori:
– de Directiva Consiliului 90/88/CEE din 22 februarie 1990,
– de Directiva Consiliului şi Parlamentului 98/7/CE din 16 februarie 1998.
Directiva doreşte să îmbunătăţească transparenţa creditului de consum şi să permită o comparaţie mai uşoară în spaţiul european şi se consideră că propunerile vor întări funcţionarea şi stabilitatea pieţei europene a creditului de consum.
În conformitate cu Directiva din 1986, Statele Membre:
– se vor asigura că persoanele care oferă un credit sau intermediază acordarea unui credit vor obţine autorizaţia financiară pentru acest lucru, fie în mod special, fie ca furnizori de bunuri şi servicii;
– sau se vor asigura că persoanele care acordă împrumuturi sau care intermediază acordarea unui împrumut se vor supune inspecţiilor financiare sau monitorizării activităţii lor de către o instituţie financiară;
– sau vor promova înfiinţarea unor instituţii specializate care vor primi şi gestiona reclamaţiile ce vizează contractele de credit sau condiţiile de acordare a creditelor, pentru a furniza consumatorilor informaţii relevante sau consilere în ceea ce priveşte creditul de consum.
Creditul de consum poate fi obţinut în diverse forme şi de la diferite organizaţii. Aceste organizaţii financiare, creditori, pot fi persoane fizice sau juridice ori un grup de astfel de persoane.
În cadrul acestor organizaţii, există câteva categorii; cele mai cunoscute sunt băncile şi societăţile financiare.
Creditorii profesionişti acordă împrumuturi sau alte servicii, dar nu deţin conturi ale clienţilor sau conturi curente. În general să oferă credite de consum prin carduri pentru magazine sau aranjamente de vânzare prin credit.
Cardurile pentru magazine sunt rar o veste bună. Vin cu o suită de oferte tentante, dar în mod frecvent sunt însoţite de condiţii nu tocmai favorabile – dobândă anuală de aproape 30%.
Majoritatea băncilor sau societăţilor financiare oferă mai multe variante de credite sau împrumuturi. În ultimii ani, mai multe societăţi străine au intrat pe piaţa românească şi poţi obţine credite de la bănci şi societăţi străine.
Acum există pe piaţa românească un număr mare de organizaţii de creditare. Nu lăsa acest lucru să te dezorienteze; evaluează şi compară toate ofertele pentru a face cea mai bună alegere. Întotdeauna analizează mai multe oferte înainte de a decide să împrumuţi. Fii sigur că iei creditul care se potriveşte cel mai bine nevoilor tale şi care are condiţiile cele mai favorabile.
Compară costurile diferitelor tipuri de credite, analizând atât dobânda anuală efectivă (DAE), durata creditului, cât şi costul total al acestuia.
DAE înseamnă dobânda anuală efectivă şi a fost înfiinţată pentru a permite consumatorilor să compare ofertele de creditare ale companiilor şi ratele dobânzilor pentru alte tipuri de produse.
Nu te simţi intimidat de aceste organizaţii; este de aşteptat să te asculte pentru că… tot ceea ce doresc este să îţi împrumute bani pentru a obţine un profit ulterior!
Băncile şi societăţile financiare
Să fim realişti; băncile sunt afaceri şi, ca orice afacere, doresc să obţină profit. De aceea vor încerca să vândă cât mai multe servicii clienţilor lor, în special împrumuturi şi credite.
Nu te lăsa păcălit; când mergi la o bancă pentru un împrumut, nu te aştepta să primeşti sfaturi “dezinteresate”. De cele mai multe ori, cel care intermediază acordarea împrumutului primeşte un comision.
Cine este Consilierul Financiar Independent?
Dacă doreşti să contractezi un împrumut pentru o sumă mare de bani necesară achiziţionării unei proprietăţi, ar trebui să ceri sfatul unui consilier financiar independent. Aceştia sunt obligaţi prin lege să ofere consultanţă dezinteresată, imparţială. De obicei sunt plătiţi cu ora sau au un onorariu fix.
Unii consilieri îţi pot oferi consultanţă gratuită, dar apoi sunt plătiţi de compania de la care te hotărăşti să iei împrumutul.
Unii percep o combinaţie între onorariu şi comision. Dar nu sunt “legaţi” de nicio companie.
Intotdeauna trebuie să întrebi cât este comisionul perceput şi când trebuie plătit.
De asemenea, trebuie să ai în vedere şi faptul că mulţi consilieri sunt specializaţi într-un anumit domeniu, deci în cazul în care doreşti sfaturi care să cuprindă o sferă mai largă, ar trebui să te consulţi întâi cu aceştia, apoi să cauţi şi alte sfaturi. Ca variantă, poţi alege să consulţi o firmă specializată. Verifică întotdeauna referinţele.
Când eşti în căutarea unui produs fiannciar, probabil vei folosi ca sursă de informare reclamele companiilor.
Click aici pentru a afla mai multe despre compararea ofertelor de imprumut şi despre subtilităţile acestui domeniu.
Cum poţi lua un credit?
Această secţiune îţi oferă informaţii despre modul în care ţi se acordă sau refuză un credit
Creditul de consum este un serviciu, nu un drept
Aproape oricine poate depune o cerere pentru un împrumut sau credit
Dacă eşti minor, constituie infracţiune faptul că cineva îţi trimite materiale prin care te invită să împrumuţi bani ori să obţii bunuri sau servicii prin credit sau în leasing.
Totuşi, dacă ai peste 14 ani, dar mai puţin de 18, poţi obtine un credit sau un contract de leasing dacă un adult acţionează ca girant. De obicei, dacă ai peste 18 ani şi ai un venit, totul este posibil…
Nu este obligatoriu să primeşti un împrumut, iar dacă îţi este refuzată cererea banca sau societatea financiară nu este obligată să îţi comunice motivul (totuşi, nu poţi fi refuzat pe motiv de rasă, sex sau dizabilitate)
Banca, societatea financiară sau creditorul îţi va solicita o dovadă a identităţii, inclusiv numele complet, data naşterii şi adresa înainte de a-ţi acorda un împrumut.
Dacă ţi se spune că nu poţi obţine creditul, poţi depune o nouă cerere, fie la aceeaşi companie, fie la alta. Nu ai nici un drept de a-ţi fi acordat un credit sau să-ţi fie expuse motivele pentru care acesta nu ţi-a fost acordat, dar unii creditori furnizează aceste informaţii.
Cum decid creditorii dacă îţi acordă sau nu creditul?
Pentru a fi eligibil pentru contractarea unui credit de consum, trebuie să furnizezi anumite documente.
De obicei ţi se solicită să completezi un formular de cerere, să semnezi un formular pentru protecţia datelor personale, ultimii 3 fluturasi de salariu, o copie a actului de identitate şi ultima factură (de gaz, electricitate, telefon etc.).
Furnizează toate datele şi actele solicitate în mod cât mai corect, pentru că orice neconcordanţă poate avea consecinţe serioase dacă nu îţi achiţi la timp ratele…
Creditorii folosesc diverse metode pentru a stabili dacă acordă sau nu un credit.
Iată care sunt metodele cel mai des folosite în România:
Sunt acordate puncte pentru lucruri cum sunt ocupaţia, salariul, starea civilă şi zona în care locuieşti. Creditul se acordă dacă acumulezi suficiente puncte. Bazându-se pe asta, creditorul va evalua nivelul de risc pe care îl reprezinţi şi probabilitatea statistică de a nu-ţi plăti creditul. Dacă soliciţi un credit, trebuie să ţi se spună dacă se va folosi această metodă.
Dacă ţi-a fost refuzată cererea, poţi solicita să ţi se spună principalul motiv al refuzului şi poti solicita reanalizarea deciziei de către creditor. Trebuie să îi furnizezi creditorului orice informaţii suplimentare care crezi că ar trebui luate în considerare.
Biroul de Credit
Biroul de Credit furnizează informaţii reale, actualizate şi consistente referitoare la persoane fizice care au contractat credite de la bănci sau societăţi financiare, au achiziţionat un produs în sistem leasing, au fost asigurate împotriva riscului de neplată de o societate de asigurări sau sunt abonate la servicii de telefonie fixă sau mobilă.
Înregistrările Biroului de Credit pot determina dacă vei primi sau nu creditul.
Istoricul plăţilor poate include si detaliile altor persoane care locuiesc la aceeasi adresa daca au vreo legatura financiara cu tine. Evidentele legate de ei pot fi afecta decizia de a ti se acorda sau nu creditul solicitat.
Dacă ţi-a fost refuzată acordarea creditului pe baza înregistrărilor de la Biroul de Credit, poţi obţine o copie a înregistrărilor Biroului.
Va trebui să plăteşti o taxă pentru aceasta. Poţi cere ca înregistrările să fie corectate dacă sunt incorecte sau înşelătoare, de exemplu înregistrările nu ar trebui să conţină date despre persoane cu care nu ai avut legături / relaţii financiare.
De asemenea, poţi cere să fi evaluat individual, chiar dacă ai o legătură financiară cu altcineva. Totuşi, nu există nici o garanţie că acel credit îţi va fi acordat.
Dacă iei un credit, ţi se poate cere să ai un girant sau să asiguri împrumutul cu valoarea casei (ipoteca).
Girantul este cineva care va fi responsabil pentru datoria ta dacă nu vei respecta contractul. Prezenţa unui girant este solicitată în mod special dacă clientul are sub 21 de ani sau nu este proprietar (al unei case). Totuşi, compania de credit poate insista pentru existenţa unui girant pentru orice situaţie. Dacă ai acceptat să fii girant, nu te mai poţi retrage din înţelegere. Vei fi legal responsabil pentru datorie şi s-ar putea să fi nevoit să plăteşti banii datoraţi.
Dacă eşti girant şi eşti urmărit pentru plata banilor datoraţi, ar trebui să consulţi un expert cu experienţă în domeniu.
De asemenea, unii creditori îţi pot cere să îţi faci o asigurare împotriva riscului de neplată.
Aceasta îţi va acoperi creditul rămas de restituit şi dobânzile aferente dacă, de exemplu, ai un accident din care rezultă o invaliditate permanentă totală sau în caz de deces , dar acoperirea diferă de la o poliţă la alta.
Cu toate că acestea pot fi utile, există probe care sugerează că uneori aceste asigurări sunt vândute cu rea credinţă şi o mare parte dintre cererile de despăgubire sunt refuzate, rezultând profituri mai mari pentru bănci sau companiile de credit.
Doreşti să îţi îmbunătăţeşti computerul, dar banca refuză să îţi dea un împrumut.
Îţi analizezi situaţia şi ajungi la concluzia că de fapt problema nu este atât de urgentă şi începi să faci economii pentru o achiziţie viitoare.
Care tip de credit?
Poţi avea nevoie de un credit sau împrumut pentru diverse motive şi pentru perioade variate de timp; împrumuturi personale pe termen scurt, împrumuturi sigure, credit pe termen lung pentru o sumă fixă sau variabilă… Creditorii au devenit foarte flexibili şi oferă acum mai multe variante pentru creditul de consum.
Pentru a le înţelege pe toate, dorim ca în paginile următoare să stabilim când şi cum să foloseşti cel mai potrivit tip de credit pentru nevoile tale.
Alege creditul cel mai potrivit nevoilor tale
Împrumutul personal
Un împrumut personal este suma brută pe care în general o împrumuţi de la banca ta obişnuită sau de la o altă organizaţie financiară.
Eşti de acord să rambursezi împrumutul într-o perioadă fixă de câţiva ani (termen) prin plăţi lunare regulate. Unele împrumuturi sunt restricţionate pentru folosire în anumite scopuri – de exemplu, amenajarea locuinţei.
Dacă nu eşti client al băncii, ţi se poate cere să deschizi un cont la banca de la care soliciţi împrumutul sau poţi plăti o taxă de intermediere când iei împrumutul.
Poţi alege o rată fixă a dobânzii pentru suma împrumutată, dar această variantă este de obicei mai scumpă. Dobânda se aplică întregului termen al împrumutului, se adaugă ratele de rambursare a sumei împrumutate, iar apoi totul se împarte în rate lunare egale.
De asemenea, poţi alege o rată variabilă a dobânzii; aceasta se va schimba pe durata împrumutului. Deci suma pe care trebuie să o rambursezi se va schimba din când în când. Această schimbare depinde de starea generală a economiei la acel moment şi de nivelul de bază stabilit de Banca Naţională a României.
Există câteva lucruri pe care trebuie să le iei în considerare înainte de a lua un împrumut personal sau un împrumut negarantat:
Întotdeauna analizează mai multe oferte când doreşti ceva atât de important ca un împrumut personal. Indiferent cât este de mic împrumutul, probabil vei plăti câteva milioane pe dobândă, deci e important să alegi cea mai bună variantă. Începe căutările de la banca sau societatea financiară pe care o foloseşti în mod curent, pentru că acestea au deja multe dintre informaţiile necesare despre tine şi situaţia ta financiară, apoi compară oferta acestora cu altele pe care le obţii.
Daca banca te refuză să îţi acorde un împrumut sau un credit, orice creditor alegi fii atent la rata dobânzii şi la costul efectiv al împrumutului…
Când iei un împrumut negarantat, înseamnă că nu girezi cu casa suma pe care o împrumuţi. De obicei ţi se face o ofertă bazată pe starea ta financiară şi suma pe care doreşti să o împrumuţi. Acest lucru înseamnă că s-ar putea să nu ţi se ofere dobânda “minimă” cărei i se face publicitate – dobânda aplicată depinde de rata creditului.
De obicei ar trebui să împrumuţi cât mai puţin posibil şi să îţi schiţezi un buget pentru a determina suma de care ai într-adevăr nevoie. Cu un împrumut negarantat s-ar putea să nu obţii o sumă foarte mare, deci dacă eşti proprietarul unei case şi ai nevoie de o sumă mai mare poţi lua în considerare un împrumut garantat. Poate fi tentant să imprumuţi mai mult decât ai nevoie, dar nu uita că sunt bani pe care trebuie să îi dai înapoi!
Vânzarea prin credit
Vanzarea prin credit este cel mai cunoscut tip de credit. Cu acesta, poţi cumpăra bunurile la preţul de vânzare. De obicei trebuie să plăteşti o dobândă, dar unii furnizori oferă credite fără dobândă. Rambursarea se face în rate. Tu devii deţinătorul legal al bunurilor imediat după încheierea contractului, iar bunurile nu mai pot fi returnate dacă te răzgândeşti. Furnizorul nu îţi poate lua bunurile dacă rămâi în urmă cu ratele, dar poate recurge la instanţa de judecată pentru a-şi recupera banii dacă eşti pus în întârziere.
Creditul pentru cumpărături este mai cunoscut şi mai des folosit acum decât leasingul, dar este important să nu le confunzi.
Cele mai multe tipuri de credite sunt reglementate de Legea nr. 289/2004, care reglementeaza regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor.
Exceptii (conform Art. 3 din Legea nr. 289/2004):
a) contractele de credit sau contractele prin care se acordă credite destinate în principal să permită achiziţionarea sau menţinerea drepturilor de proprietate asupra unui teren sau construcţie realizată sau care urmează să fie realizată în baza unui proiect;
b) contractele de credit acordate în scopul renovării, reconsolidării sau îmbunătăţirii unei construcţii;
c) contractele de închiriere, cu excepţia contractelor care prevăd ca finalitate transferul titlului de proprietate către chiriaş;
d) contractele de credit acordate sau puse la dispoziţie fără plata de dobânzi sau de orice alte cheltuieli;
e) contractele de credit care nu prevăd dobânzi, cu condiţia ca consumatorul să accepte rambursarea creditului printr-o singură plată;
f) contractele în care creditele sunt acordate sub formă de avans în cont curent (linii de credit) acordate de către o instituţie de credit sau o instituţie financiară, altele decât cele acoperite printr-un instrument de plată tip carte de credit, sub rezerva informaţiilor prevăzute la art.9;
g) contractele de credit pentru valori mai mici decât suma de 200 euro sau mai mari de 20.000 euro;
h) contractele de credit la care consumatorul este obligat să ramburseze creditul într-un termen care nu depăşeşte 3 luni;
i) contractele de credit la care consumatorul este obligat să ramburseze creditul într-un număr maxim de patru plăţi, într-o perioadă de cel mult 12 luni calculate de la data semnării contractului;
j) contractele de credit care sunt acordate la costuri inferioare celor practicate pe piaţă sau stabilite prin negociere şi care nu sunt oferite populaţiei în general;
k) contractele de credit sau prin care se angajează să acorde credit garantate prin ipotecă asupra unui bun imobil în măsura în care acestea nu sunt deja exceptate conform lit.a) şi b), dispoziţiile art.5 aplicându-se în mod corespunzător;
l) contractele încheiate în vederea prestării în mod continuu a unui serviciu privat sau public, conform cărora consumatorul are dreptul de a achita costul acestor servicii, pe perioada cât sunt furnizate, prin plăţi eşalonate.
Relaţia furnizor – creditor: Responsabilitate egală
Când cumperi o maşină nouă sau o bucătărie complet utilată, intri într-un contract legal cu vânzătorul. Dacă vânzătorul îţi oferă posibilitatea de a plăti bunurile în mai multe rate, situaţia devine puţin mai complicată.
Deseori vânzătorul nu este cel care oferă finanţarea creditului, ci intermediază aceasta pentru o bancă sau societate financiară. Cu toate că acest gen de creditare este oferit de obicei la sediul vânzătorului, tu poţi alege creditorul pe care îl doreşti.
În acest caz, indiferent de tipul de credit convenit, în conformitate cu Legea nr. 289/2004, creditorul (cel care oferă creditul) în mod normal devine egal responsabil pentru orice încălcare a contractului de către furnizor.
În paginile următoare dorim să îţi atragem atenţia asupra prevederilor Legii nr. 289/2004 şi asupra relaţiei dintre furnizor şi creditor, conform căreia creditorul poate fi egal responsabil pentru orice încălcare a contractului de către furnizor.
Relaţia dintre contractul de vânzare şi cel de creditare
Conform Articolului 44 al Directivei din 22 decembrie 1986, contractul de creditare se încheie în scris, iar consumatorul trebuie să primească o copie a acestuia.
Înţelegerea scrisă trebuie să cuprindă:
– valoarea anuală a dobânzii precepute (dobânda anuală efectivă – DAE)
– condiţiile în care DAE poate fi modificată
De asemenea, contractul trebuie să cuprindă şi alte date importante, cum ar fi: descrierea bunurilor şi serviciilor (marca, modelul, dimensiunile etc.) incluse în contractul de creditare, preţul la raft şi preţul ce va fi plătit efectiv, datele complete ale vânzătorului, valoarea avansului plătit (dacă există), valoarea şi datele la care se vor plăti ratele.
Ca şi în cazul altor forme de creditare, poate exista o perioadă de gandire. În acest caz, Statele Membre trebuie să stabilească condiţiile în care pot fi returnate bunurile atunci când consumatorii se răzgândesc.
Trebuie specificat că noua propunere de modificare din 28 octombrie 2004 adoptată de Comisia Europeană nu acoperă anularea contractului de creditare.
Bunuri sau servicii neconforme; cine este responsabil?
Dacă achiziţionezi bunuri în leasing sau prin contract de creditare, compania care oferă serviciul sau producătorul bunului sunt responsabili pentru orice lipsă de conformitate.
În conformitate cu Directiva din 22 decembrie 1986, Statele Membre trebuie să se asigure că existenţa creditului nu va afecta în nici un fel drepturile consumatorului din prisma furnizorului de bunuri sau servicii achiziţionate prin credit în cazul în care bunurile sau serviciile nu sunt furnizate sau nu sunt în conformitate cu contractul.
Atunci când achiziţionezi bunuri sau servicii prin credit ai aceleaşi drepturi ca atunci când plăteşti în numerar.
Bunurile trebuie să fie conforme cu descrierea, să corespundă întrebuinţării şi să aibă o calitate satisfăcătoare.
Serviciile trebuie prestate cu grijă şi îndemânare, în timpul prevăzut şi la un preţ rezonabil.
Dacă ai o plângere legată de bunuri sau servicii, trebuie ca în primă instanţă să te adresezi furnizorului.
Dacă furnizorul refuză să te ajute, afacerea a dat faliment sau a dispărut, compania de creditare poate fi responsabilă, în funcţie de contractul de credit. Compania de creditare trebuie informată dacă ai probleme cu furnizorul din cauza unor bunuri sau servicii deteriorate.
Nelivrarea bunurilor sau serviciilor: dacă se aplică responsabilitatea egală, poţi refuza să plăteşti ratele creditului şi poţi solicita returnarea banilor pe care i-ai plătit deja.
Livrarea incompletă a bunurilor sau serviciilor: Ai comandat o sufragerie nouă, dar ai primit numai masa. Poţi refuza să plăteşti creditorul sau poţi opri plăţile pe care le-ai făcut deja.
Bunuri care nu corespund descrierii iniţiale sau care au fost deteriorate în timpul transportului: nu trebuie să faci nici o plată dacă nu accepţi livrarea bunurilor.
Totuşi, este important de reţinut că în cazul în care nu mai plăteşti ratele creditului, încalci contractul încheiat şi poţi fi dat în judecată şi/sau va putea fi dificil să mai obţii un credit în viitor.
Livrarea întreruptă a bunurilor sau serviciilor: de exemplu, nu mai primeşti publicaţia lunară care face parte dintr-o colecţie. Poţi întrerupe plăţile.
Bunurile sunt livrate cu defecte sau beneficiezi de servicii de o calitate necorespunzătoare: maşina de spălat vase pe care ai cumpărat-o prin credit de curând, are o serie de defecte din cauza cărora nu funcţionează bine.
În acest caz, nu poţi opri sau suspenda plăţile.
Bunurile sunt distruse sau furate: de exemplu, cumperi o maşină prin credit, iar aceasta este implicată într-un accident şi nu mai poate fi reparată. Trebuie să continui să plăteşti creditul pentru că tu eşti proprietarul legal al autoturismului.
Fiecare Stat Membru stabileşte condiţii proprii în care consumatorii pot ridica pretenţii pentru compensare împotriva creditorului. În majoritatea cazurilor, autoritatea de reglementare poate solicita îndeplinirea unei proceduri (de exemplu notificarea creditorului) sau poate încuraja consumatorul către o conciliere cu comerciantul.
Nu uita, dacă încetezi să mai plăteşti ratele creditului, încalci unilateral contractul de creditare şi poţi fi dat în judecată şi/sau va putea fi dificil să mai obţii un credit în viitor.
În orice situaţie te-ai găsi, nu lua nici o măsură fără a urma procedura stabilită în privinţa comerciantului şi fără a informa creditorul despre situaţie.
Pentru restul situaţiilor, se aplică reglemantările generale asupra creditelor:
Posibilitatea de returnare în avans a creditului (cu sau fără penalităţi, depinde de ţară). Dacă ai probleme cu plata, încearcă să ajungi la o înţelegere cu creditorul.
Descoperirea de cont curent
Descoperirea de cont curent este un gen de credit deschis, care îţi permite să dispui de o sumă fixă de bani permanent. Suma autorizată care ţi se permite să o împrumuţi reprezintă limita de credit. Poţi împrumuta şi poţi reîmprumuta până la limita admisă. Poţi folosi suma care îţi este pusă la dispoziţie cum doreşti, pentru scopuri diverse.
Suma creditului stabilită în avans este limita ta de credit. Limita de credit este recâştigată în funcţie de plăţile pe care le faci.
Exemplu
Ai o limită de credit iniţială de 1.000 RON. Doreşti să împrumuţi 600 RON pentru a cumpăra un televizor şi intenţionezi să plăteşti o rată lunară de 100 RON, din care 85 RON reprezintă banii pe care i-ai folosit şi 15 Ron reprezintă dobânda. După ce vei plăti prima rată lunară, limita ta de credit va fi (1.000 – 600) + 85, adică 485 RON. După a doua lună vei avea la dispoziţie 585 RON pe care îi vei putea folosi cum doreşti.
Descoperirea de cont curent este deseori folosită pentru cardurile de credit şi cardurile pentru magazine:
Cardurile pentru magazine sunt eliberate într-un magazin şi pot fi folosite în toată reţeaua acestuia.
Acesta este un mijloc nou şi flexibil de finanţare, este dat cu uşurinţă de distribuitori şi necesită puţină documentaţie. Deseori magazinele îţi oferă o reducere de 10% la prima cumpărare dacă îţi faci un card de credit la magazinul respectiv. Dacă nu îţi plăteşti ratele, DAE aplicată va acoperi cei 10% pe care i-ai economisit la prima achiziţie. În general, încearcă să te fereşti de acest gen de oferte.
Cardurile de credit pot fi folosite oriunde sunt acceptate.
Cardurile de credit sunt oferite de bănci sau companii financiare. Pot fi folosite pentru a achiziţiona bunuri sau pentru a obţine bani de la o bancă. Vei primi lunar un extras prin care ţi se comunica suma pe care o datorezi (inclusiv dobânda) şi suma minimă pe care trebuie să o achiţi în luna respectivă. De asemenea, s-ar putea să ţi se ceară să plăteşti o taxă anuală.
Comerciantul poate să îţi ceară să plăteşti mai mult dacă foloseşti cardul de credit decât dacă ai plăti în numerar sau prin virament. Comercianţii care folosesc această practică trebuie să afişeze acest lucru în loc vizibil în magazin şi trebuie să menţioneze şi diferenţele de preţ.
Unele companii de carduri de credit eliberează cecuri. Dacă foloseşti cecul cardului de credit pentru a achiziţiona bunuri, banii cheltuiţi vor fi deduşi din contul cardului de credit, dar de obicei nu există o perioadă de graţie pentru dobândă sau responsabilitate egală şi de obicei se plăteşte şi o taxă de intermediere.
Ai grijă, costul total al descoperirii de cont curent este mai mare decât pare… Cardurile de credit sunt folositoare când îţi poţi plăti datoria în fiecare lună şi nu le foloseşti pentru a retrage numerar. Dacă vei plăti numai suma minimă solicitată, mare parte din aceasta va acoperi numai dobânda, iar pe parcurs capitalul tău se va micşora… ai putea să ajungi să plăteşti ani întregi
Creditul fără dobândă
Deseori găseşti companii care promovează “creditul fără dobândă” sau “0% DAE” sau “varianta/opţiunea fără dobândă” pentru creditele oferite. De fapt, adeseori se plăteşte dobânda de la data încheierii contractului de credit dacă nu se plăteşte integral o sumă mare de bani până la sfârşitul perioadei de graţie pentru dobândă.
Argumente PRO
Ofertele descrise ca “opţiuni fără dobândă” îţi permit să întârzii plata unui bun, poate pentru câteva luni, ori să plăteşti într-o perioadă de câteva luni sau mai mult.
Poate fi o variantă excelentă de credit fără dobândă, dacă ştii că vei putea plăti întreaga sumă până la sfârşitul perioadei stabilite.
Argumente CONTRA – capcane
Fii atent, în realitate nu sunt deloc “fără dobândă”. Îţi oferă varianta de a evita să plăteşti dobânda dacă plăteşti întreaga sumă datorată mai devreme. Dar dacă depăşeşti perioada stabilita pentru plată, dobânda se va calcula pentru întreaga perioadă. Unele companii care oferă credite fără dobândă se bazează pe posibilitatea că nu vei putea plăti întreaga sumă până la sfârşitul perioadei de graţie. Mulţi oameni sfârşesc prin a plăti pentru un obiect în rate, la o rată a dobânzii care este posibil să fie mult mai mare decât dacă ar fi ales alte tipuri de împrumut.
Varianta fără dobândă
Aceasta este total diferită de creditul fără dobândă şi de obicei înseamnă că la sfârşitul perioadei de rambursare vei avea nevoie de mulţi bani.
Exemplu
Un televizor cu plasmă este oferit cu 599 RON cu 10% avans şi optiunea de a beneficia de 9 luni fără dobândă plătind 24,50 RON pe lună SAU 10% avans şi 39 de rate de 24,50 RON.
Opţiunea de a beneficia de 9 luni fără dobândă înseamnă că trebuie să plăteşti 10% avans pentru început, iar apoi o sumă fixă de 24,50 RON lunar timp de 9 luni. Apoi va trebui fie să plăteşti integral în numerar suma rămasă sau trebuie să continui să plăteşti restul în rate lunare la o rată a dobânzii mai mare.
Retragerile peste limită
Retragerile peste limită pot fi autorizate sau neautorizate.
Retragerea peste limită autorizată îţi dă posibilitatea de a dispune de o sumă dinainte stabilită peste limita creditului pe care îl ai. Totuşi, ar trebui să tratezi cu grijă această facilitate pentru că încălcarea înţelegerii duce la o retragere peste limită neautorizată. Atunci ţi se va cere să plăteşti dobânda pentru suma iniţială.
Înainte de a face retragerea peste limită, trebuie să discuţi nevoile tale financiare cu banca, iar aceasta autorizează apoi o retragere de numerar peste limită.
Retragerile peste limita neautorizate au penalizări mult mai mari – este chiar mai rău decât cu cardurile de credit! În loc să intri într-o asemenea situaţie, mai bine discută înainte cu banca despre majorarea sumei disponibile.
Leasingul
Într-un contract de leasing, tu practic închiriezi un bun până la plata ultimei rate.
Argumente PRO
Leasingul îţi permite să achiziţionezi bunuri costisitoare (de exemplu o maşină) prin credit. Această variantă ar putea fi utilă dacă nu poţi obţine suficienţi bani printr-un împrumut bancar sau prin credit. Ar putea fi mai uşor să obţii un credit de la o companie de leasing decât de la o bancă sau companie de carduri de credit.
Argumente CONTRA – capcane
Nu deţii proprietatea asupra bunului pe care l-ai achiziţionat până când nu plăteşti toţi banii pe care îi datorezi. Leasingul poate fi o variantă mai costisitoare de a împrumuta bani decât un împrumut sau card de credit. Interesează-te la mai multe companii pentru a obţine cea mai bună ofertă de leasing. Unele contracte îţi oferă rate mai mici şi au valoarea reziduală finală (ultima plată) mai mare. Fii sigur că vei putea achita ultima plată.
Compania care acordă împrumutul (creditorul) poate lua bunul înapoi dacă, de exemplu, nu îţi plăteşti ratele la timp. Creditorul nu trebuie să vândă bunul pentru a acoperi suma pe care o datorezi. Totuşi, când bunurile achiziţionate prin leasing sunt deţinute pe proprietatea ta, (ex.: mobila din casă, maşina din garaj) compania de leasing nu le poate recupera fără ordin judecătoresc (sau consimţământul tău, după ce ai fost informat despre situaţie).
În plus, dacă ai plătit 1/3 sau mai mult din valoarea totală a bunurilor achiziţionate prin leasing, acestea sunt “bunuri protejate” şi îţi nu pot fi luate fără ordin judecătoresc.
Poţi renunţa la leasing şi poţi înapoia bunurile în orice moment, dar atunci va trebui să plăteşti până valoarea sumei pe care ai achitat-o ajunge la jumătate din valoarea bunurilor.
Dacă ratele pe care le-ai achitat deja acoperă această valoare, va trebui să mai plăteşti numai pentru ratele lipsă sau deteriorarea bunurilor.
Mai presus de toate, caută întâi alte variante…
Poţi alege creditul cel mai potrivit nevoilor tale?
Costul creditului de consum. Cum să îl calculezi?
Câteva cuvinte cheie
Capital: întreaga sumă împrumutată de la creditor, fără a include dobânda
Dobândă: suma datorată creditorului ca taxă pentru serviciul furnizat (se adaugă la capital)
Rata dobânzii: procentul aplicat capitalului pentru a determina suma datorată.
Dobânda de bază: rata dobânzii stabilită de Banca Naţională a României pentru o perioadă dată de timp.
Termen: perioada împrumutului, exprimată în luni sau ani.
Rata: suma totală care trebuie plătită creditorului în fiecare lună.
Costul creditului: diferenţa dintre suma împrumutată şi suma ce trebuie rambursată până la sfârşitul termenului.
Dobânda Anuală Efectivă
Dobânda Anuală Efectivă (DAE) se calculează pe durata contractului de credit, incluzând rata dobânzii, taxele anuale, asigurarea plăţilor…
DAE ia în considerare rata dobânzii aplicate, fixă sau variabilă şi orice alte costuri suplimentare şi se foloseşte pentru a putea compara ofertele similare ale companiilor de creditare.
Exemplu:
Împrumutul A se acordă cu o dobândă anuală de 6,5%, iar împrumtul B cu 6%. La prima vedere, împrumutul a pare mai scump decât B.
Totuşi, costurile suplimentare pentru împrumutul A (în principal taxa anuală) sunt mult mai scăzute decât cele ale împrumutului B. În final, costul total al împrumutului A este mai mic decât cel al împrumutului B
În conformitate cu Directiva Consiliului din 22 decembrie 1986 87/102/CEE, toate contractele de credit trebuie să menţioneze dobânda anuală efectivă (DAE) şi condiţiile în care aceasta se poate modifica.
În trecut modalitatea de calculare a DAE era diferită în statele UE.
De aceea Directiva Consiliului din 22 februarie 1990 90/88/CEE stabileşte o formulă matematică unică de calculare a Dobânzii Anuale Efective în întreg spaţiul UE şi de determinare a variabilelor de valoare a creditului care se folosesc la calcul.
Ca rezultat, modalitatea de calcul trebuie să fie aceeaşi peste tot în Europa şi trebuie să permită compararea ofertelor disponibile în toate Statele Membre.
Totuşi, reglementările europene nu sunt încă complet armonizate.
Exista State Membre care încă nu au adoptat formula stabilită în Directivă.
Totuşi, indiferent de modalitatea de calcul folosită, suma convenită pentru a fi rambursată trebuie să includă toate elementele ce compun valoarea creditului.
În ansamblu, trebuie să îţi aminteşti că DAE este o modalitate utilă pentru a compara ofertele, dar nu pentru a calcula ratele lunare.
Fii atent!
Indiferent de rata dobânzii, aceasta trebuie calculată numai pentru capitalul împrumutat rămas după fiecare rambursare lunară.
Ca efect, dobânda care trebuie plătită lunar se diminuează cu fiecare rată lunară.
Exemplu:
Împrumuţi 1.500 RON pentru un an şi îi rambursezi în 12 rate lunare egale. Creditul a fost convenit cu o rată a dobânzii de 12%.
Trebuie să iei în considerare că dobânda va fi de 1,500 RON x 12% pentru valoarea reziduală lunară a împrumutului sau 99 RON.
Nu uita, mulţi creditori oferă calcularea costului creditului, dar costul total oferit variază…
Elementele care trebuie luate în considerare
Pentru a putea compara mai multe oferte, trebuie să iei în considerare următoarele elemente:
preţul de achiziţie al bunurilor şi depozitul,
suma împrumutată,
dobânda anuală efectivă,
suma şi termenul de rambursare,
eventualele penalităţi în cazul rambursării înainte de termen
Exemplu:
Ai împrumutat 3.000 RON cu dobândă de 8% pe o perioadă de 3 ani (sau 36 de luni).
Ratele sunt 94,10 RON.
Costul creditului îl reprezintă suma totala pe care o plăteşti (94,01 RON x 36) minus suma împrumutată, sau: (94.01 RON x 36 luni) – 3.000 = 384.36 RON
Dacă împrumuţi aceeaşi sumă (3.000 RON), cu aceeaşi dobândă (8%), dar pentru o perioadă de 4 ani, cele 48 de rate lunare vor fi de 73,24 RON, iar costul creditului va urca: (73.24 x 48) – 3.000 = 515.52 RON
În concluzie, costul creditului depinde de suma împrumutată, rata dobânzii şi de durata creditului.
Cum alegi creditul potrivit
Pe lângă elementele pur financiare ale creditului, există şi alte elemente ce trebuie luate în considerare:
– frecvenţa extraselor bancare,
– programul de lucru (de exemplu programul la sfârşit de săptămână),
– simplitatea şi durata procesării cererii de împrumut,
– serviciile sau eventualele beneficii oferite pe lângă credit (de exemplu asigurare gratuită atunci când foloseşti facilităţile de credit oferite de vânzător…),
– penalităţile pentru rambursarea în avans
Aminteşte-ţi întotdeauna că nu eşti obligat să foloseşti facilităţile creditului sau asigurarea opţională oferită de vânzător.
Nu te lăsa păcălit de ofertele promoţionale, care se pretind a fi unice sau care te provoacă să găseşti o ofertă mai bună la alte companii de împrumut.
Aceste oferte sunt deseori limitate la anumite circumstanţe şi s-ar putea să nu fie ce ai nevoie sau ar putea ca până la urmă să nu fie atât de bune. Trebuie să compari!
Pentru a încheia, indiferent ce companie alegi pentru a lua un credit, nu ezita să pui întrebări, mai ales în privinta penalităţilor posibile, ori a asigurarii pentru protectia platii… pe scurt, despre tot ceea ce nu e menţionat în ofertă!
Protecţia consumatorilor în domeniul creditului de consum
Introducere în contractele de credit
Numeroase măsuri şi directive au fost adoptate în sectorul serviciilor financiare de când a intrat în vigoare în 1993 a doua Directivă de coordonare a băncilor. Totuşi, în anii anteriori, instituţiile de la Brussels au intervenit în anumite zone ale serviciilor financiare (ex.: creditul de consum). Dupa o scurtă introducere în legislaţia europeană, dorim să ne asigurăm că ştiţi care sunt documentele şi informaţiile care trebuie să vă fie puse la dispoziţie atunci când solicitaţi un credit.
Mediul european
Introducere în Directive
În prezent, în jur de 80 – 90% dintre măsurile ce privesc sistemul bancar sunt luate la Brussels. Creditul de consum nu face excepţie de la regulă, fiind reglementat de 3 Directive principale:
Directiva Consiliului 87/102/CEE din 22 decembrie 1986, pentru estimarea legilor, reglementărilor şi prevederilor administrative din statele Membre privind creditul de consum.
Directiva tinde să armonizeze legile naţionale privind creditul de consum, garantând în acelaşi timp un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor.
Cuprinde multe principii în privinţa ofertelor de creditare, a conţinutului lor şi a vânzărilor prin credit.
Directiva Consiliului 90/88/CEE din 22 februarie 1990 a modificat Directiva menţionată mai sus. Ea cuprinde o modalitate de calculare a DAE.
Directiva Consiliului şi a Parlamentului 98/7/CE din 16 februarie 1998 aduce mai multe modificări Directivei din 1986.
Ce cuprinde?
Conform Articolului 2, Directiva din 22 decembrie 1986 nu se aplică pentru:
creditul pentru proprietate,
contractele de închiriere (cu exceptia cazului în care dreptul de proprietate va trece în final asupra chiriaşului),
creditul liber,
creditul sub forma avansului din contul curent (cu excepţia contului pentru card de credit),
creditul care depăşeşte anumite sume
creditul acordat pentru o perioadă mai mare de 3 luni.
Directiva permite Statelor Membre să considere contractul de credit ca excepţie pentru actele pentru care sa cere încheierea în formă autentificată, semnată în faţa unui notar sau a unui judecător.
Propunere de modificare
Piaţa creditului de consum a crescut şi s-a modificat semnificativ de la Directiva iniţială din 1986. În plus, deschiderea frontierelor se aşteaptă că va încuraja dezvoltarea creditelor europene. De aceea legislaţia a fost revăzută şi propunerea de modificare care prevedea modernizarea reglementărilor Comunităţii a fost adoptată la 11 septembrie 2002.
Această propunere a fost apoi revăzută şi modificată de Comisie la 28 octombrie 2002.
Propunerea doreşte să realizeze:
– extinderea sferei pentru a acoperi toate creditele de consum, indiferent de termen sau valoare,
– armonizarea dreptului consumatorului de a se retrage din contract în termen de 14 zile de la semnare, fără a fi nevoit de a furniza motive sau de a plăti penalizări,
– creditorul să solicite informaţii despre starea de solvabilitate a celui care solicită creditul înainte de a-i acorda creditul.
posibilitatea creditorului de a solicita protecţie în cazul unei rambursări anticipate…
Totuşi, această propunere pentru o nouă directivă a întâlnit o opoziţie puternică pentru că doreşte să implementeze armonizarea completă a legislaţiei privind creditele în toate Statele Membre. În timp ce legislaţia actuală permite anumite libertăţi Statelor Membre, în conformitate cu noua directivă, variaţiile naţionale nu vor fi acceptate.
Obligaţiile legale ale creditorilor
Contractul de credit încheiat în scris
Conform Articolului 4 al Directivei din 22 decembrie 1986, contractele de credit trebuie să fie încheiate în scris şi trebuie să includă date complete referitoare la termenii şi condiţiile creditului.
Aceasta se referă la oferta de creditare.
Cel care împrumută trebuie să primească o copie a contractului de credit.
Lista termenilor ce trebuie incluşi în ofertă
Contractul trebuie să cuprindă:
– Dobânda Anuală Efectivă,
– condiţiile în care DAE se poate modifica,
– numărul, valoarea şi data scadentă a ratelor,
– preţul care se plăteşte prin contractul de credit.
De asemenea, contractul trebuie să cuprindă şi alţi termeni importanţi, cum sunt:
– descrierea bunurilor şi serviciilor acoperite de credit,
– valoarea depozitului, daca acesta există,
– menţionarea faptului că clientul va beneficia de o reducere dacă achită creditul mai repede,
– limita creditului, dacă aceasta există,
– perioada de reflecţie, dacă aceasta există…
Statele Membre trebuie să se asigure că contractele de credit nu derogă de la legea naţională care implementează Directiva.
Statele Membre sunt responsabile de implementarea măsurilor necesare pentru pedepsirea oricaror încălcări ale legii.
Ce trebuie să ştii
Banca pe care o foloseşti, o companie de creditare sau un vânzător ţi-a făcut o ofertă de credit. Oferta pare să fie legală. Totuşi, trebuie să verifici câteva detalii înainte de a te angaja şi a semna contractul; în unele cazuri, după semnarea ofertei nu mai există cale de întoarcere… Scopul acestui capitol este de a-ţi atrage atenţia asupra capcanelor unei semnături pripite!
Reguli de aur de urmat înainte de a semna un contract de credit
Înainte de a te angaja le ceva, trebuie să contactezi mai multe companii de creditare şi să compari ofertele pe care acestea ţi le fac.
Nu trebuie să semnezi oferta în ziua în care a fost făcută. Ia-ţi un răgaz pentru a o analiza…, pentru că semnătura reprezintă acceptarea ofertei; cu alte cuvinte, îţi creează obligaţii legale! Unele state europene acorda consumatorilor o perioadă de reflecţie – dreptul unilateral de denuntare a contractului. În România dreptul unilateral de denuntare a contractului se aplica in cazul contractelor de furnizare de servicii financiare incheiate la distanta si este de 14 zile, până când a doua copie a contractului este primită de consumator. Poti denunta unilateral contractul în această perioadă, care începe să curgă de la data semnării contractului, fără a trebui să furnizezi motive pentru anularea contractului.
Îţi amintim că propunerea de Directivă din 11 septembrie 2002 prevede implementarea unei perioade “europene” de reflecţie de 14 zile.
Înainte de a te angaja la ceva, trebuie să faci câteva lucruri esenţiale:
– Compară câteva oferte de creditare.
– Controlează că toţi termenii esenţiali sunt incluşi în contract;
– Niciodată nu semna un contract în alb sau un document în care nu a fost calculată DAE; clarifică cum se vor face plăţile…
– Creditorul ar putea adăuga ulterior clauze diferite de cele convenite în contract.
– Verifică data din oferta de creditare;
– Nu semna niciodata o ofertă antedatată pentru că astfel vei pierde dreptul de denuntare unilaterala. Îţi amintim că aceasta începe de la data la care primeşti documentele… cu alte cuvinte, dacă semnezi un document antedatat, pierzi dreptul de denuntare unilaterala.
Cere întotdeauna o copie a oricărui document pe care îl semnezi: contract de credit, poliţă de asigurare…
Rambursarea creditului de consum
Procedura standard. Accesarea fondurilor
Suma împrumutată prin credit se eliberează după semnarea contractului sau la sfârşitul perioadei de reflecţie, dacă aceasta există.
Pentru creditul personal, în general, suma este transferată în contul curent al clientului sau, rareori, prin cec în termen de 2 – 15 zile.
Pentru creditul de cumpărături, în general, suma este transferată vânzătorului.
Rambursarea – ratele
Termenii şi condiţiile contractului indică data şi valoarea primei rate (vezi scadentarul dacă este cazul) care, în general, trebuie achitată în 15 – 30 de zile de la primirea împrumutului.
În termenii şi condiţiile contactuale sunt specificate şi modalităţile de plată (debit direct, transfer automat, ordin de plată predatat).
Dacă foloseşti ordinul de plată, păstrează întotdeauna extrasul de cont ca dovadă a plăţii.
Cazuri deosebite. Rambursarea înainte de termen
Directiva europeană din 22 decembrie 1986 cuprinde prevederi referitoare la rambursarea înainte de termen.
În asemenea cazuri, consumatorul are dreptul la “reducerea echitabilă a dobânzii creditului” pe baza prevederilor adoptate de fiecare Stat Membru, dacă ţi se întâmplă să primeşti o sumă neaşteptată de bani şi doreşti să îţi plăteşti integral creditul înainte de data stabilită.
Trebuie să ştii că:
– Plata înainte de termen este posibilă întotdeauna, chiar dacă acest lucru nu este prevăzut în contract
– Rambursarea în avans poate fi făcută pentru o parte sau pentru întreaga sumă rămasă din credit.
– Poţi face plata în avans prin orice mijloc de plată doreşti, trimiţând creditorului suma rămasă, împreună cu o scrisoare de explicaţie
– În funcţie de reglementările naţionale în vigoare, ţi se poate cere să dai un preaviz creditorului înainte de a face rambursarea în avans şi eşti pasibil de a plăti o taxă de penalizare organizaţiei creditoare.
Transformarea descoperirii de cont curent sau a posibilităţii de retragere de numerar peste limită în împrumut garantat sau împrumut personal
Dacă ai acumulat mai multe carduri de credit pentru magazine (descoperire de cont curent) sau nu poţi rambursa integral descoperirea de credit, ai putea dori să cumulezi toate contractele de credit pe care le ai într-un împrumut nou (împrumut de consolidare) pentru a reduce costurile ratelor lunare şi pentru a-ţi lichida datoria cât mai curând posibil.
În funcţie de statutul pe care îl ai, proprietar sau chiriaş, împrumuturile de consolidare au două forme; împrumuturi garantate sau negarantate. Aceste împrumuturi pot avea dobândă fixă sau variabilă. Pentru proprietarii de case, împrumuturile garantate sunt garantate cu casă, ca a doua ipotecă. Pentru că garanţia este mai mare pentru creditor, în mod normal sume mai mari pot fi împrumutate pentru o perioada mai mare de timp.
Pentru chiriaşi, un împrumut negarantat (personal) constituie o alternativă. Serviciile băncilor sau ale altor societăţi financiare, cum sunt împrumuturile sau retragerile peste limită, sunt reglementate de Legea Creditului de Consum din 2004
Împrumuturile pentru consolidarea datoriilor
Consolidarea tuturor datoriilor într-un singur împrumut, nu trebuie considerată soluţia tuturor problemelor.
Dacă este folosită cum trebuie, te poate ajuta să îţi plăteşti datoriile, dar dacă există probleme mai grave, îţi va acorda numai un răgaz temporar.
Consolidarea datoriilor nu constituie un drept al consumatorilor; este un serviciu pe care creditorul îl poate refuza. Există mai multe organizaţii pentru consolidarea datoriilor, dar fii precaut cu reclamele găsite în ziare şi cele văzute la TV, care îţi oferă rezolvarea pe loc a problemelor pe care le ai cu datoriile; aceste organizaţii ar putea fi conduse de intermediari fără scrupule.
Deşi mulţi creditori beneficiază din consolidarea datoriilor, există alternative mai bune, cum ar fi negocierea directă cu creditorul sau obţinerea de ajutor de la un serviciu de consiliere.
Odată ce schema de consolidare a fost aprobată, banca sau organizaţia financiară are responsabilitatea de a plăti organizaţiile de creditare către care ai datorii sau poţi face chiar tu acest lucru.
Argumente PRO: Ai de plătit o singură rată lunară, care ar putea fi chiar mai mică decât mai multe împrumuturi individuale.
Argumente CONTRA: Fii atent la DAE şi la costurile ascunse. De asemenea, există riscul de a-ţi pierde casa, dacă ai garantat împrumutul cu ea.
Aminteşte-ţi, importantă este să obţii o afacere bună.
Am probleme cu ratele, ce pot face?
Concediere, accident, moartea soţului sau divorţ… sunt atâtea lucruri ce se pot întâmpla şi îţi pot destabiliza bugetul. De îndată ce îţi dai seama că nu mai poţi să îţi plăteşti ratele creditului, nu ignora problema… lucrurile se vor înrăutăţi…
Încearcă să negociezi cu creditorii; fie pentru suspendare temporară a plăţilor, fie pentru reeşalonarea acestora. Aceasta este singura modalitate pentru a nu scăpa lucrurile de sub control şi pentru a nu deveni insolvabil.
În paginile următoare dorim să îţi oferim o imagine de ansamblu asupra măsurilor pe care le poţi lua dacă te afli într-o situaţie de insolvabilitate. (over-indebtness)
În cazul în care, datorită unui eveniment neprevăzut, nu mai poţi face faţă ratelor lunare, trebuie să reacţionezi rapid, altfel penalităţile de întârziere vor înrăutăţi rapid situaţia.
Primul lucru care trebuie făcut este să încerci să ajungi la o înţelegere amiabilă cu creditorii.
Trebuie să stabileşti dacă situaţia este temporară (de exemplu au fost probleme cu plata salariului) sau permanentă, improbabil să se îmbunătăţească. Dacă datoria tinde să devină o problemă pe termen lung, sunt câteva lucruri pe care trebuie să le faci.
Trebuie să schiţezi un plan realist al bugetului săptămânal sau lunar. Acest lucru îţi va permite să îţi aproximezi suma pe care o poţi da creditorilor.
Odata ce ai identificat bugetul, schiţează un raport financiar în care să treci cheltuielile curente (chirie, întreţinere, carburant, navetă etc.) şi include sumele datorate pentru întârziere.
Următorul pas este să scrii fiecărui creditor, explicând de ce ai întârziat cu plăţile şi trimite o copie a raportului financiar.
Bine de ştiut…
Creditorul nu are nicio obligaţie să accepte oferta ta de reeşalonare, dar nici nu este în interesul său să te refuze. De aceea nu este nevoie ca lucrurile să ia o întorsătură urâtă…
Dacă prima persoana cu care discuţi nu te poate ajuta, solicită să discuţi cu cineva care are putere de decizie şi care ar putea fi dispus să îţi accepte propunerile.
Cu toate că creditorii neprioritari pot recurge la justiţie pentru a-şi recupera creanţele, nu poţi fii închis pentru neplată.
Păstrează copii ale tuturor scrisorilor şi notează-ţi toate convorbirile telefonice sau întâlnirile, inclusiv numele persoanei şi ceea ce aţi convenit.
Există două tipuri de creditori: creditori prioritari si creditori neprioritari
Dacă faci o ofertă de reeşalonare, explică faptul că aceasta a fost calculată în funcţie de capacitatea ta financiara. Solicită întotdeauna îngheţarea dobânzii pentru a preveni creşterea datoriei.
Începe să faci plăţile imediat ce ţi-a fost acceptată oferta şi anunţă-ţi creditorii despre orice modificare a situaţiei tale financiare.
Dacă oferta îţi este refuzată, cere-i creditorului să o reanalizeze şi spune-i dacă alţi creditori ţi-au acceptat oferta.
Nu te lăsa convins de niciun creditor să creşti suma pe care te-ai oferit să o plăteşti pentru că toţi creditorii trebuie trataţi la fel.
Dacă ai carduri de credit, de debit sau carduri pentru magazine, returnează-le tăiate în bucăţi şi informează-ţi creditorul că ai făcut acest lucru.
Nu ezita şi solicită ajutor.
Girarea
Ce este girantul?
Un membru al familiei sau un prieten doreşte să ia un credit şi îţi cere să fii girant. Înainte de a accepta, trebuie să te gândeşti la durată şi la potenţialele consecinţe ale acestui angajament. Faptul de a fi girant depăşeşte obligaţiile morale stabilite prin cuvântul de onoare: este un contract prin care te angajezi să plăteşti datoria debitorului dacă acesta nu va plăti ratele de rambursare.
De aceea, acceptul de a fi girantul cuiva este un angajament important care te-ar putea duce la insolvabilitate, mai ales dacă nu ai o situaţie financiară stabilă.
Următoarele pagini îţi vor prezenta mai clar toate implicaţiile calităţii de girant.
Principiile de bază ale girării
Definiţie:
Girarea este acordul prin care girantul este responsabil pentru datorie dacă persoana care a luat împrumutul nu poate plăti ratele de rambursare.
Prin contract, girantul se angajează să plătească creditorului dacă debitorul nu face plăţile necesare.
Cine este implicat?
Pot fi giranţi
– o persoană fizică, un membru al familiei sau un prieten
– o persoană juridica
Conform legislaţiei române, acordul se încheie în scris şi trebuie să fie semnat de girant sau de reprezentantul legal al acestuia. Deseori girantului i se cere să semneze un document prin care declară că a înţeles în totalitate implicaţiile legale ale acordului.
Consecinţele încheierii unui acord de girare
Trebuie să ştii că girantul se poate proteja prin folosirea unor clauze speciale în acordul de girare. De exemplu, dacă acordul nu a fost semnat de girant sau contractul de credit încheiat de debitorul principal este nul sau neaplicabil. Ca rezultat, banca sau creditorul nu îi pot cere girantului să achite ratele.
De asemenea, când suma împrumutată este înapoiată în întregime, girantul este eliberat de obligaţii.
Pe de altă parte, dacă debitorul nu înapoiază în întregime împrumutul, girantul trebuie să plătească restul de bani rămas din împrumut.
Din acest moment apar o serie de intrebări:
– Poate creditorul să se îndrepte direct către girant sau întâi trebuie să se îndrepte asupra debitorului principal?
– Dacă două sau mai multe persoane sunt giranţi solidari poate unul dintre ei să ceara contribuţia celuilalt dacă li se cere să înnapoieze întregul credit?
– Poate girantul cere o asigurare debitorului principal dacă este obligat să plătească sau să îşi execute obligaţiile asumate prin contract?
– Bunurile ipotecate trec asupra girantului dacă acesta este cel care plăteşte creditorului suma datorată?
Răspunsul la aceste întrebări este dat de legislaţia naţională.
Eşti girantul unui prieten sau al unui membru al familiei, iar acesta nu mai plăteşte ratele lunare al împrumutului. Acum creditorul îţi cere să plăteşti.
Ce ar trebui să faci?
Citeşte acordul de girare:
Îndeplineşte cerinţele legale?
Care este suma girată şi durata?
Ia legătura cu creditorul şi verifică restul de plată (datoria), ratele achitate până la momentul respectiv; există discrepanţe?
Dacă te afli în dificultate financiară… solicită creditorului să accepte o reeşalonare a plăţilor.
Ai nevoie de o poliţă de asigurare?
Deseori când iei un împrumut sau un credit, creditorul îţi va oferi opţiunea de a încheia o asigurare împotriva riscului de neplată.
Dispui de toate informaţiile necesare încheierii unui astfel de contract?
Ştii cu exactitate ce acoperă poliţa de asigurare? Ai ştii cum să soliciţi despăgubirea?
Formalităţi şi condiţiile de eligibilitate
Creditorul la care ai depus o cerere de împrumut îţi oferă opţiunea de a încheia o asigurare împotriva riscului de neplată. Totuşi, trebuie să ştii că:
încheierea unei astfel de poliţe nu este obligatorie şi îţi poţi alege singur tipul de asigurare, cu consimţământul creditorului.
Înainte de a încheia poliţa, asiguratorul îţi poate cere să completezi un chestionar sau chiar să faci un control medical. Scopul este de a îţi verifica starea de sănătate şi de a determina nivelul de risc la care te încadrezi. Fii onest! Majoritatea poliţelor exculd despăgubirile ce decurg dintr-o stare de sănătate pre-existentă încheierii poliţei sau din pierderea locului de muncă de care ştiai în momentul încheierii poliţei. (Exemplu: Daca nu îi spui asiguratorului că deja ai avut un atac de cord şi ai putea muri dacă mai ai unul sau ai putea deveni inapt pentru muncă, asiguratorul poate pretinde că a fost indus în eroare şi poate refuză să ramburseze împrumutul. Pe scurt, îţi vei da seama că ai plătit pentru o poliţă care nu îţi oferă niciun fel de acoperire).
Asiguratorul poate refuza să încheie poliţa dacă, datorită istoricului tău medical, consideră ca eşti un caz de risc prea mare…
Acest gen de refuz nu ar trebui să aibă niciun efect asupra contractului de credit, dacă acest lucru nu a fost menţionat în oferta de creditare.
Trebuie să dispui de toate informaţiile ce privesc termenii şi condiţiile poliţei: costuri, durata poliţei, acoperire, excepţii, condiţii de eligibilitate…
De aceea ar trebui să ţi se emită un certificat de asigurare şi un document care să cuprindă termenii şi condiţiile complete ale asigurării.
Definiţia şi tipurile de acoperire oferite
Cu toate că nivelul de acoperire oferit de poliţă va varia, trebuie să iei în considerare faptul că toate poliţele conţin anumite excepţii.
Dacă doreşti asigurare împotriva riscului de neplată, trebuie să verifici dacă situaţia ta personală este conform condiţiilor poliţei.
În general, invaliditatea permanentă totală şi decesul sunt acoperirile oferite de asigurarea împotriva riscului de neplată.
Invaliditatea permanentă totală: dacă nu mai poţi lucra ca rezultat al invalidităţii, asiguratorul va plăti despăgubirea. Asiguratorul va considera prima zi a invalidităţii data eliberării certificatului medical. Există totuşi anumite excepţii.
Despăgubiri
Condiţii generale
Dacă te găseşti într-una dintre situaţiile prevăzute în poliţa de asigurare pe care ai încheiat-o, va trebui să faci o cerere de despăgubire. Detalii asupra condiţiilor generale pentru depunerea unei cereri de despăgubire sunt date în poliţa de asigurare.
De fapt, asiguratorul va plăti numai dacă sunt întrunite condiţiile stabilite în termenii şi condiţiile contractului de asigurare (riscurile asigurate; excluderi). Dacă cererea de despăgubire nu se încadrează în termenii şi condiţiile poliţei încheiate, asiguratorul nu va plăti despăgubirea.
Există câteva elemente pe care trebuie să le iei în considerare înainte de a încheia o poliţă de asigurare:
Condiţii de eligibilitate: vârsta, starea de sănătate
Plata sumei asigurate (despăgubirea): De obicei există o perioadă de aşteptare de la data producerii evenimentului până la data în care asiguratorul va plăti despăgubirea; această perioadă poate fi de 30 – 60 de zile sau mai mult.
Excluderi: Reprezintă motivele pentru care asiguratorul va refuza să plătească despăgubirea. De exemplu, dacă invaliditatea se produce ca urmare a tentativei de sinucidere sau a practicării de sporturi extreme.
Cum să faci cererea de despăgubire
Ca urmare a unui accident, va trebui să faci cererea de despăgubire. Dar ştii care sunt formalităţile ce trebuie îndeplinite?
Pe cine trebuie să notifici – creditorul sau asiguratorul?
Cât timp după producerea evenimentului ai pentru a depune cererea?
Ce formulare trebuie să completezi?
Ce documente trebuie să depui împreuna cu cererea de despăgubire?
Cu toate că aceste detalii tind să difere de la o poliţă la alta, detalii complete despre cum se face cererea de despăgubire sunt cuprinse în condiţiile generale ale poliţei.
Contractarea unui credit în alt stat al UE
Conform principiului libertăţii de mişcare a bunurilor şi serviciilor, orice cetăţean european poate contracta un credit în altă ţară a UE. Totuşi, există mai mulţi factori care impiedică dezvoltarea contractelor de credit transnaţionale (diversitatea limbilor vorbite şi nearmonizarea completă între legislaţiile tuturor Statelor Membre).
Cu toate că Directivele din 1986, 1990 si 1998 au stabilit bazele legislaţiei privind creditul de consum la nivel comunitar, legislaţia naţională determină mijloacele de protecţie a consumatorilor. De aceea nivelul de protecţie a consumatorilor este încă foarte diferit între ţări. Vom încerca să îţi oferim o scurtă descriere a principalelor diferenţe dintre legislaţii, apoi ne vom concentra pe stabilirea legii aplicabile în cazul contractelor transfrontaliere.
De asemenea, îţi vom furniza câteva informaţii despre paşii care trebuie urmaţi când iei un credit de la un creditor străin.
Diferenţe între legislaţiile de pe teritoriul Europei
În contextul pieţei unice se va ridica probleme existenţei ofertelor de credite transnaţionale.
Termenul “credit transfrontalier” este folosit când un consumator încheie un credit de consum în altă ţară decât ţara de reşedinţă.
De exemplu, atunci când un rezident român încheie un contract de credit cu un creditor spaniol.
În ciuda monedei unice, există încă 27 de legislaţii care reglementează creditul de consum. Ca rezultat, sunt diferenţe vizibile de la o ţară a UE la alta între modul în care este asigurată protecţia consumatorilor, deci şi între nivelul de protecţie oferit.
Diferenţele afectează mai multe elemente ale creditului:
Cerinţa referitoare la forma scrisă a ofertei de creditare nu este obligatorie în întreg spaţiul european.
Numai câteva ţări au o rată a dobânzii de bază.
Unele State Membre permit o perioadă de reflecţie debitorului (aceasta variază de la 5 la 21 de zile).
Există puţine prevederi legislative care protejează debitorul de insolvabilitate.
În lipsa unei armonizări totale a legislaţiei europene cu privire la creditul de consum, care lege este aplicabilă în cazul unui litigiu?
Tratatul de la Roma, semnat la 119 iunie 1980, ne furnizează câteva răspunsuri pentru aceste întrebări.
Conform Articolului 5 din Tratat, dacă un consumator a primit o invitaţie clară (prin publicitate, ofertă specială sau dacă a fost abordat de un agent sau intermediar al unui creditor străin…) legea aplicabilă contractului de credit este cea a ţării de rezidenţă a consumatorului.
Cu alte cuvinte, dacă ai primit o ofertă în România de la un creditor spaniol, în principiu contractul de credit se va supune legislaţiei române.
Pe de altă parte, dacă tu eşti cel care merge în alt stat al UE şi contractezi un credit acolo, se va aplica legea ţării în care ai luat creditul.
În cazul unei dispute, ECC-Net este reţeaua de Centre Europene ale Consumatorilor care funcţionează în ţările UE/EEA şi al cărei scop este de a facilita accesul la justiţie al consumatorilor în cadrul unor litigii transfrontaliere.
Cum şi de ce ai putea dori să contactezi o organizaţie de creditare din UE
Ai două modalităţi principale de a contacta un creditor străin:
Răspunzi unei oferte publicitare sau foloseşti internetul (în acest fel poţi compara foarte uşor ofertele din diferite ţări)
De fapt, o căutare on-line îţi va permite:
– să afli informaţii despre dobânzile practicate
– să faci o simulare a unui împrumut
– să afli variantele existente şi exemple de scheme de rambursare…
E-credit sau creditul aranjat prin internet, oferă două mari avantaje: viteză şi anonimat. Totuşi, problema sa principală rămâne absenţa contactului direct şi riscul asumat cu rata dobânzii.
Trebuie menţionat că în prezent la Brussels este în discuţie o directivă privind serviciile financiare on line.
În orice caz, trebuie să îţi iei măsuri de siguranţă.
Cu toate că ratele dobânzilor oferite de creditorii străini pot părea mai avantajoase decât cele disponibile în ţara ta, va trebui să depăşeşti bariera lingvistică… şi să citeşti întotdeauna cu atenţie termenii şi condiţiile aplicabile contractului.
Contul curent
Alegerea băncii
Deschiderea unui cont
Tipuri de conturi curente
Cum închizi un cont bancar?
Cum se deschide un cont în Uniunea Europeană?
Administrarea contului curent
Cardul de debit – ce ar trebui să ştiu despre el?
Descoperirea de cont (overdraft-ul) – este pentru tine?
Contul curent
De ce ai nevoie de un cont curent?
Acesta este tipul cel mai comun de cont bancar personal.
Poţi depune bani în cont şi poţi retrage bani de la bancomat. Pe lângă acestea, mai poţi dispune şi de alte facilităţi: carnet de cecuri, card de garantare a cecurilor, card de debit (acesta îţi permite să achiziţionezi bunuri şi să le plăteşti din contul current). În unele cazuri, poţi obţine de la bancă şi facilitatea de descoperire de cont. Nu uita: descoperirea de cont nu este un drept; împrumutul prin descoperire de cont costă; dacă depaseşti limita contului fără acordul băncii, cecurile sau plăţile directe pot fi refuzate de către bancă. Contul current poate fi folosit şi ca un cont principal, din care să faci transferuri (de exemplu către un cont de economii)…
Contul curent: indispensabil în viaţa de zi cu zi
De îndată ce începi să obţii un venit regulat, eşti aproape obligat să ai un cont bancar … cel puţin… pentru că îţi va face viaţa mult mai uşoară!
De asemenea, este mult mai practic dacă doreşti să faci transferuri lunare de bani într-un cont de economii sau depozit.
Evident poţi să faci toate plăţile folosind bani gheaţă şi poţi să îţi ţii banii sub slatea … dar aceasta implică o serie de riscuri şi probleme.
În general, dacă ai un cont bancar ţi se deschid o mulţime de posibilităţi… Poţi plăti tot ceea ce cumperi folosind cardul, cecuri sau direct debit. Şi mai important decât atât, banii tăi sunt ţinuţi mult mai sigur într-o bancă decât acasă!
Evident, nimic nu este gratuit, dar multe bănci nu percep comisioane pentru operaţiuni generale făcute din contul curent, cu condiţia ca acel cont să fie de credit.
Diferenţe între tipurile de cont
Unele conturi, cum este şi contul curent, sunt menite să satisfacă nevoile zilnice şi oferă o serie de servicii de bază. Cu toate că pentru unele conturi curente poţi primi şi o dobândă, aceasta nu este trăsătura lor principală. Există alte tipuri de conturi cu care poţi obţine diverse beneficii.
Principalele modalităţi de economisire:
Conturi de economii
Acestea sunt produse de economisire care oferă posibilitatea de a retrage sau de a depune numerar în orice moment. Contul de economii este constituit pe o perioadă nedetreminată. Pentrtru conturile de economii băncile oferă în general o dobândă mai avantajoasă decât cea de la contul current, dar mai mică decat cea a unui depozit la termen
Depozite la termen
Depozitul la termen reprezintă o sumă de bani depusă la bancă pe o perioadă definită de timp numită maturitate a depozitului (1-26 zile, 1, 3, 6, 12, 24, 36 luni), pentru care banca plateşte depunătorului o dobândă. Pentru a deschide un depozit la termen trebuie depusă o sumă minimă de bani în contul depozitului, suma care în general diferă de la o instituţie bancară la alta. La deschiderea unui depozit unele bănci solicită şi deschiderea unui cont curent.
Alegerea băncii
Pentru alegerea băncii la care să deschizi un cont curent, este foarte important să compari mai multe oferte prezente pe piaţă. Trebuie să ai în vedere atât comisioanele practicate şi alte costuri aferente conturilor curente, cât şi serviciile suplimentare oferite împreună cu contul curent.
Principalele criterii pentru alegere sunt legate de cât de cunoscute şi extinse sunt băncile, de oferta lor de produse şi servicii, de modul în care ştiu să-şi respecte clienţii, dar şi de serviciile inovatoare, precum accesul conturilor de la distanţă (prin calculator – internet banking sau telefon – mobile banking).
E important să ai banca aproape de casă sau de serviciu, însă tot mai mult contează şi cum esti tratat de consilieri. Nu poţi cere unei bănci cu sute de unităţi sa aibă servicii perfecte peste tot, de aceea s-ar putea uneori să fiţi dezamăgiţi de unii consilieri. E totuşi foarte important să ştii că eşti clientul unei bănci de încredere şi la care ajungi rapid. În contrast, băncile mici chiar nu ar avea nici un motiv pentru a nu fi cât mai amabile cu cei care le trec pragul.
De aceea, o tendinţă tot mai accentuată din partea băncilor este de a ajunge prin alte mijloace la clienţii lor: reprezentanţii băncilor sau intemediari vin la tine acasă să-ţi ofere serviciile, iţi trimit o scrisoare, iţi dau un telefon sau un e-mail. În plus, tot mai multe servicii bancare se pot accesa prin internet sau telefon: iţi poţi deschide depozite, poţi face transferuri, schimburi valutare, plata facturilor, transferuri de bani, verificarea contului, alimentarea cardului etc.
Unele bănci oferă posibilitatea de administrare electronică a contului curent. Astfel ai acces la contul tău 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână. Îţi poţi verifica balanţa contului şi tranzacţiile recente, poţi plăti facturi, poţi transfera bani, poţi face ordine de plată etc. Toate operaţiunile se efectuează în timp real.
Nevoile tale
Băncile nu sunt identice, deci atunci când alegi o bancă trebuie să te gândeşti la nevoile tale. Compară
Cu toate că notorietatea băncii este un criteriu ce trebuie luat în considerare, trebuie să îţi fundamentezi decizia pe date concrete şi să compari serviciile oferite (internet banking, suport telefonic, consilier personal etc.) şi nivelul comisioanelor (pentru tranzacţii, împrumuturi etc.).
Negociază
Înainte de a te hotărî asupra unei bănci, solicită o întâlnire pentru a vedea cum eşti tratat. Nu uita că un client cu un trecut financiar pozitiv este întotdeauna o achiziţie valoroasă pentru bancă – încearcă să negociezi o dobândă redusă pentru un eventual împrumut!
Beneficiază de pe urma concurenţei
Ar putea fi o idee bună să îţi deschizi mai multe conturi, la bănci diferite. Ti-ar putea fi de ajutor pentru administrarea resurselor financiare, mai ales dacă deţii şi afaceri. In unele cazuri ai putea beneficia de oferte care la banca ta obişnuită nu sunt disponibile. Vezi care sunt diferenţele şi nu ezita să îţi transferi contul la o altă bancă.
Operaţiunile bancare sunt gratuite?
Unele bănci nu percep comisioane pentru anumite operaţiuni efectuate din contul curent, cu condiţia de a avea un sold pozitiv al contului. Aceasta înseamnă că unele operaţiuni (plăţile cu acrdul în magazine, retragerile de numerar, extrasele de cont etc.) sunt gratuite … cu câteva excepţii…
Totuşi, băncile sunt organizaţii comerciale, deci trebuie să plăteşti pentru serviciile de care beneficiezi. Deşi comisioanele practicate variază de la o bancă la alta, acestea trebuie să fie publice, iar banca trebuie să ţi le furnizeze la cerere.
În funcţie de tipul de cont, băncile percep taxe pentru: împrumuturi şi descoperiri de cont, tranzacţii între conturi diferite, cecuri returnate ca neplătite, facilitatea de descoperire de cont.
Monitorizează atent taxele de retragere, deschidere şi administrare. Cum dobânzile sunt foarte mici, orice comision contează.
Conturile curente, în schimb, au dobânzi care nu trec de 0,5%. Drept urmare, dacă dobânzile sunt atât de mici, orice taxă contează. Comisioanele percepute de bănci pentru conturile curente sunt de trei tipuri: de retragere a numerarului din cont, de administrare (lunar sau anual) şi de deschidere. Unele bănci nu percep comisioane de retragere, administrare şi nici de deschidere pentru conturile curente in lei ale persoanelor fizice.
Dezacordul cu comisioanele practicate
Trebuie să verifici cu regularitate extrasele de cont pentru a şti ce comisioane ţi se percep. În cazul în care consideri că aceste comisioane nu sunt corecte sau că s-a făcut o greşeală de calcul, contactează conducerea băncii şi explică problema. Soclicită să fie verificat contul şi să ţi se trimită o explicaţie scrisă cu privire la modalitatea de calcul.
Dacă nu eşti mulţumit de explicaţia primită, solicită o întrevedere cu un reprezentant al băncii pentru a discuta problema.
Dacă doreşti să faci o reclamaţie, întreabă care este procedura.
Dacă comisioanele pe care le+ai plătit sunt corecte, dar considerii că acestea sunt prea ridicate, poţi lua în considerare şi opţiune de a-ţi transfera contul la o altă bancă.
Deschiderea unui cont
Oricine poate solicita deschiderea unui cont, la orice bancă. Totuşi, unele persoane pot întâmpina dificultăţi în a găsi o bancă dispusă să le accepte. Este posibil ca persoanelor care sunt date în judecată pentru neplata datoriilor sau celor care sunt declarate insolvabile, să le fie permis să deschidă numai un cont simplu sau un cont de economii.
Cu un cont simplu poţi:
– să depui bani în cont
– să retragi bani de la bancomat
– plăteşti facturile uzuale
Acest tip de cont previne situaţia în care, persoanele care nu au un venit regulat, ar putea fi excluse din activităţile economice zilnice.
Cerinţe de bază
Prin lege, banca are dreptul de a verifica:
– dacă aplicantul este eligibil din punct de vedere legal
– identitatea aplicantului
– adresa aplicantului
– înregistrările cu privire la insolvabilitatea nedeclarată
Documentele solicitate în mod obişnuit sunt: cartea / buletinul de identitate sau un alt act de identitate valabil, o factură recentă de utilităţi. Aceasta nu este o listă completă cu privire la actele care pot fi solicitate pentru deschiderea unui cont. Evident, cerinţele pot varia în funcţie de legislaţia naţională.
De asemenea, în funcţie de legislaaţia naţională, minorii vor trebui să îndeplinească anumite condiţii pentru a putea deschide un cont bancar. În România, vârsta minima pentru a deschide un cont bancar de baza este ………..
Informaţii pentru clienţi
Aşa cum banca are dreptul de a solicita informaţii despre tine şi tu ai dreptul de a obţine anumite informaţii. Pe toată durata contractului, banca este obligată atât prin lege, cât şi prin codul de conduită să îţi ofere informaţii cu privire la rata dobânzii, comisioanele practicate şi termenii şii condiţiile generale ale contractului.
Trebuie să fii anunţat cu privire la orice modificări ale termenilor şi condiţiilor contractuale după ce ai deschis contul.
Dacă decizi să îţi transferi contul la o altă instituţie financiară, banca trebuie să îţi furnizeze toate informaţiile cu privire la cont în termen de 3 zile de la primirea solicitării tale. De asemenea, banca îţi va închide contul curent când vei solicita acest lucru.
De asemenea, în condiţii normale, banca nu îţi va închide contul fără un preaviz de cel puţin 30 de zile.
Tipuri de conturi curente
Când alegi un cont, gândeşte-te ce este mai important pentru tine. Dacă ai întotdeauna bani în cont, atunci ar trebui să cauţi un cont care oferă o dobândă ridicată. Dacă foloseşti des descoperirea de cont, ar putea fi mai bine să cauţi cea mai mică dobândă pentru aceasta.
Operaţiuni ce pot fi făcute din contul curent:
– transferuri intrabancare şi interbancare în România sau din străinătate
– plăţi de facturi de utilităţi
– constituire şi lichidare de depozite (atât cu plata lunară, cât şi cu plata la capitalizare)
– operaţiuni de schimb valutar
– depuneri şi retragere de numerar
Ofertele băncilor diferă, de aceea este bine să le compari şi să alegi tipul de cont curent care ţi se potriveşte.
Cum închizi un cont bancar?
Poate banca să îţi închidă contul? Conturile nefolosite
În condiţii normale, bancile nu îţi vor închide contul fără un preaviz de cel puţin 30 de zile, transmis, de obicei, în scris. Exemple de cazuri care nu sunt considerate “normale”: cazuri în care există suspiciuni de fraudă, în care clientul are un comportament abuziv sau o atitudine ameninţătoare faţă de angajaţii băncii. Dacă un cont a fost inactiv pentru o periaodă mai îndelungată (de obicei cel puţin un an), banca va scrie clientului şi îl va întreba dacă doresc sau nu să îşi mai păstreze contul. Dacă a fost pierdut contactul cu clientul, datorită riscului de fraudă, banca nu va mai trimite corespondenţa. Contul va fi considerat nefolosit.
Cum poţi închide sau transfera un cont?
Pentru cei mai mulţi dintre noi, transferul unui cont de la o bancă la alta poate părea intimidant. Totuşi, niciodată nu a fost mai uşor să schimbi băncile. Modalitatea de închidere a unui cont va varia de la o bancă la alta, dar solicitarea făcută în scris este cea mai simplă modalitate.
Pentru un transfer cât mai uşor, este de preferat să faci pregătirile necesare cu cel puţin o lună înainte. Probabil că banca va solicita un preaviz, la fel şi companiile către care ai deschis un debit direct.
Respectă următorii paşi pentru închiderea sau transferul contului
Deschide contul nou: Înştiinţează banca ta nouă că faci un transfer de la o altă bancă, astfel încât să te poată ajuta cu mutarea. Nu uita ca în cerere să soliciţi şi transferul împrumuturilor, descoperirile de cont sau al oricăror alte datorii.
Apoi aşteaptă deschiderea contului nou până să mai facă altceva.
Fixează-ţi plăţile: fă o listă cu toate facturile şi debitele directe pe care doreşti să le transferi (s-ar putea ca banca să facă acest lucru pentru tine) şi nu uita să icluzi datele scadente pentru fiecare plată.
Redirecţionează plata salariului: Cel mai important lucru este să transmiţi angajatorului detaliile legate de contul nou pentru ca acesta să îţi poată plăti salariul în acest cont. Dacă beneficiezi şi de alte plăţi regulate, cum sunt dividendele, nu uita să faci şi aceste modificări.
Închide vechiul cont: Odată ce contul nou a fost înfinţat şi activat, iar toate angajamentele financiare au fost transferate, poţi închide contul vechi, transmiţând băncii o notificare scrisă.
În final returnează băncii toate cardurile şi cecurile nefolosite
Alte motive pentru închiderea unui cont
Conturile comune pot fi foarte utile atunci când banii a două sau mai multe persoane sunt tinuţi împreună. Dar ce se întâmplă dacă lucrurile merg prost? Dacă este posibil ar trebui să mergeţi amândoi le bancă pentru a închide contul comun şi pentru a va deschide conturi separate. Banca va trebui să (…)
Conturile comune pot fi foarte utile atunci când banii a două sau mai multe persoane sunt tinuţi împreună. Dar ce se întâmplă dacă lucrurile merg prost? Dacă este posibil ar trebui să mergeţi amândoi la bancă pentru a închide contul comun şi pentru a vă deschide conturi separate. Banca va trebui să fie inştiinţată cum doriţi să fie tratate angajamentele financiare existente.
Cum se deschide un cont în Uniunea Europeană?
Sistemul bancar în Uniunea Europeană
Extinderea Uniunii Europene, sprijinită de dezvoltarea unei legislaţii menite să ridice nivelul concurenţei la nivelul Comunităţii, ar putea încuraja consumatorii să aleagă o instituţie bancară în afara statului de rezidenţă. Cu toate că cerinţele sunt minime şi oricine poate alege o bancă din străinatate există totuşi o serie de măsuri de precauţie ce trebuie luate, în special în privinţa legislaţiei naţionale a Statelor Membre. Consumatorii care doresc să folosească servicii bancare în alte stat, trebuie să cunoască legislaţia statului respectiv.
Deschiderea unui cont într-un alt stat al Uniunii Europene
Cerinţele privind serviciile bancare din fiecare Stat Membru al UE sunt convenite între clienţi şi bănci. Clienţii îşi pot alege banca, iar banca poate refuza să deschidă un cont. Teoretic nu există nicio cerinţă specifică, iar deschiderea unui cont este destul de simplă. Totuşi, ne este posibil să deschizi un cont în niciun Stat Membru fără să prezinţi un act de identitate valabil şi ţi se vor solicita următoarele documente:
Un act de identitate, carte de identitate sau paşaport
O dovadă a adresei
În unele cazuri, ţi se pot solicita detalii bancare de la banca din ţara de origine pentru a se putea asigura că potenţialul client nu este înregistrat ca rău platnic.
Unele bănci îţi vor permite deschiderea unui cont prin telefon, dacă aceasta va fi urmată de o confirmare scrisă. Atunci când soliciţi eliberraea unui card bancar ţi s-ar putea cere să furnizezi detalii suplimentare, cum ar fi dovezile privind venitul (fluturaşul de salariu sau talonul de pensie).
De asemenea, banca ţi-ar putea cere să depui o sumă fixă în cont ca depozit iniţial.
Cerinţe de bază
În principiu, băncile străine nu au acces la bazele de date ale altor bănci naţionale. Totuşi, atunci când faci o cerere pentru deschiderea unui cont, este posibil ca banca să îţi ceară documente cu privire la istoricul tău bancar.
În ciuda tuturor precauţiilor pe care le-ar lua banca, chiar dacă ai fost declarat in stare de faliment în România, este posibil să poţi deschide un cont în străinătate.
Există organizaţii specializate (intermediari) care te pot ajuta să-ţi deschizi un cont în alt Stat Membru al Uniunii Europene. Bineînţeles, aceştia te vor reprezenta numai dacă îi plăteşti. În mod normal această procedură îţi garantează că cerea ta este tratată favorabil şi ţi se va deschide un cont. Totuşi, Comisia Europeană a identificat că comportamentul îndoielnic al unor intermediari reprezintă o ameninţare pentru interesele consumatorilor.
In cazul în care banca ta are filiale externe, aceasta te-ar putea ajuta cu deschiderea unui cont off shore. Adesea aceasta va face ca întregul proces să fie mai ieftin şi mai uşor.
Argumente PRO
Ai putea beneficia de pe urma deschiderii unui cont în străinatate din unul din următoarele motive:
– beneficiezi de o dobândă mai mare pentru contul curent, dacă aceasta nu îţi este oferită în ţara ta
– obţii o dobândă mai bună pentru un împrumut
– îţi diversifici investiţiile şi astfel vei obţine un profit mai mare
– faci plasamente de capital sau plăţi (în special dacă moneda folosită diferă de cea din ţara ta)
Argumente contra
Trebuie să fii conştient de obstacolele posibile pentru a putea evita surprizele neplăcute:
Bariera lingvistică nu numai că poate încetini relaţia ta cu banca, dar te va face să nu înţelegi contractul pe care îl vei semna.
Distanţa fizică între tine şi bancă nu este un element care să ajute, cu toate că evoluţia internetului îmbunătăţeşte această situaţie.
Contractul este reglementat de legea statului în care a fost emis; este de preferat să afli mai multe despre legislaţia naţională şi autorităţile de reglementare.
Trebuie să iei ăn considerare faptul că unele state nu fac parte din zona Euro. Din acest motiv trebuie să dispui de fonduri care să acopere comisioanele de schimb şi riscul de schimb valutar.
În cazul falimentului, Directiva Europeană 94/19/EC garantează până la 20.000 euro din sumele depuse. Dacă suma este mai mică, compensaţia va fi egala sau mai mare de 90% din toate depozitele făcute (în curs de revizuire).
Dobânzi şi comisioane bancare
Dobânda aferentă contului şi comisioanele bancare vor varia în funcţie de legea aplicabilă în fiecare stat.
Băncile de pe teritoriul UE:
Oferă rate diferite ale dobânzilor. Trebuie menţionat faptul că unele dintre aceste dobânzi sunt condiţionate de o balanţă minimă a contului. Dacă sumele depuse în cont nu vor atinge un anumit nivel (pervăzut în contract), nu vei primi nicio dobândă pentru contul respectiv.
Folosesc cursuri de schimb diferite, în funcţie de servicii. Nu uita că unele bănci percep taxe pentru decshiderea, administrarea sau închiderea unui cont. Trebuie să dispui de toate informaţiile legate de administrarea contului înainte de a semna contractul, în aşa fel încât să poţi beneficia de competiţie.
Fii informat înainte de a alege!
Tu şi taxele: noţiuni de bază
Pentru a contracara evaziunea fiscală transfrontalieră şi pentru a se asigura că persoanele plătesc taxele datorate, Statele Membre ale UE au ratificat in iunie 2003 Directiva privind Economiile în Uniunea Europeană. Conformm acesteia, începând cu luna iulie 2005, Statele Membre ale UE şi teritoriile lor subordonate, începând din iulie 2005, colectează şi schimbă informaţii despre persoane care dobândesc venituri din economii în statele şi teritoriile care au aderat la Directivă.
Dacă eşti rezident în România, ţi se vor percepe taxe în România pentru veniturile obţinute oriunde în lume. Aceasta include şi veniturile obţinute din dobânzile pentru conturi de economii deţinute în alte state ale UE.
Totuşi, în cazul în care ai plătit deja taxele pentru aceste venituri în străinătate, nu vei fi taxat de două ori pentru ele. Unele state UE intenţionează să aplice o taxă pentru veniturile din economiile transfrontaliere, preferân aceasta modalitate în locul schimbului de informaţii. În acest caz va trebui să soliciţi o deducere a taxelor pe care deja le-ai plătit.
Declararea venitului obţinut în străinatate
Condiţiile de impozitare a venitului obţinut în străinătate sunt diferite de la stat la stat; trebuie să afli de la autorităţile fiscale din ţara ta de rezidenţă care sunt aceste condiţii.
Cum să depui bani într-un cont din străinătate
Plata în numerar:
Trebuie să afli mai multe de la autoritatea de reglementare din ţara ta. În România trebuie să declari la vamă orice sumă care este egală sau depăşeşte 10.000 euro/persoană
Transferurile transfrontaliere:
Conform Directivei 97/5/CE:
– băncile trebuie să furnizeze clienţilor informaţii scrise cu privire la termenii şi condiţiile aplicabile transferului (durata, comisioane, cursul de schimb…)
– trebuie asigurată o perioadă de maxim 6 zile de la data acceptării transferului transfrontalier, în caz contrar se vor plăti compensaţii – garanţia înapoierii banilor până la 12.500 euro, în czul în care “se pierde” transferul
– numai una dintre băncile implicate poate percepe comisionul de transfer (fie cea a deponentului, fie cea a beneficiarului)
Administrarea contului curent
Banca îmi trimite extrasul de cont; ce ar trebui să ştiu despre el?
Ce este extrasul de cont? Ce informaţii conţine?
Extrasul de cont reprezintă înregistrarea tuturor tranzacţiilor procesate de bancă în cont în numele tău de la precedentul extras. Îţi arată exact ce s-a întîmplat în contul tău şi îţi permite să verifici dacă banca ţi-a înregistrat corect tranzacţiile.
Extrasul de cont îţi arată când şi pentru ce sumă:
ai emis un cec
ai retras bani de la bancomat
ai plătit facturi prin ordin de paltă sau direct debit
Extrasul de cont conţine şi plăţile făcute în contul tău. Aceste plăţi pot fi salariul, diverse beneficii, depuneri în numerar sau prin cec.
Când ar trebui să primeşti extrasul de cont; Este gratuit sau îl plăteşti?
Procedura pentru transmiterea automată a extrasului este diferită de la o bancă la alta. Extrasele pot fi transmise lunar, trimestrial,, bianual sau de câte ori se acumulează o pagină completă de operaţiuni bancare.
Dacă ai nevoie urgentă de un extras de cont, poţi solicita unul.
Este posibil să ţi se perceapă un comision (mic) pentru acest serviciu, pentru că trebuie făcut în mod special pentru tine, nu face parte din procedura obişnuită.
La fel în cazul în care ai primit deja extrasul de cont obişnuit şi soliciţi eliberarea unei copii – de obicei băncile percep un comision.
Dacă nu eşti de acord cu ceea ce conţine extrasul de cont
Este posibil să îţi dai seama că banca ţi-a dedus anumite sume din cont şi ai plătit de două ori pentru aceeaşi operaţiune sau pentru servicii pe acre nu le-ai folosit… În cazul în care consideri că s-a făcut o greşeală, contactează banca cât mai curând posibil; cel mai bine este să faci acest lucru în scris şi să păstrezi o copie a scrisorii.
Nu trimite înapoi extrasul de cont original; dacă doreşti să demonstrezi un anumit lucru, fă o copie a extrasului. Banca va analiza solicitarea ta. Dacă s-a produs o greşeală din vina băncii, aceasta va trebui corectată.
Dacă nu eşti mulţumit de răspuns, solicită stabilirea unei întâlniri cu un reprezentant al băncii pentru a discuta problema.
Păstrarea extraselor de cont
Conform legii, trebuie să ţii evidenţa pentru a putea plăti taxele dacă ţi se solicită sau pentru a putea justifica o eventuală solicitare de deducere a taxelor. De asemenea, dacă nu ai o evidenţă clară, ar putea fi dificil să garantezi o ipotecă sau să răspunzi unor solicitări ale fiscului.
Deseori cei care acordă credite ipotecare cer să vadă extrasele de cont pentru 3 sau 6 luni înainte de a acorda împrumutul, pentru a verifica atât adresa, cât şi raportul de venituri şi cheltuieli.
Nu uita, unele bănci percep comision pentru eliberarea unei copii a extrasului de cont. Dacă îţi administrezi contul prin internet, este bine să tipăreşti extrasele primite sau măcar să verifici cât timp sunt valabile on-line şi dacă îţi pot fi furnizate şi extrase tipărite.
Cardul de debit – ce ar trebui să ştiu despre el?
Ce este cardul de debit şi cum îl foloseşti?
Cu ajutorul unui card de debit poţi avea acces oricând la banii proprii din contul de la bancă. Contul de card nu este însă întotdeauna identic cu contul curent. Tendinţa pe piaţa românească este ca băncile să unifice aceste două conturi, astfel încât cardul să aibă acces direct la contul curent. Acest lucru permite un control mai bun al veniturilor, deoarece toţi banii stau într-un singur cont, iar accesul la ei se face atât la ghişeu (prin retragere de numerar), cât şi prin intermediul cardului.
Pe lângă retragerea de bani de la bancomat, cea mai importantă funcţie a cardului de debit este plata cumpărăturilor la comercianţi. Sistemul este deosebit de simplu şi, dacă îl folosiţi, nu trebuie să mai mergi întâi la bancomat pentru a retrage numerar şi apoi la cumpărături.
Cum decurge tranzacţia?
Vânzătorul trece cardul printr-un dispozitiv denumit POS, după care îţi solicită să introduci codul PIN pentru a valida tranzacţia. După ce tastezi codul, aparatul confirmă dacă ai bani în cont şi eliberează o chitanţă în două exemplare. Verifică suma de pe chitanţe, semnează ambele chitanţe şi păstrează un exemplar.
Pentru tranzacţiile efectuate în România nu se plăteşte comision.
Care sunt costurile cardului de debit?
În cazul cardurilor, există o diversitate foarte mare de comisioane asociate pentru diferite operaţiuni. În alegerea unui card de debit, trebuie să acorzi o atenţie deosebită comisioanelor care se plătesc cel mai frecvent:
– taxa anuală de administrare – se plăteşte de regulă la început de an, banca reţinând automat suma respectivă din soldul contului. În consecinţă, dacă nu intenţionezi să mai foloseşti un anumit card, este bine să soliciţi băncii emitente închiderea contului. Altfel, vei fi bun de plată! De asemenea, este foarte important să întrebi la bancă dacă o dată cu emiterea cardului vi ţi s-a deschis şi un cont curent. În acest caz, s-ar putea ca şi pentru contul curent să ai de plătit un comision de deschidere şi unul de administrare.
– taxa de emitere se plăteşte la emitere. Cum cardurile sunt valabile în general doi ani, este bine să te interesezi cât costă şi reînnoirea lor.
comisionul de retragere de numerar în general, se plăteşte 0,2% pentru fiecare operaţiune, dacă se foloseşte bancomatul băncii emitente, dar sunt şi bănci care nu percep comision. În cazul în care se foloseşte bancomatul altei bănci, comisioanele sunt mai ridicate. În aceste situatii se achită şi o taxă suplimentară de 2,5 lei pentru accesul la reţeaua de bancomate a altei bănci (sau 0,5 lei în cazul unui număr limitat de bănci). Retragerea de numerar în străinătate este şi mai scumpă. În general, nu este recomandat să retragi sume mici, deoarece comisioanele încep de la 2-3 euro, indiferent de suma retrasă.
– comisionul pentru tranzacţiile la comercianţi: în Romania, nu se plăteşte comision pentru plăţile la comercianţi, indiferent de banca emitentă (cea care a emis cardul) şi de banca acceptatoare (cea care a instalat POS-ul la comerciant). Pentru tranzacţiile efectuate în străinătate, unele banci aplică comisioane, dar există şi carduri cu care se pot face tranzacţii cu comision zero. Chiar şi aşa, pot apărea însă cheltuieli legate de conversia valutară. Dacă ai un card emis în lei şi faci cumpărături în euro, banca va percepe un comision de schimb valutar. Mai mult, dacă faci plăţi în altă valută decat euro, este posbil ca banca să trasforme mai întâi suma cheltuită din valuta respectivă (de exemplu, dolari) în euro şi apoi din euro în lei. Astfel, se vor aplica două comisioane de schimb valutar. Prin urmare, întreabă la bancă cum se face conversia valutară şi la ce curs de schimb, înainte de a folosi cardul în străinătate.
În plus faţă de aceste costuri aceste costuri, este bine să ştii ce comisioane se practică şi pentru alte operaţiuni, cum ar fi: interogarea soldului la bancomat, alimentarea contului de card, schimbarea sau regenerarea codului PIN, blocarea cardului.
Ce faci dacă pierzi cardul?
Când ţi-a fost furat sau ai pierdut cardul, primul lucru pe care trebuie să îl faci este să contactezi banca emitentă şi să soliciţi blocarea cardului. În acest sens este indicat să întrebi atunci când ţi se emite cardul careeste numărul de telefon la care poţi anunţa astfel de evenimente. Conform reglementărilor BNR, băncile sunt obligate să dispună de o linie de urgenţă, care să funcţioneze 24 din 24 de ore.
Indiferent de motivul pentru care soliciţi blocarea cardului, nu dezvălui codul PIN, nici chiar atunci când eşti 100% sigur că discuţi cu un funcţionar al băncii. Nimeni nu are dreptul să cunoască acest cod în afară de posesorul cardului.
După ce ai anunţat banca, aceasta devine responsabilă de eventualele tranzacţii fraduloase efectuate ulterior cu cardul. De aceea, este important să anunţi cât mai repede banca emitentă, pentru că astfel diminuezi riscul la care eşti supus.
Chiar dacă fraudele au loc până să se anunţe banca de pierderea sau furtul cardului, posesorul acestuia este protejat de lege. În cazul în care tranzacţiile frauduloase depăşesc echivalentul a 150 euro, clientul poate primi banii înapoi de la bancă. Totuşi, dacă banca dovedeşte că deţinătorul cardului a acţionat cu neglijenţă, atunci răspunderea cade integral în sarcina clientului. Cea mai frecventa greşeală facută de posesorii de carduri este de a nota codul PIN pe o hârtie care este pastrată în portofel, lângă card. De asemenea, se consideră neglijenţă şi dacă pierderea este raportată cu întârziere.
Cum poţi contesta o tranzacţie?
Trebuie să verifici cu regularitate extrasele de cont primite pentru carduri. Acesta este singurul mod în care poţi observa dacă au apărut tranzacţii frauduloase.
În general, este recomandat să soliciţi băncii emitente explicaţii despre orice tranzacţie care pare suspectă.
Conform legii, deţinătorul este obligat să comunice băncii la linia de urgenţă orice eroare sau neregulă aparută în gestionarea contului de card. Ulterior, banca va fi responsabilă pentru orice tranzacţie frauduloasă.
Ca şi în cazul pierderii sau furtului cardului, eşti protejat şi pentru fraudele apărute până la sesizarea băncii. În acest caz, vei putea fi despăgubit pentru tranzacţiile
frauduloase mai mari de 150 euro, cu condiţia ca banca să nu poată dovedi că ai acţionat cu neglijenţă. Anunţarea cu întârziere a unei tranzacţii suspecte, poate fi considerată un caz de culpă.
Pe de altă parte, clientul nu este considerat vinovat pentru tranzacţiile efectuate dacă s-a utilizat cardul fără a fi prezentat fizic şi fără identificarea electronică a acestuia (făra a se introduce codul PIN). Mai mult, chiar şi dacă s-a solicitat codul PIN, acest lucru nu înseamnă automat că răspunderea pentru tranzacţiile frauduloase va aparţine clientului.
Descoperirea de cont (overdraft-ul) – este pentru tine?
Ce este descoperirea de cont? Ai dreptul la descoperire de cont?
Descoperirea de cont reprezintă un serviciu oferit de bancă, nu un drept. Îţi permite să poţi continua să scrii cecuri sau să retragi bani din cont chiar şi atunci când nu mai ai suficienţi bani în cont pentru a le acoperi.
Descoperirea de cont îţi permite să păstrezi fluxul de numerar atunci când veniturile sunt mai mici decât cheltuielile, pentru o perioadă scurtă de timp; unele bănci oferă această “plasă de siguranţă” fără a percepe comision pentru o perioadă şi o sumă limitată.
Dacă ai serviciul de overdraft activat poţi împrumuta până la suma aprobată oricând, dar nu ai un garfic de rambursare; overdraft-ul este creat pentru a putea împrumuta şi rambursa sume de bani pentru a acoperi lipsa acestora pe perioade scurte de timp. Este o forma de împrumut foarte flexibilă, dar nu este potrivită dacă ai nevoie să împrumuţi bani pentru o perioadă mai îndelungată.
Dacă doreşti să ţi se acorde o descoperire de cont, trebuie să contactezi banca sau o filială a acesteia pentru a putea discuta cu un reprezentant.
Tipuri diferite de descoperire de cont – costuri diferite
Descoperirea de cont autorizată
Există două tipuri de descoperire de cont: autorizată şi neautorizată.
Descoperirea de cont autorizată este aceea pe care banca a aprobat-o, este suma fixă pe care banca ţi-o pune la dispoziţie oricând, în cadrul perioadei de timp convenite. Dacă nu o foloseşti, nu plăteşti comision pentru ea.
Majoritatea descoperirilor de cont au dobânzi variabile; dobânda percepută este mai mare sau mai mică, în funcţie de dobânda de bază practicată de bancă la momentul respectiv. Băncile au dobânzi şi politici diferite:
comision lunar de adiministrare
comision numai pentru suma folosită
comision pentru fiecare cec şi tranzacţie facută în perioada de folosire a descoperirii de cont
Comisioanele pot fi calculate zilnic, lunar, trimestrial sau chia anual. In fiecare caz, banca este obligată să te informeze de la început cum se va calcula dobânda, care este rata dobînzii, cum şi când ţi seva deduce din cont dobânda. Suma percepută va fi menţionată în extrasul de cont.
Descoperirea de cont neautorizată
Descoperirea de cont neautorizată reprezintă retragerea din cont a unei sume mai mari decât cea disponibilă fără acordul băncii sau depăşirea limitei stabilite de bancă pentru overdraft.
Banca nu este obligată să îţi acorde o descoperire de cont neautorizată. Ca regulă generală, când nu ai acordul băncii pentru descoperire de cont, orice cec sau retragerea unei sume de bani mai mari decât cea disponibilă în cont poate fi refuzată – banca nu o va onora şi va trebui să plăteşti un comision pentru returnare.
Deseori rata dobânzii pentru overdraft-ul neautorizat este mai mare decât cea percepută pentru un overdraft autorizat. Aceasta face parte din penalizările percepute în scopul descurajării clienţilor de a retrage mai mulţi bani decât cei disponibili fără acordul prealabil al băncii;
De obicei băncile îşi încurajează clienţii să solicite aprobarea unui overdraft.
Cum stabileşte banca limita pentru descoperirea de cont?
De obicei, decizia băncii se ia în funcţie de venitul pe care îl ai, comparat cu cheltuielile. Pentru a stabili limita de overdraft se pot folosi şi punctele de credit. Este posibil să ţi se solicite detalii despre situaţia financiară, servici, starea civilă, copii sau alte persoane aflate în întreţinere, deoarece toate acestea îţi pot afecta capacitatea de a rambursa un overdraft.
Banca poate percepe un comision pentru activarea unui overdraft. Acesta va acoperi costurile de analizare a situaţiei tale pentru stabilirea sumei maxime care ţi se poate acorda.
Majoritatea descoperirilor de cont au rate variabile ale dobânzii, deci dacă dobânda de bază creşte brusc, vei realiza că plăteşti mult mai mult decât ţi-ai propus. Dacă apelezi în mod frecvent la descoperirea de cont, ai putea lua în considerare solicitarea unui împrumut, mai ales dacă acesta are o dobândă mai mică.
Pentru a afla mai multe despre împrumuturi şi creditul de consum, îţi recomandăm să vizitezi şi paginile “Obţinerea creditului de consum”.
Dreptul băncii de a modifica descoperirea de cont
Banca ţi-a stabilit limita de overdraft şi termenele de rambursare pe baza evaluării nevoilor tale şi a capacităţii de plată. Dacă situaţia ta financiară se schimbă, acest lucru trebuie să se reflecte în termenii overdraft-ului. De aceea, overdraft-ul este disponibil oricând în perioada stabilită, până la suma maximă admisă. În schimbul acestei flexibilităţi, banca are dreptul de a retrage oricând această facilitate sau de a-ţi solicita rambursarea intergrală imediată.
De asemenea, banca are dreptul de a modifica termenii şi condiţiile overdraftului.
Acest curs îşi propune să te sfătuiască asupra modului în care să-ţi administrezi, planifici şi urmăreşti cheltuielile.
Componentele cheie ale bugetului: veniturile si cheltuielile obligatorii
Câteva idei despre felul în care ai putea să-ţi administrezi bugetul
Cum să-ţi evaluezi puterea de cumpărare
Finanţarea proiectelor. Utilizarea creditului
Cum să alegi în ce să investeşti?
Cum să ţii pasul cu bugetul
Următoarele pagini nu doresc sa-ţi ţină o lecţie despre finanţele unei gospodării, ci să îţi ofere câteva idei asupra modului în care să-ţi planifici şi distribui cheltuielile astfel încât să îţi stabileşti cu exactitate bugetul lunar şi să eviţi eventualul stres la sfârşitul lunii, când banii se cam epuizează.
Bugetul: la ce serveşte acesta?
Vrei să-ţi cumperi o maşină, vrei să mergi într-o croazieră de lux, vrei să devii membru al unui club privat… Pe scurt, sunt o mie şi unu de lucruri pe care ai dori să le faci, dar îţi poţi permite vreunul dintre ele?
Pentru a răspunde la această întrebare şi pentru a evita ameninţările care conduc la o luptă financiară zilnică, trebuie să te gândeşti cât cheltui şi cât câştigi, la venituri şi cheltuieli; ai nevoie de un buget!
Cu ajutorul unui buget, vei putea să-ţi dai seama dacă la sfârşitul lunii vei dispune rezerve financiare cu care să îţi poţi finanţa proiectele. De asemenea, pornind de la suma de bani pe care ai identificat-o ca rezervă financiară într-o lună, vei putea găsi cea mai bună modalitate de a derula proiectul în cele mai bune condiţii.
Componentele cheie ale bugetului: veniturile
Înainte de a te delecta cu o repriză de cumpărături, trebuie să ai un buget pentru a compara relaţia venituri – cheltuieli.
Aceasta se realizează comparând nivelul veniturilor cu nivelul principalelor tale cheltuieli. Nivelul veniturilor tale este dat de toate sumele de bani de care poţi dispune într-o perioadă dată. Acestea includ:
Câştigurile din activităţi profesionale: salariu sau alte categorii de compensaţii băneşti la care eşti îndreptăţit.
Bonusuri: prime de Crăciun, dobânzi din profit, comisioane…
Pensii: pensii de stat, pensii private, indemnizaţii pentru invaliditate…
Indemnizaţii sociale: alocatii pentru copii, indemnizaţii de boală, scutiri de taxe, indemnizaţii pentru invaliditate…
Venituri din activităţi nonprofesionale: dobânzi, dividende, rente…
Componentele cheie ale bugetului : cheltuielile obligatorii
Cheltuielile tale pot fi împărţite în trei categorii principale: cheltuieli obligatorii, cheltuieli zilnice şi cheltuieli ocazionale.
Cheltuielile obligatorii trebuie achitate la intervale regulate şi includ toate cheltuielile indispensabile. Valoarea acestora este destul de previzibilă.
Impozite: pe venit, impozite locale…
Cheltuieli de întreţinere: chiria, gazul, apa, curentul electric, facturi telefonice…
Poliţe de asigurare: pentru maşină, casă, altele…
Diverse: cheltuieli de transport, îngrijirea copilului, pacheţelul zilnic pentru şcoală, cheltuieli şcolare extra curriculare…
Rambursări: ipotecă, rate la împrumuturi, achitarea unor credite pe card…
Alte angajamente, cum ar fi sumele destinate realizării unor economii pot fi considerate, de asemenea, cheltuieli fixe (sau obligatorii), de vreme ce şi acestea se fac periodic. Totuşi, spre deosebire de cheltuielile enumerate mai sus, acestea sunt cheltuieli voluntare.
Componente cheie ale unui buget: cheltuielile zilnice şi cele ocazionale
Cheltuielile zilnice includ toate cheltuielile, de valori variabile, facute pentru acoperirea necesităţilor zilnice:
alimente, curăţenie, sănătate, combustibili…
îmbrăcăminte, spălătorie…
sport, cinema, cărţi şi ziare, divertisment, grădinărit şi altele…
Cheltuielile ocazionale includ toate cheltuielile de valori variabile care nu sunt absolut necesare, dar sunt previzibile:
cheltuieli de concediu
înlocuirea bunurilor din locuinţă, întreţinerea autoturismului, îmbunătăţiri aduse locuinţei…
cadouri şi aniversări familiale.
Ţine cont că cheltuielile pentru petrecerea timpului liber (sport, cinema, cărţi şi ziare, divertisment, grădinărit) pot fi considerate fie cheltuieli zilnice, fie cheltuieli ocazionale; depinde de tine.
Câteva idei despre felul în care ai putea să-ţi administrezi bugetul.
Administrarea bugetului presupune puţină organizare. Iată câţiva dintre paşii de bază în acest sens:
Sortează-ţi facturile
Dacă eşti plătitor de impozite şi taxe, trebuie să păstrezi evidenţa veniturilor tale până la doi ani după încheierea anului fiscal în care ai achitat taxele respective.
Dacă eşti angajat în cadrul propriei firme, trebuie să păstrezi evidenţa veniturilor pentru o perioadă mai lungă.
În caz de nevoie, o asemenea evidenţă îţi va servi la recuperarea unor sume din taxele nedatorate pe care le-ai achitat sau la verificarea achitării tuturor sumelor datorate.
Aceasta îţi poate servi şi la calcularea sumelor pe care le datorezi diverselor Fonduri Naţionale de Asigurări.
Pentru a afla mai multe despre constituirea şi ţinerea evidenţei, click aici
ŢINEREA EVIDENŢEI
Ţine toate documentele (facturi, chitanţe etc.) într-unul sau mai multe dosare sau cutii (eventual un dosar – cutie, pentru fiecare capitol mare de cheltuieli) şi nu pune alte hârtii sau documente în acestea. Pe măsură ce apar facturi sau chitanţe noi, sortează-le şi pune-le în dosarele – cutiile corespunzătoare. De cate ori ai puţin timp liber, ia câteva facturi din teanc şi sortează-le.
Nu-ţi propune să acorzi, să zicem, mai mult de 15 minute acestei operaţiuni. Este nemaipomenit dacă se întâmplă să faci acest lucru timp de câteva ore, dar nu plănui să faci totul odată – aproape niciodată nu se va întâmpla.
Este important să reţii că evidenţele sunt importante nu numai pentru societăţile comerciale; cerinţe similare există şi pentru angajaţi, de fapt pentru oricine ale cărui venituri sunt impozabile.
Omisiunea de a deţine o evidenţă corectă a chitanţelor, facturilor etc., poate avea ca efect chiar plătirea unor amenzi.
Toate persoanele trebuie să deţină documentele doveditoare atunci când efectuează investiţii, precum operaţiunile de depuneri bancare purtătoare de dobânzi, achiziţionarea unor acţiuni ş.a.
De asemenea, trebuie reţinute documentele privind beneficiile sociale impozabile, inclusiv cele ce conţin date referitoare la:
pensia pentru limită de vârstă
indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă
ajutorul de şomaj
ajutorul de deces
Alte documente, precum certificatele de naştere ale copiilor, susţinerea unor alţi dependenţi sau extrasele lunare din statele de plată, pot fi utile în vederea justificării plăţii unui anumit nivel al impozitului pe venituri.
Angajaţii (inclusiv directorii de companii)
Dacă eşti angajat, din evidenţele tale nu ar trebui să lipsească o serie de documente justificative, în funcţie de domeniul în care lucrezi:
– documentele privind plăţile şi reducerile de impozite periodice
– documentele referitoare la primirea unor bonusuri, gratuităţi sau diverse chitanţe, facturi etc.
– documentele asupra beneficiilor impozabile şi a deconturilor
– evidenţa zilnică a călătoriilor în scop de serviciu cu mijloacele de transport ale firmei sau cu mijlocul de transport personal
– alte documente utile în scopul justificării unor venituri sau cheltuieli, cu referire la activitatea firmei
Angajaţii pe cont propriu (inclusiv partenerii)
Natura evidenţei documentelor ce trebuie menţinute în acest caz, depinde în bună măsură, de domeniul de activitate, de tipul afacerii respective şi de scara la care se desfăşoară aceasta.
Comercianţii, de exemplu, trebuie să deţină evidenţa tuturor operaţiunilor pe care le desfăşoară prin intermediul băncilor, documentele privind vânzările şi încasările efectuate, documentele privind eventualele achiziţii en-gross ale bunurilor comercializate ş.a.
Cât timp trebuie ţinute facturile şi chitanţele?
Documentele respective trebuie menţinute, cel puţin până la momentul finalizării recalculării impozitelor sau taxelor publice datorate.
Angajaţii pe cont propriu este bine să-şi păstreze documentele într-o microarhivă, pentru o perioadă de cel puţin 5 ani, de la data întocmirii lor.
Stabilirea bugetului pentru anul precedent.
Pentru aceasta trebuie să aduni toate chitanţele, facturile etc. din anul precedent şi să calculezi totalul veniturilor pe care le-ai realizat.
Stabilirea unui buget provizoriu la început de an.
Asigură-te că nu majorezi doar cheltuielile cu un anumit procent (de exemplu 5 %), pentru a înregistra astfel creşterea costului vieţii (prin inflaţie), ci te gândeşti şi la o formă de realizare a unor rezerve băneşti destinate acoperirii trebuinţelor în cazul unor situaţii neprevăzute (de exemplu, intrarea temporară în şomaj).
Stabilirea unui buget lunar
Împarte suma totală a cheltuielilor şi veniturilor tale la cele 12 luni ale anului.
Asigură-te periodic că te încadrezi cu cheltuielile în buget.
Verifică-ţi situaţia financiară periodic, înregistrându-ţi toate facturile, chitanţele şi celelalte cheltuieli directe sau prin intermediul contului tău bancar. Operează ajustările necesare astfel încât să dispui întotdeauna de ceva bani pentru a face faţă cheltuielilor neaşteptate (de exemplu, o reparaţie capitală a autoturismului).
În concluzie, iată câteva sfaturi pentru a evita cheltuielile inutile:
Achită plăţile fixe datorate (chirie, taxe, impozite, asigurări, facturi) fără întârzieri.
Dacă momentan faci faţă cu greu cheltuielilor, nu ezita să-ţi contactezi creditorii (banca, compania de electricitate sau telefonie…) în vederea amânării anumitor plăţi.
Compară preţurile bunurilor şi serviciilor de pe piaţă înainte de a le cumpăra.
Evită să plăteşti prin intermediul creditului pentru cheltuielile de fiecare zi (alimente, combustibili…)
Cum să-ţi evaluezi puterea de cumpărare
Pentru a te asigura că poţi permite achiziţionarea bunurilor necesare şi alte cheltuieli suplimentare, trebuie să-ţi calculezi situaţia financiară; ex.: bugetul lunar – suma de bani disponibilă la sfârşitul lunii.
Cum să-ţi evaluezi capacitatea de plată. Definiţia capacităţii de plată
Oricare ar fi proiectele tale – să-ţi cumperi un nou CD player sau să pleci în concediu, trebuie să ştii cum le vei susţine financiar. Poţi alege una dintre următoarele variante:
să economiseşti bani până ajungi la suma necesară
sau
să finanţezi proiectul imediat, prin intermediul unui credit.
Utilizarea creditului trebuie analizată cu atenţie, deoarece are consecinţe financiare. Trebuie să fii sigur că vei putea achita ratele lunare ce se vor stabili pentru returnarea creditului, ceea ce, în funcţie de mărimea creditului, poate însemna câţiva ani de diminuare a veniturilor tale lunare.
Ştiind toate acestea, trebuie să-ţi pui următoarele întrebări:
Este achiziţia pe care eşti pe cale sa o faci absolut necesară, de exemplu, un autoturism nou?
Poţi amâna achiziţia până vei economisi banii necesari?
Merită să împrumuţi o sumă mare de bani numai pentru a merge în concediu?
Odată ce ai răspuns la aceste întrebări şi ai decis să recurgi la utilizarea unui credit, trebuie să-ţi calculezi bugetul lunar, pentru a şti dacă poţi sau nu să-ţi permiţi creditul respectiv.
Pe scurt, trebuie să-ţi cunoşti capacitatea de plată.
Definiţia capacităţii de plată: cum poate fi determinată aceasta
Pentru a-ţi evalua capacitatea de plată trebuie să-ţi calculezi bugetul – balanţa cheltuielilor şi veniturilor tale.
Întâi trebuie să cunoşti suma banilor pe care îi câştigi sau primeşti în fiecare lună.
Dacă suma de bani pe care o primeşti lunar este mai mică decât cea pe care trebuie să o cheltui, ai o problemă financiară. Dacă te afli într-o asemenea situaţie, este mai bine să renunţi la gândul de a contracta un credit sau împrumut. În asemenea caz trebuie fie să faci ceva ori pentru a-ţi mări veniturile lunare, fie pentru a-ţi reduce cheltuielile lunare.
Dacă veniturile lunare sunt egale cu cheltuielile, este mai bine să amâni contractarea unui împrumut şi să evaluezi încă o dată, dacă proiectul tău este cu adevărat necesar a fi realizat ori poate rămâne la stadiul unei simple aspiraţii.
Dacă veniturile tale sunt mai mari decât cheltuielile, atunci îţi poţi permite să recurgi la un credit, dacă consideri necesar. Totuşi, asigură-te că returnarea lunară a ratelor creditului nu determină creşterea cheltuielilor şi depăşirea nivelului lunar al veniturilor. Ideal ar fi ca, pe lângă toate acestea, să-ţi constitui şi ceva rezerve băneşti pentru achitarea unor cheltuieli neprevăzute.
Notă: dacă ratele creditului depăşesc 30 % din veniturile tale nete, este mai bine să nu recurgi la utilizarea unui credit.
Model de buget
Iată, în continuare, rubricile ce nu trebuie să lipsească din calcularea bugetului:
Componentele bugetului familial (SCHEMA).
ECONOMII CHELTUIELI
economii__________________ COSTURI FIXE
altele_____________________ LOCUIRE – chirie___________________
TOTAL ECONOMII______________ – intretinere (inclusiv apa, gaze )
– telefon___________________
VENITURI DIN MUNCA – energie electrica____________
– salariu_______________________ – radio, TV, internet__________
– indemnizaţii__________________ – alele_____________________
– venituri ocazionale din munca Subtotal_______________________
– participari la profit_____________
– altele _______________________ IMPOZITE SI TAXE
– pe venituri___________________
BENEFICII SOCIALE – altele_______________________
– indemnizatie pentru copil________ Subtotal____________________
– indemnizatie de somaj___________
– altele________________________ ASIGURARI
– pentru locuinta_______________
PENSIE – pentru masina________________
pentru limita de varsta___________ – pentru sanatate_______________
de invaliditate__________________ – altele________________________
– de urmas______________________ Subtotal____________________
alimentara_____________________
altele________________________
Subtotal________________________ DIVERSE
– ingrijire copil (pachetel)________
VENITURI DIN ACTIVITATI NON- – transport_____________________
PROFESIONALE – altele________________________
Subtotal________________________
din proprietati__________________
dobanzi din investitii si economii____RETURNARI RATE CREDITE
altele_________________________ – rata credit locuinta____________
Subtotal________________________ – rata credit de consum_________
– altele_______________________
TOTAL GENERAL VENITURI____________
Subtotal____________________
ECONOMII
– economii____________________
– altele_______________________
Subtotal_________________________
CHELTUIELI ZILNICE
– alimentare________________________
– garderoba________________________
– sanatate_________________________
– timp liber________________________
– altele____________________________
Subtotal____________________________
CHELTUIELI OCAZIONALE
– reparatii in casa____________________
– cadouri
– altle
Subtotal____________________________
TOTAL GENERAL CHELTUIELI
BALANTA = TOTAL GENERAL VENITURI – TOTAL GENERAL CHELTUIELI
Finanţarea proiectelor. Utilizarea creditului
Scopul acestei secţiuni nu este de a oferi un studiu exhaustiv asupra creditului, ci este acela de a-ţi atrage atenţia asupra unor forme larg cunoscute de credit şi asupra modalităţilor de utilizare a acestora.
Pentru a afla mai multe, accesează informaţiile privind fiecare formă de credit.
Creditul de consum
Creditul este oferit persoanelor fizice fie pentru achiziţionarea de bunuri sau servicii (caz în care avem de-a face cu credite directe – adică oferite la locul efectuării achiziţiei), fie pentru achiziţionarea unor proprietăţi (creditele ipotecare sau pentru diverse proprietăţi).
Creditul îţi permite obţinerea fondurilor necesare pentru cumpărarea de:
– autovehicule (noi sau la mâna a doua),
– bunuri de folosinţă îndelungată (mobilă, aparate electrocasnice…),
– alte bunuri sau servicii ( excursii în străinătate, reparaţii capitale ale locuinţelor …)
Potrivit datelor Eurobarometrului 54 din februarie 2001, care a avut tema “Europenii şi Serviciile Financiare”
11 % dintre europeni au contractat un credit ori un împrumut pentru o perioadă mai mare de 12 luni, în scopul achiziţionării unui autoturism nou;
9 % – pentru cumpărarea unor bunuri nespecificate;
30 % – au beneficiat de descoperire de credit.
În ultimii 20 de ani, datorită numeroaselor facilităţi pe care le oferă, creditele directe au înregistrat o creştere continuă.
Creditul direct şi creditul fără dobândă
Tipuri de credit disponibile: creditul direct şi creditul fără dobândă
Exista două categorii mari de credit de consum, excluzând cardurile de credit:
Creditul direct şi împrumuturile
Creditul direct şi creditul fără dobândă
Aceste facilităţi de credit se oferă numai pentru a finanţa achiziţionarea bunurilor sau serviciilor înscrise în contractul de vânzare-cumpărare. Asemenea contracte se încheie de obicei la achiziţionarea unor autoturisme, a mobilei sau a unor aparate electrocasnice.
În unele ţări europene, inclusiv în România, comercianţii introduc în contractul de vânzare-cumpărare şi o clauză de închiriere a bunului respectiv, considerându-l închiriat cumpărătorului până la achitarea integrală a contravalorii acestuia (Contractul de leasing); deseori este folosit pentru achiziţionarea unei maşini.
De fapt plăteşti o chirie şi nu rate lunare; deci nu eşti deţinătorul legal al bunului până când nu achiţi ultima rată.
Te poţi retrage oricând din contract şi poţi returna bunul, dar acest lucru va implica anumite costuri!
Cardul de credit
Cardul de credit reprezintă o sumă de bani împrumutată de la o bancă, pe care o poţi cheltui cum doreşti, fără restricţii asupra naturii cumpărăturilor tale.
Asemenea credite (împrumuturi) se pot efectua în limitele creditului pus la dispoziţie de banca creditoare (care a emis cardul) şi se rambursează lunar, până la stingerea datoriei, potrivit termenilor agreaţi cu banca la constituirea cardului.
Poţi afla mai multe informaţii despre creditul de consum vizitând site-ul www.creditul.com
Creditul ipotecar
Tipuri de credite disponibile: creditul ipotecar
Acest tip de credit este utilizat pentru cumpărarea unor proprietăţi imobiliare sau pentru recondiţionarea lor. Este acordat, de obicei, pe termen lung, ce poate varia între 5 şi 30 de ani.
Potrivit cercetărilor efectuate în luna februarie 2001 în cadrul Eurobarometrului 54 cu tema “Europenii şi Serviciile Financiare”: 7 % din populaţia europeană deţinea un contract ipotecar pe termen sub 10 ani, 11 % cu termen între 10 şi 20 de ani, iar 5 % cu termen de peste 20 de ani.
Cele mai comune forme de credit ipotecar oferite de către creditori sunt:
– creditul ipotecar cu rată fixă de rambursare a creditului (indiferent de variaţiile ratei dobânzii)
– creditul ipotecar cu rată şi dobândă variabilă în timp.
Riscurile supraîndatorării
Utilizarea sistematică a creditelor pentru cumpărarea de bunuri sau servicii poate conduce la apariţia unor situaţii de supraîndatorare, când persoana ce datorează bani ajunge în incapacitate de plată şi creează restanţe.
Aşadar, dacă rămâi în urmă cu achitarea ratelor creditului pe care l-ai contractat, iar creditorii nu acceptă să-ţi reeşaloneze plăţile şi te ameninţă cu chemarea în instanţă, nu permite unei asemenea situaţii să ia amploare şi să-ţi scape de sub control.
Nu ignora problema pentru că nu poate decât să se agraveze cu trecerea timpului. Încearcă să găseşti o cale de soluţionare amiabilă.
Contactează-ţi creditorii imediat ce-ţi dai seama că ai dificultăţi cu achitarea ratelor datorate şi încearcă să le explici problemele tale. Fii sigur că păstrezi toate hârtiile ce constituie corespondenţa dintre tine şi creditorii tăi.
Dacă eşti temporar în dificultate financiară, ar trebui să obţii o reducere ori o suspendare temporară a plăţilor către creditorii tăi, ori ai putea solicita o reeşalonare a plăţilor, mai ales dacă circumstanţele de a-ţi mări capacitatea de plată nu au şanse să se îmbunătăţească rapid. Dacă negocierile în acest sens eşuează, atunci instanţa va asigura tratarea corectă a fiecărui creditor şi va reglementa în mod rezonabil suma pe care va trebui să o achiţi în vederea rambursării creditelor. Soluţiile prescrise în instanţă vor fi în acord cu legile în vigoare privind acordarea creditelor.
Nu ezita şi cere ajutor!
Utilizarea economiilor
Precizăm încă o dată că scopul acestei secţiuni nu este acela de a oferi o listă exhaustivă a posibilităţilor de a realiza investiţii, ci este acela de a-ţi oferi o orientare pentru cazul în care vei avea de ales între mai multe opţiuni existente.
Care sunt diferitele modalităţi de a economisi? Care este scopul economiilor?
Teama de şomaj, ameninţarea sărăciei în perioada de pensionare şi numărul mare de opţiuni de pe piaţă au creat un climat de incertitudine ce duce la creşterea probabilităţilor de efectuare a unor investiţii de către tot mai mulţi oameni.
Nu există nici un plan de investiţii miraculoase care să garanteze obţinerea unor dividende mari şi a unei securităţi complete…
De fapt, forma corectă de investiţie este aceea care este adecvată nivelului resurselor şi nevoilor tale.
De aceea, există două elemente cheie pe care ar trebui să le ai în vedere înainte de a alege o formă de investiţie.
Evaluează-ţi situaţia personală în termenii status-ului tău familial, ai perspectivelor profesionale, ai perspectivei privind plata unor taxe publice şi a stocului de bunuri şi proprietăţi de care dispui.
De exemplu, cu cât eşti mai tânăr, cu atât trebuie să alegi o modalitate mai puţin riscantă de a realiza investiţii – de exemplu, a-ţi crea un cont de economii.
Al doilea lucru la care trebuie să te gândeşti înainte de a-ţi alege o formă de a investi este de a-ţi face o listă privind planurile de viitor pe care le ai.
Astfel, dacă doreşti să dobândeşti o anume proprietate, trebuie să investeşti într-un credit ipotecar.
Dacă te gândeşti la un plan de pensionare, trebuie să realizezi o investiţie pe termen lung, plătind o poliţă de asigurări la o firmă de pensii private.
Dacă doreşti să realizezi o rezervă de bani pentru copiii tăi, poţi să iniţiezi un cont de depozit pe termen lung pe numele lor.
Dacă doreşti să-ţi creezi un fond pentru nevoi urgente sau neaşteptate, poţi să-ţi constitui un cont cu fondul la vedere într-o bancă
Veniturile suplimentare le poţi investi în acţiuni sau într-o proprietate pe care o poţi închiria.
Veniturile ce rezultă din cele mai multe investiţii, precum acţiunile deţinute asupra unor proprietăţi sau locuinţe trebuie luate în calcul atunci când îţi achiţi impozitul anual pe venit.
Cum să alegi în ce să investeşti?
Pentru efectuarea fiecărei investiţii există o serie de argumente pro şi contra. Alegerea unei anumite investiţii depinde în mare măsură de scopurile şi nevoile tale personale. Există 6 criterii pe care ar trebui să le ai în vedere înainte de a alege unde să investeşti:
Durata investiţiei – cât timp trebuie să rămână banii blocaţi în investiţie astfel încât schema respectivă să producă beneficiile aşteptate
Dividendele – felul şi mărimea beneficiilor ce vor rezulta din investiţie (dobânzi, dividende, rente…)
Securitate – dacă nu investeşti în acţiuni, asigură-te că, orice s-ar întâmpla, la finalul intervalului, vei recupera cel puţin cât ai investit dacă nu mai mult
Disponibilitatea – trebuie să ştii cum poţi accesa propriul tău capital, dacă există sau nu restricţii în acest sens, în funcţie de timp, sau unele penalităţi
Taxarea investiţiei – documentează-te asupra tuturor reglementărilor ce operează impunerea unor taxe asupra investiţiei tale
Costuri – de înfiinţare, de administrare…
]]>
Protecţia consumatorilor are ca obiectiv promovarea şi apărarea drepturilor fundamentale ale acestora, cu referire la principalele probleme specifice:
ACCES LA O PIAŢĂ CU O GAMĂ VARIATĂ DE PRODUSE ŞI SERVICII DE CALITATE CORESPUNZĂTOARE
– Dezvoltarea pieţei libere şi concurenţiale, prin prevenirea tendinţelor monopoliste şi eliminarea barierelor administrative (avize, autorizaţii, etc.).
– Combaterea fenomenului contrafacerilor şi pirateriei.
– Promovarea unei oferte de produse şi servicii cât mai variate care să crească gradul de satisfacţie a consumatorilor.
DREPTUL LA INFORMARE
– Obligativitatea agenţilor economici de a informa consumatorii, în mod complet, corect şi precis asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor oferite acestora.
– Interzicerea prezentării, prin publicitate, a unor valori ale parametrilor ce caracterizează produsele sau serviciile, altele decât cele efectiv realizate.
– Informarea corectă şi precisă cu privire la preţuri şi tarife.
– Utilizarea mijloacelor de măsurare, în prezenţa consumatorilor, la vederea acestora.
DREPTUL LA EDUCARE
– Cunoaşterea drepturilor şi obligaţiilor pe care le au în calitate de consumatori.
– Dezvoltarea capacităţii de autoprotecţie individuală şi asociativă.
– Promovarea unei NOI ATITUDINI, prin utilizarea mijloacelor legale de apărare a drepturilor consumatorilor.
CUM NE APĂRĂM DREPTURILE?
Dincolo de obligaţiile organelor statului de a elabora reglementări privind drepturile consumatorilor, de a supraveghea şi controla piaţa pentru a lua măsuri de prevenire şi combatere a încălcării acestora, un consumator avizat şi activ ia atitudine când constată că pe piaţă sunt încălcate drepturile consumatorilor, prin depunerea unei sesizări scrise/telefonice/ on-line, după caz, fie la organul administrativ competent, fie la o asociaţie de consumatori.
CONTRACTELE TREBUIE SĂ FIE CORECTE PENTRU CONSUMATORI
Ai semnat vreodată un contract fără să citeşti şi ce scrie cu litere foarte mici? Ce se întâmplă dacă ceea ce e redactat cu litere mici spune că depozitul pe care l-ai plătit este nerambursabil – chiar în cazul în care compania nu-şi îndeplineşte obligaţiile? Dar dacă spune că nu poţi anula contractul decât dacă plăteşti companiei o sumă exorbitantă în compensare?
Legislaţia europeană prevede că aceste tipuri de clauze abuzive sunt interzise. Indiferent de statul membru în care semnezi contractul, legislaţia europeană te protejează de astfel de abuzuri.
SERVICII DE LEASING
LEASING – operaţiunea prin care o parte denumită LOCATOR, transmite celeilalte părţi, denumită UTILIZATOR, contra unei plăţi periodice, denumită rată de leasing (redevenţă), dreptul de posesiune şi folosinţă al unui bun al cărui proprietar rămâne pentru o perioadă determinată de timp.
Cadrul Legal
Ordonanţa 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing cu modificările şi completările ulterioare.
Legea 90/1998 pentru aprobarea OG 51/1997, privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing.
CONTRACTUL DE LEASING TREBUIE SĂ CUPRINDĂ, PE LÂNGĂ PĂRŢILE CONTRACTANTE, CEL PUŢIN URMĂTOARELE ELEMENTE:
a) clauza privind definirea contractului de leasing ca leasing financiar sau operaţional;
b) denumirea bunului care face obiectul contractului de leasing şi caracteristicile de identificare a acestuia;
c) valoarea ratelor de leasing şi termenul de pată a acestora;
d) perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului;
e) clauza privind obligaţia asigurării bunului;
f) valoarea totală a contractului de leasing.
Contractul de leasing financiar trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute mai sus, următoarele:
a) valoarea de intrare a bunului;
b) valoarea reziduală a bunului convenită de părţi, când este cazul;
c) valoarea avansului;
d) rata de leasing.
Contractul de leasing nu se poate încheia pe un termen mai mic de un an.
OBLIGAŢII PENTRU LOCATOR / FINANŢATOR
a) să respecte dreptul locatarului/utilizatorului de a alege furnizorul de bunuri, potrivit intereselor sale;
b) să contracteze bunul cu furnizorul desemnat de locatar/ utilizator, în condiţiile expres formulate de către acesta sau, după caz, să dobândească dreptul definitiv de utilizare asupra programului pentru calculator;
c) să încheie contractul de leasing cu locatarul/utilizatorul şi să transmită acestuia, în temeiul contractului de leasing, drepturile ce derivă din contract, cu excepţia dreptului de dispoziţie, iar în cazul programelor pentru calculator, să transmită dreptul de utilizare asupra programelor pentru calculator către locatar/utilizator, fără a-şi mai putea exercita acest drept pe perioada derulării contractului de leasing;
d) să respecte dreptul de opţiune al locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing, fără a
schimba natura leasingului, ori de a înceta raporturile contractuale;
e) să îi garanteze locatarului/utilizatorului folosinţa liniştită a bunului, în condiţiile în care acesta a respectat toate clauzele contractuale;
f) să asigure, printr-o societate de asigurare, bunurile oferite în leasing, dacă prin contractul de leasing părţile nu au convenit altfel.
OBLIGAŢII PENTRU LOCATAR/UTILIZATOR
a) să efectueze recepţia şi să primească bunul la termenul şi în condiţiile de livrare agreate cu furnizorul;
b) să exploateze bunul conform instrucţiunilor elaborate de către furnizor şi să asigure instruirea personalului desemnat să îl exploateze;
c) să nu greveze de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing decât cu acordul finanţatorului;
d) să achite toate sumele conform contractului de leasing – rate de leasing, asigurări, impozite, taxe – în cuantumul şi la termenele menţionate în contract;
e) să suporte cheltuielile de întreţinere precum şi orice alte cheltuieli aferente bunului său din contractul de leasing;
f) să îşi asume pentru întreaga perioadă a contractului, în lipsa unei stipulaţii contrare, totalitatea obligaţiilor care decurg din folosirea bunului utilizat direct sau prin prepuşii săi, inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarieriii bunului utilizat, din cauze fortuite, şi continuitatea plăţilor cu titlu de rată de leasing până la achitarea integrală a valorii contractului de leasing;
g) să permită locatorului/finanţatorului verificarea periodică a stării şi a modului de exploatare a bunului care face obiectul contractului de leasing;
h) să îl informeze pe locator/finanţator, în timp util, despre orice tulburare a dreptului de proprietate, venită din partea unui terţ;
i) să nu aducă modificări bunului şi să nu schimbe locul declarat în contract fără acordul locatorului/finanţatorului;
j) să restituie bunul în conformitate cu prevederile contractului de leasing.
ZECE PRINCIPII FUNDAMENTALE
1. CUMPĂRĂ CE DOREŞTI, DE UNDE DOREŞTI.
2. DACĂ NU FUNCŢIONEAZĂ, RETURNEAZĂ-L.
3. STANDARDE RIDICATE PENTRU ALIMENTE ŞI BUNURILE
DESTINATE CONSUMATORILOR.
4. ŞTII CE MĂNÂNCI.
5. CONTRACTELE TREBUIE SĂ FIE CORECTE PENTRU
CONSUMATORI.
6. UNEORI CONSUMATORII SE POT RĂZGÂNDI.
7. ESTE MAI UŞOR SĂ COMPARI PREŢURILE.
8. CONSUMATORII NU TREBUIE SĂ FIE INDUŞI ÎN EROARE.
9. PROTECŢIE ÎN TIMPUL VACANŢELOR.
10. SOLUŢIONARE EFICIENTĂ A LITIGIILOR TRANSFRONTALIERE.
Pentru mai multe informaţii:
www.protectia-consumatorilor.ro
www.dolceta.eu
www.infoeuropa.ro
www.bnr.ro
www.birouldecredit.ro
CE NU TREBUIE SĂ FACI CÂND AI DATORII:
– Nu te ascunde după deget! Nu te face că nu vezi cum îţi cresc datoriile şi nu le ignora – ele nu vor dispărea de la sine, iar situaţia va deveni din ce în ce mai dramatică.
– Nu lăsa nedeschise plicurile cu facturi sau extrase de cont!
– Nu încerca să împrumuţi şi mai mulţi bani ca să îţi plăteşti toate datoriile, fără să te consulţi mai întâi cu un consilier financiar.
CE TREBUIE SĂ FACI CÂND AI DATORII:
– Cere sfaturi şi ajutor înainte ca situaţia să scape de sub control.
Există organizaţii de caritate sau organizaţii ale consumatorilor, care te pot ajuta.
– Menţine o relaţie buna cu finanţatorul.
Înţelege că majoritatea creditorilor sunt dispuşi să discute cu tine despre problemele pe care le ai şi sunt pregătiţi să accepte un plan realist de plată a datoriei.
– Acţionează! Ia legătura cât mai curând cu cei cărora le eşti dator. Cu cât află mai repede problema, cu atât ai şanse mai mari să te înţeleagă şi să găsiţi împreună o cale de returnare a datoriilor.
]]>