Ideea unei alimentaţii fără carne este încă pentru mulţi oameni greu de acceptat. Conform ideilor adânc înrădăcinate în mentalitatea comună, “nu se poate trăi fără carne”, “nu ai de unde să prinzi putere”, “te vei simţi vlăguit” sau “te vei îmbolnăvi(?!)” fără carne… Pe de altă parte, sutele de milioane de lacto-vegetarieni existenţi la ora actuală pe glob, precum şi numeroasele cazuri de vindecări ale unor boli grave prin posturi alimentare sau regim vegetarian reprezintă dovezi vii ale unei realităţi contrare. Unde este adevărul şi cum trebuie să ne alegem alimentaţia pentru a ne menţine într-o stare de sănătate şi echilibru?
Este firesc să ne punem o asemenea întrebare, având în vedere că alimentaţia este principalul factor de susţinere şi de formare a corpului nostru fizic. Alături de modul în care gândim şi simţim, de obişnuintele formate în timp şi de predispoziţiile native, alimentaţia poate să reprezinte o sursă de sănătate, vigoare, energie şi viaţă sau, dimpotrivă, cauza fundamentală a degradării şi a bolii. Nu este acelaşi lucru dacă introducem în corp şi impregnăm ţesuturile noastre cu alimente care produc acumulări nocive, alimente care conţin substanţe chimice aproape imposibil de eliminat, hormoni de creştere ai animalelor sacrificate şi chiar veritabile otrăvuri, sau dacă ne alimentăm cu o hrană pură, biologică, lipsită de toxicitate şi capabilă să ne confere vitalitate…
O idee care a luat amploare în cursul secolului trecut chiar la nivel de masă şi care a devenit un adevărat mit este aceea că “pentru a trăi bine avem nevoie de o mare cantitate de proteine”. O a doua idee izvorâtă dintr-o ignoranţă crasă este aceea că proteinele şi aminoacizii de care avem nevoie în asemenea cantităţi nu pot fi luate din alte surse “de încredere” decât din carne!
De multe ori, un neadevăr repetat sfârşeşte prin a deveni un adevăr acceptat. Aşa stau lucrurile şi în cazul uneia dintre marile păcăleli mediatizate şi repetate până la saturaţie: pentru a fi şi a rămâne sănătos trebuie să consumi mari cantităţi de proteine! În seama acestor compuşi ai hranei au fost puse de-a lungul timpului creşterea rezistenţei organismului, întărirea oaselor, mărirea forţei fizice şi chiar o bună stare de sănătate. Iată însă câteva repere pentru a înţelege cum stau lucrurile în realitate.
O serie de investigaţii au pornit de la ideea logică că dacă organismul în creştere are nevoie de o mare cantitate de proteine pentru dezvoltarea să, atunci mama-Natură a făcut cu siguranţă astfel ca încă din perioada copilăriei să avem la dispoziţie acest necesar. Pentru prima perioadă a existenţei noastre, în care ritmul de creştere şi dezvoltare se află la maxim, Natura ne-a pus la
dispoziţie un ingredient complet: laptele matern. Ştiţi care este proporţia de proteine în laptele matern? 50%, 25%, 10%? Nu. Laptele matern conţine 2,36% proteine la naştere, iar acest procentaj scade între 1,2%-1,6% după primele 6 luni. Această proporţie nu este însă absolut deloc în detrimentul copilului nou-născut.
În pofida numeroaselor studii realizate, există încă foarte multe opinii contradictorii cu privire la necesarul de proteine al organismului uman. După ce a studiat timp de 10 ani necesarul de proteine al omului, dr. Mark Hegstead, profesor şi specialist în nutriţie la colegiul de medicină de la Harvard a stabilit că cei mai mulţi oameni se pot adapta uşor la diferite regimuri proteinice care li se oferă, fără să sufere în condiţiile unei alimentaţii mai reduse în proteine, dar fiind afectaţi în cazurile de exces al acestora. În urma unor reevaluări recente, Academia Americană de Ştiinţe consideră că un bărbat adult are nevoie de 56 de grame de proteine pe zi (şi nu de 80 de grame cum se considera iniţial). Chiar mai mult, la întrebările adresate specialiştilor acestui institut, ei au confirmat că, de fapt, nevoia de proteine este de aproximativ 30 de grame pe zi, dar ei recomandă totuşi 56, pentru că valoarea de 30 de grame a stârnit numeroase proteste. Ale cui? Ale marilor producători de preparate din carne… Nu este un fapt nou că pentru unele trusturi lipsite de scrupule publicitatea este un motiv suficient de puternic pentru a menţine şi a promova o idee, fie ea chiar falsă.
Aceste valori recente stabilite de către americani sunt la rândul lor confirmate într-un raport al Uniunii Internaţionale a Ştiinţelor Nutriţiei unde se menţionează că necesarul de proteine pentru un adult poate să varieze de la o ţară la alta între
36 şi 110 grame pe zi. Având în vedere aceste valori, sau considerând chiar o medie de 40-50 de grame de proteine necesare şi suficiente pentru o zi, chiar şi marii consumatori de carne ar trebui să-şi limiteze apetitul la nu mai mult de 100 de grame din
acest produs. În plus, abundenţa de proteine existente în vegetalele proaspete, leguminoase, nuci şi seminţe oleaginoase, reduce şi mai mult acest “necesar” de carne şi vom putea constata că nevoile organismului sunt acoperite cu rapiditate chiar şi printr-o aşa-numită alimentaţie “de post”.
Ce rol au proteinele în organism?
Principalii furnizori de energie pentru organismul nostru sunt glucoza (care provine din legume, cereale şi fructe), urmată de amidon şi apoi de grăsimi. Proteinele au rol plastic, de construcţie, şi nu furnizează energie organismului decât în cazuri de lipsă extremă a substanţelor energizante. Mai mult chiar, metabolismul proteinelor se face cu consum de energie! Excesul de proteine este una dintre cauzele ce determină excesul de azot, sursă a stărilor de oboseală accentuată. Susţinătorii dezvoltării corporale (culturismului), deşi ajung la un aspect corporal impresionant nu excelează nici pe departe în ceea ce priveşte
rezistenţa fizică, comparativ cu persoane cu o musculatură mai modestă, dar cu o alimentaţie corectă. Aşa se explică, spre exemplu, faptul că mai multe recorduri de rezistenţă la probele de maraton sau de ascensiune montană sunt deţinute, în mod paradoxal, de oameni care au o alimentaţie lacto-vegetariană.
Un exemplu grăitor este cazul americanului Robert Weeb, care în 1995 dobora recordul mondial în ascensiunea muntelui Shasta, urcând de la altitudinea de 8000 de picioare la aceea de 14164 de picioare, în 1 oră şi 39 de minute. Recordul mondial, nedoborat de 50 de ani, era de 2 ore şi 24 de minute. Vegetarian convins şi adept al unor programe terapeutice de dezintoxicare a organismului, el relata într-un interviu acordat mass-mediei: “Când sunt în munţi simt că sunt în contact cu o adevărată sursă de putere şi energie care mă face aproape neobosit. Regimul meu de viaţă şi purificarea organismului mi-au permis să îmi dezvolt această vitalitate foarte mult”. El a confirmat odată în plus capacităţile sale în 1997 când a reluat ascensiunea şi coborârea aceluiaşi munte de 5 ori în 24 de ore, ceea ce pentru un om obişnuit, care în condiţii normale realizează doar ascensiunea în aproximativ 6 ore, poate fi considerat de domeniul miraculosului.
Ideea că proteinele întăresc oasele se dovedeşte a fi la fel de falsă, alimentaţia excedentară în proteine constituind una dintre cauzele osteoporozei – boală caracterizată de slăbirea şi fragilitatea oaselor. Din acest punct de vedere, cea mai bună rezistenţă a ţesutului osos se poate întâlni, din nou, la vegetarieni.
În sinteză, aşa cum menţiona medicul american Richard Anderson, dezavantajele alimentaţiei cu un înalt conţinut de proteine preluate din carne sunt:
– Favorizează acumularea în organism de acizi, radicali liberi şi toxine în exces
– Sărăceşte rezerva de minerale a organismului
– Reduce oxigenarea celulară
– Reduce mişcările peristaltice favorizând constipaţia, colitele şi alte tulburări intestinale grave.
– Determină diferite stări de congestie în corp şi favorizează acumularea de mucus
– Deteriorează tractul digestiv
– Slăbeşte ficatul şi alte organe vitale.
Aceste efecte apar în special în cazul consumului de carne pentru că acest produs conţine, în afara proteinelor, şi alte substanţe cu rol nociv, despre care vom vorbi în cele ce urmează.
Alte motive pentru care carnea nu este recomandată în alimentaţie
1. Carnea conţine o mare proporţie de acid uric, unul dintre deşeurile ce rezultă în urma activităţii celulare. Rinichii filtrează acidul uric din sânge şi îl trimit în vezică de unde este eliminat împreună cu ureea sub formă de urină. Dacă acest acid uric nu este extras rapid şi complet din sânge, el se acumulează în articulaţii, provocând apariţia gutei, şi în rinichi, provocând apariţia
calculilor, şi determină alte boli grave care pot degenera în leucemie. Organismul adult are capacitatea de a elimina zilnic o cantitate de aproximativ 0,5 grame de acid uric; pe de altă parte o simplă bucată de carne de dimensiune medie poate să conţină aproape 0,8-1 gram de acid uric. Este un motiv care poate să ne dea de gandit…
2. Odată cu sacrificarea animalului, în carne apar bacteriile de putrefacţie, de tipul celor care se înmulţesc la nivelul intestinului gros. Profesorul Jay Hoffman afirmă în lucrarea să “Chimia alimentară şi chimia corpului uman”: “Atunci când animalul este viu, procesul de osmoză din colon împiedică bacteriile de putrefacţie să pătrundă în animal. În momentul morţii, procesul
osmotic se întrerupe şi bacteriile traversează peretele colonului pentru a invada carnea animalului. Acesta este de fapt factorul care frăgezeşte carnea.” Altfel spus, carnea este frăgezită prin procesul de… putrefacţie, care este apoi încetinit sau stopat la scară industrială – pentru ca şi clienţii să poată găsi în magazine o carne cât mai “proaspătă” – prin tratarea cu substanţe chimice care la rândul lor amplifică toxicitatea acestui aliment.
3. De multe ori, în dorinţa de creştere a producţiei de carne, se folosesc substanţe chimice cu rol de îngrăşare a animalelor (există zeci de astfel de substanţe chimice) sau diferiţi hormoni pentru accelerarea creşterii lor. Aceste substanţe chimice se regăsesc în organismul animalului sacrificat şi apoi vor invada organismul uman, generând prin acumulare gradată dezvoltarea majorităţii bolilor grave ale secolului. La acestea se adaugă toxinele rezultate din digestia acestui aliment greu şi cele rezultate în urma prelucrării prin prăjire, afumare etc. Astfel se explică de ce tratamentul natural al bolilor grave (bolile de inimă, cancerul, hipertensiunea, etc.) presupune în mod obligatoriu excluderea cărnii din alimentaţie pentru perioade lungi de timp, aceasta determinând încetinirea considerabilă a procesului bolii sau chiar stoparea acestuia.
4. Din numărul de aminoacizi esenţiali necesari pentru dezvoltarea organismului, doar 8 este necesar să fie preluaţi din alimente, ceilalţi putând fi sintetizaţi în organism. Aceşti aminoacizi pot fi preluaţi în totalitate prin consumul de polen apicol, cereale integrale, gălbenuş de ou, lapte şi derivatele sale. Carnea nu conţine substanţe vitale pentru dezvoltarea organismului care să nu existe în mod frecvent şi în alte alimente naturale. Prin urmare, o alimentaţie lacto-vegetariană este în măsură să asigure tot ceea ce organismul are nevoie pentru o stare de sănătate excelentă.
5. Carnea, în special cea de porc şi de vită, conţine grăsimi saturate, greu asimilabile de către organism. Acestea sunt, conform statisticilor realizate până în prezent, una dintre cauzele principale ale apariţiei bolilor cardio-vasculare. Nu este întâmplător faptul ca bolile cardio-vasculare reprezintă prima cauza a deceselor înregistrate anual.
6. Dincolo de numeroasele cazuistici şi cercetări ştiinţifice, există însă şi o latură morală şi o perspectivă profund umană din care consumul de carne nu este recomandat. Se poate afirma că fiinţa umană nu are structura fiziologică şi nici cea psihologică a unui carnivor. Dacă fiecare dintre consumatorii de carne ar trebui să ucidă cu sânge rece animalul nevinovat, să îl jupoaie şi apoi să îi ia carnea pentru a o mânca, am fi uimiţi cât de mulţi vegetarieni ar exista în lume. Pentru cei care se îndoiesc încă de aceasta, o vizită la un abator i-ar putea convinge definitiv. Suferinţa animalelor în momentele dinaintea morţii violenţe la care sunt supuse determină în plus o intensă secreţie de substanţe nocive în organismul lor, substanţe care mai apoi vor îngreuna procesul de digestie al cărnii şi vor genera numeroase probleme de sănătate.
7. Toate marile tradiţiile spirituale ezoterice (creştinismul, budismul, hinduismul, etc.) au menţionat din cele mai vechi timpuri că cei ce doresc să îşi purifice mintea şi trupul nu trebuie să consume carne. Postul creştin, atât de benefic pentru cei care îl respectă, este astfel structurat încât, într-un mod accesibil pentru toată lumea, să ajute la realizarea acestor deziderate. “A nu ucide” este o normă de conduită morală care trebuie să fie transferată fără îndoială şi asupra regnului animal. Violenţa şi agresivitatea, sub orice formă ar fi dezvoltată, nu va genera altceva decât tot violenţă şi agresivitate. Studiile realizate timp de 10 ani pe un grup de 3000 de vegetarieni din diferite categorii sociale au evidenţiat o tendinţă mult mai redusă către agresivitate şi violenţă, precum şi o rată foarte mică a criminalităţii, comparativ cu consumatorii de carne. Este evident că există o legătură profundă între ceea ce mâncăm şi starea sistemului nervos, că hrana influenţează pe termen lung starea noastră psihică şi mentală.