Tag Archives: dolceta

Creditele ipotecare

Cumpărarea unei case sau a unui apartament este un angajament serios. De obicei, acest tip de cheltuială inseamnă contractarea unui credit ipotecar pentru o lungă perioadă de timp. Bunul imobil achiziţionat serveşte drept garanţie pentru credit, de obicei fiind stabilite perioadele de plată şi taxele procentuale. Cursul despre “Credite ipotecare” te va ajuta să pui întrebările potrivite pentru a face o alegere în deplină cunoştinţă de cauză.

Ce trebuie să ştii înainte să contractezi un credit ipotecar?

Alegerea ratei fixe sau variabile a dobânzii

Ce conţine contractul de credit ipotecar?
–     Oferta iniţială de credit

–     Ce trebuie specificat în contractul de credit ipotecar?

–     Scadenţarul

–     Dobânda anuală efectivă (DAE)

Garanţiile creditului ipotecar

Creditele ipotecare: principii de bază

De ce tip de asigurare am nevoie?

Rambursarea creditelor ipotecare

Contractarea unui credit ipotecar în alt stat al Uniunii Europene

Ce trebuie să ştii înainte să contractezi un credit ipotecar?

Evaluarea situaţiei financiare
În primul rând trebuie să îţi stabileşti capacitatea financiară. Nu trebuie să te gândeşti numai la situaţia prezentă, dar şi la planurile tale de viitor; trebuie să ţii cont că este foarte probabil ca în următorii 15-20 de ani să trebuiască să plăteşti lunar nişte rate. Trebuie să ai în vedere următoarele lucruri:
– Să iei in considerare situaţia actuală, profesională sau personală a ta si a partenerului, situaţie care se poate schimba. Deşi unele evenimente precum decesul sau îmbolnăvirile pot fi acoperite prin asigurări, altele, precum divorţul sau şomajul pe termen lung nu pot fi acoperite…aşa că trebuie să ai aceste lucruri în vedere!
– Să nu te bazezi prea mult pe venituri viitoare provenite din moşteniri sau dividende
– Să nu uiţi că vei avea nevoie de bani pentu creşterea copiilor
– Să nu uiţi că există o serie de alte taxe care trebuie plătite: taxa de timbru, taxe de evaluare, onorarii, taxe notariale etc.
Această primă evaluare este necesară dacă nu vrei ca proprietatea să îţi fie confiscată pentru că nu poţi plăti ratele lunare!
Aminteşte-ţi, dacă ai ceva economii s-ar putea să merite să le foloseşti ca depozit; vor fi deduse din banii pe care trebuie să îi împrumuţi şi îţi vor reduce din ratele lunare.

De ce fel de proprietate ai nevoie? Evaluează-ţi nevoile
Vei avea aceleaşi nevoi în 6 luni, 5 sau 10 ani?
Eşti sigur că în viitor nu va trebui să te muţi în altă parte a ţării din cauza serviciului?
Pune-ţi aceleaşi întrebări cu privire la familia ta …
Într-adevăr, nu vei investi în acelaşi mod dacă intenţionezi să vinzi în următorii ani.
Asigură-te că locuinţa pe care doreşti să o cumperi nu este nici prea mare, dar nici prea mică.
Alcătuieşte o listă de criterii şi foloseşte-o pentru a lua o decizie: tipul de suprafaţă din interior, numărul etajelor, locaţia, apropierea faţă de o şcoală, accesul la transportul public.
Trebuie să ştii că foarte puţini oameni rămân în aceeaşi casă până la împlinirea termenului creditului ipotecar.
Mulţi proprietari vor vinde înainte să ajungă cu plata creditului la sfârşit.
Deşi poţi alege o proprietate în funcţie de dorinţele proprii, trebuie să iei în calcul şi nevoile apropiaţilor.

Evaluarea capacităţii financiare:
Pentru a identifica capacitatea ta financiară (posibilitatea de a putea plăti creditul) trebuie să îţi faci un buget – un raport între cheltuieli şi venituri.
Prima dată trebuie să calculezi ce sumă de bani câştigi sau primeşti din alte surse în fiecare lună. Dacă suma finală pe care o primeşti în fiecare lună este mai mică decât suma pe care o cheltuieşti atunci ai o problemă financiară. În acest caz, nu trebuie să contractezi un credit sau împrumut, cu trebuie să reduci cheltuielile lunare.
Dacă veniturile şi cheltuielile sunt sume apropiate atunci ar trebui să amâni contractarea unui credit.
Daca veniturile sunt mai mari decât cheltuielile atunci îţi poţi permite să contractezi un credit. Dar ai grijă ca ratele pentru credit să nu ducă cheltuieli care să depăşească nivelului veniturilor. În mod ideal ar trebui să păstrezi o marjă de siguranţă pentru cheltuieli neprevăzute.
Notă: dacă ratele creditului depaşesc mai mult de 30% din venitul tău net, este preferabil să nu contractezi un credit.

Conceptul de datorie
Atunci când cumperi o proprietate nu este în interesul nimănui (nici al băncii, nici al tău) dacă nu poţi face faţă angajamentului financiar. Dacă doreşti să te bucuri în anii care vin de beneficiile proprietăţii tale, este foarte important să îţi administrezi cu grijă banii pentru plata creditului.
De asemenea, nu este în interesul creditorului îţi confişte proprietatea; aceasta poate afecta reputaţia lor şi creează divergenţe. Această soluţie va fi folosită doar ca ultimă metodă de recuperare a datoriilor.
De aceea, atunci când îţi evaluezi capacitatea financiară trebuie să stabileşti care ar fi suma de bani pe care ai putea să o ămprumuţi fără a avea probleme.
Există o regulă care spune că este lipsit de logică să ai o rată a datoriilor (împrumuturi, credite, carduri de cumpărături etc.) mai mare de o treime din veniturile tale. Dacă se întâmplă aşa, te vei găsi într-o situaţie de supraîndatorare.

Creditul ipotecar – alegerea consultantului
Atunci când contactezi un consultant sau un broker de credite ipotecare aceştia îţi vor da detalii despre serviciile pe care le pot oferi, dacă vor lua în considerare toate ofertele de pe piaţă, dacă vor face o selecţie limitată sau îţi vor prezenta produsele unui singur ofertant şi cât vei plăti pentru serviciile lor.
Ei te vor sfătui în legătură cu punctele cheie ce trebuie luate în considerare.
Comparând aceşti factori pentru diferite credite vei reuşi să stabileşti care este cea mai bună ofertă pentru tine.
Creditorii îţi vor banii, aşa că foloseşte de informaţiiile pentru a alege şi a fi sigur că alegi cel mai bun credit ipotecar pentru tine!

Alegerea ratei fixe sau variabile a dobânzii

Trebuie să alegi rata dobânzii: fixă sau variabilă?
Alegerea ratei dobânzii şi a creditului ipotecar poate fi un lucru dificil. Ai de luat două decizii importante atunci când alegi rata dobânzii: dacă să alegi o rată fixă sau variabilă şi dacă împrumutul să fie pe termen scurt sau lung. Nu este o decizie uşoară…
Alegerea pe care o vi face îţi va influenţa viaţa în anii care vin…
Într-adevăr opţiunea pe care o vei alege va influenţa felul în care îţi administrezi bugetul lunar sau anual.
Doreşti să ai mai mulţi bani lichizi disponibili în anii care urmează sau mai multă securitate?
Oricare ar fi situaţia acordă-ţi timp şi solicită consultanţă independentă despre creditele ipotecare. Dacă ştii deja pe cineva care achită un credit ipotecar, întreabă ce ar face ei diferit acum.

Dobânda fixă: definiţie
Un credit cu rată fixă îţi permite să plăteşti dobânda la o rată fixă, în ciuda fluctuaţiilor înregistrate de Banca Naţională a României. Cu alte cuvinte, ratele tale lunare vor rămâne aceleaşi pentru o perioadă de timp stabilită de tine şi creditor. După ce această perioadă se termină, creditul tău poate fi transferat către o rată variabilă standard a dobânzii.
Iată un exemplu tipic de rată fixă a dobânzii:
Sunt oferite trei posibilităţi de rată fixă a dobânzii pentru 2, 5 respectiv 10 ani:
– dobândă fixă 6,99% pentru 2 ani (DAE 7,5%)
– dobândă fixă 7,99% pentru 5 ani (DAE 7,9%)
– dobândă fixă 8,99% pentru 10 ani (DAE 9,0%)
După cum poţi observa, cu cât este mai lung termenul cu atât este mai mare rata dobânzii; astfel creditorul este acoperit cât mai mult posibil.

Dobânda fixă: avantaje şi dezavantaje
Principalul avantaj al creditelor cu rată fixă a dobânzii este nivelul de securitate pe care îl oferă. Oricum, o rată fixă a dobânzii este avantajoasă în anumite situaţii. Dacă rata de bază a dobânzii fluctuează impredictibil, atunci o rată fixă îţi garanta că te poţi descurca cu bugetul pe care îl ai.
Daca însă rata de bază a dobânzii rămâne cu mult mai mică decât rata ta fixă atunci rişti să pierzi o mulţime de bani dacă nu ajungi la o înţelegere cu creditorul.
De asemenea, poate exista o penalizare pe care trebuie să o plăteşti pentru că ai decis să plăteşti anticipat, înainte de încheierea termenului. Dacă nu plăteşti penalizarea înseamnă că vei fi legat de ipotecă în următorii ani, chiar dacă perioada de plată a ratelor s-a încheiat.
Dobânda fixă constituie, un avantaj pentru creditele pe termen scurt, deoarece, pe termen lung, există tendinţa ca dobânzile să scadă.

Dobânda variabilă: definiţie
Dobânda variabilă înseamnă că aceasta se modifică periodic, în funcţie de anumiţi factori. Dobanda variabilă poate fi clasificată după modul explicit sau neexplicit al variaţiei acesteia.
O variaţie explicită presupune un model al ajustării în timp a dobânzii în funcţie de EURIBOR/ LIBOR/BUBOR (indici de referinţă, rezultate ale mediei dobânzilor interbancare). Un model neexplicit implică o ajustare în funcţie de fluctuaţiile pieţei financiar-bancare şi de o decizie internă a băncii.

Dobânda variabilă: avantaje şi dezavantaje
Dacă îţi permiţi să plăteşti mai mult atunci când rata dobânzii creşte, atunci acest tip ţi se potriveşte. Dobânda variabilă nu presupune, neapărat, că peste un an se va dubla sau că, obligatoriu, va creşte.
Dacă dobânda variabilă este raportată la un indice de referinţă şi se specifică şi o marja fixă impusă de bancă, nu ai de ce să îţi faci probleme că vor apărea surprize neplăcute ca rata dobânzii creditului să devină cu mult mai mare decât oferta de pe piaţă. Creditele cu dobânzi variabile oferă posibilitatea de a beneficia de o eventuală ieftinire a finanţărilor, dar există şi riscul ca, în cazul în care dobânzile cresc, clientul să fie nevoit să plătească rate mai mari la credit. În majoritatea ofertelor de pe piaţa financiar- bancară românească, creditele ipotecare au o dobândă variabilă.
Dobânda variabilă este foarte sensibilă la trendurile pieţei financiare şi astfel denotă instabilitate pentru persoanele care urăsc surprizele, oricât ar fi ele de neînsemnate.

Alt tip de dobândă: dobânda mixtă
Dobânda mixtă încearcă să îmbine ambele tipuri de dobânzi. În prima fază, oferă stabilitatea dobânzii fixe (între unu şi cinci ani), iar în a doua fază, nepredictibilitatea celei variabile.
Dobânda stabilită la începutul perioadei de creditare este situată, de regulă, sub media pieţei. Dat fiind nivelul mic al dobânzii fixe stabilite pentru prima perioadă de creditare, poţi obţine un credit cu o valoare mai mare decat cele cu dobânda variabilă. Totodată, şi banca are un avantaj, având în vedere faptul că dobânzile mici îi permit să-şi promoveze mai eficient creditele.
Riscul în cazul acesta este acela că după expirarea perioadei cu dobânda fixa mică, rata de plată să se majoreze, ca urmare a majorării dobânzii, adică transformarea dobânzii fixe în dobândă variabilă. Astfel, există riscul să nu ţi se mai pară convenabil tipul de dobândă ales.

Ce conţine contractul de credit ipotecar?

Oferta iniţială de credit
Un contract de credit ipotecar este un document important care te va implica pe termen lung. De aceea este foarte important să stăpâneşti foarte bine anumite cunoştinţe în privinţa acestuia.
În Romania, acordarea, garantarea si derularea creditelor ipotecare se realizează de către împrumutatori în baza unor norme interne de creditare reglementate de Legea nr. 190/1999 cu modificările şi completările ulterioare.

Regulile stabilesc că anumite informaţii trebuie furnizate consumatorului din prima fază. Acestea trebuie expuse în oferta de credit. Înainte să aplici pentru un anume contract de credit ipotecar, trebuie să ţi se întocmească o ofertă care va cuprinde date despre cerinţele tale particulare. Aceasta va fi prezentată într-un mod standard astfel încât să poţi verifica uşor termenii şi condiţiile creditului ipotecar şi să faci comparaţii cu alte oferte de credite.

Oferta cuprinde date de identificare precum: numele, prenumele, adresa, codul numeric personal, cetaţenia, informaţii referitoare la creditul solicitat precum:  suma, scadenţa, destinaţia, imobilul ce va face obiectul garanţiei; informaţii despre bonitatea ta. Această ofertă scrisă trebuie pusă la dispoziţia ta cu cel puţin 10 zile înainte de semnarea contractului şi trebuie să conţină toate condiţiile contractului, precum şi termenul de valabilitate a acestuia.

Acest ofertă nu te obligă la semnarea contractului de credit şi te poţi retrage în orice moment.

În ultimele etape ale cererii tale creditorul va solicita adeverinţe de venit de la angajatorul, de la bancă sau de la contabil. De asemenea poate desfăşura verificări ale creditelor pe care le-ai mai avut, pentru a se asigura că le-ai plătit.

Aceasta este ultima şansă de a verifica dacă eşti mulţumit cu termenii şi condiţiile creditului ipotecar. Dacă ceva nu este clar sau dacă există diferenţe majore între oferta iniţială şi cea finală discută cu creditorul. Asigură-te că ai citit şi ai înţeles înainte să semnezi! Solicită creditorului să îţi explice orice nu înţelegi. Odată ce ai semnat contractul de ipotecă creditorul este obligat să îţi acorde banii.

Ce trebuie specificat în contractul de credit ipotecar?
Un contract de credit ipotecar trebuie să conţină următoarele informaţii:
–     Date despre părţi: creditorul şi împrumutatul trebuie să fie clar determinaţi
–     Garanţii: împrumutul va fi garantat de un terţ sau prin ipotecă?
–     Natura şi obiectul împrumutului: definirea imobilului sau a terenului, obiect al finanţării
–     Rata dobânzii: care este rata dobânzii, în % pentru acest credit; contractul poate să prevadă că variaţia ratei dobânzii este limitată, în sens crescător şi descrescător, la un anumit nivel faţă de rata iniţială a dobânzii
–     Asigurările: cum va fi împrumutatul asigurat pentru acest împrumut?
–     Durata şi valabilitatea creditului: pentru ce perioadă se încheie contractul?
–     Taxe: taxă de analiză a dosarului, comisioane, taxe notariale etc.
–     Costul total al creditului: şi alte cheltuieli incluse în credit în afară de capitalul propriu-zis obţinut
–     Clauzele de exigibilitate: Clauzele de exigibilitate înainte de termen trebuie prevăzute în contractul de credit ipotecar printr-o clauză distinctă
–     Rambursarea anticipată: în condiţiile stabilite de părţi prin contractul de credit ipotecar, împrumutaţii au dreptul de a rambursa anticipat creditul primit.


Scadenţarul
Prin oferta de credit se stabileşte un plan de rambursare care indică în ce fel va fi plătit creditul, şi anume când şi cum va fi plătit.
Planul de amortizare oferă o privire globală asupra plăţilor convenite şi indică atât capitalul cât şi dobânda pe care le plătiţi la bancă.

Ca regulă generală, scadenţarul conţine soldul de capital, totalul dobânzii şi suma totală care trebuie rambursată.
De asemenea, scadenţarul constituie un bun punct de plecare pentru a compara preţurile diferitelor credite. Atunci când compari trebuie să fii atent la rata de bază a dobânzii şi la eventualele ieftiniri ale creditului.


Dobânda anuală efectivă (DAE)
Dobânda anuală efectivă exprimă sub formă procentuală costul total al unui credit. DAE este un concept impus atât în Uniunea Europeană, cât şi în Statele Unite, fiind implementat pentru a permite consumatorilor să compare uşor costul creditelor.
DAE cuprinde: rata dobânzii, taxe anuale, asigurarea etc. Acestă rată a dobânzii este stabilită de o Directivă Europeană şi ia în considerare ratele aplicabile ale dobânzii, fie fixă, fie variabilă plus alte costuri adiţionale care se plătesc creditorului. Consumatorul poate folosi DAE pentru a compara diferitele oferte de credit.
Exemplu:
Creditul A este acordat cu o rată a dobânzii de 6,5% în timp ce creditul B este acordat la o rată a dobânzii mai mică, de 6%. La prima vedere creditul A pare să fie mai costisitor decât creditul B. Dar, costurile adiţionale ale creditului A (în special taxa anuală) sunt cu mult mai mici decât cele în cazul creditului B. În final, costul total al creditului A este mai mic decât cel al creditului B.

Deşi există mici diferenţe între statele UE în modalitatea de calcul, valoarea ratei care trebuie plătită trebuie să includă toate elementele costului creditului. Nu uita că DAE trebuie menţionată în scris în contractul tău.
Pe viitor prin Directiva Creditului de Consum se preconizează standardizarea metodei de calcul pentru DAE în toate statele Uniunii Europene,

Garanţiile creditului ipotecar

De ce tip de poliţă am nevoie?
Creditorii vor să îşi protejeze interesele
Înainte de a ţi se acorda creditul ipotecar creditorul se va asigura nu numai că suma împrumutată va fi recuperată, dar şi că dobânda va fi plătită. Pentru a evita orice pierdere survenită din cauza unor evenimente neprevăzute (boală, accident, şomaj, deces etc) creditorul va căuta să îşi ia anumite garanţii.
Cu alte cuvinte, dacă nu vei reuşi să plăteşti, vor putea să-şi recupereze atât investiţia, cât şi dobânda. Oricum, recurgerea la măsuri drastice nu este în interesul lor întrucât le poate strica imaginea şi le poate afecta profitul. Pentru acest motiv ei pot cere ca împrumutul să fie acordat dacă închei anumite asigurări, care să acopere în general decesul sau îmbolnăvirea.
Dacă apare vreo problemă, poliţa de asigurare va asigura plata creditului pe o perioadă limitată de timp (durata poliţei).

Ai nevoie de un plan de protecţie pentru creditul ipotecar – De ce?
În cazul unui credit ipotecar trebuie să plăteşti o sumă mare de bani de-a lungul unei lungi perioade de timp. Deşi doreşti să plăteşti ratele şi să locuieşti în noua ta casă, se poate întâmpla orice.
Există anumite lucruri pe care trebuie să le iei în considerare pentru administrarea pe termen lung a creditului ipotecar; şomajul, boala, invaliditatea sau decesul îţi pot afecta capacitatea de a plăti ratele creditului.
De aceea, trebuie să închei nişte poliţe de asigurare care te vor proteja în anumite circumstanţe.
Bineînţeles nu vei putea încheia o asigurare pentru „orice” şi în cazuri extreme va trebui să vinzi proprietatea pentru a plăti creditorii. Totuşi o asigurare cuprinzătoare poate minimaliza riscurile şi poate oferi un nivel bun de protecţie.

Ce asigurare ar trebui să închei?
Trebuie să evaluezi în mod critic situaţia şi să identifici riscurile pe care le poţi întâmpina. Încheierea a prea multe poliţe de asigurare poate fi foarte costisitoare; de multe ori suma pe care o plăteşti depăşeşte cu mult beneficiile reale.
Oricum, şi o poliţă de asigurare limitativă poate fi un risc prea mare pentru tine şi familia ta.
Aşadar, trebuie să îţi pui următoarele întrebări:
Cum îmi voi plăti creditul ipotecar dacă voi avea un accident?

Din salariul soţului-soţiei mele, din beneficiile pentru locuinţă, ajutor din partea părinţilor…? Trebuie să iei însă în calcul că şi acestea ar putea înceta în orice clipă.
De aceea, va trebui să urmezi o schemă de asigurare care să îţi acopere plăţile lunare.

Este nevoie să fac acelaşi lucru şi pentru soţul soţia mea?
La astfel de lucruri trebuie să te gândeşti. Cu cât îţi pui mai multe întrebări despre viitor, cu atât vei ştii mai exact de ceea ce ai nevoie.
Nu uita nimic: un nou membru în familie, divorţul, boala sau decesul.

Pentru a face alegerea potrivită, foloseşte concurenţa!
De obicei plata lunară a primelor de asigurare pare mică în comparaţie cu suma împrumutată, dar nu este totuşi aşa de nesemnificativă pe cât pare. Atunci când se adună, lună după lună, aceste rate reprezintă o parte semnificativă din bugetul tău. De aceea este perfect logic să eviţi orice cheltuială inutilă şi să foloseşti concurenţa dintre asiguratori.
Oricum, acest lucru s-ar putea să nu fie chiar atât de uşor întrucât creditorul îţi va face oferte folosindu-se de poliţele sale de asigurare şi nu de cea aleasă de tine. Contractul de asigurare obligatorie este însă în sarcina împrumutatului, care are libertatea de a alege societatea de asigurări cu care va încheia contractul

Nu fii copleşit de insistenţa creditorului. Dacă ai găsit o ofertă de asigurare mai bună fii ferm şi spune-le că dacă insistă să facă asigurarea pe care o doresc ei îţi vei retrage cererea şi vei găsi un alt creditor.
Creditorii au nevoie de banii tăi, aşa că reţine că preferă să te ştie mulţumit.

Ce tip de garanţie mi se cere?
Cât de mult ar trebui să împrumut?

De obicei creditorii vor avea nevoie să fie siguri că poţi să îţi plăteşti datoriile.
Suma maximă pe care o persoană o poate împrumuta este direct proporţională cu venitul lunar (la nivel individual sau familial, după caz).
Venitul luat în calcul de bănci pentru acordarea creditului, numit şi venit eligibil, se determină prin scăderea cheltuielilor de subzistenţă din venitul total încasat de client. Nivelul acestor costuri se determină de la caz la caz pentru fiecare client, în funcţie de numărul membrilor de familie.  În acest sens, fiecare bancă stabileşte un cost fix pe membru de familie.
De exemplu, dacă acest cost este de 250 lei, şi ai o familie cu patru persoane care câştigă 2.000 lei pe lună, banca va lua in calcul doar 1.000 lei (2.000-250×4= 1000 lei). Acesta este venitul disponibil la care se aplică procentul corespunzător gradului de îndatorare admis de bancă, pentru a determina rata lunară maximă. La cazul de mai sus, dacă banca acceptă un grad de îndatorare de 50%, atunci vei putea plăti o rată maximă de 500 lei.

În România, în funcţie de veniturile eligibile ale solicitantului gradul de îndatorare admis variază de la 30% şi poate să ajungă până la 65% – 70%.
Creditorii vor reduce suma care îţi va fi acordată dacă ai cheltuieli substanţiale (de exemplu alte credite). Dacă ai un consultant, acesta are datoria de a se asigura că îţi poţi permite împrumutul pe care ţi-l recomandă.
Chiar dacă primeşti consultanţă sau nu, creditorii trebuie să se poarte responsabil. Aceasta înseamnă că, bazându-se pe informaţii precum venitul pe care îl ai, cheltuielile şi alte circumstanţe trebuie să stabilească dacă vei putea plăti creditul nu numai acum, dar şi în viitor.
De asemenea, dacă înainte exista o valoare maximă de 75% din valoarea imobilului pentru care se acorda credit pentru a achiziţiona imobilul, în prezent se poate obţine chiar şi 100% din valoarea acestuia, multe bănci renunţând sau scăzând rata avansului care înainte era obligatoriu de 25%.
Trebuie însă să ai grijă la creditul ipotecar fără avans, pentru că este mult mai important să priveşti pe termen lung şi să ai grijă ce nivel lunar al ratei vi avea, pentru că vei semna un angajament pe viaţă cu banca.

Creditele ipotecare: principii de bază

Un credit ipotecar este un împrumut garantat cu locuinţa ta. Garantat înseamnă că dacă nu poţi plăti, creditorul îţi poate vinde locuinţa pentru a-şi recupera banii. Reţine: locuinţa îţi poate fi confiscată dacă nu îţi plătiţi ratele la credit. Creditorii de ipoteci sunt creditori prioritari; ei fac tot posibilul pentru a-şi recupera banii. Dacă ajungi în situaţia de a nu mai putea plăti, primul pas este să vorbeşti cu creditorul pentru a rezolva situaţia înainte ca acesta să îţi preia locuinţa.

Garantarea prin ipotecă
Instituţia financiară care îţi acordă împrumutul îşi asigură garanţia că îşi va recupera banii în cazul în care nu îţi vei achita în întregime ratele creditului.
Ipotecile constituite pentru garantarea împrumuturilor ipotecare durează până la rambursarea integrală a creditului pentru garantarea căruia au fost înfiinţate.
Pînă la rambursarea integrală a creditului, imobilele ipotecate vor putea fi înstrăinate numai cu acordul prealabil al creditorului ipotecar.
De asemenea, există posibilitatea garantării creditului cu un alt imobil decât cel ce urmează a fi cumpărat, imobil ce poate fi în proprietatea rudelor tale.
Garantarea prin ipotecă trebuie stabilită printr-un act notarial. De asemenea se va face înscrierea ipotecii în cartea funciară de la judecatoria din raza teritorială în care se află situat imobilul, astfel: părţile încheie un contract de ipotecă, după care se prezintă personal cu acesta la notariat (sau prin mandatari cu procură specială şi autentică). Pe baza actelor autentificate, a unei cereri şi a unei taxe de timbru judiciar judecătorul delegat cu ţinerea cadastrului va dispune, după verificarea actelor, prin încheiere, înscrierea ipotecii în registrul de carte funciară.

Garantarea prin co-debitor

Imaginează-ţi că ai găsit casa pe care doreşti să o cumperi, dar venitul pe care îl ai nu este suficient pentru a acoperi întregul împrumut. Este posibil, ca în anumite circumstanţe, să ceri unui membru al familiei să fie co-debitor. Folosirea co-debitorilor permite celor care cumpără pentru prima dată să împrumute mai mult decât le-ar permite venitul lor actual.
Co-debitorul este persoana care se obligă în mod solidar si indivizibil cu împrumutatul la plata obligaţiilor asumate prin contractul de credit. Co-debitorul nu are voie însă să facă trageri din credit.
Co-debitorul va fi de obicei soţul/soţia, un părinte sau o o rudă apropiată. Creditorii vor accepta unul sau maxim doi co-debitori. Venitul co-debitorului, şi nu cel al persoanei care împrumută, va fi folosit pentru garantarea împrumutului. Creditul ipotecar este deţinut în numele împrumutatului, dar garanţia este asupra unui procent din valoarea proprietăţii împrumutatului sau proprietăţii co-debitorului.

Alte garanţii
În funcţie de condiţiile practicate de fiecare instituţie financiară care acordă credite acestea pot cere în cazul unui credit ipotecar şi alte garanţii precum:
– cesiune asigurare de viaţă
– cesiune asigurare imobil finanţat
– cesiune venituri
Cesiunea înseamnă că împrumutatul îşi transmite/cedează dreptul său asupra venitului, primei de asigurare către instituţia financiară creditoare (cesionar). Acest drept este înscris în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare. În momentul solicitării unui nou credit de tip imobiliar/ipotecar la o altă bancă, este posibil să se efectueze interogarea Arhivei Electronice. În cazul acesta este posibil să nu ţi se acorde noul credit, pe motiv că venitul este deja cesionat în favoarea primei bănci.

De ce tip de asigurare am nevoie?

Asigurarea obligatorie: definiţie şi scop
Companiile de asigurare vor oferi diferite poliţe de asigurare cu grade diferite de acoperire; citeşte termenii şi condiţiile foarte atent. Trebuie să urmăreşti cu atenţie clauzele exclusive, în special acelea care acoperă accidentele şi pierderea venitului. De obicei şomajul, incapacitatea de muncă şi decesul sunt acoperite de asigurare.
Trebuie să ai toate informaţiile referitoare la termenii şi condiţiile poliţei de asigurare şi trebuie să ţi se emită un contract de asigurare şi poliţa de asigurare, care trebuie să includă toţi termenii şi condiţiile la care se referă asigurarea.

Cine este eligibil pentru asigurarea obligatorie
Te poţi asigura dacă eşti cel care împrumută, co-debitor sau girant pentru împrumutul imobiliar. Acoperirea riscurilor depinde de vârsta şi de situaţia ta profesională.

Vârsta maximă pentru a beneficia de toate garanţiile asigurării variază în funcţie de contract, dar în general este de 65 de ani. Unele contracte specifică o vârstă limită pentru asigurarea în caz de invaliditate sau incapacitate de muncă.
În caz că ai depăşit vârsta limită admisă există posibilitatea adăugării unei clauze suplimentare care să prelungească vârsta limită la 70 de ani.

Tipuri de asigurări
Asigurarea de incapacitate temporară de muncă
Dacă vei deveni inapt pentru muncă, compania de asigurări va plăti ratele la împrumtul tău la valoarea şi pe perioada stabilită prin poliţă, având în vedere că nu primeşti altă formă de plată decât cea pentru boală.
Atenţie la definiţia dată incapacităţii temporare de muncă: aceasta se poate referi la incapacitatea de a îţi exercita profesia de bază sau orice altă profesie.

1. Asigurare în caz de boală
Cele mai multe asigurări acoperă majoritatea bolilor grave precum: atac de cord, cancer, insuficienţă renală, atac cerebral, transplant de organe şi dizabilitate totală permanentă. Totuşi, această asigurare nu poate fi disponibilă pentru oricine din cauza ocupaţiei, stării de sănătate sau istoricului familiei. Trebuie să verifici înscrisurile cu litere mici în cazul oricărei poliţe pe care o închei. De exemplu, acoperirea HIV sau SIDA este făcută doar în anumite situaţii.

2. Asigurare în caz de şomaj
Contractul de asigurare poate prevedea, de asemenea, asigurarea în cazul pierderii locului de muncă. Această asigurare este destul de scumpă şi în general impune anumite limite.
Prin această asigurare se asigură doar riscul generat de unul dintre efectele şomajului, şi anume intrarea în incapacitate de plată în raport cu achitarea ratelor la un credit bancar.

3. Asigurare în caz de deces
În cazul contractului de asigurare care acoperă riscul decesului, asigurătorul se obligă să plătească ratele împrumutului în locul tău. Există însă şi multe clauze limitative de aceea trebuie să fii foarte atent la încheierea acestei asigurări. Majoritatea poliţelor nu acoperă decesul din cauza consumului excesiv de alcool sau de droguri. De asemenea, se poate să nu fii asigurat dacă decesul survine în timp ce practici un sport extrem. Dacă starea ta de sănătate este precară anumite cauze ale morţii pot fi excluse din poliţă.

Chestionarele de evaluare a sănătăţii; fii sincer!
Deşi pe formularele de aplicare pentru credite, nu sunt de obicei întrebări legate de starea de sănătate, creditorii îţi vor cere să adopţi un plan de protecţie în privinţa creditului. Aceste planuri includ de obicei acoperirea a diferite forme de îmbolnăviri sau incapacitate temporară de muncă şi drept urmare, vei fi întrebat despre starea ta de sănătate şi despre istoricul medical.

O stare bună a sănătăţii inseamnă:
Că nu iei regulat medicamente prescrise, în afara de cazul în care, de exemplu, te îmbolnăveşti de gripă
Că nu ai avut mai mult de 2 săptămâni concediu medical în ultimele 12 luni
Că ai o stare fizică bună şi nu ai probleme de mobilitate
Aceste lucruri nu înseamnă că trebuie să fii sănătos tun sau într-o condiţie fizică foarte bună. Companiile de asigurări de viaţă sunt obişnuite să aibă de-a face cu diferite tipuri de clienţi, cu o stare a sănătăţii diferită, şi foarte puţini oameni nu au întâmpinat niciodată nici un fel de problemă medicală.
Fii sincer! Majoritatea poliţelor exclud despăgubirile provenite din condiţii medicale pre-existente de care aveai cunoştinţă sau ar fi trebuit să ai cunoştinţă la momentul contractării poliţei. Dacă vei ajunge în incapacitate de muncă din cauza unei boli contactate înainte de semnarea contractului, asigurătorul poate susţine că a fost indus în eroare şi poate refuza să plătească ratele împrumutului.

Chestionarele de evaluare a sănătăţii; fii sincer!
Chestionarul de evaluare a sănătăţii stabileşte starea ta de sănătate: operaţii, antecedente familiale (diabet, boli de inimă, boli psihice, suicid etc), afecţiuni diverse (reumatism, presiune arterială, depresii nervoase, tumori), tratamente speciale etc.
Trebuie să răspunzi cu da sau cu nu şi să precizezi data şi natura intervenţiilor şi eventual durata spitalizării.
Este în interesul tău să afli care sunt clauzele excluzive pentru asigurare. Trebuie să păstrezi o copie a informaţiei pe care o dai asigurătorului în cerere – în cazul unei dispute ar putea fi singura dovadă a declaraţiei tale.
De obicei, situaţiile în care se exclude plata despăgubirilor se regăsesc în poliţa de asigurare.

Confidenţialitatea informaţiei medicale
Există o cerere tot mai mare către doctori de a furniza informaţii terţelor părţi, precum asigurătorii. Pe lângă informaţiile obişnuite aceştia sunt interesaţi şi de bolile care sunt sau ar putea deveni cronice.
Instituţia financiară prin intermediul căreia contractezi creditul nu este decât un intermediar între asigurător şi tine şi trebuie să păstreze secretul medical, la fel ca asigurătorul.
Companiile de asigurare au de obicei un medic angajat cu normă parţială şi care efectuează consultaţiile în caz de accidente. Acest medic are un rol cheie în în politica de confidenţialitate legată de informaţia medicală.
Dacă doreşti ca banca sau asigurătorul să nu cunoască starea ta de sănătate, îţi poţi exercita dreptul de a completa în particular chestionarul de evaluare a sănătăţii să îl sigilezi şi să îl predai direct medicului. După ce acesta dă avizul favorabil sau nefavorabil poţi merge cu acest răspuns la bancă.

HIV şi asigurarea
Asigurarea se acordă persoanelor care în momentul semnării contractului sunt HIV negativ, dar în eventualitatea în care persoana devine HIV pozitiv acesteia i se plăteşte suma asigurată. De asemenea, cineva care a fost diagnosticat HIV pozitiv sau cu SIDA nu este împiedicat să se asigure pentru o altă boală precum atacul de cord.

Există însă diferenţe în privinţa tipului de asigurări pe care persoanele HIV pozitiv le pot obţine. Dacă ştii că eşti HIV pozitiv atunci când aplici pentru asigurare, dar nu spui asigurătorului, este posibil ca aceştia să îţi anuleze contractul atunci când află.

Cum afli despre termenii şi condiţiile asigurării?
Înainte de a semna contractul de credit trebuie să întrebi nu numai de termenii şi condiţiile generale ale acestuia, dar şi de termenii şi condiţiile specifice poliţei de asigurări. Astfel, nu vei ajunge să afli despre ele chiar la momentul accidentului, ceea ce de altfel se întâmplă deseori.
Acordă foarte mare atenţie clauzelor de excludere menţionate în contract. Acestea ar trebui foarte clar specificate şi uşor de înţeles.
Dacă nu îndeplinesc aceste criterii, clauzele pot fi declarate de tribunal ca fiind clauze abuzive, şi, în consecinţă, nule.

Valabilitatea asigurării
Asigurarea intră în vigoare în momentul în care toate formalităţile au fost îndeplinite, contractul a fost semnat şi dosarul a fost acceptat de către asigurător.
În ce moment încetează asigurarea?
Contractul de asigurare nu poate fi reziliat din propria ta iniţiativă. Contractul încetează în următoarele cazuri: la termenul prevăzut în contract, în cazul plăţii anticipate a creditului sau în caz de neplată a primelor de asigurare. De asemenea, garanţiile încetează la împlinirea vârstei limită specificate în contract.

Costul asigurării
Costul primei de asigurare este specificat în contract.

Atunci când contractezi un credit ipotecar aproape întotdeauna ţi se va propune şi încheierea unei asigurări, care poate fi adăugată la costul total al creditului.
Întreabă întotdeauna dacă ratele la credit conţin şi plata primelor de asigurare astfel încât să poţi vedea costul real. Dacă creditorul îţi oferă posibilitatea de a încheia o poliţă de asigurare sugerată de el, fii foarte atent la cât te costă de fapt şi compar-o cu alte poliţe de asigurare.
Prima de asigurare poate fi plătită: anual, semestrial, trimestrial sau lunar.

Garanţii asupra împrumuturilor şi creditelor ipotecare
Concurenţa acerbă între instituţiile financiare precum şi dezvoltarea Pieţei Unice europene ar trebui să continue să influenţeze viitorul serviciilor financiare. Creditorii evaluează riscurile luând în calcul anumite criterii; capacitatea aplicantului de a achita ratele, valoarea proprietăţii pe piaţa imobiliară şi valoarea sa la vânzare.
Concepte precum preţul comparat cu valoarea pieţei de bunuri imobiliare permit aprecierea riscului operaţiunilor imobiliare. Această analiză poate determina banca, aşa cum este cazul în ţările anglo-saxone să renunţe la asigurările impuse împrumutatului în cazul în care bunul finanţat are o valoare netă de revindere (apreciată de un expert independent) superioară faţă de preţul iniţial.

Compararea riscurilor acoperite
Ofertele de asigurări nu pot fi comparate luând în considerare costul lor specificat; trebuie să cunoşti exact ce este inclus în ofertă.
În cazul în care apelezi la un broker de asigurări ai grijă ca acesta să îţi prezinte mai multe oferte de la asigurători şi nu numai una sau două.
Poliţele mai ieftine se pot dovedi a fi cele care de fapt te asigură cel mai puţin. De asemenea, dacă două poliţe de asigurare acoperă aceleaşi riscuri, clauzele lor de excludere ar putea fi diferite.

10 întrebări pe care trebuie să le adresezi asigurătorului!
1.Care este limita de vârstă pentru a contracta o asigurare de viaţă? Daca ai depăşit-o există alternative pentru persoane mai în vârstă?
2.Există o limită de vârstă pentru acoperirea riscurilor?
3.Care este perioada de graţie (exceptând cazul de deces) pentru diferitele garanţii?
4.Cine sunt beneficiarii poliţei?
5.Care este suma plătită în caz de incapacitate de munca? Dar de invaliditate?
6.Pe ce durată se va plăti indemnizaţia în caz de incapacitate de muncă sau de invaliditate?
7.Clauzele de excludere sunt prea restrictive pentru tine?
8.Despăgubirea acoperă doar inactivitatea profesională sau inactivitatea datorată altor cauze?
9.Dacă eşti co-debitor pentru cineva care a împrumutat, eşti asigurat pentru toate riscurile?
10.Persoanele inactive pot fi asigurate în caz de incapacitate de muncă sau de invaliditate?

Rambursarea creditelor ipotecare

Ce metodă de rambursare?
Creditul ipotecar – pentru ce perioadă de timp să împrumut?
Creditele ipotecare sunt o formă de împrumut pe termen lung. De obicei poţi să faci împrumut pentru o perioadă de 25 de ani, dar poţi să faci împrumut şi pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă, până la 30, chiar 40 de ani. Trebuie să ai în vedere că, pe o perioadă mai scurtă vei avea rate lunare mai mari de plătit, dar la final vei plăti mai puţin în total. Pentru a alege durata creditului evaluează-ţi nevoile şi capacitatea financiară.
Poţi alege să plăteşti rate lunare cât mai scăzute astfel încât să păstrezi un anumit nivel de trai. Aceasta înseamnă că vei alege un credit pe termen lung , cel mai potrivit în ceea ce priveşte confortul pentru, că nu se va resimţi foarte mult în bugetul cotidian.

Creditul ipotecar pe termen scurt
Termenul scurt corespunde unui credit a cărui perioadă este mai mică de doi ani.
Creditele pe termen scurt finanţează în manieră globală sau specifică toate cheltuielile curente şi datoriile pe termen scurt.
În cadrul unei operaţiuni imobiliare poţi apela la un „credit punte”.
Ce este „creditul punte”?
Creditul punte se contractează în scopul achiziţionării unei alte proprietăţi imobiliare, superioară valoric celei deţinute iniţial. Prin acesta se asigură avansul necesar achiziţionării unei noi proprietăţi imobiliare până la vânzarea imobilului deţinut în proprietate.

Creditul ipotecar pe termen mediu
Creditul pe termen mediu corespunde unei perioade cuprinse între 2 şi 7 ani.
Împrumutul pe o perioadă cât mai scurt posibilă este interesant din punct de vedere financiar. Dacă nu dispui de posibilităţi financiare însemnate nu trebuie să împrumuţi pe termen mediu. În acest caz, restituirea creditului poate avea efect asupra vieţii cotidiene.
Nu trebuie să neglijezi această oportunitate chiar dacă consilierul financiar te îndeamnă să te orientezi spre un termen mai lung pentru că acesta e favorabil instituţiei financiare.
Împrejurările vieţii, situaţia profesională avantajoasă, alegerea deliberată de „a strânge cureaua” pentru o perioadă pentru a te elibera mai repede de împrumut, dorinţa de a plăti o dobândă cât mai mică … toţi aceşti factori te pot determina să alegi împrumutul pe termen mediu.

Creditul ipotecar pe termen lung
A împrumuta pe termen lung înseamnă a te angaja să plăteşti creditul contractat pentru cumpărarea, renovarea sau construcţia unei locuinţe într-o perioadă cuprinsă cu aproximaţie între 7 şi 30 de ani.
Alegerea pe termen lung se impune din ce în ce mai mult având în vedere creşterea înregistrată pe piaţa imobiliară.
Deşi în România piaţa creditelor imobiliare este la început, în alte ţări ale Uniunii Europene sunt tot mai rare cazurile în care se ajunge cu un credit ipotecar la sfârşitul duratei contractate iniţial. Evenimentele care intervin în decursul acestei lungi perioade sunt numeroase: divorţ, mobilitate profesională, moşteniri etc.
De aceea, dintre propunerile care ţi se fac este foarte bine să alegeţi perioada de împrumut care ţi se potriveşte cel mai bine pentru a evita consecinţele unei închideri anticipate a creditului.
De asemenea, trebuie să ştii că în cazul împrumuturilor ipotecare ai posibilitatea de a renegocia condiţiile contractului: rata, durata şi condiţiile amortizării creditului.

Vreau să rambursez anticipat creditul. Care sunt consecinţele?
Motive pentru plata anticipată a creditului
Care este procedura?
Care sunt consecinţele plăţii anticipate?

Motive pentru plata anticipată a creditului
Din cauza anumitor motive este posibil să ajungi în situaţia să doreşti să plăteşti creditul înainte de termen. Iată unele dintre cele mai dese motive:
Divorţul
În eventualitatea unui divorţ, dacă niciunul dintre soţi nu doreşte să păstreze proprietatea, creditul trebuie plătit anticipat şi atunci proprietatea este vândută pentru a rambursa creditul.
Decesul
Dacă împrumutatul moare, în baza asigurarării pe care o are, asigurătorul va trebui să acopere restul creditului. Proprietatea rămâne în posesia rudelor. Trebuie însă să verifici clauzele de excludere, întrucât majoritatea poliţelor nu acoperă moartea cauzată de abuzul de alcool sau droguri.

Relocarea profesională sau mutarea

În acest caz locuinţa este închiriată sau este vândută şi din banii obţinuţi creditul este plătit anticipat.
Dificultăţi financiare
Acestea pot fi cauzate de anumite evenimente: boală, şomaj, administrare proastă a banilor etc. Trebuie să speri că prin vânzarea proprietăţii vei acoperi datoria şi vei putea plăti împrumutul.
Venituri neaşteptate
Dacă primeşti o moştenire neaşteptată sau câştigi la loto te poţi găsi în situaţia să ai bani suficienţi şi să plăteşti anticipat pentru a îţi reduce capitalul.

Care este procedura?
Unele contracte de credit îţi permit să faci plăţi anticipate. Termenii şi condiţiile în acest caz trebuie precizate în contract. Trebuie precizate:
Ce fel de plată poţi face: suma totală sau altfel de plată
Care este limita de bani pe care o poţi plăti; de ex. % din suma iniţială împrumutată
Perioada de timp în care poţi rambursa anticipat
Dacă se percepe taxă de penalizare
Cât de des este recalculată dobânda
Nu există prevederi legale cu privire la plata anticipată a creditului. Trebuie să respecţi ceea ce scrie în contract şi să fii atent la condiţiile de reziliere.

Care sunt consecinţele plăţii anticipate?
În funcţie de condiţiile din contractul de creditare şi de tipul de credit pe care l-ai obţinut, ai şi anumite clauze legate de rambursarea anticipată. Într-adevăr, unele credite, în principal cele cu rata standard a dobânzii variabilă, sunt concepute în aşa fel încât nu se percep penalităţi pentru plata anticipată.
Astfel poţi opri plata lunară a ratelor şi poţi plăti întreaga sumă de bani fără să plăteşti penalizări. Contractul se încheie aici.
De asemenea există mai multe modalităţi de calcul care permit o mai mare flexibilitate pentru a plăti ratele atunci când ai posibilitatea sau când doreşti, în cazul în care veniturile tale sunt flexibile.

În majoritatea cazurilor în care rata dobânzii este fixă ţi se poate cere un comision de plată anticipată a creditului.
În România acest comision variază de la 0% la 10%, în funcţie de bancă. Este posibil ca prin noua Directiva Europeană să se impună ca penalizările percepute să nu fie mai mari de 0,5-1% din valoarea creditului.
Oferta de credit ipotecar este făcută de către bancă pe baza unei predicţii de întoarcere a investiţiei – veniturile din plata dobânzii sub formă de rată fixă pe un anumit număr de ani. Dacă faci plăţi anticipate sau plăteşti mai mult decât este specificat, termenul creditului ipotecar se reduce şi atunci creditorul nu va primi dobânda pe care a anticipat-o. Pentru a acoperi acest neajuns şi a preveni eventualele pierderi, creditorul solicită un comision de penalizare.
Toate informaţiile legate de condiţiile plăţii anticipate trebuie specificate în contract, şi mai ales suma maximă care îţi poate fi imputată.
Dacă te muţi în altă casă, întreabă creditorul dacă poţi transfera creditul ipotecar existent pentru a finanţa o altă proprietate.

Pot să suspend plata ratelor?

Construcţiile şi creditul
Dacă plăteşti pentru îmbunătăţiri în casă cu un credit prin care o persoană îţi împrumută bani sau intermediază un imprumut pentru tine, poţi dispune de dreptul de reziliere. Poţi rezilia contractul şi dacă acesta nu este încă semnat de una dintre părţi. Datorită faptului că există limite de timp, trebuie să acţionezi rapid.
Dacă ai semnat un contract de creditare, gândeşte-te bine şi solicită consiliere juridică înainte de a decide să suspenzi plăţile.
Trebuie să anunţi creditorul în cazul existenţei unei dispute.

Dificultăţi de plată a ratelor
Dacă ai dificultăţi financiare sau eşti în urmă cu plata ratelor, atunci comunică acest lucru creditorului cât mai curând. Acesta ar trebui să îţi ofere soluţii pozitive cât mai repede, întrucât este şi în interesul lui. Confiscarea locuinţei este în general ultima soluţie. Creditorul poate:
să suspende plata ratelor pentru o perioadă
dacă ai un credit de refinanţar,e să reducă ratele şi să extindă perioada creditului
Creditorul nu este obligat să accepte solicitarea ta, dar şi tu aveţi dreptul de a te proteja.
Dacă încerci să obţii o refinanţare şi nu reuşeşti şi renunţi la a mai plăti ratele, banca va lua măsuri legale şi va vinde imobilul adus în garanţie (ipotecat) prin licitaţie publică, urmând să-şi recupereze datoria integral, inclusiv toate comisioanele şi penalităţile. Suma rămasă în urma acoperirii întregii datorii îţi va reveni.

Consecinţe ale întârzierii plăţii
Ceea ce se întâmplă în cazul plăţii târzii a ratelor trebuie specificat în termenii şi condiţiile contractului. De obicei dacă faci plăţi după data scadentă, poţi fi penalizat. De asemenea, ţi se pot adăuga costuri şi cheltuieli suplimentare (de obicei convorbiri telefonice) făcute pentru a obţine plata ratelor restante.

Contractarea unui credit ipotecar în alt stat al Uniunii Europene

Care este procedura standard?
De ce?
Potrivit Directivei Europene privind Creditele pentru Consumatori poţi contracta un credit în orice stat al Uniunii Europene pentru a cumpăra bunuri sau proprietăţi în ţara ta de reşedinţă. Dacă ai informaţii suficiente despre produsul sau servicul pe care doreşti să îl cumperi, poţi beneficia de competiţia existentă şi de varietatea de produse din ţările Uniunii Europene.
Desigur, acest lucru este mult mai complicat decât contractarea unui împrumut în ţara de reşedinţă şi atunci trebuie să te asiguri că poţi beneficia de avantaje financiare substanţiale în cazul în care contractezi un astfel de împrumut.
O privire comparativă asupra produselor, o citire atentă a termenelor şi condiţiilor contractului, cât şi alte precauţii elementare te vor ajuta să faci o afacere bună. Trebuie să ştii că legea este însă confuză şi de aceea nu va fi întotdeauna uşor să rezolvi conflictele transfrontaliere apărute.

Ce prevede Directiva Europeana privind Creditele pentru Consumatori?
Comisia Europeana (CE) şi-a propus să ia o serie de măsuri care să faciliteze accesul la creditele ipotecare transfrontaliere. În acest scop a fost formulată Directiva Europeană privind Creditele pentru Consumatori prin care se reglementează condiţiile în care se desfăşoară contractele de credit transfrontaliere.

Având în vedere că legile naţionale privind proprietatea nu se subordonează legilor europene este necesar să apelezi la legile naţionale ale ţării în care ai cumpărat proprietatea pentru a afla care lege se aplică. În cazul unor litigii, va fi nevoie să apelezi la dreptul privat internaţional pentru a răspunde la următoarele întrebări:
Care este jurisdicţia competentă: cea a ţării creditorului sau cea a ţării solicitantului?
Legea cărei ţări se aplică contractului: cea a ţării creditorului sau cea a ţării solicitantului?

Apasă aici pentru a afla mai mult despre rezolvarea disputelor transfrontaliere (link catre Reteaua Europeana a Centrelor de Consumatori ECC Network).

În cazul disputelor transfrontaliere există două întrebări care necesită răspuns: care instanţă de judecată şi care lege?
Creditorii trebuie să se asigure că validitatea contractului nu este pusă în discuţie în cazul unei neînţelegeri sau că nu vor pierde banii pe care trebuie să îi primească înapoi. Aşadar, trebuie să cunoască piaţa şi procesul legislativ naţional al ţării în care s-a semnat contractul.
Este de asemenea important pentru cel ce primeşte împrumutul să cunoască ce fel de protecţie îi este acordată de către legislator, nu numai drepturile, dar şi obligaţiile sale.
Regula spune că dacă contractul este încheiat în ţarata ca urmare a unei oferte din partea unei companii situate în străinătate, se aplică legile ţării tale.
Printre prevederile acestei Directive se află şi standardizarea modului de calcul al Dobânzii Anuale Efective (DAE) şi instituirea unei Fişe Europene de Informaţii Standardizate, care trebuie prezentată solicitantului înainte de semnarea contractului de credit, astfel încât acesta să poată compara în mod corect ofertele de creditare, indiferent de ţara de origine.
De asemenea, trebuie să ştii că există organizaţii care se ocupă cu disputele transnaţionale şi care te pot ajuta şi asista.

Procedura de contractare
Orice credit, fie imobiliar fie de consum, implică deschiderea unui cont într-o bancă străină. După ce ai făcut acest pas trebuie să iei în considerare avantajele contractării unui credit dintr-o altă ţară.
Trebuie să obţii:
–     Informaţii despre instituţia financiară de unde vrei să contractezi împrumutul
–     Informaţii despre produsul financiar, dar şi informaţii mai personalizate, cu privire la situaţiata
–     Informaţii despre drepturile de care beneficiezi (ca de exemplu despre posibilitatea şi condiţiile unei restituiri anticipate)
–     Informaţii despre rata dobânzii care se aplică creditului (variază de la o ţară la alta)
–     Informaţii despre DAE (dobânda anuală efectivă)

Înainte de a semna contractul trebuie să fii foarte bine informat!
De asemenea, trebuie să cunoşti condiţiile şi să iei în considerare rata de schimb precum şi comisioanele bancare pentru viramente dintr-o ţară in alta.

Avantaje şi dezavantaje
Principalul avantaj al contractării unui credit în altă ţară a Uniunii Europene este faptul că există condiţii financiare mult mai avantajoase.
Contractarea unui împrumut în altă ţară nu este un proces simplu şi pot apărea următoarele obstacole:
–     algerea limbii: atât ca mijloc de comunicare cu creditorul, cât şi în redactarea contractului între părţi
–     diferenţele culturale în relaţie cu creditul şi cu finanţarea lui
–     taxele aplicate împrumuturilor şi creditelor
–     estimarea valorii bunurilor sau a proprietăţii
–     costul transferului bancar între ţări
–     costul procesului în caz de litigiu
–     diferenţe la nivel de grad de informare obligatorie a consumatorilor în funcţie de ţară
–     termenii şi condiţiile variază în funcţie de lege

Contractul de vânzare

Atunci când închei un contract în calitate de consumator acest lucru dă naştere unor consecinţe. Ce reguli te protejează?
În ce situaţii vânzătorul trebuie să respecte aceste reguli? Care sunt obligaţiile în ceea ce priveşte contractul de vânzare?

Contractul de vânzare

La ce trebuie să fii atent când semnezi un contract de vânzare?

Devizul estimativ

Bonul de comandă

Livrarea

Plata

Factura

Denunţarea unilaterală a contractului

Garanţii

Informaţii despre garanţii

Timeshare

Probleme privind timeshare-ul

Contrafacerile

Ai grijă la condiţiile generale ale unui contract de vânzare!

Termenele limită pentru soluţionarea problemelor

Vânzarea în rate (leasing)

Clauze abuzive

Încetarea unui contract

Contractul de vânzare

Nimeni nu va pune la  îndoială faptul că achiziţionarea unui kilogram de mere reprezintă un contract de vânzare, perceptibil.
Dar ştiai că de fiecare dată când călătoreşti cu trenul sau cu autobuzul, deschizi robinetul sau răspunzi la telefon, o faci tot în cadrul unui contract de vânzare?

1. Ce este un contract de vânzare?

Este o convenţie în cadrul căreia un comerciant se oferă să vândă un produs sau un serviciu unui consumator în schimbul unui preţ stabilit de comun acord.
Un contract, care poate fi şi verbal, se consideră încheiat atunci când comerciantul şi consumatorul se înţeleg asupra produsului sau a serviciului şi asupra preţului încasat pentru el.
Astfel, consumatorul este de acord să accepte livrarea produsului sau să accepte serviciul şi să plătească preţul stabilit.
Acest contract este reglementat de legislaţia privind protecţia consumatorului şi oferă un anumit nivel de protecţie consumatorului.
Totuşi, este întotdeauna o bună idee să fii precaut înainte de a te angaja într-un contract.

2. Ce este un comerciant?

Comerciant poate fi:
(i) un vânzător, persoană fizică sau o persoană juridică.
Instituţiile publice, instituţiile de caritate pot fi de asemenea incluse în această categorie.
(ii) o persoană care oferă spre vânzare mărfuri sau servicii.
Mărfurile sunt bunuri mobile, cu existenţă fizică.
De exemplu fructe, un computer, o pereche de pantofi.
Serviciile pot fi materiale, financiare sau intelectuale.
De exemplu, furnizarea de energie electrică, asigurare de accident pentru o maşină, împrumuturile în bani.
(iii) cei ce acţionează în cadrul activităţii profesionale sau pentu a atinge obiectivele stabilite de cineva.
De exemplu, aduc la îndeplinire una din activităţile pentru care compania a fost creată.
Definiţia comerciantului are o mare întindere.

3. Ce este consumatorul?

Consumatorul este o persoană fizică sau, în anumite cazuri, o persoană juridică, care dobândeşte sau utilizează bunuri ori servicii puse pe piaţă, în scopuri care nu ţin de profesia sa.
Aşadar, pentru a fi un consumator, trebuie să dobândeşti un produs sau un serviciu în afara exerciţiului profesiei tale sau a scopului unei firme.
De exemplu, normele de protecţie a consumatorului nu se aplică managerului unei companii care cumpără un computer pentru personalulul propriu. Totuşi, dacă aceeaşi persoană cumpără un computer pentru copii săi, atunci aceste norme pot fi aplicabile.

La ce trebuie să fii atent când semnezi un contract de vânzare?

Doreşti să cumperi o maşină. Ai ales modelul, culoarea, diferitele opţiuni şi dealer-ul de unde vrei să o achiziţionezi. După o temeinică discuţie cu comerciantul aţi ajuns la o înţelegere din toate punctele de vedere. Îţi dă un bon de comandă pe care trebuie să-l semnezi.
La ce anume trebuie să fii atent pe măsură ce-l citeşti?

1. Citeşte totul cu atenţie

Comerciantul şi consumatorul, cele două părţi ale înţelegerii, sunt amândouă obligate să respecte toate clauzele existente în contract.
Cu excepţia câtorva cazuri deosebite, toate clauzele sunt obligatorii, inclusiv condiţiile generale de la sfârşitul documentelor şi cele tipărite la o dimensiune mică.
Acesta este cunoscut ca principiul obligativităţii contractului între părţi.
Odată ce ai semnat un contract, eşti obligat şi nu te mai poţi răzgândi, exceptând câteva cazuri.
Pentru asta, nu trebuie să semnezi niciodată un contract fără să-l citeşti în întregime şi cu mare atenţie. Dacă este nevoie, poţi cere o copie pentru a-l citi acasă, în linişte.

2. Nu îl semna imediat! Fii atent la  rândurile tipărite la o dimensiune redusă.

Câteodată condiţiile generale pot conţine câteva surprize neplăcute!
Aici avem câteva exemple:
1. extras din condiţiile generale ale unui operator de turism:
Desigur! Preţul unei vacanţe poate varia, preţul se poate mări sau micşora, dar în acest caz creşterea preţului este cea care este menţionată.
2. extras din condiţiile generale ale unei companii aeriene.
Dacă eşti violonist, este dificil să mergi la concert folosind o asemenea companie. Deoarece instrumentul tău va necesita un loc suplimentar, luându-l cu tine,  poate fi scump dacă îţi cumperi biletul în timpul unei perioade când condiţiile de cumpărare sunt mai puţin favorabile.
3. extras din condiţiile generale ale unui dealer de maşini.
Garanţia acoperă piesele fabricate de producătorul vehicolului, dar nu şi piese fabricate de alţi producători. Este necesară o garanţie suplimentară pentru reparaţiile pe care le fac la maşină, în ciuda faptului că oricum îi plăteti pentru aceste reparaţii.

3. Conţinutul contractului

În general, comerciantul şi consumatorul pot stabili clauzele care doresc să apară în contract.
Totuşi, contractul trebuie să respecte câteva prevederi obligatorii şi să nu fie contrar ordinii publice şi moralei.
Prevederile obligatorii sunt reguli care vizează protejarea drepturilor legale esenţiale ale consumatorilor (protejarea intereselor private).
Prin urmare, un contract nu poate încerca să restrângă sau să înlăture drepturile legale ale consumatorilor ori să includă o clauză abuzivă.
Ordinea publică şi morală protejează interesele principale ale comunităţii şi/sau ordinea economică sau morală a societăţii (protecţia intereselor generale). Un contract nu poate fi bazat pe activităţi ilegale.
Dacă aceste reguli nu sunt respectate, contractul poate fi anulat – parţial sau în totalitate.
Ca o regulă generală, consumatorul acceptă condiţiile aşa cum sunt impuse de comerciant.
Pentru a face lucrurile mai simple, majoritatea comercianţilor utilizează condiţii generale deja redactate aplicabile tuturor contractelor lor. Atunci când ajungi la o înţelegere cu aceştia, tu devii automat subiectul acelor condiţii. Citeşte-le cu atenţie şi verifică dacă se potrivesc cu ceea ce ai stabilit cu comerciantul.
În anumite sectoare, există contracte standard pentru un sector întreg.
Dacă intenţionezi să foloseşti produsul sau serviciul pentru un anumit scop, trebuie sa îi comunici comerciantului astfel încât această utilizare să fie luată în considerare şi inclusă în contract.

4. Respectarea drepturilor fiecăruia

Comerciantul şi consumatorul trebuie să lucreze îndeaproape în timpul derulării contractului.
Comerciantul trebuie să îţi ofere informaţii complete şi relevante referitoare la caracteristicile produsului sau serviciului, precum şi la condiţiile vânzării.
În acelaşi sens, dacă comerciantul nu îşi respectă obligaţiile, trebuie să-l informezi pentru a lua măsuri rapide în scopul limitării pagubelor.
De exemplu, observi o scurgere într-una dintre camerele cabanei pe care ai închiriat-o pe timpul vacanţei. În cel mai scurt timp trebuie să anunţi agenţia de la care ai închiriat cabana, pentru ca aceasta să poată repara acoperişul. Între timp, pentru a limita pagubele, ar trebui să pui un recipient care să colecteze apa care curge din acoperiş.

Devizul estimativ

Acoperişul tău s-a învechit şi ai dori unul nou, maşina de spălat s-a stricat şi eziţi între repararea acesteia sau achiziţionarea uneia noi; frânele maşinii trebuie schimbate. În toate aceste situaţii, pentru a afla cât te vor costa reparaţiile sau serviciile, trebuie să contactezi anumiţi specialişti care îţi pot face o estimare cu caracter general sau îţi pot întocmi un deviz estimativ.

1. Ce reprezintă o estimare? Ce reprezintă un deviz estimativ?

Este important să înţelegi că o estimare generală te poate ajuta numai să înţelegi cam cât ar putea costa serviciul care îţi este prestat. În unele cazuri nu vei putea beneficia decât de o estimare generală, de exemplu atunci când ţi se defectează maşina, întrucât până când service-ul auto nu va începe reparaţia, nu se poate şti exact ce trebuie făcut.
Estimările sunt generale în ceea ce priveşte preţul final, dar trebuie să fie clare asupra a ceea ce soliciţi să se execute.
Un deviz estimativ, în schimb, stabileşte un preţ exact care îţi este dat înaintea încheierii contractului. Devizul estimativ stabileşte preţul pe care va trebui să îl plăteşti pentru un serviciu care poate avea costuri diferite în funcţie de circumstanţe şi care nu pot fi exprimate printr-un tarif standard.
Un deviz estimativ îţi permite, prin urmare, să cunoşti dinainte preţul pe care trebuie să-l plăteşti, iar comerciantul nu se poate răzgândi schimbând preţul stabilit. Devizul estimativ este obligatoriu şi trebuie să fie respectat.
Atunci când devizul estimativ este acceptat de ambele părţi, atât de consumator, cât şi de comerciant, devine un contract. Aşadar, gândeşte-te bine înainte de a semna pe linia punctată.

2. Când ar trebui să soliciţi un deviz estimativ?

Devizul estimativ reprezintă o practică standard în anumite sectoare cum ar fi construcţiile sau  amenajările (renovări, repararea acoperişului, lucrări de instalaţii etc.).
În ceea ce priveşte reparaţiile:
Aparate electrice de mici dimensiuni (maşină de cafea, toaster): în general, vei observa că în acest caz comerciantul dispus să îţi ofere mai degrabă o estimare generală a costurilor în locul unui deviz estimativ. Este bine să întrebi întotdeauna dacă îţi pot oferi un deviz estimativ în scris. În cazul în care comeciantul îţi face numai o estimare verbală a costului reparaţiei, aceasta nu îi va crea obligaţii, dar nici tu nu trebuie să plateşti pentru nimic ce nu ai solicitat.
Aparate electrice de dimensiuni mari: (maşini de spălat, televizoare). Acestea costă mai mult să le repari, atunci e mai probabil ca în acest caz comerciantul să îţi ofere un deviz estimativ, dacă îl soliciţi.
Repararea maşinii: nu este posibil ca service-ul auto să îţi ofere întotdeauna un deviz estimativ, deoarece uneori este dificil să se determine originea unei defecţiuni. În acest caz poţi să-l rogi pe comerciant să îţi ofere o estimare a costului reparaţiei de îndată ce cauza defecţiunii a fost identificată. Această informare nu va crea obligaţii pentru service.
Altă posibilitate ar fi să faci o înţelegere scrisă cu unitatea service în care să fie prevăzut ca reparaţia să fie executată numai dacă prin aceasta costurile nu vor depăi o sumă stabilită.

3. Ce trebuie să conţină un deviz estimativ?

Un deviz estimativ ar trebui să fie oferit în scris de către furnizorul serviciului. Acesta trebuie să conţină anumite informaţii, data aproximativă pentru începerea executării lucrării şi semnătura furnizorului de servicii. Dacă tu, în calitate de consumator, îl semnezi, devine contract.
Informaţiile care ar trebui să apară în devizul estimativ:
1. numele furnizorului de servicii sau numele companiei, date de contact (adresa, număr de înregistrare);
2. detalii despre manoperă şi, dacă este cazul, materialele necesare;
3. preţul total sau pe categorii, în funcţie de natura serviciului prestat;
4. data şi durata valabilităţii devizului;
5. o estimare a duratei de execuţie.

4. Cât costă un deviz estimativ?

Majoritatea devizelor estimative sunt oferite gratuit, însă furnizorul poate hotărî să-ţi ceară banii pentru acestea. Dacă furnizorul stabileşte o taxă pentru devizul estimativ, trebuie să comunice consumatorului înainte preţul acestuia.
Pe lângă aceasta, dacă furnizorul este localizat într-un spaţiu expus publicului, de exemplu un magazin de aparate electrice, preţul unui deviz estimativ trebuie să  fie afişat în mod clar.
Dacă furnizorul nu oferă informaţii asupra costului unui deviz estimativ, acesta ar trebui să fie gratuit. Furnizorul va trebui să facă dovada faptului că te-a informat asupra faptului că devizul nu este gratuit.

Bonul de comandă

Ai ales deja marca şi modelul noului automobil pe care vrei să-l achiziţionezi. După discuţii legate de caracteristici, opţiuni, culori etc. te-ai hotărât şi ai căzut de acord împreună cu operatorul economic asupra preţului.

1. Ce este un bon de comandă?

Un bon de comandă este un document scris prin care comerciantul şi consumatorul îşi exprimă acordul asupra produsului şi preţului vânzării, atunci când produsul este achiziţionat, dar nu poate fi livrat la momentul achiziţiei.
Din punct de vedere legal, o înţelegere asupra acestor elemente, de exemplu obiectul şi preţul de vânzare, sunt suficiente pentru a avea loc o vânzare.
Faptul că plata şi livrarea se vor efectua mai târziu nu schimbă cu nimic lucrurile. Astfel, bonul de comandă devine o dovadă concretă a vânzării.
Ai grijă, pentru că odată ce bonul de comandă a fost semnat, vânzarea există şi tu eşti obligat prin contract.

2. Când se întocmeşte bonul de comandă?

1. În general
Părţile fac un bon de comandă după ce s-au înţeles asupra condiţiilor vânzării, iar produsul sau serviciul – obiectul contractului – nu poate fi livrat/furnizat imediat pentru că:
(i) este de dimensiuni prea mari (articole de mobilier etc.).
(ii) produsul nu este disponibil imediat (o maşină nouă).
(iii) serviciul nu este disponibil imediat (vacanţă, transport).

2. Caractersticile avansului
Dacă plăteşti un avans pentru produsul sau serviciul oferit, comerciantul ar trebui să îţi ofere un bon de comandă.
Fii conştient de faptul că: puţini comercianţi vor dori să se angajeze într-o astfel de înţelegere fără o sumă minimă de bani plătită. Oricum, trebuie să eviţi acordarea unei sume prea mari ca avans.

3. Ce trebuie să conţină un bon de comandă?

Un bon de comandă trebuie să fie redactat în scris şi de obicei conţine următoarele informaţii:
1. numele comerciantului sau denumirea companiei, adresa şi numărul companiei.
2. data şi numărul bonului de comandă.
3. descrierea produsului sau a serviciului (model, culoare, material, accesorii, dimensiuni etc.).
4. preţul unitar, cantitatea, calitatea, preţul total, T.V.A., dacă aceasta nu este inclusă în preţ.
5. valoarea oricărui avans achitat.
6. soldul rămas de achitat.
7. data sau perioada estimată pentru livrarea produsului sau furnizarea serviciului.
Notă! încearcă să negociezi o dată exactă de livrare, mai degrabă decât o estimare a timpului în zile sau săptămâni, deoarece reprezintă o modalitate să te asiguri că produsul/serviciul va fi livrat/executat la timp.
8. semnătura comerciantului.
Dacă toate aceste detalii nu apar în document, nu înseamnă că bonul de comandă este inutil. Chiar dacă pare incomplet, constituie un început de dovadă a vânzării atât pentru consumator, cât şi pentru comerciant, şi de cele mai multe ori este suficient.
Ca o regulă, bonul de comandă conţine de asemenea condiţiile generale ale vânzării, de obicei pe verso. Condiţiile sunt obligatorii pe întreaga durată a contractului. Este important să le citeşti cu atenţie înainte de a semna bonul de comandă şi de a plăti un avans.

Livrarea

Vrei să-ţi cumperi un dulap pe care l-ai văzut expus în vitrină, dar nu doreşti să îl duci în braţe până acasă. Ai comandat o maşină şi trebuie să ajungă în 2 săptămâni. Maşina de spălat are nevoie de reparaţie şi aştepţi să vină persoana care poate realiza acest lucru să îţi ofere o estimare. În toate aceste cazuri, aştepţi livrarea produsului sau furnizarea serviciului prevăzute în contract.

1. Ce reprezintă livrarea?

Înseamnă punerea  unui produs sau a unui serviciu, de către comerciant, la dispoziţia cumpărătorului.
Comerciantul are obligaţia să livreze produsul sau serviciul.
Pentru produse, această livrare poate avea loc, ca regulă, când acesta este înmânat consumatorului, de exemplu când este transmis fizic consumatorului sau când acesta este informat despre locul unde se află produsul.
În ceea ce priveşte serviciile, livrarea are loc când se efectuează furnizarea acestora.
În ambele cazuri, consumatorul trebuie să preia produsul sau serviciul în cauză. În mod normal, în momentul livrării consumatorul trebuie să confirme conformitatea bunului livrat şi să facă plata.

2. Ce trebuie să fie livrat?

Un produs sau un serviciu care să fie conform din punct de vedere al calităţii şi al cantităţii cu ceea ce a fost vândut. Cu alte cuvinte: un produs sau un serviciu ales de un consumator (dulapul din vitrină); sau un produs ori un serviciu care se potriveşte cu descrierea stabilită în contract (maşina descrisă în bonul de comandă).
Atenţie! Produsul livrat sau serviciul furnizat trebuie să fie identic cu cel descris. Nu este suficient să fie similar. De exemplu, în cazul în care comerciantul livrează o maşină care prezintă aceleaşi caracteristici ca cele pe care le-ai comandat, dar are o altă culoare decât cea  comandată, produsul livrat nu corespunde cu produsul care ţi-a fost vândut.
Dacă în contract nu sunt specificate caracteristicile exacte pe care trebuie să le aibă produsul/serviciul, acesta este conform dacă prezintă o calitate rezonabilă şi este adecvat utilizării.
Orice accesoriu al produsului sau al serviciului trebuie de asemenea să fie livrat. Accesoriile sunt elemente, părţi ale produsului sau ale serviciului, de exemplu cheile unei maşini.

3. Când şi unde are loc livrarea?

Principii
Ca regulă, livrarea are loc în momentul şi locul prevăzut de către părţi.
Dacă în contract nu se prevede când va avea loc livrarea, atunci trebuie să aibă loc imediat sau la scurt timp dupa încheierea constractului. Dacă în contract nu se prevede unde va avea loc livrarea, atunci aceasta se va face în locul în care produsul există la momentul încheierii contractului.
Anumite excepţii
Dacă livrarea produsului trebuie să aibă loc într-un anumit termen, comerciantul trebuie să îl păstreze în starea în care acesta se află la momentul vânzării.
Dacă produsul sau serviciul este livrat cu întârziere, citeşte cu atenţie condiţiile generale pentru a vedea ce se prevede pentru o asemenea situaţie. Condiţiile generale pot permite, de exemplu, o extindere automată a perioadei de livrare, penalităţi de întârziere sau rezoluţiunea contractului.
Dacă acest aspect nu este stipulat în condiţiile generale nu acoperă, te poţi adresa cu o sesizare comerciantului.

4. Confirmarea de către consumator a conformităţii bunului livrat.

Această acceptare are loc atunci când consumatorul confirmă că produsul sau serviciul livrat este în conformitate cu cel care a fost achiziţionat, că întruneşte caracteristicile calitative şi cantitative stabilite.
Ca o regulă, consumatorul îşi dă acceptul în momentul în care are loc livrarea. Totusi, consumatorul trebuie să fi avut oportunitatea să examineze produsul înainte. Dacă nu, are  dreptul de a se plânge după livrare, imediat ce a avut timp să examineze produsul.
Acceptând, consumatorul recunoaşte implicit că livrarea într-adevăr a avut loc şi că produsul sau serviciul nu prezintă un defect aparent, de exemplu defecte care ar putea fi observate la o examinare mai atentă. În consecinţă, comerciantul nu poate fi făcut responsabil  mai tarziu pentru aceste defecte aparente.
Dacă descoperi faptul că produsul livrat sau serviciul furnizat nu corespunde cu ceea ce ai cumpărat, trebuie să te adresezi furnizorului cât mai repede cu putinţă.

Plata

Ai cumpărat o excursie, ai solicitat un deviz estimativ pentru un nou acoperiş, ai cumpărat articole de mobilier şi ai făcut un abonament la o revistă – toate aceste bunuri şi servicii trebuie achitate, aşa cum este normal, dar când şi unde?

1. Când trebuie să se efectueze plata?

Când sunt comandate bunuri, plata are loc de obicei în momentul livrării. Cu toate acestea, în contract poate fi prevăzută o dată diferită pentru efectuarea plăţii, decât cea a livrării.
De exemplu, este o practică obişnuită ca o călătorie să fie achitată în întregime înaintea plecării. Totuşi, livrarea este considerată finalizată numai după furnizarea serviciului, în acest caz, la terminarea călătoriei.
Dacă această situaţie este prevăzută în clauzele generale, aceste clauze trebuie respectate cu două condiţii:
1. ai acceptat aceste clauze, cel puţin tacit, când contractul a fost încheiat;
2. aceste clauze nu duc la încălcarea înţelegerii pe care ai stabilit-o înainte cu operatorul economic în ceea ce priveşte metodele de plată.

2. Cum şi unde ar trebui să fie făcută plata?

Părţile implicate sunt libere să aleagă metodele şi locul efectuării plăţii.
Ele pot stabili ca plata să fie realizată electronic, prin transfer, în numerar etc. şi dacă plata se face într-una sau mai multe tranşe.

3. Care sunt consecinţele întârzierii plăţii?

i. Dacă există o prevedere în contract
Contractul de vânzare poate prevedea care sunt consecinţele întârzierii unei plăţi.
Astfel, în contract poate exista o clauză care să prevadă ca în cazul unei întârzieri a plăţii contractul este reziliat.
Mai mult, părţile pot prevedea ca în cazul unei neîndepliniri a obligaţiei de plată se vor aplica penalităţi de întârziere. În acest caz, penalităţile vor curge automat de la momentul scadenţei plăţii.
De asemenea, în contract poate fi prevăzută şi obligaţia de a plăti daune-interese în cazul neîndeplinirii obligaţiei de plată. O astfel de clauză este valabilă dacă în contract este prevăzută aceeaşi sancţiune i pentru operatorul economic, în cazul în care acesta nu-şi îndeplineşte obligaţiile.
Daunele-interese trebuie să fie proporţionale cu pierderea suferită ca urmare a întârzierii plăţii.

ii. Dacă nu există o prevedere în contract
În această situaţie fie consumatorul şi operatorul economic ajung la o înţelegere asupra plăţii şi a consecinţelor executării cu întârziere a obligaţiei de plată, fie operatorul economic recurge la unul din mijloacele de apărare pe care le are la îndemână:
–     poate invoca excepţia neexecutării contractului, suspendând executarea obligaţiilor sale, de exemplu, nu mai livrează –     –     –     produsul sau suspendă furnizarea serviciului până la momentul realizării plăţii;
–     poate solicita instanţei obligarea consumatorului la plata unor daune moratorii. Acestea nu pot depăşi nivelul dobânzii legale.
–     poate solicita rezilierea contractului şi obligarea consumatorului la plata unor daune-interese.

Factura

Factura este un document folosit în mod frecvent. Ştii ce informaţii trebuie să conţină o factură? Care este scopul facturii? Când trebuie să primeşti o factură?

1. Ce reprezintă o factură?

Factura reprezintă un document doveditor al produselor livrate sau al serviciilor furnizate, care menţionează preţul şi alte elemente necesare pentru efectuarea plăţii. Factura dă dreptul consumatorului să verifice, înainte de a plăti, dacă suma e corectă şi justificată, adică aceasta corespunde cu ceea ce a fost stabilit înaintea tranzacţiei, dacă T.V.A. a fost corect aplicată etc.
Poate de asemenea să servească drept dovadă a achiziţiei făcute pentru consumator, în absenţa unui bon de comandă sau a oricărui alt înscris referitor la tranzacţie.
Aşadar, este bine:
Să nu efectuezi nici o plată pentru o tranzacţie majoră fără factură, în caz contrar, în cazul unui litigiu, este posibil să nu ai nici o dovadă a achiziţiei şi în consecinţă nici o rezolvare a problemei.
Să păstrezi facturile până când plata nu mai este obligatorie conform legii. Facturile trebuie ţinute cât de mult se poate în cazul în care există o garanţie sau în cazul existenţei unor dispute contractuale.
În unele cazuri, pentru a evita plata T.V.A., operatorul şi consumatorul efectuează o tranzacţie fără a fi emisă o factură. Fii atent, acest lucru este ilegal.

2. Când este necesară o factură?

Factura este obligatorie în majoritatea cazurilor.
Potrivit Codului Fiscal, factura nu este cerută în anumite cazuri, precum: unele operaţiuni scutite de T.V.A., transportul în regim de taxi, livrările de bunuri cu amănuntul şi prestările de servicii, care sunt consemnate în documente, fără nominalizarea cumpărătorului, etc.
Cu toate acestea, chiar şi atunci când operatorul economic este scutit de la obligaţia de a emite factură, în cazul în care consumatorul solicită acest document, emiterea facturii devine obligatorie.

3. Cât costă o factură?

Emiterea facturii este gratuită.

4. Ce poţi face atunci când suma este incorectă?

Există două situaţii posibile:
(i) primeşti o factură pentru ceva ce nu ai comandat (practica  cunoscută şi sub denumirea de bun nesolicitat), adică primeşti prin potă o factură fără ca tu să fi comandat ceva.
În asemenea situaţii, factura trebuie să fie contestată imediat, de preferat prin scrisoare recomandată. Întotdeauna păstrează copii după toată corespondenţa şi dacă este cazul poţi face fotocopii ale documentelor.
Operatorul economic este cel care va trebui să facă dovada existenţei unui bon de comanda din partea ta şi să ofere amănunte despre suma care îţi este imputată.
(ii) factura nu este conformă cu înţelegerea pe care ai făcut-o cu operatorul economic, de exemplu suma de pe factură este diferita de cea din devizul estimativ, deşi serviciul a fost îndeplinit în conformitate cu descrierea din acest deviz.
Poţi suspenda plata, total sau parţial, cu condiţia să oferi explicaţii operatorului economic, prin scrisoare recomandată, asupra motivelor acţiunii tale. Poţi, de exemplu, să limitezi plata la suma stabilită în devizul estimativ.
Dacă operatorul economic este de acord cu propunerea ta, solicită-i un document scris.
Un document scris este cea mai bună dovadă în cazul în care operatorul economic se răzgândeşte şi-ţi solicită să plăteşti restul sumei.

5. Când trebuie plătită o factură?

Factura trebuie plătită la momentul sau în cadrul perioadei prevăzute în contract. În caz contrar, poţi fi obligat să plateşti penalităţi de întârziere (a se vedea “consecinţele întârzierii plăţii”).

Denunţarea unilaterală a contractului

Odată contractul semnat, nu te mai poţi răzgândi!
Eşti legat definitiv de clauzele pe care le-ai acceptat. Pentru totdeauna? Nu! Există câteva excepţii, anumite contracte care permit denunţarea unilaterală a contracului în cadrul unei perioade de timp.

1. Denunţarea unilaterală a contractului

În mod general în România dacă ţi-ai exprimat acordul asupra încheierii unui contract, nu te mai poţi retrage din el. Totuşi, acest lucru nu este valabil pentru toate contractele, unele îţi permit retragerea în cadrul unei perioade de timp.
Ce înseamnă perioada de denunţare unilaterală? Reprezintă timpul în care consumatorul poate reconsidera decizia achiziţiei, fără a fi obligat să plătescă penalităţi sau fără a trebui să motiveze ieşirea din contract. Acest lucru este valabil numai în anumite circumstanţe.
Principiul general este că odată ce ai fost de acord cu un contract, vei fi legat de el.

2. Perioada de denunţare unilaterală este valabilă în următoarele cazuri:

(i) dacă operatorul economic organizează o deplasare în afara spaţiilor sale comerciale sau dacă operatorul economic efectuează o vizită consumatorului, pe care acesta nu a solicitat-o, ai o perioadă de 7 zile în care poţi denunţa unilateral contractul.
(ii) dacă închei un contract de credit prin telefon, fax, e-mail sau alta tehnica de comunicare la distanţă ai o perioadă de 14 zile în care poţi denunţa unilateral contractul.
(iii) dacă închei orice alt contract, cu anumite excepţii, prin telefon, fax, e-mail sau altă tehnică de comunicare la distanţă ai o perioadă de 10 zile în care poţi denunţa unilateral contractul.
(iv) dacă închei un contract de timeshare ai o perioadă de 14 zile în care poţi denunţa unilateral contractul.

3. Diferite termene de denunţare unilaterală a contractului

Tipul contractului
Condiţii/Excepţii
Termenul de denunţare unilaterală
Bunurile nesolicitate
Bunurile nesolicitate sunt cele livrate fără o comandă prealabilă a consumatorului
7 zile calendaristice
Timeshare
Dreptul dobânditorului de denunţare unilaterală a contractului nu poate fi limitat de nici o clauză contractuală.
14 zile calendaristice de la semnarea contractului sau de la semnarea de către ambele părţi a unui contract preliminar obligatoriu

Creditul de consum
În cazul în care contractul de credit se încheie prin telefon, fax, e-mail sau alta tehnica de comunicare la distanţă.
14 zile calendaristice de la data semnării contractului de către consumator

4. Cum poţi denunţa unilateral contractul?

În cazul în care consumatorul hotărăşte să denunţe unilateral contractul, în situaţiile şi perioadele de timp menţionate, va trebui să facă acest lucru în scris.
Solicitarea de denunţare unilaterală trebuie trimisă operatorului economic prin scrisoare recomandată, pentru a avea o dovadă scrisă a hotărârii luate în cazul unui litigiu.

Garanţii

La două luni după ce ai cumpărat o maşină nouă, constaţi că motorul scoate zgomote ciudate; ai un nou telefon şi observi că nu are un ton de apel când ridici receptorul – care sunt drepturile consumatorului în aceste situaţii? Care sunt garanţiile pe care trebuie să le asigure un operator economic în momentul unei achiziţii?

1. Ce este garanţia comercială?

Prin intermediul condiţiilor generale, pe lângă garanţia legală de conformitate, vânzătorul poate oferi garanţii suplimentare. Acestea sunt garanţiile comerciale (convenţionale sau contractuale).
Acestea trebuie să prevadă în mod clar conţinutul garanţiei suplimentare şi elementele necesare funcţionării sale, în principal durata, întinderea teritorială, numele şi adresa celui care oferă garanţia.
În acelaşi timp, garanţia convenţională trebuie să precizeze în mod expres că drepturile tale legale nu sunt afectate, ceea ce înseamnă că garanţia legală va fi respectată. Garanţia legală nu poate fi restrânsă.
În cazul în care vi se oferă o garanţie comercială şi nu vi se predau condiţiile generale, puteţi solicita remiterea acestora pe suport scris.

2. Ce este garanţia legală de conformitate?

Produsul livrat trebuie să fie conform cu contractul, adică trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
să corespundă descrierii vânzătorului şi să prezinte calităţile mostrei sau modelului;
să poată fi utilizat în orice scop special comunicat vânzătorului în momentul achiziţiei şi acceptat de către acesta;
să poata fi utilizat în scopurile în care sunt utilizate în mod normal produsele de acelaşi tip;
să prezinte calităţile obişnuite ale unui produs de acelaşi tip la care te poţi aştepta în mod rezonabil având în vedere natura produsului şi declaraţiile publice asupra caracteristicilor acestuia.
Dacă produsul nu îndeplineşte aceste condiţii, atunci prezintă o lipsă de conformitate.
Mai poţi invoca garanţia de conformitate şi dacă lipsa de conformitate rezultă din proasta instalare a produsului, dacă această instalare a fost specificată în contract şi a fost efectuată de vânzător sau dacă tu ai instalat prost produsul ca urmare a unor deficienţe în instrucţiunile de montaj.
Lipsa de conformitate care apare într-un termen de 6 luni de la momentul livrării este prezumată a fi existat la momentul livrării.

3. Ce protecţie legală ai în cazul garanţiilor?

În cazul apariţiei unui defect de conformitate ai dreptul să te adresezi vânzătorului. Acesta este obligat să aducă produsul la conformitate prin reparare sau înlocuire (la alegerea ta), sau, dacă acestea nu sunt posibile, prin restituirea contravalorii ori reducerea corespunzătoare a preţului.

4. La ce trebuie să fii atent!

Garanţia constituie o suplimentare a drepturilor tale ca si consumator şi nu poate diminua drepturile care îţi sunt garantate prin lege.
Conform drepturilor legale, bunurile şi serviciile trebuie “să aibă o calitate satisfăcătoare”,”să corespundă descrierii” şi “destinaţiei”.
Garanţiile au fost instituite pentru a oferi consumatorilor o protecţie mai bună atunci când achiziţionează bunuri şi servicii”. Ele sunt oferite de către producător şi/sau comerciant pentru a asigura consumatorilor o protecţie sporită.
Pentru că garanţiile oferite de comercianţi diferă, trebuie să citeşti întotdeauna cu atenţie contractul şi, în cazul în care consideri necesar, să ceri lămuriri suplimentare în scris înainte de a semna contractul.
Nu alege o firmă doar pentru că îţi ofera o garanţie mai mare. O garanţie de 10 ani oferită pentru construirea unei extensii a casei este inutilă dacă firma dă faliment.

Informaţii despre garanţii

Exemple: sunetul noului tău televizor nu mai funcţionează după câteva zile de la livrare; la două luni după ce ai cumpărat o maşină nouă, motorul explodează; culorile pozelor făcute cu noua cameră pe vreme însorită sunt neclare.
Conform drepturilor tale legale, multe lucruri, precum cele menţionate mai sus, sunt incluse în domeniul garanţiilor.

1. Garanţia legală de conformitate

Produsul trebuie să prezinte o lipsă de conformitate pentru ca garanţia să poata fi invocată. Pentru mai multe detalii vedeţi la nivelul 1, secţiunea dedicată garanţiilor.
Garanţiei legale de conformitate îi sunt aplicabile două tipuri de termene:
– Perioada acoperită de garanţia legală
Această perioadă este de doi ani. Astfel, vânzătorul răspunde pentru orice lipsă de conformitate care apare într-o perioadă de doi ani de la livrarea bunului.
În privinţa bunurilor folosite, vânzătorul poate stabili, cu acordul tău, un termen mai scurt, care însă nu poate fi mai mic de un an.
– Perioada în care consumatorul trebuie să-l informeze pe vânzător de apariţia lipsei de conformitate
Perioada în care trebuie să aduci la cunoştinţa vânzătorului apariţia lipsei de conformitate este de două luni de la data la care această lipsă s-a manifestat.

2. Ce poţi solicita în cazul apariţiei unei lipse de conformitate?

Repararea sau înlocuirea produsului
Aceste măsuri reprezintă aducerea la conformitate a produsului.
Aducerea la conformitate trebuie făcută într-un interval de timp rezonabil şi fără a-ţi provoca vreun inconvenient major, ţinând cont de natura produsului şi scopul pentru care a fost achiziţionat. Cheltuielile necesare reparării sau înlocuirii bunului, precum taxele de expediere, manopera, achiziţionarea unor piese noi, nu îţi sunt imputabile.
Nu poţi solicita repararea sau înlocuirea dacă sunt imposibile sau disproporţionate.
O măsură de aducere la conformitate este considerată disproporţionată dacă costurile pe care le impune vânzătorului nu sunt rezonabile în raport cu costurile pe care le-ar avea un alt mod de aducere la conformitate, valoarea lipsei de conformitate şi inconvenienţele pe care le provoacă consumatorului.

3. Întinderea garanţiei legale

Regulile care prevăd garanţia legală sunt imperative, prin urmare nu pot fi trecute cu vederea.
De aceea, dacă o clauză a contractului suprimă sau înlătură garanţia legală, această clauză este nulă şi nu îţi poate fi opusă.
În schimb, dacă ai cunoştinţă de existenţa unei lipse de conformitate, tu, şi numai tu, ai posibilitatea de a renunţa la protecţia care îţi este acordată.

Timeshare

Ai cumpărat un serviciu timeshare, adică posibilitatea de a utiliza un apartament dintr-un complex, incluzând piscina, sauna, restaurant etc. pe Coasta Spaniei, anual, în primele două săptămâni din luna august.
Ţi s-a îndeplinit visul!

1. Ce reprezintă timeshare?

Timeshare este o metodă de a cumpăra cazarea pentru vacanţă care-ţi oferă dreptul să ocupi un apartament ori o vilă sau orice alt tip de locuinţă, echipate şi mobilate ca o casă obişnuită pe timpul uneia sau mai multor săptămâni pe an. Apartamentele se află de obicei în complexe cu facilităţi pentru practicarea sporturilor şi cu alte mijloace de petrecere a timpului în mod plăcut.
Contractele se încheie de regulă pentru perioade mai lungi de timp, de exemplu 20 de ani, dar pentru a intra sub protecţia regulilor referitoare la timeshare, perioada valabilităţii trebuie să fie mai mare de 3 ani.

2. Cum te poţi asigura că primeşti ce este mai bun

Informează-te care sunt drepturile tale înainte de a semna un contract sau de a face vreo plată!
Sfaturi utile:
–     S-ar putea să fii abordat la hotel sau pe plajă şi să ţi se spună că ai caştigat o vacanţă gratuită sau un premiu pentru a putea fi atras la o prezentare.
–     Fii circumspect dacă eşti supus unor presiuni – cere un timp de gândire şi încearcă să obţii un sfat obiectiv.
–     Nu-ţi fie teamă sau ruşine să pleci de la prezentare dacă nu este ceea ce doreşti.
–     Nu semna niciodata ceva ce nu întelegi şi nu plăti în avans (comercianţii acoperiţi de legislaţia timeshare nu ar trebui să ia bani de la tine pe loc, pentru că în timpul perioadei de gândire nu le este permis să ia bani).
–     Adu-ţi aminte să nu semnezi nimic, indiferent de presiunile exercitate asupra ta, decât dacă eşti absolut convins că ceea ce ţi se ofera este ceea ce doreşti.
–     Insistă ca toate promisiunile care ţi se fac să fie consemnate în scris.

3. Cum protejează legea cumpărătorii?

Legea nr. 282/2004 (privind protecţia dobânditorilor cu privire la unele aspecte ale contractelor, asupra dobândirii unui drept de utilizare pe durată limitată a unor bunuri imobiliare) stabileşte drepturile minime pe care le ai atunci când închei un contract de timeshare:
–     dreptul la 10 zile în care poţi denunţa unilateral contractul. În această perioadă poţi denunţa unilateral contractul din orice motiv, fără penalităţi.
–     vânzătorilor le este interzisă solicitarea oricărei sume de bani în perioada de 10 zile în care poţi denunţa unilateral contractul.
–     dacă ai încheiat un contract de credit pentru finanţarea timashare-ului şi denunţi unilateral contractul de timeshare în perioada legală, atunci şi contractul de credit este reziliat fără ca tu să fii nevoit să oferi vreun motiv sau să plăteşti penalităţi.
ai dreptul la o informare completă şi la un contract scris în propria ta limbă, iar dacă te hotărăşti să închei contractul, eventualele informaţii care ţi-au fost prezentate în broşura publicitară vor trebui să fie trecute în contract.
toate contractele trebuie să conţină un număr de informaţii de bază, printre care:
–     numele şi adresa părţilor din contract;
–     o descriere corectă a proprietăţii şi, dacă este cazul, data finalizării imobilului în construcţie;
–     preţul achiziţiei şi alte cheltuieli legate de utilizarea facilităţilor obişnuite, taxe  administrative etc.

Înainte de a cumpăra pune-ţi aceste întrebări:
Aminteşte-ţi că dacă sună prea bine pentru a fi adevărat, atunci aşa este.
Ceea ce ţi se oferă justifică banii ceruţi? (gândeşte-te la un cost suplimentar, ca de exemplu, bilete de avion sau alimente).
Te-ai gândit că valoarea timeshare-ului tău poate scădea de-a lungul timpului?
Fii atent la afirmaţiile de genul “satisfacţie garantată, dacă nu returnarea banilor” – acestea pot fi dificil de rezolvat favorabil în practică.
Care sunt costurile de întreţinere din fiecare an şi dacă există posibilitatea unei creşteri a acestora? Ai verificat alţi furnizori şi  ai comparat preţurile lor?
Ai ceva de spus în funcţionarea contractului de timeshare?
Dacă operatorul economic îţi oferă schimburi cu alţi proprietari – unde sunt aceştia şi când pot fi disponibili?
Revânzarea timeshare-ului
Revânzarea timeshare-ului este de obicei dificilă. Adevărata valoare a revânzării timeshare-ului este de obicei sub aşteptările tale.
Acest lucru se poate întâmpla în cazul unor fraude.
Dacă deja deţii un timeshare, un vânzător te poate convinge să cumperi unul şi mai bun, cu înţelegerea că îţi vinde pachetul nou. Aceasta poate reprezenta o practică înşelătoare.
Astfel, este posibil ca “vânzarea” ta nu să nu aibă loc niciodată, iar tu vei rămâne cu două timeshare-uri.
Sau se mai poate întâmpla să primeşti un telefon surprinzător. Cel care a sunat declara că are un cumpărător care este pregătit să-ţi ofere un preţ avantajos pentru timeshare-ul tău. Îţi pot spune să plăteşti mai întâi tu pentru avocaţi, cadastru şi alte taxe ca apoi să poţi descoperi că ai fost păcălit.

4. Elementele obligatorii minime ale contractelor

În mod obligatoriu, contractul de timeshare trebuie să cuprindă:
a) numele şi domiciliul şi, după caz, denumirea sau sediul părţilor contractante, inclusiv informaţii specifice referitoare la calitatea juridică pe care vânzătorul o are la momentul încheierii contractului, precum şi identitatea şi domiciliul proprietarului;
b) natura exactă a dreptului care reprezintă obiectul contractului şi o clauză prin care se stabilesc condiţiile de exercitare a acelui drept pe teritoriul statului în care bunul sau bunurile imobiliare în cauză sunt situate şi dacă respectivele condiţii au fost îndeplinite ori, în caz contrar, ce condiţii mai trebuie îndeplinite;
c) când bunul imobiliar este determinat, se va face o descriere exactă a acestuia şi a localizării;
d) în situaţia în care bunul imobiliar se află în construcţie:
1. stadiul de realizare a imobilului;
2. termenul rezonabil la care se preconizează finalizarea bunului imobiliar;
3. dacă este vorba de un bun imobiliar determinat, numărul autorizaţiei de construcţie, denumirea şi adresa exactă ale autorităţii emitente;
4. stadiul de realizare a lucrărilor de amenajare care fac bunul imobiliar pe deplin funcţional (alimentare cu gaze naturale, electricitate, canalizare, apă şi conexiuni telefonice);
5. garanţia privind finalizarea bunului imobiliar sau garanţia privind rambursarea oricărei plăţi efectuate în situaţia în care imobilul nu este terminat şi modalităţile de aplicare a acestor garanţii, după caz;
e) serviciile la care dobânditorul are sau va avea acces şi condiţiile în care îi sunt permise (electricitate, apă, întreţinere, salubritate);
f) facilităţi comune, cum sunt: bazine de înot, saună etc., la care dobânditorul are sau poate avea acces şi, după caz, în ce condiţii îi sunt permise;
g) principiile în baza cărora se vor organiza reparaţiile şi întreţinerea proprietăţii imobiliare, administrarea, precum şi gestionarea acesteia;
h) perioada exactă în care drepturile rezultate din contract pot fi exercitate şi, după caz, durata contractului; data la care dobânditorul poate începe să îşi exercite drepturile contractuale;
i) preţul ce va fi plătit de dobânditor pentru exercitarea drepturilor contractuale; o estimare a sumei ce va fi plătită de către dobânditor pentru folosirea facilităţilor comune şi a serviciilor; baza pentru calcularea valorii taxelor referitoare la ocuparea imobilului, taxele legale obligatorii (taxe şi cotizaţii) şi cheltuieli administrative (gestionarea/administrarea, întreţinerea şi reparaţiile imobilului);
j) o clauză care reglementează faptul că din achiziţionarea/administrarea imobilului nu vor rezulta alte costuri, taxe sau obligaţii decât cele specificate în contract;
k) dacă este sau nu este posibil a folosi, a participa la un sistem privind schimbul sau revânzarea drepturilor contractuale, precum şi orice costuri pe care le implică un sistem de schimb sau de revânzare care va fi organizat de către vânzător ori de către un terţ desemnat de el în contract;
l) informaţii privind dreptul de reziliere, anulare sau denunţare unilaterală a contractului şi indicaţii privind persoana căreia i se va notifica rezilierea, anularea sau denunţarea unilaterală a contractului, specificând, de asemenea, modalităţile în care pot fi făcute asemenea notificări; indicaţii precise asupra naturii şi valorii costurilor pe care dobânditorul va trebui să le plătească conform art. 6 alin. (4) din lege, dacă îşi exercită dreptul de denunţare unilaterală a contractului; dacă este cazul, informaţii privind modalităţile de reziliere a contractului de credit afferent contractului în cauză, în eventualitatea anulării sau denunţării unilaterale a acestuia;
m) data şi locul semnării contractului de fiecare parte.

Probleme Privind Timeshare-ul

1. Care sunt principalele probleme?

Visul de a deţine un timeshare poate fi distrus în cazul luării unei decizii greşite în privinţa vânzătorului.
Contractele referitoare la timeshare sunt de obicei complexe şi ar trebui să citeşti întotdeauna rândurile de dimensiuni mici. Dacă nu înţelegi contractul, nu îl semna, dacă nu ai avut posibilitatea să studiezi lucrurile pe care nu le-ai înţeles sau posibilitatea de a căuta sfaturi legale imparţiale.
Preţul real al unui timeshare, preţul de achiziţie este menţionat în contract.
Preţul variază în funcţie de sezon, durata timeshare-ului, dimensiunea proprietăţii, locaţie, facilităţile proprietăţii şi facilităţile din complexul în care proprietatea este localizată, precum şi în funcţie de alţi factori.
Trebuie să fii conştient că mai pot exista cheltuieli suplimentare, ca de exemplu întreţinerea care trebuie plătită în fiecare an, chiar dacă tu nu foloseşti proprietatea în acel an. Asigurarea, taxele, onorariul managerului sau al agentului, întreţinerea infrastructurii (calea de acces, grădina, piscina) pot ridica preţul vacanţei.
Chiar şi după ce ai luat în considerare toate aceste lucruri, trebuie să adaugi alte cheltuieli generate de: biletele de avion, închirierea maşinii, alimente, precum şi costuri pentru distracţie.
Analizează cu grijă costurile şi procedurile de schimbare a locuinţei pe care o deţii în regim timeshare cu o altă proprietate similară. Dacă acestea sunt înfrumuseţate în materialele informative ale companiei, atunci cere mai multe detalii în scris.
Asigură-te că ştii şi înţelegi tot ce implică acest tip de contract.
De exemplu, poţi merge în vacanţă la o altă dată din timpul anului pentru care ai plătit deja? Cum poţi aranja aceste schimburi – există un onorariu care trebuie plătit unei terţe părţi şi dacă există, care este valoarea acestuia?
Ce se întâmplă cu proprietatea ta în săptămânile în care în mod normal ar trebui să fii acolo?
Există costuri suplimentare dacă doreşti să mergi la o proprietate mai mare sau într-o altă locaţie şi cui trebuie să plăteşti onorariul?
Fiecare timeshare sau club de vacanţă are reguli diferite şi nivele diferite de taxe de întreţinere.
Dacă te gândeşti să cumperi un timeshare sau să te înscrii în cadrul unui club de vacanţă, trebuie să-ţi faci timp să analizezi cu atenţie oferta.

2. Ce se întâmplă dacă vrei să renunţi la timeshare sau să îţi vinzi timeshare-ul?

Preţul revânzării unui timeshare este de obicei mai mic decât preţul achiziţionării. Fii atent la capcanele unui timeshare!
Câteva exemple: un vânzător se poate oferi să vândă un timeshare în numele tău, pentru asta el îţi poate cere o plată înainte (pentru a preîntâmpina cheltuielile ce pot interveni)
Fii atent atunci când dai banii, au existat mai multe cazuri în care aceşti vânzători au dispărut cu sumele plătite în avans!
Este posibil să fii invitat de un operator economic la o întâlnire în străinătate, pe cheltuiala ta, de obicei pentru a negocia vânzarea.
În timpul întâlnirii, un nou plan de vacanâă îţi poate fi sugerat folosind timeshare-ul pe care îl deţii ca o parte a schimbului. Încă odată, fii atent la conţinutul acestor contracte. Unii oameni au aflat ulterior că încă deţineau timeshare-ul iniţial şi incă un plan de vacanţă.

3. Timeshare… gândeşte-te cu grijă!

Achiziţionarea unui timeshare este acelaşi lucru cu pregătirea unor vacanţe viitoare.
Avantajul consumatorului e că plătind acum pentru vacanţele viitoare este protejat de creşterile ulterioare ale preţurilor.
Există câteva oferte avantajoase valabile, dar întreg domeniul cere cercetare şi multă grijă, nu e o decizie pe care poţi să o iei cu uşurinţă.
Există numeroase mijloace ale operatorilor economici şi ale angajaţilor lor care vor încerca să îţi ia banii, dar fii atent la capcanele lor, ca de exemplu costurile ascunse.
Citeşte totul cu atenţie, dacă o ofertă sună prea bine ca să fie adevărată, atunci poate nu este aşa!
Dacă vânzătorul îţi spune că un asemenea preţ care este valabil numai odată, atunci el încearcă să te preseze cu semnarea contractului.

Contrafacerile

Cumperi la un preţ surprinzător de mic o haină de marcă, o geantă a unui designer celebru, un ceas superb sau un parfum faimos.
Nu este o ocazie nemaipomenită?
Aşa pare la prima vedere. Totuşi, aceste articole sunt adesea bunuri contrafăcute.

1. Ce sunt bunurile contrafăcute?
Bunurile contrafăcute sunt lucrurile ce sunt produse intenţionat pentru a arăta identic cu cele originale. Se folosesc mărci de comerţ false (sau logouri, semne) ceea ce înseamnă că nu pot fi distinse de produsele după care sunt copiate. Pentru a fi contrafăcute, produsul în sine sau ambalajul trebuie fabricate fără acordul proprietarului mărcii.
Produsele false diferă de cele originale. Ele sunt imitaţii sau reproduceri.

2. Caracteristicile produselor contrafăcute şi amploarea fenomenului contrafacerii
Bunurile contrafăcute au câteva trăsături diferite faţă de produsele originale, care fac posibilă recunoaşterea lor:
– sunt oferite la un preţ foarte scăzut;
– nici calitatea, nici produsul în sine nu se ridică la standardele la care te aşteptai de la compania care fabrică produsul;
– sunt vândute numai în anumite locuri (pieţe, chioşcuri etc.).
Produsele contrafăcute s-au răspândit foarte mult: sunt utilizate tehnici avansate şi aproape toate tipurile de produse pot fi copiate.
Oricum, câteva domenii sunt avute în vedere mai mult decât celelalte: cele privind încălţămintea şi hainele, medicamentele, parfumurile, băuturile sau piesele de schimb (mecanice sau electronice).

3. Bunuri piratate
Bunurile contrafăcute au multe asemănări cu bunurile piratate.
Bunurile piratate sunt mai mult copii, în general, ale unor creaţii de natură spirituală sau intelectuală, decât un produs real, de obicei imposibil de diferenţiat faţă de bunurile originale şi care sunt fabricate fără consimţământul deţinătorului dreptului de autor sau al altor drepturi conexe. Ele nu folosesc de obicei mărci însemnele unor mărci.
Industria muzicii şi cea de software sunt des afectate de acest proces de piraterie.

4. Ce riscuri prezintă?

Contrafacerea şi pirateria sunt adevărate plăgi pentru economie şi pentru locurile de muncă.
Ele impiedică dezvoltarea economică şi socială (absenţa inovaţiei, lipsa protecţiei sociale şi insecuritate etc.).
Pirateria şi contrafacerea îi lipsesc pe adevăraţii proprietari ai  mărcilor de  mulţi consumatori, ceea ce le provoacă pierderi comerciale şi uneori duc la închiderea companiei, rezultând pierderea locurilor de muncă.
Mai mult, produsele contrafăcute nu oferă aceeaşi calitate şi siguranţă ca şi produsele originale.
Acest fapt nu numai că aduce pagube comerţului prin discreditarea produselor şi serviciilor, dar prezintă, de asemenea, un  pericol pentru sănătate şi siguranţă publică. Acest risc este în special semnificativ atunci când produsele vizate sunt alimentele, tratamentele cosmetice, jucăriile, produsele sau piesele de schimb ale unei maşini sau  ale unor avioane.
De exemplu, imaginează-ţi că achiziţionezi medicamente contrafăcute şi nu conţin ingredientul activ, deci nu îşi produc efectul prescris ori că maşina nu se opreşte atunci când apeşi frâna pentru că pedala de frână este contrafăcută şi de proastă calitate etc.
Mai mult, se pare că pirateria şi contrafacerile sunt din ce în ce mai legate de crima organizată.

5. Ce poţi face?

Fii atent şi refuză să cumperi orice produse contrafăcute sau piratate.

Ai grijă la condiţiile generale ale unui contract de vânzare!

În marea majoritate a cazurilor, condiţiile generale stabilite într-un contract în momentul achiziţiei unor bunuri sau servicii sunt impuse de către vânzător.
Există câteva elemente ale contractului care sunt hotărâte prin acordul părţilor, ca de exemplu preţul şi data livrării, oricum trebuie să ai răbdare întotdeauna să citeşti rândurile scrise cu caractere mici pentru a fi sigur că aceste condiţii generale ale operatorului economic, ca de exemplu, metoda de plată, sunt acceptabile.
Mulţi comercianţi nu îţi oferă clauze contractuale alternative şi odată ce ai semnat contractul eşti obligat de condiţiile generale, numai dacă nu ai negociat clauze diferite înainte de a semna.

1. Te poţi opune condiţiilor generale din contract?

În cazul unei probleme, se vor aplica condiţiile generale din cadrul contractului.
Aceste condiţii generale reprezintă clauzele contractuale care specifică drepturile şi obligaţiile ambelor părţi din contract.
Notă! Dacă nu ai citit condiţiile generale înainte de a semna contractul atunci  nu te poţi opune acelor condiţii dacă apare o problemă, cu excepţia cazului când aceste condiţii generale sunt contrare legii române.

2. Pentru a fi aplicabile clauzele generale, următoarele condiţii trebuie să fie îndeplinite:

1) vânzătorul trebuie să-ţi fi atras atenţia asupra condiţiilor generale. Dacă ţi se cere să semnezi contractul, trebuie mai întâi să citeşti cu atenţie toate clauzele.
2) trebuie să fi acceptat în deplină cunoştinţă de cauză clauzele contractului. Comerciantul nu trebuie să încerce să-ţi ascundăă clauzele contractului.
3) clauzele contractului nu pot restrânge protecţia legală acordată consumatorilor.
Condiţiile generale nu pot reduce sau îndepărta prevederile obligatorii ale legislaţiei române care protejează drepturile consumatorilor.

3. Clauze generale care nu pot fi aplicate

Dacă un contract încearcă să-ţi limiteze sau să-ţi anuleze drepturile pe care le ai în calitate de consumator, el poate fi considerat ilegal ţi nu îţi  poate fi impus.

Termenele limită pentru soluţionarea problemelor

Dacă vânzătorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate în contract, ai dreptul de a rezolva problema în diferite moduri.
În mod similar, dacă tu nu plăteşti pentru produs sau serviciu, comerciantul poate acţiona legal cu scopul de a te obliga să plateşti.
Oricum, există perioade limită pentru aceste tipuri de acţiuni.

1. Care este perioada limită legală pentru aceste acţiuni (prescripţia extinctivă)?

În dreptul roman termenul limită general până la care poţi introduce acţiuni în scopul rezolvării problemelor tale este de 3 ani.
În funcţie de natura acţiunii termenele pot avea perioade diferite.

Fii atent la garanţia comercială
Pe lângă garanţia legală de conformitate, unii vânzători oferă şi garanţii suplimentare (garanţia comercială).
Fii atent, pentru că garanţiile comerciale pot conţine clauze care solicită îndeplinirea anumitor condiţii pentru a putea cere despăgubiri.

Vânzarea în rate (leasing)

Există mai multe modalităţi diferite de achiziţionare a bunurilor de valoare mare precum maşinile sau chiar echipamente electrocasnice scumpe.
De exemplu, poţi cumpăra pe loc cu banii pe care ai reuşit să-i economiseşti, poţi cumpăra folosind un împrumut personal, poţi cumpăra cu cartea de credit sau le poţi achiziţiona în rate.

1. Ce este leasingul?

Când achiziţionezi un obiect în sistem leasing, primeşti obiectul, iar plăţile sunt făcute în rate într-o perioadă de timp determinată.
Acest tip de acorduri se încheie de obicei direct cu comerciantul, nu cu o terţă parte.

2. Care sunt caracteristicile unui contract de vânzare în rate?

Trebuie încheiat un înscris în care să fie stabilite condiţiile specifice ale contractului.
Acest înscris trebuie să arate:
Suma care trebuie plătită dacă este plătită în numerar.
Suma totală care trebuie plătită când cumperi în leasing.
Costul total al creditului (suma cumulativă a dobânzii + preţul în numerar).
Data primei plăţi.
Valoarea fiecărei rate.
Numărul, valoarea şi frecvenţa plăţilor.
Pentru mai multe detalii, a se vedea Modulul “Servicii financiare”.

Clauze abuzive

În teorie, unele articole ale contractului sunt hotărâte prin acordul părţilor contractante. În practică, de multe ori, consumatorul este forţat să accepte condiţiile generale ale vânzătorului. Totuşi, operatorul economic nu are voie să utilizeze clauze abuzive.

1. Ce este clauza abuzivă?

E o clauză care creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile operatorului economic şi ale consumatorului.
O asemenea clauză este interzisă.
Pentru a aprecia caracterul abuziv al unei clauze se ţine cont de:
natura produselor şi a serviciilor care fac obiectul contractului. De exemplu, anumite produse sau servicii cu un nivel tehnic înalt au o funcţionare destul de complexă pentru un non-specialist. Ar fi deci abuzivă condiţionarea unei obligaţii a vânzătorului, de exemplu repararea unui defect de montaj, condiţiei ca, înainte de expirarea unui termen, consumatorul să fi verificat conformitatea ordinii pieselor produsului.
circumstanţele încheierii contractului. În anumite circumstanţe nu ai timp să te gândeşti la condiţiile şi consecinţele angajamentului pe care ţi-l asumi. De exemplu, într-o situaţie de urgenţă sau atunci când vânzătorul te ia pe nepregătite (o vizită la domiciliu).
ansamblul contractului – toate celelalte clauze sau un contract de care depinde.
În schimb, nici definirea obiectului contractului, nici adecvarea dintre preţ şi produs sau serviciu, nu sunt luate în considerare, atât timp cât informaţiile care privesc aceste două elemente sunt redactate într-un mod clar şi comprehensiv. Clauze abuzive sunt numai cele care ar oferi operatorului economic un avantaj juridic, şi nu economic, în detrimentul consumatorului.
Asemenea clauze abuzive au fost identificate în contracte propuse de operatorii economici din mai multe sectoare: turism, construcţii, financiar, asigurări, agenţii matrimoniale etc.
Asigură-te că citeşti toate clauzele atunci când închei un contract cu asemenea companii.

2. Ce se întâmplă dacă operatorul economic introduce clauze abuzive în contract?

Clauzele  considerate ca fiind abuzive sunt nule şi neopozabile consumatorului. Operatorul economic nu se poate prevala de ele.
Consumatorul nu poate renunţa la protecţia oferită de lege. Operatorul economic nu se poate prevala de o asemenea clauză chiar dacă există acordul consumatorului în acest sens.
Nulitatea clauzei nu aduce automat nulitatea contractului. Contractul rămâne valabil şi se aplică dacă mai prezintă sens fără clauza sau clauzele eliminate.

Încetarea unui contract

În teorie, când închei un contract cu un vânzător pentru un produs sau serviciu, atunci eşti obligat de acest contract.
Oricum există câteva excepâii de la această regulă.
Când poate înceta un contract?

1. Când  poate înceta un contract?

1) când există un termen în care poţi denunţa unilateral contractul
În acest caz dispui de un drept de a renunţa la contract. Dacă îţi exerciţi acest drept contractul ia sfârşit cu efect retroactiv.
2) când contractul nu respectă regulile obligatorii (nulitate)
Aceste reguli sunt cele referitoare la ordinea publică şi la bunele moravuri, precum şi regulile imperative.
În cazul regulilor imperative poţi renunţa la protecţia care îţi este acordată. De exemplu, poţi renunţa la dreptul de a denunţa unilateral contractul în cadrul unei perioade de reflecţie, deoarece vrei să păstrezi produsul. În schimb, dacă prin contract este încălcată o regulă de ordine publică sau referitoare la bunele moravuri, contractul va fi întotdeauna nul.
3) dacă una dintre părţi nu-şi execută obligaţiile
În acest caz fie contractul a prevăzut rezoluţiunea contractului în cazul neîndeplinirii obligaţiei, fie obligaţia nu s-a executat din vina uneia din părţi sau executarea nu mai este posibilă.
De exemplu, achiziţionezi o farfurie de la un artizan, iar produsul este unicat. În momentul ambalării vânzătorul o scapă şi se sparge. Astfel, vânzătorul nu-şi mai poate executa obligaţia de livrare.
4) dacă părţile încheie o nouă înţelegere prin care îşi exprimă acordul asupra încheierii vechiului contract
5) dacă una dintre părţi denunţă unilateral contractul
Această situaţie este de obicei acceptată în cazul contractelor de vânzare a unor servicii încheiate pe durată nedeterminată şi executate prin prestaţii succesive în timp. De exemplu: abonament la telefon, contract de asigurări etc.
Fiecare parte are dreptul de a pune capăt contractului cu un preaviz.
6) în cazul în care contractul a fost încheiat având în vedere persoana prestatarului (medic, tâmplar etc.), a calităţilor sale intrinseco, iar acesta din urma şi-a încetat activitatea
Reluarea activităţilor de către un terţ nu schimbă nimic din faptul că puteţi solicita încetarea contractului.

2. Care sunt consecinţele încetării contractului?

În anumite situaţii (primele trei cazuri menţionate mai sus), totul va fi ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Consumatorul trebuie să restituie produsele primite. Vânzătorul trebuie să ramburseze toate sumele deja plătite. Încetarea contractului are efect retroactiv.
În celelalte cazuri contractul încetează fără efect retroactiv.

Administrarea contului bancar

Trebuie să ai un cont bancar! Dar ce ştii despre cum funcţionează? Procedura de a deschide şi de a închide contul bancar, extrasele de cont lunare, descoperirea de cont, cecurile… Cu siguranţă vei cunoaşte mult mai multe lucruri despre contul bancar după parcurgerea acestui curs!


Contul curent


Alegerea băncii


Deschiderea unui cont


Tipuri de conturi curente


Cum închizi un cont bancar?


Cum se deschide un cont în Uniunea Europeană?


Administrarea contului curent


Cardul de debit – ce ar trebui să ştiu despre el?


Descoperirea de cont (overdraft-ul) – este pentru tine?

Contul curent

De ce ai nevoie de un cont curent?
Acesta este tipul cel mai comun de cont bancar personal.
Poţi depune bani în cont şi poţi retrage bani de la bancomat. Pe lângă acestea, mai poţi dispune şi de alte facilităţi: carnet de cecuri, card de garantare a cecurilor, card de debit (acesta îţi permite să achiziţionezi bunuri şi să le plăteşti din contul current). În unele cazuri, poţi obţine de la bancă şi facilitatea de descoperire de cont. Nu uita: descoperirea de cont nu este un drept; împrumutul prin descoperire de cont costă; dacă depaseşti limita contului fără acordul băncii, cecurile sau plăţile directe pot fi refuzate de către bancă. Contul current poate fi folosit şi ca un cont principal, din care să faci transferuri (de exemplu către un cont de economii)…

Contul curent: indispensabil în viaţa de zi cu zi

De îndată ce începi să obţii un venit regulat, eşti aproape obligat să ai un cont bancar … cel puţin… pentru că îţi va face viaţa mult mai uşoară!
De asemenea, este mult mai practic dacă doreşti să faci transferuri lunare de bani într-un cont de economii sau depozit.
Evident poţi să faci toate plăţile folosind bani gheaţă şi poţi să îţi ţii banii sub slatea … dar aceasta implică o serie de riscuri şi probleme.
În general, dacă ai un cont bancar ţi se deschid o mulţime de posibilităţi… Poţi plăti tot ceea ce cumperi folosind cardul, cecuri sau direct debit. Şi mai important decât atât, banii tăi sunt ţinuţi mult mai sigur într-o bancă decât acasă!
Evident, nimic nu este gratuit, dar multe bănci nu percep comisioane pentru operaţiuni generale făcute din contul curent, cu condiţia ca acel cont să fie de credit.

Diferenţe între tipurile de cont

Unele conturi, cum este şi contul curent, sunt menite să satisfacă nevoile zilnice şi oferă o serie de servicii de bază. Cu toate că pentru unele conturi curente poţi primi şi o dobândă, aceasta nu este trăsătura lor principală. Există alte tipuri de conturi cu care poţi obţine diverse beneficii.
Principalele modalităţi de economisire:
Conturi de economii
Acestea sunt produse de economisire care oferă posibilitatea de a retrage sau de a depune numerar în orice moment. Contul de economii este constituit pe o perioadă nedetreminată. Pentrtru conturile de economii băncile oferă în general o dobândă mai avantajoasă decât cea de la contul current, dar mai mică decat cea a unui depozit la termen
Depozite la termen
Depozitul la termen reprezintă o sumă de bani depusă la bancă pe o perioadă definită de timp numită maturitate a depozitului (1-26 zile, 1, 3, 6, 12, 24, 36 luni), pentru care banca plateşte depunătorului o dobândă. Pentru a deschide un depozit la termen trebuie depusă o sumă minimă de bani în contul depozitului, suma care în general diferă de la o instituţie bancară la alta. La deschiderea unui depozit unele bănci solicită şi deschiderea unui cont curent.

Alegerea băncii

Pentru alegerea băncii la care să deschizi un cont curent, este foarte important să compari mai multe oferte prezente pe piaţă. Trebuie să ai în vedere atât comisioanele practicate şi alte costuri aferente conturilor curente, cât şi serviciile suplimentare oferite împreună cu contul curent.

Principalele criterii pentru alegere sunt legate de cât de cunoscute şi extinse sunt băncile, de oferta lor de produse şi servicii, de modul în care ştiu să-şi respecte clienţii, dar şi de serviciile inovatoare, precum accesul conturilor de la distanţă (prin calculator – internet banking sau telefon – mobile banking).

E important să ai banca aproape de casă sau de serviciu, însă tot mai mult contează şi cum esti tratat de consilieri. Nu poţi cere unei bănci cu sute de unităţi sa aibă servicii perfecte peste tot, de aceea s-ar putea uneori să fiţi dezamăgiţi de unii consilieri. E totuşi foarte important să ştii că eşti clientul unei bănci de încredere şi la care ajungi rapid. În contrast, băncile mici chiar nu ar avea nici un motiv pentru a nu fi cât mai amabile cu cei care le trec pragul.

De aceea, o tendinţă tot mai accentuată din partea băncilor este de a ajunge prin alte mijloace la clienţii lor: reprezentanţii băncilor sau intemediari vin la tine acasă să-ţi ofere serviciile, iţi trimit o scrisoare, iţi dau un telefon sau un e-mail. În plus, tot mai multe servicii bancare se pot accesa prin internet sau telefon: iţi poţi deschide depozite, poţi face transferuri, schimburi valutare, plata facturilor, transferuri de bani, verificarea contului, alimentarea cardului etc.

Unele bănci oferă posibilitatea de administrare electronică a contului curent. Astfel ai acces la contul tău 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână. Îţi poţi verifica balanţa contului şi tranzacţiile recente, poţi plăti facturi, poţi transfera bani, poţi face ordine de plată etc. Toate operaţiunile se efectuează în timp real.

Nevoile tale

Băncile nu sunt identice, deci atunci când alegi o bancă trebuie să te gândeşti la nevoile tale. Compară
Cu toate că notorietatea băncii este un criteriu ce trebuie luat în considerare, trebuie să îţi fundamentezi decizia pe date concrete şi să compari serviciile oferite (internet banking, suport telefonic, consilier personal etc.) şi nivelul comisioanelor (pentru tranzacţii, împrumuturi etc.).
Negociază
Înainte de a te hotărî asupra unei bănci, solicită o întâlnire pentru a vedea cum eşti tratat. Nu uita că un client cu un trecut financiar pozitiv este întotdeauna o achiziţie valoroasă pentru bancă – încearcă să negociezi o dobândă redusă pentru un eventual împrumut!
Beneficiază de pe urma concurenţei
Ar putea fi o idee bună să îţi deschizi mai multe conturi, la bănci diferite. Ti-ar putea fi de ajutor pentru administrarea resurselor financiare, mai ales dacă deţii şi afaceri. In unele cazuri ai putea beneficia de oferte care la banca ta obişnuită nu sunt disponibile. Vezi care sunt diferenţele şi nu ezita să îţi transferi contul la o altă bancă.

Operaţiunile bancare sunt gratuite?

Unele bănci nu percep comisioane pentru anumite operaţiuni efectuate din contul curent, cu condiţia de a avea un sold pozitiv al contului.  Aceasta înseamnă că unele operaţiuni (plăţile cu acrdul în magazine, retragerile de numerar, extrasele de cont etc.) sunt gratuite … cu câteva excepţii…
Totuşi, băncile sunt organizaţii comerciale, deci trebuie să plăteşti pentru serviciile de care beneficiezi. Deşi comisioanele practicate variază de la o bancă la alta, acestea trebuie să fie publice, iar banca trebuie să ţi le furnizeze la cerere.
În funcţie de tipul de cont, băncile percep taxe pentru: împrumuturi şi descoperiri de cont, tranzacţii între conturi diferite, cecuri returnate ca neplătite, facilitatea de descoperire de cont.
Monitorizează atent taxele de retragere, deschidere şi administrare. Cum dobânzile sunt foarte mici, orice comision contează.
Conturile curente, în schimb, au dobânzi care nu trec de 0,5%. Drept urmare, dacă dobânzile sunt atât de mici, orice taxă contează. Comisioanele percepute de bănci pentru conturile curente sunt de trei tipuri: de retragere a numerarului din cont, de administrare (lunar sau anual) şi de deschidere. Unele bănci nu percep comisioane de retragere, administrare şi nici de deschidere pentru conturile curente in lei ale persoanelor fizice.

Dezacordul cu comisioanele practicate
Trebuie să verifici cu regularitate extrasele de cont pentru a şti ce comisioane ţi se percep. În cazul în care consideri că aceste comisioane nu sunt corecte sau că s-a făcut o greşeală de calcul, contactează conducerea băncii şi explică problema. Soclicită să fie verificat contul şi să ţi se trimită o explicaţie scrisă cu privire la modalitatea de calcul.
Dacă nu eşti mulţumit de explicaţia primită, solicită o întrevedere cu un reprezentant al băncii pentru a discuta problema.
Dacă doreşti să faci o reclamaţie, întreabă care este procedura.
Dacă comisioanele pe care le+ai plătit sunt corecte, dar considerii că acestea sunt prea ridicate, poţi lua în considerare şi opţiune de a-ţi transfera contul la o altă bancă.

Deschiderea unui cont

Oricine poate solicita deschiderea unui cont, la orice bancă. Totuşi, unele persoane pot întâmpina dificultăţi în a găsi o bancă dispusă să le accepte. Este posibil ca persoanelor care sunt date în judecată pentru neplata datoriilor sau celor care sunt declarate insolvabile, să le fie permis să deschidă numai un cont simplu sau un cont de economii.
Cu un cont simplu poţi:
–   să depui bani în cont
–   să retragi bani de la bancomat
–   plăteşti facturile uzuale
Acest tip de cont previne situaţia în care, persoanele care nu au un venit regulat, ar putea fi excluse din activităţile economice zilnice.

Cerinţe de bază
Prin lege, banca are dreptul de a verifica:
–   dacă aplicantul este eligibil din punct de vedere legal
–   identitatea aplicantului
–   adresa aplicantului
–   înregistrările cu privire la insolvabilitatea nedeclarată
Documentele solicitate în mod obişnuit sunt: cartea / buletinul de identitate sau un alt act de identitate valabil, o factură recentă de utilităţi. Aceasta nu este o listă completă cu privire la actele care pot fi solicitate pentru deschiderea unui cont. Evident, cerinţele pot varia în funcţie de legislaţia naţională.
De asemenea, în funcţie de legislaaţia naţională, minorii vor trebui să îndeplinească anumite condiţii pentru a putea deschide un cont bancar. În România, vârsta minima pentru a deschide un cont bancar de baza este ………..

Informaţii pentru clienţi

Aşa cum banca are dreptul de a solicita informaţii despre tine şi tu ai dreptul de a obţine anumite informaţii. Pe toată durata contractului, banca este obligată atât prin lege, cât şi prin codul de conduită să îţi ofere informaţii cu privire la rata dobânzii, comisioanele practicate şi termenii şii condiţiile generale ale contractului.
Trebuie să fii anunţat cu privire la orice modificări ale termenilor şi condiţiilor contractuale după ce ai deschis contul.
Dacă decizi să îţi transferi contul la o altă instituţie financiară, banca trebuie să îţi furnizeze toate informaţiile cu privire la cont în termen de 3 zile de la primirea solicitării tale. De asemenea, banca îţi va închide contul curent când vei solicita acest lucru.
De asemenea, în condiţii normale, banca nu îţi va închide contul fără un preaviz de cel puţin 30 de zile.

Tipuri de conturi curente

Când alegi un cont, gândeşte-te ce este mai important pentru tine. Dacă ai întotdeauna bani în cont, atunci ar trebui să cauţi un cont care oferă o dobândă ridicată. Dacă foloseşti des descoperirea de cont, ar putea fi mai bine să cauţi cea mai mică dobândă pentru aceasta.
Operaţiuni ce pot fi făcute din contul curent:
–   transferuri intrabancare şi interbancare în România sau din străinătate
–   plăţi de facturi de utilităţi
–   constituire şi lichidare de depozite (atât cu plata lunară, cât şi cu plata la capitalizare)
–   operaţiuni de schimb valutar
–   depuneri şi retragere de numerar
Ofertele băncilor diferă, de aceea este bine să le compari şi să alegi tipul de cont curent care ţi se potriveşte.

Cum închizi un cont bancar?

Poate banca să îţi închidă contul? Conturile nefolosite

În condiţii normale, bancile nu îţi vor închide contul fără un preaviz de cel puţin 30 de zile, transmis, de obicei, în scris. Exemple de cazuri care nu sunt considerate “normale”: cazuri în care există suspiciuni de fraudă, în care clientul are un comportament abuziv sau o atitudine ameninţătoare faţă de angajaţii băncii. Dacă un cont a fost inactiv pentru o periaodă mai îndelungată (de obicei cel puţin un an), banca va scrie clientului şi îl va întreba dacă doresc sau nu să îşi mai păstreze contul. Dacă a fost pierdut contactul cu clientul, datorită riscului de fraudă, banca nu va mai trimite corespondenţa. Contul va fi considerat nefolosit.

Cum poţi închide sau transfera un cont?

Pentru cei mai mulţi dintre noi, transferul unui cont de la o bancă la alta poate părea intimidant. Totuşi, niciodată nu a fost mai uşor să schimbi băncile. Modalitatea de închidere a unui cont va varia de la o bancă la alta, dar solicitarea făcută în scris este cea mai simplă modalitate.
Pentru un transfer cât mai uşor, este de preferat să faci pregătirile necesare cu cel  puţin o lună înainte. Probabil că banca va solicita un preaviz, la fel şi companiile către care ai deschis un debit direct.
Respectă următorii paşi pentru închiderea sau transferul contului
Deschide contul nou: Înştiinţează banca ta nouă că faci un transfer de la o altă bancă, astfel încât să te poată ajuta cu mutarea. Nu uita ca în cerere să soliciţi şi transferul împrumuturilor, descoperirile de cont sau al oricăror alte datorii.
Apoi aşteaptă deschiderea contului nou până să mai facă altceva.
Fixează-ţi plăţile: fă o listă cu toate facturile şi debitele directe pe care doreşti să le transferi (s-ar putea ca banca să facă acest lucru pentru tine) şi nu uita să icluzi datele scadente pentru fiecare plată.
Redirecţionează plata salariului: Cel mai important lucru este să transmiţi angajatorului detaliile legate de contul nou pentru ca acesta să îţi poată plăti salariul în acest cont. Dacă beneficiezi şi de alte plăţi regulate, cum sunt dividendele, nu uita să  faci şi aceste modificări.
Închide vechiul cont: Odată ce contul nou a fost înfinţat şi activat, iar toate angajamentele financiare au fost transferate, poţi închide contul vechi, transmiţând băncii o notificare scrisă.
În final returnează băncii toate cardurile şi cecurile nefolosite

Alte motive pentru închiderea unui cont

Conturile comune pot fi foarte utile atunci când banii a două sau mai multe persoane sunt tinuţi împreună. Dar ce se întâmplă dacă lucrurile merg prost? Dacă este posibil ar trebui să mergeţi amândoi le bancă pentru a închide contul comun şi pentru a va deschide conturi separate. Banca va trebui să (…)
Conturile comune pot fi foarte utile atunci când banii a două sau mai multe persoane sunt tinuţi împreună. Dar ce se întâmplă dacă lucrurile merg prost? Dacă este posibil ar trebui să mergeţi amândoi la bancă pentru a închide contul comun şi pentru a vă deschide conturi separate. Banca va trebui să fie inştiinţată cum doriţi să fie tratate angajamentele financiare existente.

Cum se deschide un cont în Uniunea Europeană?

Sistemul bancar în Uniunea Europeană

Extinderea Uniunii Europene, sprijinită de dezvoltarea unei legislaţii menite să ridice nivelul concurenţei la nivelul Comunităţii, ar putea încuraja consumatorii să aleagă o instituţie bancară în afara statului de rezidenţă. Cu toate că cerinţele sunt minime şi oricine poate alege o bancă din străinatate există totuşi o serie de măsuri de precauţie ce trebuie luate, în special în privinţa legislaţiei naţionale a Statelor Membre. Consumatorii care doresc să folosească servicii bancare în alte stat, trebuie să cunoască legislaţia statului respectiv.

Deschiderea unui cont într-un alt stat al Uniunii Europene

Cerinţele privind serviciile bancare din fiecare Stat Membru al UE sunt convenite între clienţi şi bănci. Clienţii îşi pot alege banca, iar banca poate refuza să deschidă un cont. Teoretic nu există nicio cerinţă specifică, iar deschiderea unui cont este destul de simplă. Totuşi, ne este posibil să deschizi un cont în niciun Stat Membru fără să prezinţi un act de identitate valabil şi ţi se vor solicita următoarele documente:
Un act de identitate, carte de identitate sau paşaport
O dovadă a adresei
În unele cazuri, ţi se pot solicita detalii bancare de la banca din ţara de origine pentru a se putea asigura că potenţialul client nu este înregistrat ca rău platnic.
Unele bănci îţi vor permite deschiderea unui cont prin telefon, dacă aceasta va fi urmată de o confirmare scrisă. Atunci când soliciţi eliberraea unui card bancar ţi s-ar putea cere să furnizezi detalii suplimentare, cum ar fi dovezile privind venitul (fluturaşul de salariu sau talonul de pensie).
De asemenea, banca ţi-ar putea cere să depui o sumă fixă în cont ca depozit iniţial.

Cerinţe de bază

În principiu, băncile străine nu au acces la bazele de date ale altor bănci naţionale. Totuşi, atunci când faci o cerere pentru deschiderea unui cont, este posibil ca banca să îţi ceară documente cu privire la istoricul tău bancar.
În ciuda tuturor precauţiilor pe care le-ar lua banca, chiar dacă ai fost declarat in stare de faliment în România, este posibil să poţi deschide un cont în străinătate.
Există organizaţii specializate (intermediari) care te pot ajuta să-ţi deschizi un cont în alt Stat Membru al Uniunii Europene. Bineînţeles, aceştia te vor reprezenta numai dacă îi plăteşti. În mod normal această procedură îţi garantează că cerea ta este tratată favorabil şi ţi se va deschide un cont. Totuşi, Comisia Europeană a identificat că comportamentul îndoielnic al unor intermediari reprezintă o ameninţare pentru interesele consumatorilor.
In cazul în care banca ta are filiale externe, aceasta te-ar putea ajuta cu deschiderea unui cont off shore. Adesea aceasta va face ca întregul proces să fie mai ieftin şi mai uşor.

Argumente PRO

Ai putea beneficia de pe urma deschiderii unui cont în străinatate din unul din următoarele motive:
– beneficiezi de o dobândă mai mare pentru contul curent, dacă aceasta nu îţi este oferită în ţara ta
– obţii o dobândă mai bună pentru un împrumut
– îţi diversifici investiţiile şi astfel vei obţine un profit mai mare
– faci plasamente de capital sau plăţi (în special dacă moneda folosită diferă de cea din ţara ta)

Argumente contra

Trebuie să fii conştient de obstacolele posibile pentru a putea evita surprizele neplăcute:
Bariera lingvistică nu numai că poate încetini relaţia ta cu banca, dar te va face să nu înţelegi contractul pe care îl vei semna.
Distanţa fizică între tine şi bancă nu este un element care să ajute, cu toate că evoluţia internetului îmbunătăţeşte această situaţie.
Contractul este reglementat de legea statului în care a fost emis; este de preferat să afli mai multe despre legislaţia naţională şi autorităţile de reglementare.
Trebuie să iei ăn considerare faptul că unele state nu fac parte din zona Euro. Din acest motiv trebuie să dispui de fonduri care să acopere comisioanele de schimb şi riscul de schimb valutar.
În cazul falimentului, Directiva Europeană 94/19/EC garantează până la 20.000 euro din sumele depuse. Dacă suma este mai mică, compensaţia va fi egala sau mai mare de 90% din toate depozitele făcute (în curs de revizuire).

Dobânzi şi comisioane bancare

Dobânda aferentă contului şi comisioanele bancare vor varia în funcţie de legea aplicabilă în fiecare stat.
Băncile de pe teritoriul UE:
Oferă rate diferite ale dobânzilor. Trebuie menţionat faptul că unele dintre aceste dobânzi sunt condiţionate de o balanţă minimă a contului. Dacă sumele depuse în cont nu vor atinge un anumit nivel (pervăzut în contract), nu vei primi nicio dobândă pentru contul respectiv.
Folosesc cursuri de schimb diferite, în funcţie de servicii. Nu uita că unele bănci percep taxe pentru decshiderea, administrarea sau închiderea unui cont. Trebuie să dispui de toate informaţiile legate de administrarea contului înainte de a semna contractul, în aşa fel încât să poţi beneficia de competiţie.
Fii informat înainte de a alege!

Tu şi taxele: noţiuni de bază

Pentru a contracara evaziunea fiscală transfrontalieră şi pentru a se asigura că persoanele plătesc taxele datorate, Statele Membre ale UE au ratificat in iunie 2003 Directiva privind Economiile în Uniunea Europeană. Conformm acesteia, începând cu luna iulie 2005, Statele Membre ale UE şi teritoriile lor subordonate, începând din iulie 2005, colectează şi schimbă informaţii despre persoane care dobândesc venituri din economii în statele şi teritoriile care au aderat la Directivă.
Dacă eşti rezident în România, ţi se vor percepe taxe în România pentru veniturile obţinute oriunde în lume. Aceasta include şi veniturile obţinute din dobânzile pentru conturi de economii deţinute în alte state ale UE.
Totuşi, în cazul în care ai plătit deja taxele pentru aceste venituri în străinătate, nu vei fi taxat de două ori pentru ele. Unele state UE intenţionează să aplice o taxă pentru veniturile din economiile transfrontaliere, preferân aceasta modalitate în locul schimbului de informaţii. În acest caz va trebui să soliciţi o deducere a taxelor pe care deja le-ai plătit.

Declararea venitului obţinut în străinatate

Condiţiile de impozitare a venitului obţinut în străinătate sunt diferite de la stat la stat; trebuie să afli de la autorităţile fiscale din ţara ta de rezidenţă care sunt aceste condiţii.

Cum să depui bani într-un cont din străinătate

Plata în numerar:
Trebuie să afli mai multe de la autoritatea de reglementare din ţara ta. În România trebuie să declari la vamă orice sumă care este egală sau depăşeşte 10.000 euro/persoană
Transferurile transfrontaliere:
Conform Directivei 97/5/CE:
–     băncile trebuie să furnizeze clienţilor informaţii scrise cu privire la termenii şi condiţiile aplicabile transferului (durata, comisioane, cursul de schimb…)
–     trebuie asigurată o perioadă de maxim 6 zile de la data acceptării transferului transfrontalier, în caz contrar se vor plăti compensaţii – garanţia înapoierii banilor până la 12.500 euro, în czul în care “se pierde” transferul
–     numai una dintre băncile implicate poate percepe comisionul de transfer (fie cea a deponentului, fie cea a beneficiarului)

Administrarea contului curent

Banca îmi trimite extrasul de cont; ce ar trebui să ştiu despre el?
Ce este extrasul de cont? Ce informaţii conţine?

Extrasul de cont reprezintă înregistrarea tuturor tranzacţiilor procesate de bancă în cont în numele tău de la precedentul extras. Îţi arată exact ce s-a întîmplat în contul tău şi îţi permite să verifici dacă banca ţi-a înregistrat corect tranzacţiile.
Extrasul de cont îţi arată când şi pentru ce sumă:
ai emis un cec
ai retras bani de la bancomat
ai plătit facturi prin ordin de paltă sau direct debit
Extrasul de cont conţine şi plăţile făcute în contul tău. Aceste plăţi pot fi salariul, diverse beneficii, depuneri în numerar sau prin cec.

Când ar trebui să primeşti extrasul de cont; Este gratuit sau îl plăteşti?

Procedura pentru transmiterea automată a extrasului este diferită de la o bancă la alta. Extrasele pot fi transmise lunar, trimestrial,, bianual sau de câte ori se acumulează o pagină completă de operaţiuni bancare.
Dacă ai nevoie urgentă de un extras de cont, poţi solicita unul.
Este posibil să ţi se perceapă un comision (mic) pentru acest serviciu, pentru că trebuie făcut în mod special pentru tine, nu face parte din procedura obişnuită.
La fel în cazul în care ai primit deja extrasul de cont obişnuit şi soliciţi eliberarea unei copii – de obicei băncile percep un comision.

Dacă nu eşti de acord cu ceea ce conţine extrasul de cont

Este posibil să îţi dai seama că banca ţi-a dedus anumite sume din cont şi ai plătit de două ori pentru aceeaşi operaţiune sau pentru servicii pe acre nu le-ai folosit… În cazul în care consideri că s-a făcut o greşeală, contactează banca cât mai curând posibil; cel mai bine este să faci acest lucru în scris şi să păstrezi o copie a scrisorii.
Nu trimite înapoi extrasul de cont original; dacă doreşti să demonstrezi un anumit lucru, fă o copie a extrasului. Banca va analiza solicitarea ta. Dacă s-a produs o greşeală din vina băncii, aceasta va trebui corectată.
Dacă nu eşti mulţumit de răspuns, solicită stabilirea unei întâlniri cu un reprezentant al băncii pentru a discuta problema.

Păstrarea extraselor de cont

Conform legii, trebuie să ţii evidenţa pentru a putea plăti taxele dacă ţi se solicită sau pentru a putea justifica o eventuală solicitare de deducere a taxelor. De asemenea, dacă nu ai o evidenţă clară, ar putea fi dificil să garantezi o ipotecă sau să răspunzi unor solicitări ale fiscului.
Deseori cei care acordă credite ipotecare cer să vadă extrasele de cont pentru 3 sau 6 luni înainte de a acorda împrumutul, pentru a verifica atât adresa, cât şi raportul de venituri şi cheltuieli.
Nu uita, unele bănci percep comision pentru eliberarea unei copii a extrasului de cont. Dacă îţi administrezi contul prin internet, este bine să tipăreşti extrasele primite sau măcar să verifici cât timp sunt valabile on-line şi dacă îţi pot fi furnizate şi extrase tipărite.

Cardul de debit – ce ar trebui să ştiu despre el?

Ce este cardul de debit şi cum îl foloseşti?

Cu ajutorul unui card de debit poţi avea acces oricând la banii proprii din contul de la bancă. Contul de card nu este însă întotdeauna identic cu contul curent. Tendinţa pe piaţa românească este ca băncile să unifice aceste două conturi, astfel încât cardul să aibă acces direct la contul curent. Acest lucru permite un control mai bun al veniturilor, deoarece toţi banii stau într-un singur cont, iar accesul la ei se face atât la ghişeu (prin retragere de numerar), cât şi prin intermediul cardului.
Pe lângă retragerea de bani de la bancomat, cea mai importantă funcţie a cardului de debit este plata cumpărăturilor la comercianţi. Sistemul este deosebit de simplu şi, dacă îl folosiţi, nu trebuie să mai mergi întâi la bancomat pentru a retrage numerar şi apoi la cumpărături.

Cum decurge tranzacţia?

Vânzătorul trece cardul printr-un dispozitiv denumit POS, după care îţi solicită să introduci codul PIN pentru a valida tranzacţia. După ce tastezi codul, aparatul confirmă dacă ai bani în cont şi eliberează o chitanţă în două exemplare. Verifică suma de pe chitanţe, semnează ambele chitanţe şi păstrează un exemplar.
Pentru tranzacţiile efectuate în România nu se plăteşte comision.

Care sunt costurile cardului de debit?

În cazul cardurilor, există o diversitate foarte mare de comisioane asociate pentru diferite operaţiuni. În alegerea unui card de debit, trebuie să acorzi o atenţie deosebită comisioanelor care se plătesc cel mai frecvent:
–     taxa anuală de administrare – se plăteşte de regulă la început de an, banca reţinând automat suma respectivă din soldul contului. În consecinţă, dacă nu intenţionezi să mai foloseşti un anumit card, este bine să soliciţi băncii emitente închiderea contului. Altfel, vei fi bun de plată! De asemenea, este foarte important să întrebi la bancă dacă o dată cu emiterea cardului vi ţi s-a deschis şi un cont curent. În acest caz, s-ar putea ca şi pentru contul curent să ai de plătit un comision de deschidere şi unul de administrare.
–     taxa de emitere ­ se plăteşte la emitere. Cum cardurile sunt valabile în general doi ani, este bine să te interesezi cât costă şi reînnoirea lor.
comisionul de retragere de numerar ­ în general, se plăteşte 0,2% pentru fiecare operaţiune, dacă se foloseşte bancomatul băncii emitente, dar sunt şi bănci care nu percep comision. În cazul în care se foloseşte bancomatul altei bănci, comisioanele sunt mai ridicate. În aceste situatii se achită şi o taxă suplimentară de 2,5 lei pentru accesul la reţeaua de bancomate a altei bănci (sau 0,5 lei în cazul unui număr limitat de bănci). Retragerea de numerar în străinătate este şi mai scumpă. În general, nu este recomandat să retragi sume mici, deoarece comisioanele încep de la 2-3 euro, indiferent de suma retrasă.
–     comisionul pentru tranzacţiile la comercianţi: ­ în Romania, nu se plăteşte comision pentru plăţile la comercianţi, indiferent de banca emitentă (cea care a emis cardul) şi de banca acceptatoare (cea care a instalat POS-ul la comerciant). Pentru tranzacţiile efectuate în străinătate, unele banci aplică comisioane, dar există şi carduri cu care se pot face tranzacţii cu comision zero. Chiar şi aşa, pot apărea însă cheltuieli legate de conversia valutară. Dacă ai un card emis în lei şi faci cumpărături în euro, banca va percepe un comision de schimb valutar. Mai mult, dacă faci plăţi în altă valută decat euro, este posbil ca banca să trasforme mai întâi suma cheltuită din valuta respectivă (de exemplu, dolari) în euro şi apoi din euro în lei. Astfel, se vor aplica două comisioane de schimb valutar. Prin urmare, întreabă la bancă cum se face conversia valutară şi la ce curs de schimb, înainte de a folosi cardul în străinătate.
În plus faţă de aceste costuri aceste costuri, este bine să ştii ce comisioane se practică şi pentru alte operaţiuni, cum ar fi: interogarea soldului la bancomat, alimentarea contului de card, schimbarea sau regenerarea codului PIN, blocarea cardului.

Ce faci dacă pierzi cardul?

Când ţi-a fost furat sau ai pierdut cardul, primul lucru pe care trebuie să îl faci este să contactezi banca emitentă şi să soliciţi blocarea cardului. În acest sens este indicat să întrebi atunci când ţi se emite cardul careeste numărul de telefon la care poţi anunţa astfel de evenimente. Conform reglementărilor BNR, băncile sunt obligate să dispună de o linie de urgenţă, care să funcţioneze 24 din 24 de ore.
Indiferent de motivul pentru care soliciţi blocarea cardului, nu dezvălui codul PIN, nici chiar atunci când eşti 100% sigur că discuţi cu un funcţionar al băncii. Nimeni nu are dreptul să cunoască acest cod în afară de posesorul cardului.
După ce ai anunţat banca, aceasta devine responsabilă de eventualele tranzacţii fraduloase efectuate ulterior cu cardul. De aceea, este important să anunţi cât mai repede banca emitentă, pentru că astfel diminuezi riscul la care eşti supus.
Chiar dacă fraudele au loc până să se anunţe banca de pierderea sau furtul cardului, posesorul acestuia este protejat de lege. În cazul în care tranzacţiile frauduloase depăşesc echivalentul a 150 euro, clientul poate primi banii înapoi de la bancă. Totuşi, dacă banca dovedeşte că deţinătorul cardului a acţionat cu neglijenţă, atunci răspunderea cade integral în sarcina clientului. Cea mai frecventa greşeală facută de posesorii de carduri este de a nota codul PIN pe o hârtie care este pastrată în portofel, lângă card. De asemenea, se consideră neglijenţă şi dacă pierderea este raportată cu întârziere.

Cum poţi contesta o tranzacţie?

Trebuie să verifici cu regularitate extrasele de cont primite pentru carduri. Acesta este singurul mod în care poţi observa dacă au apărut tranzacţii frauduloase.
În general, este recomandat să soliciţi băncii emitente explicaţii despre orice tranzacţie care pare suspectă.
Conform legii, deţinătorul este obligat să comunice băncii la linia de urgenţă orice eroare sau neregulă aparută în gestionarea contului de card. Ulterior, banca va fi responsabilă pentru orice tranzacţie frauduloasă.
Ca şi în cazul pierderii sau furtului cardului, eşti protejat şi pentru fraudele apărute până la sesizarea băncii. În acest caz, vei putea fi despăgubit pentru tranzacţiile
frauduloase mai mari de 150 euro, cu condiţia ca banca să nu poată dovedi că ai acţionat cu neglijenţă. Anunţarea cu întârziere a unei tranzacţii suspecte, poate fi considerată un caz de culpă.
Pe de altă parte, clientul nu este considerat vinovat pentru tranzacţiile efectuate dacă s-a utilizat cardul fără a fi prezentat fizic şi fără identificarea electronică a acestuia (făra a se introduce codul PIN). Mai mult, chiar şi dacă s-a solicitat codul PIN, acest lucru nu înseamnă automat că răspunderea pentru tranzacţiile frauduloase va aparţine clientului.

Descoperirea de cont (overdraft-ul) – este pentru tine?

Ce este descoperirea de cont? Ai dreptul la descoperire de cont?

Descoperirea de cont reprezintă un serviciu oferit de bancă, nu un drept. Îţi permite să poţi continua să scrii cecuri sau să retragi bani din cont chiar şi atunci când nu mai ai suficienţi bani în cont pentru a le acoperi.
Descoperirea de cont îţi permite să păstrezi fluxul de numerar atunci când veniturile sunt mai mici decât cheltuielile, pentru o perioadă scurtă de timp; unele bănci oferă această “plasă de siguranţă” fără a percepe comision pentru o perioadă şi o sumă limitată.
Dacă ai serviciul de overdraft activat poţi împrumuta până la suma aprobată oricând, dar nu ai un garfic de rambursare; overdraft-ul este creat pentru a putea împrumuta şi rambursa sume de bani pentru a acoperi lipsa acestora pe perioade scurte de timp. Este o forma de împrumut foarte flexibilă, dar nu este potrivită dacă ai nevoie să împrumuţi bani pentru o perioadă mai îndelungată.
Dacă doreşti să ţi se acorde o descoperire de cont, trebuie să contactezi banca sau o filială a acesteia pentru a putea discuta cu un reprezentant.

Tipuri diferite de descoperire de cont – costuri diferite

Descoperirea de cont autorizată

Există două tipuri de descoperire de cont: autorizată şi neautorizată.
Descoperirea de cont autorizată este aceea pe care banca a aprobat-o, este suma fixă pe care banca ţi-o pune la dispoziţie oricând, în cadrul perioadei de timp convenite. Dacă nu o foloseşti, nu plăteşti comision pentru ea.
Majoritatea descoperirilor de cont au dobânzi variabile; dobânda percepută este mai mare sau mai mică, în funcţie de dobânda de bază practicată de bancă la momentul respectiv. Băncile au dobânzi şi politici diferite:
comision lunar de adiministrare
comision numai pentru suma folosită
comision pentru fiecare cec şi tranzacţie facută în perioada de folosire a descoperirii de cont
Comisioanele pot fi calculate zilnic, lunar, trimestrial sau chia anual. In fiecare caz, banca este obligată să te informeze de la început cum se va calcula dobânda, care este rata dobînzii, cum şi când ţi seva deduce din cont dobânda. Suma percepută va fi menţionată în extrasul de cont.

Descoperirea de cont neautorizată

Descoperirea de cont neautorizată reprezintă retragerea din cont a unei sume mai mari decât cea disponibilă fără acordul băncii sau depăşirea limitei stabilite de bancă pentru overdraft.
Banca nu este obligată să îţi acorde o descoperire de cont neautorizată. Ca regulă generală, când nu ai acordul băncii pentru descoperire de cont, orice cec sau retragerea unei sume de bani mai mari decât cea disponibilă în cont poate fi refuzată – banca nu o va onora şi va trebui să plăteşti un comision pentru returnare.
Deseori rata dobânzii pentru overdraft-ul neautorizat este mai mare decât cea percepută pentru un overdraft autorizat. Aceasta face parte din penalizările percepute în scopul descurajării clienţilor de a retrage mai mulţi bani decât cei disponibili fără acordul prealabil al băncii;
De obicei băncile îşi încurajează clienţii să solicite aprobarea unui overdraft.

Cum stabileşte banca limita pentru descoperirea de cont?

De obicei, decizia băncii se ia în funcţie de venitul pe care îl ai, comparat cu cheltuielile. Pentru a stabili limita de overdraft se pot folosi şi punctele de credit. Este posibil să ţi se solicite detalii despre situaţia financiară, servici, starea civilă, copii sau alte persoane aflate în întreţinere, deoarece toate acestea îţi pot afecta capacitatea de a rambursa un overdraft.
Banca poate percepe un comision pentru activarea unui overdraft. Acesta va acoperi costurile de analizare a situaţiei tale pentru stabilirea sumei maxime care ţi se poate acorda.
Majoritatea descoperirilor de cont au rate variabile ale dobânzii, deci dacă dobânda de bază creşte brusc, vei realiza că plăteşti mult mai mult decât ţi-ai propus. Dacă apelezi în mod frecvent la descoperirea de cont, ai putea lua în considerare solicitarea unui împrumut, mai ales dacă acesta are o dobândă mai mică.

Pentru a afla mai multe despre împrumuturi şi creditul de consum, îţi recomandăm să vizitezi şi paginile “Obţinerea creditului de consum”.

Dreptul băncii de a modifica descoperirea de cont

Banca ţi-a stabilit limita de overdraft şi termenele de rambursare pe baza evaluării nevoilor tale şi a capacităţii de plată. Dacă situaţia ta financiară se schimbă, acest lucru trebuie să se reflecte în termenii overdraft-ului. De aceea, overdraft-ul este disponibil oricând în perioada stabilită, până la suma maximă admisă. În schimbul acestei flexibilităţi, banca are dreptul de a retrage oricând această facilitate sau de a-ţi solicita rambursarea intergrală imediată.
De asemenea, banca are dreptul de a modifica termenii şi condiţiile overdraftului.