Regula cursului legal: consecinţe şi limite
Cum poţi plăti în numerar în alte ţări ale Uniunii Europene?
– Tipuri de monedă electronică
– Cecuri pierdute sau furate; ce pot să fac?
Carduri de debit şi carduri de credit
– Cardul ţi-a fost refuzat de automat
– Plăţile prin transfer bancar
– Plăţile prin prelevare automată
Dacă bancnotele şi monedele sunt cunoscute de toată lumea care le utilizează în fiecare zi, regulile care sunt aplicabile numerarului adesea nu sunt cunoscute…
Din acest motiv, te invităm să verifici cât de mult ştii despre acest subiect înainte de a ne ocupa de plăţile în numerar la nivel naţional.
Există trei tipuri de bani:
– Monedele sunt instrumente de plată în numerar, din metal.
În România, toate monedele sunt emise de Monetăria Statului.
Monedele euro au o parte comună şi una care poartă un simbol naţional sau o stemă.
– Moneda fiduciară, cuprinde ansamblul bancnotelor.
În România, bancnotele sunt emise de Banca Naţională a României.
Există în acest moment 7 tipuri de bancnote în circulaţie pe teritoriul României: 1 leu, 5 lei, 10 lei, 50 lei, 100 lei, 200 lei şi 500 lei.
În zona euro există tot 7 tipuri de bancnote în circulaţie, cu valori de la 5 la 500 de euro, emise de Banca centrală Europeană şi de băncile centrale naţionale. Toate cele 7 bancnote sunt identice în cadrul pieţei monedei unice.
– Moneda scripturală este constituită din celelalte mijloace de plată (cecuri, transferuri bancare, carduri bancare etc.).
Apasă aici pentru a vedea mai multe informaţii despre bancnotele emise de Banca Naţională a României. (www.bnr.ro)
Cursul legal reprezintă obligaţia impusă de lege de acceptare a bancnotelor şi monedelor pentru orice plată.
Bancnotele şi monedele au putere liberatoare imediată: orice persoană care plăteşte în numerar este eliberată de obligaţia de plată în momentul în care remite numerarul creditorului.
Consecinţe:
– Orice creditor (vânzător, instituţie administrativă etc.) poate solicita ca plata să-i fie făcută în numerar.
– Un creditor nu poate refuza o plată în numerar.
– Orice altă formă de plată (cec, card de credit…) poate fi refuzată de creditor.
Limite:
Legea nu impune o limită pentru plată în numerar decât în cazul tranzacţiilor între comercianţi, astfel încât consumatorii pot plăti orice sumă în numerar.
Contrafacerea banilor
Banii falşi se referă la orice bancnotă sau moneda care imită bancnotele sau monedele legale.
Bancnotele sunt prevăzute, în mod normal, cu o serie de elemente de siguranţă. Dar acest lucru nu este suficient pentru a preîntâmpina punerea în circulaţie a banilor falşi în unele cazuri.
Utilizarea sau producerea banilor falşi reprezintă o infracţiune şi este aspru pedepsită.
Şi păstrarea sau punerea în circulaţie a unor bancnote despre care se ştie că sunt false reprezintă o infracţiune.
Dacă deţii o bancnotă despre care crezi că este falsă, trebuie să o duci la poliţie în cel mai scurt timp.
Bancnotele deteriorate
Bancnotele puse în circulaţie trebuie să fie în bună condiţie. Dacă prezintă semne de deteriorare ele pot fi refuzate la plată.
Astfel, dacă te afli în posesia unei bancnote deteriorate poţi apela la Banca Naţională a României pentru a o schimba.
Ai plănuit o vacanţă în cadrul Uniunii Europene şi, inevitabil, va trebui să faci mici plăţi în ţările pe care le vei vizita.
Ce monedă vei utiliza?
Răspunsul diferă în funcţie de apartenenţa ţării vizitate la zona euro.
Zona euro – moneda unică
De la 1 ianuarie 2007 Uniunea Europeană este compusă din 27 de state. Dar zona euro nu cuprinde decât 13 din Statele Membre, care au adoptat moneda unică: Germania, Austria, Belgia, Spania, Finlanda, Franţa, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Slovenia, la care trebuie adăugate: Principatul Monaco, Vatican şi Republica San Marino.
Nu fac parte din zona euro Danemarca, Marea Britanie şi Suedia care au negociat clauze prin care şi-au putut păstra monedele naţionale şi 11 state care au intrat în Uniunea Europeană în 2004 şi în 2007 şi care vor putea adopta moneda unică dacă îndeplinesc anumite criterii: stabilitatea cursului, inflaţia, dobânzile pe termen lung etc.
Plăţile în numerar în zona euro
Dacă vei calători în zona euro, vei putea utiliza monedele şi bancnotele euro.
La faţa locului, vei putea face retrageri de numerar din automatele bancare.
Plăţile în numerar în afara zonei euro
Dacă vei călători în afara zonei euro, vei avea nevoie de moneda străină locală. Poţi obţine monedă străină locală:
– în ţara ta de rezidenţă
Monedele straine, precum euro pot fi obţinute în mod normal de la bănci sau de la casele de schimb valutar.
Dacă ai nevoie de monede care nu se găsesc în mod curent, poţi discuta cu banca ta pentru a le obţine.
– în ţara membră a UE pe care o vizitezi
Poţi merge la una din băncile locale sau poţi face o retragere de la un automat folosind cardul bancar.
La întoarcere poţi schimba banii neutilizaţi în moneda ta naţională.
Aceste operatiuni de schimb valutar, se fac în funcţie de cursul de schimb al zilei şi pot include un comision fix.
Utilizarea numerarului în zilele noastre ar putea suferi schimbări radicale în viitorul apropiat. Spre exemplu, băncile, care încearcă mereu să-şi reducă costurile operaţionale, au dezvoltat conceptul de monedă electronică. Aceasta este destinată micilor tranzacţii zilnice, reducând astfel utilizarea monedelor şi a bancnotelor de valoare mică.
Introducere
Instrumentul de plată de tip monedă electronică reprezintă un mijloc de plată.
Ca şi bancnotele şi monedele, moneda electronică poate fi utilizată pentru plata bunurilor şi a serviciilor în magazine, supermaketuri sau în alte locuri.
Moneda electronică poate fi stocată pe anumite dispozitive electronice şi poate fi încărcată de la un automat de bani, de la un terminal situat în magazin sau de pe Internet. Îndeplineşte aceleaşi funcţii ca şi numerarul: poate fi utilizată pentru cumpărarea bunurilor şi a serviciilor, poate fi schimbată contra unei sume în numerar, poate fi transmisă de la o persoană la alta.
Moneda electronică poate fi utilizată în lumea fizică prin introducerea unui card într-un terminal sau prin folosirea tehnologiei wireless, iar în lumea virtuală, prin intermediul Internetului de pe un computer sau de pe un telefon mobil.
Moneda electronică identificabilă
Moneda electronică identificabilă conţine informaţii despre persoana care a retras iniţial banii din bancă. La fel ca şi în cazul cărţilor de credit, moneda electronică identificabilă permite urmărirea traseului acesteia în fluxul economic.
Moneda electronică anonimă
Moneda electronică funcţionează în acelaşi mod ca şi numerarul. După ce moneda electronică anonimă este retrasă dintr-un cont, poate fi pusă în circuit fără a lăsa vreo urmă.
Moneda electronică offline/online
Există două varietăţi din fiecare tip de monedă electronică. Online înseamnă că trebuie să interacţionezi cu o bancă (printr-un modem sau o reţea) pentru a realiza o tranzacţie cu o terţă parte. Offline înseamnă că poţi face o tranzacţie fără a fi nevoie de intervenţia unei bănci. Moneda electronică anonimă offline (adevăratul “numerar” electronic) reprezintă cea mai complexă formă de monedă electronică.
Intrumentele de plată de tip monedă electronică în România
În România, instrumentele de plată de tip monedă electronică sunt reglementate prin Regulamentul BNR nr. 6/ 2006 privind emiterea şi utilizarea intrumentelor de plată electronică şi relaţiile dintre participanţii la tranzacţiile cu aceste intrumente.
Cine poate emite monedă electronică?
Intrumentele de plată de tip monedă electronică pot fi emise numai de instituţii de credit sau de instituţii financiare nebancare care au notificat Băncii Naţionale a României intenţia de a efectua asemenea operaţiuni.
Instrumentele de plată electronică acceptate numai de emitent şi care pot fi utilizate numai pentru plata bunurilor sau serviciilor emitentului nu sunt considerate instrumente de plată de tip monedă electronică.
Limite:
Valoarea maximă a sumei în monedă electronica ce poate fi stocată, valabilitatea etc. sunt stabilite prin contract.
Care sunt posibilii utilizatori ai monedei electronice?
Ar putea exista mai mulţi posibili utilizatori ai monedei electronice:
– Oameni care preferă să utilizeze un simplu card, decat să poarte un portofel plin cu bancnote şi monede.
– Oameni care nu au acces la un cont bancar sau la un card de credit.
– Oameni care se simt mai în siguranţă atunci când utilizează moneda electronică în cadrul tranzacţiilor pe Internet, decât atunci când folosesc cardul de debit sau de credit.
Utilizarea instrumentelor de plată de tip monedă electronică în România este destul de limitată.
Cecul reprezintă un înscris prin care titularul unui cont bancar dă ordin băncii sale să remita unui terţ beneficiar o sumă determinată, care-i aparţine şi este disponibilă, la prezentarea acestui înscris.
Astfel, utilizarea unui cec presupune deţinerea unui cont bancar.
Cecul barat
Este acela în care deţinătorul contului sau posesorul poate face o barare prin înscrierea a doua linii paralele, orizontale sau oblice, pe faţa cecului.Aceasta înseamnă că posesorul va trebui să recurgă la serviciile unei bănci pentru încasarea sumei înscrise pe cec, încasarea în numerar de la banca deţinătorului contului nefiind posibilă.
Bararea poate fi generală, când nu prezintă nici o menţiune între cele două linii, sau specială,când între cele două linii este menţionată denumirea unei bănci, aceasta fiind singura bancă la care poate fi încasat cecul. Bararea presupune faptul că beneficiarul cecului nu mai poate sa ăncaseze cecul în numerar printr-o simplă prezentare la bancă. Bararea specială presupune existenţa unui cont la banca la care cecul e prezentat spre încasare, încasarea cecului făcându-se în contul respectiv.
Cecul la purtător
Este acel cec care în momentul emiterii nu indică expres beneficiarul sau poartă menţiunea “la purtător”. Acest tip de cec este transmisibil de la un beneficiar la altul prin simplă remitere, fără nici o altă formalitate.
Cecul de călătorie
Este acela care se tipăreşte, ca şi bancnotele, în monedă proprie sau în valută. Acest tip de cec se foloseşte pentru plăţile ocazionate de o călătorie în străinătate.
Cecul circular
Este un titlu de credit la ordin emis de o bancă asupra unităţilor sale sau asupra altei bănci. Este plătibil la vedere în termen de 30 de zile de la emitere.
Emiterea cecurilor
În anumite ţări este perfect legal ca o bancă să refuze emiterea unui carnet de cecuri către o anumită persoană.
Acest refuz este obligatoriu în cazul persoanelor sub o anumită vârstă sau al celor care au primit o interdicţie bancară.
În toate cazurile, înainte de emiterea primului carnet de cecuri, banca trebuie să efectueze anumite verificări (domiciliul şi identitatea solicitantului, absenţa interdicţiei de a emite cecuri etc.)
Banca emite cecuri preimprimate, care pot fi completate.
Emiterea este gratuită sau contra cost, în funcţie de ţară sau bancă. Carnetul de cecuri poate fi trimis prin curier sau poate fi ridicat de la bancă.
Forma cecurilor
Atât suportul de hârtie al cecului, cât şi conţinutul acestuia sunt stabilite clar prin reglementările în vigoare.
Astfel, suportul de hârtie trebuie să îndeplinească anumite condiţii privind greutatea, grosimea, elementele de desen sau de siguranţă etc.
În privinţa conţinutului, cecul trebuie fie împărţit în mai multe zone în care vor putea fi trecute ulterior datele de identificare ale deţinătorului contului, suma plătită, data emiterii etc.
Cum se completează un cec
Îţi oferim câteva sfaturi practice privind completarea unui cec:
– Scrie cecul utilizand un stilou cu cerneală neagră.
– Nu uita să scrii numele beneficiarului cecului, precum şi suma care trebuie plătită, în cifre şi litere.
– Nu lăsa nici un spaţiu liber înainte sau după suma înscrisă pentru a evita riscul falsificării.
– Semnează întotdeauna în acelaşi mod pentru a permite băncii să identifice semnăturile false.
– Înscrie în locul prevăzut în acest sens informaţiile relevante: data, suma plătita, numele beneficiarului, pentru a putea compara mai tarziu cu extrasul de cont şi a identifica eventualele erori.
Unde şi când se poate plăti prin cec?
Conform Eurobarometrului “Europenii şi serviciile financiare”, publicat în iunie 2004, cecurile sunt cele mai puţin utilizate mijloace de plată în Europa. Oricare ar fi situaţia, plata prin cec trebuie să urmeze anumite reguli, pe care te invităm să le descoperi în următoarele pagini.
Un cec este plătibil în mod normal “la vedere”, adică imediat ce este remis beneficiarului şi chiar dacă poartă o dată ulterioară.
Totuşi, durata sa de valabilitate este limitată şi cecul nu mai poate fi plătit de bancă după trecerea unui anumit termen.
Perioada valabilităţii variază în funcţie de legislaţia din ţara respectivă.
Plata prin cec în ţara ta
Legislaţia privind plata prin cec poate varia în Statele Membre ale Uniunii Europene.
Astfel, utilizarea sa poate fi obligatorie pentru sume care depăşesc o anumită valoare.
În schimb, cecurile, spre deosebire de bancnote, nu sunt obligatorii sub aspectul cursului legal. Prin urmare, un comerciant poate refuza să accepte orice plată prin cec sau numai plăţile sub o anumită valoare.
Orice comerciant poate solicita prezentarea unuia sau mai multor documente oficiale cu fotografie (carte de identitate, paşaport) în momentul acceptării cecului.
De asemenea poate verifica dacă cecul a fost emis legal sau nu prin consultarea informaţiilor referitoare la: absenţa opoziţiei pentru pierdere sau furt, absenţa închiderii contului, absenţa unei interdicţii bancare etc.
Plata prin cec în Uniunea Europeană
În statele din zona euro poţi folosi carnetul de cecuri pentru plata în euro, dacă operatorul economic acceptă acest lucru (foarte rar).
Mai mult, este posibil ca banca să perceapa anumite comisioane în acest caz, care variază de la o instituţie bancară la alta.
În schimb, cecurile de călătorie sunt acceptate de cei mai mulţi comercianţi, deoarece valoarea lor este garantată.
Cecurile de călătorie pot fi procurate de la bancă, iar la sfârşitul vacanţei cele neutilizate pot fi preschimbate în numerar sau într-o sumă depusă în contul tău.
Ai observat că unul sau mai multe cecuri îţi lipsesc din carnetul de cecuri. Trebuie să reacţionezi fără întârziere şi să opreşti cecurile pierdute.
Când pot opri un cec?
Oprirea cecului constă în declararea dispariţiei unui sau mai multor cecuri la banca ta pentru a evita plata lor, dacă sunt prezentate spre încasare de către un terţ.
Nu poţi opri un cec în orice situaţie. În special, nu poţi opri un cec pentru a anula o comandă, doar pentru că te-ai răzgândit, pentru că poţi fi dat în judecată.
Oprirea cecului este justificată în principal în cazurile de furt sau de pierdere. Reglementările naţionale pot stabili şi alte cazuri în care cecurile pot fi oprite.
Când opoziţia se bazează pe alt motiv decât cele legale, banca nu poate refuza plata cecului.
Cum pot opri un cec?
Trebuie să acţionezi cât mai repede posibil. Sumele platite prin cecuri prezentate la bancă pentru încasare după ce te-ai opus, nu mai sunt debitate din contul tău. În schimb, plăţile efectuate prin cec înainte de opoziţie, vor fi debitate din contul tău.
Anunţă cât mai repede posibil banca, prin telefon.
Anunţă pierderea sau furtul cecurilor autorităţilor competente, precum poliţia.
Confirmă opoziţia fără întârziere, în scris, către banca ta.
De regulă, procedura de oprire a cecurilor se realizează contra cost.
Cecurile fără acoperire
În calitate de titular al unui cont bancar trebuie să te asiguri că există suficiente fonduri disponibile înainte de a completa un cec.
Totuşi, nimeni nu este la adăpost faţă de emiterea sau de primirea unui cec fără acoperire. Ce poţi face în acest caz?
Ai emis un cec fără acoperire
Atunci când completezi un cec, beneficiarul îl remite băncii sale, care îl prezintă spre încasare băncii tale.
Plata nu este posibilă decât dacă suma din cont este cel puţin echivalentă cu suma trecută în cec.
În caz contrar plata este refuzată de banca ta, iar cecul este returnat fără a fi plătit către banca beneficiarului. În acest caz împotriva ta este declanşată o procedură.
Ce se întamplă în practică dacă emiţi unul sau mai multe cecuri şi contul tău nu este suficient aprovizionat?
Banca ta trebuie să te informeze asupra imposibilităţii de a onora cecul şi asupra necesităţii alimentării contului.
Cecul este refuzat şi ai interdicţie să efectuezi operaţiuni bancare. În principiu, nu mai poţi emite cecuri şi trebuie să le returnezi pe cele aflate în posesia ta.
De obicei, banca îţi va impune plata unor taxe în cazul emiterii unui cec fără acoperire. Aceste taxe au niveluri destul de ridicate şi variază în funcţie de bancă.
Banca ta poate reveni asupra angajamentelor financiare pe care le-ai stabilit:
– retragerea facilităţii de cont descoperit,
– solicitarea de a preda cardurile bancare,
– refuzul de acordare a unui nou credit.
Într-un cont comun, dacă unul dintre cotitulari emite un cec fără acoperire, ceilalţi cotitulari fac obiectul aceleiaşi proceduri, cu exceptia cazului în care a fost desemnat anterior un unic responsabil.
Cum poţi rezolva problema?
Poţi întreprinde una din următoarele trei acţiuni:
– Să-ţi alimentezi contul şi să inviţi beneficiarul să încerce încasarea încă o dată.
– Să reglezi plata direct cu beneficiarul cecului prin intermediul unui alt mijloc de plată, numerar sau prin virament, şi să ceri returnarea cecului.
– Să depui în contul bancar suma specificată pe cec şi să soliciţi ca aceasta să fie rezervată pentru plata cecului refuzat.
Emiterea unui cec fără acoperire reprezintă o infracţiune în România.
Câteva sfaturi pentru evitarea acestei situaţii
– Verifică să ai întotdeauna contul alimentat cu cel puţin suma totală a cecurilor emise.
– Menţine nivelul contului măcar până la plata tuturor cecurilor emise. Pentru a realiza acest lucru urmăreşte în mod regulat operaţiunile efectuate în contul tău prin extras bancar, prin telefon, Internet, la automatele bancare etc.
– Ţine minte că, indiferent de data înscrisă pe cec, beneficiarul îl poate prezenta spre încasare imediat după emitere.
Ai primit un cec fără acoperire
În absenţa unei reglementări europene, procedura valabilă în cazul primirii unui cec fără acoperire este stabilită în fiecare ţară în parte.
De exemplu în România:
Dacă plata îţi este refuzată, poţi depune o plângere penală la poliţie împotriva emitentului cecului, deoarece în România emiterea de cecuri fără acoperire reprezintă o infracţiune.
În acelaşi timp poţi porni o acţiune civilă de sine stătătoare sau în cadrul procesului penal pentru recuperarea sumei refuzată la prezentarea cecului.
Dacă primeşti un cec de la o persoană fizică şi nu vrei să rişti, îi poţi solicita acesteia un extras de cont.
Generalităţi
Primul card a apărut în Statele Unite ale Americii în 1950: Diners Club, urmată de American Express şi de Visa.
Primele carduri de plată au apărut în Europa câteva zeci de ani mai târziu, mai întâi cu bandă magnetică, apoi cu microcip.
Cardul de plastic a devenit comun în zilele noastre. Vom discuta în continuare despre principiile care le guvernează.
Funcţionarea cardului bancar
Cardurile bancare sunt emise de două mari reţele:
– reţeaua Visa care acoperă 50% din toate cardurile de debit şi de credit din lume,
– reţeaua Eurocard Mastercard, care deţine 41% din totalul pieţei cardurilor.
Aceste carduri operează în baza unei înţelegeri contractuale între:
– emitentul cardului,
– operatorul economic care acceptă cardul ca mijloc de plată.
Astfel, atunci când banca îţi emite un card de debit sau de credit, va trebui să semnezi un contract care stabileşte drepturile atât obligaţiile tale, cât şi ale emitentului.
În funcţie de fiecare stat, pot exista dispoziţii legislative suplimentare.
Tipurile de carduri
Există mai multe tipuri de carduri care pot fi împărţite în carduri de debit şi carduri de credit.
– Carduri de debit
– Cardurile de debit permit titularului achiziţionarea de bunuri şi servicii.
– Cardurile de numerar îţi oferă posibilitatea de a retrage numerar din automatele bancare. Acestea sunt utilizate în mod normal cu un cont bancar de economii.
În cazul majorităţii conturilor, cardul de debit funcţionează şi ca un card de numerar. De asemenea, unele carduri de debit pot fi utilizate în străinătate.
Carduri de credit
Un card de credit îţi permite să plăteşti acum şi să primeşti factura ulterior. Când deschizi un cont pentru card de credit, vei fi informat asupra limitei tale. Fii atent să nu depăşeşti această limită. Dacă faci acest lucru, cardul îţi poate fi luat.
Principiile de utilizare
În ciuda diversităţii lor, cardurile bancare funcţionează după principii comune.
În privinţa emitenţilor
Banca poate să-ţi refuze eliberarea unui card bancar având în vedere gestiunea contului tău.
Banca rămâne proprietarul cardului şi, cu acest titlu, poate să îl retragă în orice moment în cazul unei utilizări considerate riscantă.
În privinţa deţinătorilor, trebuie:
– să plăteşti taxa anuală,
– să îţi păstrezi PIN-ul secret,
– să te abţii de la orice opoziţie, imediat ce plata a fost făcută (adica după ce ai introdus codul la comerciant).
În zilele noastre, numărul cardurilor bancare care circulă în lume este de ordinul sutelor de milioane. Următoarele pagini încearcă să arate câteva din regulile care privesc plata prin card bancar.
Plata prin card la un operator economic
Pentru a putea utiliza cardurile pentru achiziţii la comercianţi, unele magazine, cinematografe, restaurante etc. sunt echipate cu terminale de plată în care se inserează cardurile.
Operatorul economic este obligat să afişeze la loc vizibil faptul că acceptă plata prin card şi care sunt mărcile de carduri acceptate.
Cardul este citit de terminalul de plată, după care trebuie să introduci numărul personal de identificare (Personal Identification Number – PIN) prin utilizarea unei tastaturi. După confirmarea tranzacţiei, aparatul va elibera o chitanţă în dublu exemplar şi va trebui să semnezi exemplarul care rămâne la comerciant.
În timpul tranzacţiei ar trebui să-ţi iei câteva măsuri de precauţie:
– fii mereu atent la card în timpul tranzacţiei,
– verifică suma care apare pe ecranul terminalului,
– introdu codul PIN la adăpost de ochii indiscreţi,
– solicită întotdeauna celălalt exemplar al chitanţei – poate fi util în cazul unui litigiu.
Plata la distanţă prin card
O comandă dintr-un catalog, rezervarea unei camere de hotel, bilete la spectacol sau de transport, toate aceste achiziţii pot fi efectuate prin telefon, poştă sau Internet şi pot fi plătite prin card bancar.
În aceste cazuri ţi se cere numărul cardului şi data de expirare. Apoi, suma necesară este debitată din contul tău bancar.
În niciun caz nu trebuie să comunici codul PIN!
Pentru că în momentul tranzacţiei nu ai cum să semnezi o chitanţă, în momentul în care primeşti produsele ţi se va da şi o factură sau, în cazul achiziţiilor pe Internet, ţi se va trimite prin e-mail o înregistrare a tranzacţiei efectuate.
Dacă observi că cineva a făcut o achiziţie prin cardul tau, trebuie să conteşti imediat operaţiunea prin telefon şi în scris la banca ta.
Plata prin card în afara ţării
Cardurile de credit sunt larg acceptate în majoritatea staţiunilor turistice şi în oraşele din afară. Dacă deţii un card internaţional atunci vei putea face plăţi şi în străinătate.
Înainte de a pleca din ţară nu uita să verifici valabilitatea cardului tău, dacă există suficienţi bani în cont şi, mai ales, nu uita să iei cu tine numărul de urgenţă la care poţi suna în caz de pierdere sau furt.
La faţa locului, verifică sumele imprimate pe chitanţă pe care ţi-o oferă comerciantul. Unii dintre comercianţi pot percepe comisioane pentru plata prin card.
Începând cu 1 iulie 2002, pentru statele incluse în zona euro, taxele percepute pentru plăţile prin card nu trebuie să fie identice.
Retrageri de numerar
În ziua de astăzi, în cazul majorităţii conturilor curente, cardul poate fi utilizat şi pentru retragerea de numerar de la aparatele speciale: distribuitoare de numerar sau ghişee automate de bancă (Automated Teller Machine – ATM). În anumite cazuri, cardurile pot fi utilizate şi pentru a face retrageri de numerar în străinătate.
De asemenea, cardurile bancare oferă accesul la anumite servicii când sunt utilizate la ATM-uri: consultarea soldului, etc.
Cea mai mare parte a aparatelor îţi verifică înainte contul bancar şi nu-ţi vor elibera numerar dacă ţi-ai depăşit limita de credit. Mai mult, există deseori o limită zilnică în privinţa retragerilor pe care le poţi face.
Iată paşii de urmat atunci când faci o retragere de numerar de la un automat bancar:
– Verifică dacă automatul funcţionează, apoi introdu cardul după cum indică săgeata.
– Tastează codul PIN, la adăpost de privirile indiscrete.
– Alege suma dorită.
– Solicită o chitanţă de care vei avea nevoie pentru a afla situaţia contului. Atenţie: nu o lăsa acolo, deoarece conţine anumite detalii bancare care te privesc şi care ar putea fi utilizate pentru comiterea unor fraude.
– Nu uita să îţi iei cardul din automat.
– Ia banii şi verifică suma care ţi-a fost eliberată.
Cardul ţi-a fost refuzat de automat:
– Fie ai trecut peste plafonul autorizat.
– Fie cardul tău este defect şi trebuie să soliciţi unul nou.
Cardul a fost “înghiţit” de automat:
– Fie cardul a expirat.
– Fie ai tastat de prea multe ori greşit codul PIN.
– Automatul este defect.
Prezintă-te la agenţia bancară de care aparţine automatul: cardul îţi va putea fi restituit la prezentarea unui act de identitate.
Nu ai primit suma solicitată:
Informează atât banca deţinătoare a automatului, cât şi banca ta despre apariţia incidentului prezentând chitanţa emisă.
Retragerea de numerar în străinătate
Pentru statele din afara zonei euro, cursul de schimb aplicabil este cel din ziua în care tranzacţia a fost confirmată şi nu cel din ziua în care a fost făcută. Mai mult, banca îţi poate opri, din cont, un comision pentru fiecare operaţiune efectuată.
Şi în statele din zona euro ţi se poate percepe un comision. Dar valoarea acestuia trebuie să fie aceeaşi, indiferent că retragerea a fost făcută pe teritoriul naţional sau într-un alt stat din zona euro.
Utilizare frauduloasă
Ordinul de plată, dat prin intermediul unui card, este irevocabil. Cu alte cuvinte, banca are obligaţia de a plăti orice sumă care este menţionată pe factura transmisă pentru plată.
Totuşi, în anumite cazuri, poţi face o contestaţie a plăţii.
Procedura şi problemele legate de utilizarea frauduloasă a cardului vor fi discutate în paginile următoare.
Poţi face o contestaţie în cazul în care cardul a fost pierdut, furat, utilizat fraudulos.
Nu te poţi opune unei plăţi în cazul unui litigiu cu un operator economic pentru nerespectarea termenului de livrare sau pentru un produs cu defect.
Ce trebuie să faci?
– informează banca imediat prin telefon,
– confirmă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire aceasta reclamaţie,
– depune o plângere la poliţie.
Consecinţe
– nu vei mai răspunde pentru pierderile suferite ulterior anunţării băncii.
Răspunderea pentru utilizarea frauduloasă sau neautorizată a cardului de debit/credit
Până la momentul contestării, vei răspunde pentru toate operaţiunile efectuate şi vei suporta toate pierderile aferente acestor operaţiuni, dar numai până la limita echivalentului în lei a sumei de 150 euro, la cursul anunţat de BNR pentru ziua în care s-a efectuat operaţiunea frauduloasă.
Acest plafon nu se aplică dacă se dovedeşte că ai acţionat cu neglijenţă (ex: ai scris codul PIN pe spatele cardului) sau în mod fraudulos.
Începând din momentul anunţării emitentului, nu vei mai răspunde pentru nicio pierdere suferită.
De asemenea, nu vei răspunde nici înainte de anunţare, nici după în situaţia în care cardul a fost utilizat fără prezentarea fizică sau fără identificarea sa electronică (cod PIN, coduri de acces).
În timp ce îţi verifici situaţia contului, îţi dai seama că nu ai făcut unele dintre tranzacţii.
Ce poţi face pentru a preveni asemenea lucruri? Următoarele pagini îţi vor oferi câteva sfaturi despre cum să eviţi să cazi victima fraudelor.
Precauţii
Asigurarea securităţii cardului bancar este esenţială. Respectarea câtorva reguli simple te vor ajuta să eviţi necazurile.
– Învaţă pe dinafară codul PIN şi fii atent la să nu te observe cineva când îl introduci.
– Ţine-ţi întotdeauna cardul într-un loc sigur şi verifică în mod regulat că este încă acolo. Nu-ţi lăsa niciodată cardurile la muncă sau în maşină. Nu le pune lângă obiecte metalice (chei, monede etc.) deorece acestea pot deteriora banda magnetică.
– Notează numărul la care poţi suna în caz de pierdere sau furt, precum şi numărul cardului.
– Păstrează toate chitanţele tranzacţiilor efectuate până când verifici extrasele de cont. Contestează imediat în scris orice operaţiune ilegală.
Exemple de tranzacţii nejustificate
Constaţi că din contul tău a fost debitată de două ori aceeaşi sumă pentru o singură operaţiune.
Este posibil ca operatorul economic sau banca să fi făcut o greşeală, procesând aceeaşi plată de două ori.
Contactează banca sau operatorul economic şi prezintă chitanţa aferentă tranzacţiei; suma ar trebui să fie virată în contul tău.
Constaţi că cineva face plăţi în numele tău, dar cardul se află încă în posesia ta.
În acest caz eşti fie victima unei fraude prin utilizarea unui card contrafăcut în care datele de pe banda magnetică a cardului tău sunt copiate electronic pe un alt card, fie victima unei fraude fără utilizarea vreunui card, cum se întâmplă în cazul tranzacţiilor la distanţă, când numai datele tale sunt utilizate.
Contactează imediat emitentul cardului şi explică problema.
Cu toate că numerarul, cardurile bancare şi cecurile sunt cele mai utilizate mijloace de plată, există şi alte moduri în care poţi plăti bunurile şi serviciile. Totuşi, aceste mijloace alternative de plată pun probleme legate de securitate şi de costuri. Paginile următoare îţi vor oferi un scurt rezumat al situaţiei actuale.
Plăţile prin transfer bancar
O plată prin transfer bancar constă în transferul banilor dintr-un cont bancar în altul.
Poate fi realizat:
– dintr-unul din conturile tale într-un alt cont care îţi aparţine,
– din contul tău în contul altei persoane de la aceeaşi bancă,
– între conturi de la bănci diferite.
Transferul poate fi:
– ocazional, adica valabil şi executat o singură dată,
– permanent, atunci când soliciţi băncii să transfere, la o dată fixă şi periodic, aceeaşi sumă, aceluiaşi beneficiar (ex. pentru plata chiriei).
Pentru a face orice fel de transfer trebuie să cunoşti datele bancare ale beneficiarului:
– codul BIC, care arată banca unde este deschis contul beneficiarului,
– codul IBAN, care reprezintă numărul de cont al beneficiarului.
Poţi anula sau modifica transferul bancar în orice moment, atât timp cât acesta nu a fost iniţiat. De asemenea, asigură-te că există suficiente fonduri în contul tău, pentru că altfel transferul nu se va efectua şi vei fi penalizat.
Bancile te pot taxa pentru plata prin transfer bancar. Aceste taxe depind de locul sau locaţia în care se află contul:
– în cadrul aceleiaşi bănci sau la bănci diferite,
– în interiorul sau în afara zonei euro.
În 2003 a intrat în vigoare în Europa un regulament nou, conform căruia Statele Membre trebuie să perceapă pentru transferurile transfrontaliere în euro aceleaşi taxe ca şi pentru transferurile interne în euro.
Plăţile online
Poţi alege să faci plăţi online şi să-ţi plăteşti facturile sau să transferi bani utilizând un serviciu internet.
Vei fi direcţionat către un spaţiu informaţional securizat unde ţi se vor cere diferite informaţii, în special numărul cardului bancar şi data emiterii.
Dacă esti deja înscris, este suficient să te autentifici.
Suma care trebuie plătită va fi debitată din contul tău.
Acest tip de plată a făcut este reglementat de Recomandarea europeană din 30 iulie 1997 privind operaţiunile efectuate prin intermediul instrumentelor electronice de plată.
Plăţile online oferă unele beneficii, dar există încă riscuri în momentul în care îţi oferi datele pe internet.
Plăţile prin prelevare automată
Prelevarea automată reprezintă unul dintre cele mai simple moduri de plată a facturilor (gaze, electricitate, telefon etc.).
Prelevarea automată reprezintă o instrucţiune dată de un client băncii sale prin care autorizează o anumită organizaţie să colecteze diferite sume din contul său.
Autorizarea de prelevare este acordată în general pentru o perioadă nelimitată şi poate fi întreruptă la cerere în orice moment.
ACCES LA O PIAŢĂ CU O GAMĂ VARIATĂ DE PRODUSE ŞI SERVICII DE CALITATE CORESPUNZĂTOARE
– Dezvoltarea pieţei libere şi concurenţiale, prin prevenirea tendinţelor monopoliste şi eliminarea barierelor administrative (avize, autorizaţii, etc.).
– Combaterea fenomenului contrafacerilor şi pirateriei.
– Promovarea unei oferte de produse şi servicii cât mai variate care să crească gradul de satisfacţie a consumatorilor.
DREPTUL LA INFORMARE
– Obligativitatea agenţilor economici de a informa consumatorii, în mod complet, corect şi precis asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor oferite acestora.
– Interzicerea prezentării, prin publicitate, a unor valori ale parametrilor ce caracterizează produsele sau serviciile, altele decât cele efectiv realizate.
– Informarea corectă şi precisă cu privire la preţuri şi tarife.
– Utilizarea mijloacelor de măsurare, în prezenţa consumatorilor, la vederea acestora.
DREPTUL LA EDUCARE
– Cunoaşterea drepturilor şi obligaţiilor pe care le au în calitate de consumatori.
– Dezvoltarea capacităţii de autoprotecţie individuală şi asociativă.
– Promovarea unei NOI ATITUDINI, prin utilizarea mijloacelor legale de apărare a drepturilor consumatorilor.
CUM NE APĂRĂM DREPTURILE?
Dincolo de obligaţiile organelor statului de a elabora reglementări privind drepturile consumatorilor, de a supraveghea şi controla piaţa pentru a lua măsuri de prevenire şi combatere a încălcării acestora, un consumator avizat şi activ ia atitudine când constată că pe piaţă sunt încălcate drepturile consumatorilor, prin depunerea unei sesizări scrise/telefonice/ on-line, după caz, fie la organul administrativ competent, fie la o asociaţie de consumatori.
CONTRACTELE TREBUIE SĂ FIE CORECTE PENTRU CONSUMATORI
Ai semnat vreodată un contract fără să citeşti şi ce scrie cu litere foarte mici? Ce se întâmplă dacă ceea ce e redactat cu litere mici spune că depozitul pe care l-ai plătit este nerambursabil – chiar în cazul în care compania nu-şi îndeplineşte obligaţiile? Dar dacă spune că nu poţi anula contractul decât dacă plăteşti companiei o sumă exorbitantă în compensare?
Legislaţia europeană prevede că aceste tipuri de clauze abuzive sunt interzise. Indiferent de statul membru în care semnezi contractul, legislaţia europeană te protejează de astfel de abuzuri.
SERVICII DE LEASING
LEASING – operaţiunea prin care o parte denumită LOCATOR, transmite celeilalte părţi, denumită UTILIZATOR, contra unei plăţi periodice, denumită rată de leasing (redevenţă), dreptul de posesiune şi folosinţă al unui bun al cărui proprietar rămâne pentru o perioadă determinată de timp.
Cadrul Legal
Ordonanţa 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing cu modificările şi completările ulterioare.
Legea 90/1998 pentru aprobarea OG 51/1997, privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing.
CONTRACTUL DE LEASING TREBUIE SĂ CUPRINDĂ, PE LÂNGĂ PĂRŢILE CONTRACTANTE, CEL PUŢIN URMĂTOARELE ELEMENTE:
a) clauza privind definirea contractului de leasing ca leasing financiar sau operaţional;
b) denumirea bunului care face obiectul contractului de leasing şi caracteristicile de identificare a acestuia;
c) valoarea ratelor de leasing şi termenul de pată a acestora;
d) perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului;
e) clauza privind obligaţia asigurării bunului;
f) valoarea totală a contractului de leasing.
Contractul de leasing financiar trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute mai sus, următoarele:
a) valoarea de intrare a bunului;
b) valoarea reziduală a bunului convenită de părţi, când este cazul;
c) valoarea avansului;
d) rata de leasing.
Contractul de leasing nu se poate încheia pe un termen mai mic de un an.
OBLIGAŢII PENTRU LOCATOR / FINANŢATOR
a) să respecte dreptul locatarului/utilizatorului de a alege furnizorul de bunuri, potrivit intereselor sale;
b) să contracteze bunul cu furnizorul desemnat de locatar/ utilizator, în condiţiile expres formulate de către acesta sau, după caz, să dobândească dreptul definitiv de utilizare asupra programului pentru calculator;
c) să încheie contractul de leasing cu locatarul/utilizatorul şi să transmită acestuia, în temeiul contractului de leasing, drepturile ce derivă din contract, cu excepţia dreptului de dispoziţie, iar în cazul programelor pentru calculator, să transmită dreptul de utilizare asupra programelor pentru calculator către locatar/utilizator, fără a-şi mai putea exercita acest drept pe perioada derulării contractului de leasing;
d) să respecte dreptul de opţiune al locatarului/utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing, fără a
schimba natura leasingului, ori de a înceta raporturile contractuale;
e) să îi garanteze locatarului/utilizatorului folosinţa liniştită a bunului, în condiţiile în care acesta a respectat toate clauzele contractuale;
f) să asigure, printr-o societate de asigurare, bunurile oferite în leasing, dacă prin contractul de leasing părţile nu au convenit altfel.
OBLIGAŢII PENTRU LOCATAR/UTILIZATOR
a) să efectueze recepţia şi să primească bunul la termenul şi în condiţiile de livrare agreate cu furnizorul;
b) să exploateze bunul conform instrucţiunilor elaborate de către furnizor şi să asigure instruirea personalului desemnat să îl exploateze;
c) să nu greveze de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing decât cu acordul finanţatorului;
d) să achite toate sumele conform contractului de leasing – rate de leasing, asigurări, impozite, taxe – în cuantumul şi la termenele menţionate în contract;
e) să suporte cheltuielile de întreţinere precum şi orice alte cheltuieli aferente bunului său din contractul de leasing;
f) să îşi asume pentru întreaga perioadă a contractului, în lipsa unei stipulaţii contrare, totalitatea obligaţiilor care decurg din folosirea bunului utilizat direct sau prin prepuşii săi, inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarieriii bunului utilizat, din cauze fortuite, şi continuitatea plăţilor cu titlu de rată de leasing până la achitarea integrală a valorii contractului de leasing;
g) să permită locatorului/finanţatorului verificarea periodică a stării şi a modului de exploatare a bunului care face obiectul contractului de leasing;
h) să îl informeze pe locator/finanţator, în timp util, despre orice tulburare a dreptului de proprietate, venită din partea unui terţ;
i) să nu aducă modificări bunului şi să nu schimbe locul declarat în contract fără acordul locatorului/finanţatorului;
j) să restituie bunul în conformitate cu prevederile contractului de leasing.
ZECE PRINCIPII FUNDAMENTALE
1. CUMPĂRĂ CE DOREŞTI, DE UNDE DOREŞTI.
2. DACĂ NU FUNCŢIONEAZĂ, RETURNEAZĂ-L.
3. STANDARDE RIDICATE PENTRU ALIMENTE ŞI BUNURILE
DESTINATE CONSUMATORILOR.
4. ŞTII CE MĂNÂNCI.
5. CONTRACTELE TREBUIE SĂ FIE CORECTE PENTRU
CONSUMATORI.
6. UNEORI CONSUMATORII SE POT RĂZGÂNDI.
7. ESTE MAI UŞOR SĂ COMPARI PREŢURILE.
8. CONSUMATORII NU TREBUIE SĂ FIE INDUŞI ÎN EROARE.
9. PROTECŢIE ÎN TIMPUL VACANŢELOR.
10. SOLUŢIONARE EFICIENTĂ A LITIGIILOR TRANSFRONTALIERE.
Pentru mai multe informaţii:
www.protectia-consumatorilor.ro
www.dolceta.eu
www.infoeuropa.ro
www.bnr.ro
www.birouldecredit.ro
CE NU TREBUIE SĂ FACI CÂND AI DATORII:
– Nu te ascunde după deget! Nu te face că nu vezi cum îţi cresc datoriile şi nu le ignora – ele nu vor dispărea de la sine, iar situaţia va deveni din ce în ce mai dramatică.
– Nu lăsa nedeschise plicurile cu facturi sau extrase de cont!
– Nu încerca să împrumuţi şi mai mulţi bani ca să îţi plăteşti toate datoriile, fără să te consulţi mai întâi cu un consilier financiar.
CE TREBUIE SĂ FACI CÂND AI DATORII:
– Cere sfaturi şi ajutor înainte ca situaţia să scape de sub control.
Există organizaţii de caritate sau organizaţii ale consumatorilor, care te pot ajuta.
– Menţine o relaţie buna cu finanţatorul.
Înţelege că majoritatea creditorilor sunt dispuşi să discute cu tine despre problemele pe care le ai şi sunt pregătiţi să accepte un plan realist de plată a datoriei.
– Acţionează! Ia legătura cât mai curând cu cei cărora le eşti dator. Cu cât află mai repede problema, cu atât ai şanse mai mari să te înţeleagă şi să găsiţi împreună o cale de returnare a datoriilor.
]]>CARD DE DEBIT
Cecurile şi cardurile de debit îţi permit să cheltuieşti banii pe care îi ai într-un cont bancar. Nu mai trebuie să porţi după tine sume mari de bani şi sunt din ce în ce mai mulţi cei care fac cumpărături în acest fel.
Unii experţi financiari sunt de părere că, în viitor, nu vom mai purta nici un ban cu noi, ci doar carduri de debit, chiar şi pentru a face cele mai neînsemnate cumpărături.
Când foloseşti un card de debit, ţi se cere să introduci un cod PIN (număr personal de identificare). Trebuie să ţii minte acest număr!
Nu-l scrie şi nu-l păstra în portofel, de unde ţi l-ar putea lua vreun hoţ. De asemenea, e bine să eviţi codurile PIN de genul 1234 sau
datele de naştere.
CARD DE CREDIT
Cardurile de credit sunt adesea foarte utile, fiind o modalitate convenabilă şi sigură de a cumpăra bunuri şi servicii, mai ales dacă, în
acel moment, nu ai suficienţi bani.
La început, erau emise numai de bănci şi de alte instituţii financiare, dar acum supermarket-urile, liniile aeriene şi chiar organizaţiile de caritate pot avea propriile lor carduri de credit cu marca înregistrată.
Există două tipuri de carduri de credit.
În primul caz, valoarea creditului trebuie achitată integral în fiecare lună şi nu se percepe dobândă la banii împrumutaţi.
În al doilea caz, valoarea creditului nu trebuie să fie neapărat rambursată lunar; creditul se poate prelungi de la o lună la alta, iar
deţinătorul cardului plăteşte o dobândă.
Pentru sumele împrumutate, se calculează o dobândă, plus o taxă de penalizare, în cazul întârzierilor la plată.
Dobânda variază de la card la card, iar majoritatea emitenţilor de cărţi de credit acordă o perioadă cu dobândă zero, numai pentru cumpărături. Însă, dacă îţi foloseşti cardul pentru a obţine bani lichizi, se vor aplica taxe suplimentare şi/sau dobânzi.
CARD DE CREDIT – AVANTAJ/DEZAVANTAJ?
Îmbrăcăminte, electronice sau electrocasnice, excursii etc.
Vrei să le ai pe toate? O soluţie simplă, la prima vedere, este să împrumuţi nişte bani.
E uşor să obţii un card de credit:
primeşti şi completezi un formular de la o instituţie financiar bancară şi îl depui împreună cu o copie după actul de identitate şi adeverinţa de venit. Dar ai grijă, aceasta este una din cele mai scumpe forme de împrumut! Dacă nu plăteşti imediat datoria, plăteşti dobândă – uneori foarte mare – şi ai toate şansele să te trezeşti copleşit de un munte de datorii.
ATENŢIE LA CE SCRIE CU LITERE MICI !
Pe lângă dobândă, cardurile de credit implică şi alte costuri.
Fii atent la următoarele:
– penalităţile pentru întârzierea plăţii;
– taxele pentru sumele în numerar, primite în avans;
– taxa anuală etc.
CARDURI PENTRU MAGAZINE
Ai un magazin preferat şi faci des cumpărături de acolo?
Ai şansa ca, la un moment dat, să ţi se ofere reduceri de preţuri dacă soliciţi un card de credit al magazinului. Este tentant, dar ai grijă, pentru că, uneori, rata procentuală anuală ajunge la 30% – mult mai mare decât la alte carduri de credit. Dacă achiţi întreaga sumă înainte de încheierea perioadei fără dobândă, atunci acesta poate fi un mod convenabil de a face cumpărături. S-ar putea să ţi se ofere o reducere de preţ şi chiar să fii invitat în avanpremieră la reducerile de sezon, să primeşti reviste şi detalii despre ofertele speciale. Dar, dacă nu achiţi întreaga sumă, ai toate şansele să ajungi dator.
ÎMPRUMUTURI BANCARE
Împrumutul bancar este un alt mod de a împrumuta bani şi, de obicei, are un nivel mai scăzut al dobânzilor decât cel oferit de companiile care emit carduri de credit. Împrumuţi o sumă stabilită şi o primeşti integral.
De regulă, împrumuturile bancare se fac pentru achiziţionarea unor bunuri scumpe, de exemplu o maşină sau o casă. Te angajezi să achiţi împrumutul în rate lunare, pe o perioadă fixă de timp, care poate varia.
Dacă nu plăteşti ratele, rişti să pierzi bunurile cu care ai girat sau să fii dat în judecată şi să fii înregistrat ca rău-platnic de instituţiile financiare specializate. Prin urmare, în viitor îţi va fi greu să mai obţii un card de credit sau un împrumut.
DATORIA
E uşor să faci datorii, dar e mult mai greu să scapi de ele.
Datoriile sunt o problemă pentru mulţi care, dintr-un motiv sau altul, au cheltuit peste posibilităţile lor şi nu au cum să plătească banii pe care îi datorează.
NIVELUL DE CREDITARE
Dacă faci datorii, nu vei putea ascunde prea mult timp acest lucru. Instituţia financiar bancară de la care ai creditul sau împrumutul
transmite informaţia la instituţiile specializate privind gestionarea bazei de date privind rău-platnicii.
Pe viitor, de fiecare dată când vei solicita un credit, compania la care apelezi va lua legătura cu Centrala Riscurilor Bancare, pentru a-ţi afla antecedentele, istoria personală a plăţilor.
Dacă nu ai reuşit să achiţi creditele sau dacă ai depăşit fără autorizaţie limita contului, credibilitatea sau bonitatea ta va fi mică, iar şansele tale de creditare vor fi foarte scăzute şi ţi se vor refuza alte credite.
Acest lucru poate reprezenta un obstacol în obţinerea unor împrumuturi sau garanţii bancare în viitor, chiar dacă situaţia ta
financiară va fi mult mai bună.
De aceea, este important să stai de vorbă cu cei cărora le datorezi bani.
Dacă reuşeşti să închei un acord pentru a le returna banii în rate mici şi într-o perioadă mai lungă de timp, atunci credibilitatea ta, deci şi şansele de creditare, ar putea să nu fie afectate.
UN OM PREVENIT FACE CÂT DOI
CE NU TREBUIE SĂ FACI CÂND AI DATORII:
– nu te ascunde după deget! Nu te face că nu vezi cum îţi cresc datoriile şi nu le ignora – ele nu vor dispărea de la sine, iar situaţia va deveni din ce în ce mai dramatică;
– nu lăsa nedeschise plicurile cu facturi sau extrase de cont!
– nu încerca să împrumuţi şi mai mulţi bani ca să îţi plăteşti toate datoriile, fără să te consulţi mai întâi cu un consilier financiar.
CE TREBUIE SĂ FACI CÂND AI DATORII:
– cere sfaturi şi ajutor înainte ca situaţia să scape de sub control; există organizaţii de caritate sau organizaţii ale consumatorilor, care te pot ajuta;
– menţine o relaţie bună cu finanţatorul;
– înţelege că majoritatea creditorilor sunt dispuşi să discute cu tine despre problemele pe care le ai şi sunt pregătiţi să accepte un plan realist de plată a datoriei;
– acţionează! Ia legătura cât mai curând cu cei cărora le eşti dator; cu cât află mai repede problema, cu atât ai şanse mai mari să te înţeleagă şi să găsiţi împreună o cale de returnare a datoriilor.
Informaţii:
www.anpcppsr.ro
www.bnr.ro
www.dolceta.eu
CUM PUTEŢI FACE O RECLAMAŢIE EFICIENTĂ
– Nu aveţi reţineri.
– Aflaţi care sunt drepturile dvs. înainte de a porni la drum.
– Obţineţi mai repede ceea ce doriţi, dacă vă păstraţi calmul!
– Prezentaţi faptele exact, fără alte comentarii.
– Spuneţi ce pretindeţi: scuze, înlocuirea produsului, restituirea banilor servicii mai bune sau compensaţii.
– Vorbiţi numai cu cineva care are autoritatea de a acţiona.
– Păstraţi într-un dosar toate informaţiile de care veţi avea nevoie:
reclame, comenzi, chitanţe, certificate de garanţie, instrucţiuni de folosire, cărţi tehnice, dovada de plată, scrisori, datele la care au avut loc discuţiile şi numele persoanelor cu care aţi vorbit.
– Dacă trebuie să trimiteţi oricare dintre aceste documente companiei în cauză, trimiteţi o copie şi păstraţi originalul.
– Acţionaţi rapid, imediat ce aţi descoperit problema.
– Prezentaţi-vă de fiecare dată: numele, adresa, numărul de telefon şi adresa de e-mail, alături de numărul de dosar la compania respectivă, dacă este cazul.
– NU AMÂNAŢI !
]]>