Poliţe de asigurare de viaţă
Ce este asigurarea de viaţă?
– Asigurare de viaţă mixtă
– Înainte de a-ţi face o poliţă de asigurare de viaţă
– Semnarea contractului
Tipul asigurării de viaţă
Costuri
Modalitatea de renunţare la asigurarea de viaţă
Asigurările de viaţă de tip unit-linked
Poliţele de asigurare de viaţă; clauzele de excludere
Ce este impozitul pe succesiune?
Asigurarea de viaţă – fondurile cu profit
Investiţii responsabilizate social
Procesul unei investiţii responsabile social
Ce ar trebui să ştii despre investiţiile responsabile social: riscuri
Investiţiile directe
Poliţe de asigurare de viaţă
Ce este asigurarea de viaţă?
Asigurarea de viaţă este un contract semnat între asigurator şi asigurat în favoarea unui beneficiar sau a mai multor beneficiari. Obiectul acestui contract este suma asigurată, care se stabilieşte de comun acord de ambele părţi sau la cererea asiguratului.
În funcţie de suma asigurată şi de alţi factori se stabileşte mărimea primei de asigurare pe care asiguratul va trebui să o plătească pe parcursul duratei contractului la intervale de timp prestabilite.
În contract sunt implicate 3 persoane:
Asiguratorul – compania de asigurări care în schimbul primelor de asigurare preia riscurile care îl pot ameninţa pe asigurat şi se obligă la plata despăgubirii, a sumei asigurate, în cazul producerii evenimentului nedorit.
Asiguratul – persoana fizică sau juridică care solicită încheierea contractului şi care va plăti primele de asigurare pe întreaga durată a contractului.
Beneficiarul – persoana desemnată de asigurat, care va primi suma asigurată în cazul decesului asiguratului. Beneficiarul poate fi schimbat la solicitarea asiguratului pe durata contractului.
De asemenea poţi încheia o asigurare de viaţă mixtă.
Asigurare de viaţă mixtă
Asigurare de viaţă mixtă acoperă şi riscul de supravieţuire.
În cazul decesului asiguratului, beneficiarul va primi suma de bani stipulată în contract, iar în cazul în care asiguratul supravieţuieşte, va primi suma asigurată.
În cazul acestui tip de asigurare, valoarea primei de asigurare este influenţată de următorii factori:
– durata pe care se încheie contractul, durată care de regulă poate fi de 10, 15, 20, 25, 30 de ani, cu condiţia ca asiguratul să nu depăşească vârsta de 75 de ani la expirarea contractului
– starea de sănătate a asiguratului
– vârsta şi sexul asiguratului
– clauzele suplimentare incluse în contract
Asigurare de viaţă mixtă permite, pe de o parte, economisirea, capitalizarea şi investirea banilor tăi, iar pe de altă parte asigură viitorul familiei tale.
Asigurarea de viaţă: un nume, mai multe opţiuni
Termenul asigurare de viaţă include mai multe tipuri de contracte, pentru mai multe tipuri de nevoi şi oferă diferite nivele de acoperire.
Asigurările de viaţă se împart în două categorii principale şi anume:
– asigurări de viaţă tradiţionale
– asigurări de viaţă de tip unit-linked
Asigurările de viaţă tradiţionale sunt asigurări care oferă clienţilor garanţii considerabile, de obicei un beneficiu fix garantat în caz de deces sau la maturitate. Asiguratorul trebuie să acorde aceste garanţii indiferent de costurile pe care le implică şi să rămână solvabil, ca cerinţă a clientului şi a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
Riscul investiţiei aparţine companiei de asigurări (în consecinţă asiguratorul va investi banii cu mare prudenţă, de obicei în depozite bancare şi obligaţiuni de stat, care deşi nu aduc profituri mari, sunt sigure).
Clientul beneficiază astfel de produse sigure.
Tipuri de asigurări de viaţă tradiţionale:
– Asigurarea de viaţă pe termen limitat
– Asigurarea de viaţă pe termen nelimitat
– Asigurarea mixtă de viaţă
– Asigurarea mixtă redusă
– Asigurarea de tip student
– Asigurarea de tip zestre
– Asigurarea pentru ipotecă
– Asigurarea de rentă
Înainte de a-ţi face o poliţă de asigurare de viaţă
Pe lângă protecţie, asigurarea de viaţă este şi un mod sigur de economisire în condiţiile unei bune capitalizări şi a protecţiei la inflaţie.
Asigurarea de viaţă îţi oferă:
– protecţia familiei;
– independenţă financiară pentru copii în perioada studiilor, sau a debutului în căsnicie;
– menţinerea garantată a stilului de viaţă, indiferent de situaţiile prin care asiguraţii trec într-un anumit moment;
– prosperitatea şi securitatea intereselor în afaceri;
– viaţă liniştită şi pensie lipsită de griji.
Semnarea contractului
Înainte de semnarea contractului de asigurare, trebuie să acorzi atenţie următoarelor aspecte:
– Termenii şi condiţiile contractului
– Beneficiarii
– Riscurile acoperite
– Primele de asigurare
– Perioada de reflecţie
– Tipul asigurării de viaţă
– Costuri
– Modalitatea de renunţare la asigurarea de viaţă
Termenii şi condiţiile contractului
Achiziţionarea unei poliţe de asigurare se face prin semnarea unui contract.
Încheierea unui contract implică o serie de beneficii, dar şi responsabilităţi.
Prin semnarea unui astfel de contract te obligi la plata unor sume prestabilite, numite prime de asigurare. Totodata, compania de asigurări se obligă la plata despăguburii în cazul producerii evenimentului asigurat în favoarea beneficiarului, sau la expirarea contractului în favoarea asiguratului.
Principalii termeni contractuali sunt:
Tu sau beneficiarii tăi veţi primi beneficii în eventualitatea decesului sau riscului asigurat sau la o dată viitoare (maturitatea contractului), în cazul unei poliţe de investiţii
Trebuie să plăteşti suma convenită (prima de asigurare), la datele convenite (lunar, trimestrial, annual etc.) sau o sumă fixă, plătită o singură dată
Vei plăti pentru perioada convenită (termen) sau până la implinirea riscului asigurat (deces sau dizabilitate)
Natura contractuală a asigurării de viaţă trebuie privită atât din punctul de vedere al unei investiţii, cât şi din punctul de vedere al riscului.
– – – –
Beneficiarii
Beneficiarul este o persoană sau un grup de persoane desemnate de tine (asigurat) care vor încasa suma asigurată. În calitate de deţinător al poliţei, poţi desemna pe oricine ca beneficiar, inclusiv pe tine.
De cele mai multe ori sunt numiţi beneficiari ai poliţelor de asigurare de viaţă soţii sau soţiile, copiii sau alţi membri ai familiei.
Categoria beneficiarilor nu se limitează însă numai la familie
des întâlnită este desemnarea unui partener de afaceri ca beneficiar
– – – –
Riscurile acoperite
Societăţile de asigurare care oferă asigurări de viaţă acoperă riscul standard, respectiv riscul de deces. Totuşi, pentru că nu întotdeauna acest tip de asigurare este foarte atrăgător, societăţile de asigurare combină în produsele oferite elementul de protecţie cu cel de economisire sau de investiţie. Astfel, dacă asiguratul traieşte la expirarea contractului, suma asigurată îi va fi plătită lui.
Riscuri acoperite de asigurarea de viaţă:
– riscul de supravieţuire – dacă la expirarea contractului de asigurare asiguratul este în viaţă, el va primi banii aferenţi sumei asigurate fie sub formă de pensie, fie într-o sumă unică;
– riscul de invaliditate permanenta – dacă asiguratul suferă un accident în urma căruia va ramâne cu o invaliditate permanentă, acesta va beneficia de suma asigurată pentru acest risc;
– riscul de deces – în cazul în care asiguratul decedează în decursul perioadei de asigurare, beneficiarul sau beneficiarii vor primi suma asigurată;
– riscul de pierdere a capacităţii de muncă – în cazul în care asiguratul suferă de un accident în urma căruia îşi va pierde capacitatea de muncă, el va fi exonerat de plata primelor de asigurare;
– – – –
Primele de asigurare
Prima de asigurare reprezintă suma de bani pe care asiguratul o plăteşte asiguratorului în schimbul asumării de către acesta a obligaţiei de plată a indemnizaţiei de asigurare pentru acoperirea prejudiciului ce eventual l-ar suferi ca urmare a producerii unui eveniment asigurat. Prima de asigurare permite părţilor să negocieze şi să stabilească fie plata direct sau prin intermediar, fie anticipat şi integral sau în rate.
Primele de asigurare sunt fixate în urma evaluării riscului. Această evaluare se face ţinându-se cont de mai mulţi factori:
– vârsta şi sexul asiguratului;
– starea de sănătate a asiguratului;
– valoarea sumelor asigurate;
– durata contractului;
– cheltuieli legate de emiterea contractului de asigurare, de administrarea poliţei şi de alte cheltuieli administrative.
Pentru evaluarea stării de sănătate se completează un chestionar medical. În urma analizării acestuia de către o echipă de specialişti, asiguratorul poate cere efectuarea unor investigaţii complexe pentru stabilirea cât mai corectă a stării de sănătate a asiguratului. Aceste cheltuieli sunt suportate de compania de asigurări.
– – –
Perioada de reflecţie
Conform Directivei Europene 2002/83, consumatorii au dreptul la o perioadă de reflecţie de 14 până la 30 de zile.
În timpul acestei perioade de reflecţie poţi anunţa asiguratorul că nu mai doreşti să închei poliţa, iar acesta este obligat să îţi returneze, fără penalizări, toate sumele deja achitate.
– – – –
Tipul asigurării de viaţă
Cele mai des întâlnite tipuri de asigurari de viaţă sunt:
Asigurarea de viaţă pe termen limitat – se încheie pe un număr de ani prestabilit. Este cea mai simplă formă de asigurare de viaţă şi, totodata, cea mai ieftină; acoperă doar riscul de deces al asiguratului. În funcţie de suma asigurată, pe care beneficiarul contractului o va primi în cazul decesului asiguratului şi în funcţie de durată, se va stabili prima de asigurare.
Dacă în momentul expirării contractului asiguratul este în viaţă, asiguratorul este exonerat de orice plată. Acest tip de asigurare acoperă numai riscul de deces, nu ofera posibilitatea capitalizării şi economisirii primelor de asigurare, deci din multe puncte de vedere este foarte limitată.
Asigurarea de viaţă pe termen nelimitat – singurul risc asigurat este cel de deces însă acest risc se acoperă până la o vârstă mult mai înaintată a asiguratului (100 de ani), iar primele de asigurare se vor plăti pe o perioadă mai scurtă, până la vârsta de pensionare. Diferenţa dintre cele două tipuri de asigurări este că în cazul în care asiguratul ajunge la vârsta precizată în contract, el va primi suma asigurată actualizată. Din acest motiv şi primele de asigurare sunt mai mari decât în cazul asigurării pe termen limitat.
Costuri
Dupa ce te-ai familiarizat cu diferitele tipuri de asigurări de viaţă şi te-ai hotărât care este cea mai potrivită pentru tine, este momentul să verifici costurile. La aceeaşi sumă asigurată primele de asigurare pot varia considerabil de la o companie la alta. Adeseori, companiile mai mici percep prime de asigurare mai reduse decât companiile de asigurâri mari şi cunoscute.
Ofertele companiilor de asigurări vor include, de regulă, grafice şi cifre ce reprezintă proiecţii în viitor ale derulării contractului de asigurare. Aceste proiecţii cuprind atât valori garantate cât şi valori care nu sunt garantate.
Elementele care nu sunt garantate, cum ar fi de exemplu acumularea banilor la poliţele de asigurare mixtă de viaţă, se bazează pe experienţa şi previziunile pe care le face compania de asigurări. Reţine că este vorba numai despre nişte estimări şi că sumele respective nu sunt garantate.
Poliţele de asigurare de viaţă cu acumulare de capital trebuie să aibă atât o creştere suficient de mare (excluzând rata inflaţiei, bineînţeles) cât şi valori de răscumpărare bune. Deşi s-ar putea sa ţi se prezinte o ilustrare a valorii sumelor acumulate pe parcursul derulării contractului, aceasta nu este neapărat şi suma pe care o vei primi în cazul răscumpărării poliţei. Dacă ai de ales între două poliţe cu aceeaşi sumă asigurată, cu aceeaşi rată de acumulare şi cu aceeaşi primă de asigurare, poliţa cu cea mai mare valoare de răscumparare este, probabil, şi cea mai bună.
Trebuie să fii atent şi la clauzele adiţionale. Alege clauzele potrivite necesităţilor tale şi nu achizitiona opţiuni suplimentare de care nu ai nevoie. Retine faptul că multe dintre diferenţele care apar între poliţele de asigurare oferite de diverse companii sunt de fapt diferenţe minore.
– – –
Modalitatea de renunţare la asigurarea de viaţă
Asigurarea de viaţă reprezintă un angajament pe termen lung. De obicei, ratele se plătesc timp de 10 ani sau mai mult şi politica este de a descuraja încasarea înainte de termen.
Dacă ai nevoie de bani, renunţarea la poliţa de asigurare de viaţă reprezintă ultima opţiune.
Iată alternative pe care ar trebui să le iei în considerare:
– împrumut: compania de asigurări ţi-ar putea acorda împrumut în schimbul cedării valorii poliţei, la o rată competitivă
– răscumpărarea poliţei: valoarea de răscumpărare reprezintă valoarea care se va rambursa asiguratului, în cazul în care acesta, datorită incapacităţii de continuare a plăţii primelor sau din alt motiv, cere întreruperea contractului înaintea expirarii acestuia.
Aceasta valoare se calculează doar pentru contractele cu plata eşalonată, prin aplicarea unei cote procentuale (în funcţie de momentul rezilierii contractului) asupra rezervei matematice. Cu cât rezilierile sunt făcute la un interval mai redus faţă de data încheierii contractului, cu atât valoarea de răscumpărare va fi mai mică, şi aceasta datorită cheltuielilor mari efectuate de asigurator în această perioadă.
– vânzare: este posibil să poţi vinde poliţa la o valoare mai mare decât cea de răscumpărare. Există dealeri specializaţi care se ocupă de acest tip de vânzări. Nu toate poliţele pot fi vândute, deci ar fi bine să apelezi la un consultant financiar pentru aceasta.
Asiguratul are dreptul (stabilit prin contract) de a rezilia în orice moment contractul încheiat şi de aceea, asiguratorul trebuie să ţină cont în calcularea primelor de asigurare şi de procentul aşteptat al persoanelor care vor rezilia poliţa de asigurare în fiecare an.
Vânzarea sau renunţarea la poliţă
Există două posibilităţi de a renunţa la o poliţă de asigurare în cazul în care nu o mai doreşti: poţi să o vinzi sau să renunţi la ea. Poţi să vinzi poliţa unui broker sau unei terţe părţi care doreşte să investească în produs la un preţ mai mic decât dacă ar lua-o de la început.
Preţul de vânzare a asigurării de viaţă se calculează independent de valoarea de răscumpărare a acesteia.
Dacă renunţi la poliţă, compania de asigurare îţi va reţine o parte din banii plătiţi ca primă de asigurare pentru a-şi acoperi costurile, care trebuie să fie prevăzute chiar daca renunţi sau nu la poliţă.
Dacă renunţarea areloc în primii ani de la contractarea polţei, vei primi înapoi foarte puţini bani, chiar mai puţini decât valoarea primelor pe care le-ai plătit.
Deseori, dacă renunţi la poliţă în primul an, nu vei mai primi niciun ban înapoi.
Companiile de asigurări de viaţă oferă şi produse de economisire sau investiţii împreună cu asigurarea de viaţă – asigurările de viaţă de tip unit-linked. În acest capitol îţi vom prezenta caracteristicile principale ale asigurărilor de viaţă unit-linked.
Asigurările de viaţă de tip unit-linked sunt asigurări pe bază de investiţii, care oferă nu numai protecţia prin asigurare, ci şi posibilitatea investirii. Prima pe care o plăteşte asiguratul este investită într-unul sau mai multe fonduri de investiţii puse la dispozitie de către asigurator, din care asiguratul primeşte apoi o cotă parte (un anumit număr de “unit-uri”). Asiguratul are dreptul de a opta pentru fondurile şi structura în care se vor investi primele plătite de el, având posibilitatea ca, pe parcursul derulării asigurării să schimbe aceasta structură. Condiţia pentru a putea participa la aceste fonduri de investiţii este de a cumpăra o asigurare de viaţă.
La asigurările unit-linked riscul investiţiei aparţine contractantului, beneficiile obţinute din investiţii depinzând de performanţa fondurilor de investiţie create şi puse la dipoziţie de asigurator.
Asigurările de viaţă de tip unit-linked: ce sunt?
Asigurările de viaţă de tip unit-linked sunt asigurări pe bază de investiţii, care oferă nu numai protecţia prin asigurare, ci şi posibilitatea investirii. Prima pe care o plăteşte asiguratul este investită într-unul sau mai multe fonduri de investiţii puse la dispoziţie de către asigurator, din care asiguratul primeşte apoi o cotă parte (un anumit număr de “unit-uri”). Asiguratul are dreptul de a opta pentru fondurile şi structura în care se vor investi primele plătite de el, având posibilitatea ca, pe parcursul derulării asigurării să schimbe aceasta structură. Condiţia pentru a putea participa la aceste fonduri de investiţii este de a cumpăra o asigurare de viaţă.
Aceste tipuri de investiţii sunt create pentru o perioadă de timp mai îndelungată; încasarea înainte de termen poate avea penalizări.
Riscul investiţiei aparţine contractantului, beneficiile obtinuţe din investiţii depinzând de performanţa fondurilor de investiţie create şi puse la dispoziţie de asigurator.
Componentele asigurării de tip unit-linked
Aceste produse pot avea în structura lor urmatoărele componente: componenta de protecţie, componenta investiţională, componenta rentelor.
Componenta de protecţie care este reprezentată de o asigurare de viaţă pe termen nelimitat, pentru care plata primelor eşalonate se face până la împlinirea vârstei de pensionare, iar pe perioada protecţiei suma asigurată (aleasă de client) este garantată de asigurator. În cazul decesului asiguratului, beneficiarul va încasa valoarea maximă dintre suma asigurată şi valoarea contului său la momentul respectiv, unde suma asigurată este stabilita de către client între o valoare maximă şi una minimă, în funcţie de vârsta sa şi de prima platită, iar valoarea contului este reprezentată de echivalentul valoric al unit-urilor deţinute în fondurile financiare ale asiguratorului.
Componenta investiţională constă în cumpărarea de unităţi de cont (unit-uri) în fondurile financiare constituite de asigurator. Aceste fonduri sunt fonduri interne, închise, reprezentând un portofoliu de diverse tipuri de active financiare administrate de asigurator exclusiv în scopul asigurării.
Contractantul asigurarii va avea acces la aceste fonduri doar prin intermediul asigurărilor unit-linked, iar prima de asigurare platită va fi destinată în intregime achiziţionării de unit-uri în fondurile financiare. Plata primelor se poate face anual, semestrial, trimestrial, lunar, dar şi în orice moment, atunci când se doreşte mărirea părţii de investiţie. Contractantul poate alege procentul în care prima se va aloca între diferitele fonduri şi poate la orice moment să shimbe gratuit aceste procente de alocare.
Valoarea unui unit se stabileşte săptămânal, la momentul evaluării fondurilor, regăsindu-se în mărimea preţului de vânzare, preţ care este folosit în evaluarea costului asigurării de viaţă, în momentul în care clientul doreşte retragerea de lichidităţi sau atunci când întrerupe contractul şi doreşte să obţină echivalentul valoric al contului său.
Componenta rentelor – apare doar în cazul asigurărilor unit-linked la care există posibilitatea transformării contului şi constă în transformarea la sfârşitul perioadei de plată a primelor (la vârsta pensionării) a valorii contului contractantului în rente lunare, plătibile atâta timp cât asiguratul este în viaţă. Unele societăţi plătesc rentele pe o perioadă garantată, indiferent dacă asiguratul decedează sau nu în acest interval.
Preţul de cumpărare reprezintă preţul la care clientul poate cumpăra unit-uri în fondurile financiare menţionate, iar banii plătiţi de client sub forma primelor de asigurare sunt transformaţi în unit-uri în funcţie de acest preţ.
Trăsăturile asigurărilor de viaţă de tip unit-linked
Produsele unit linked prezintă următoarele trăsături:
– prima de asigurare nu este fixă, clientul poate modifica oricând mărimea primelor de asigurare
– clientul poate alege suma asigurată între un minim şi un maxim stabilite în funcţie de vârsta asiguratului şi de valoarea primei plătite, iar această sumă este garantată pe toată durata contractului şi poate fi modificată oricând
– plata primelor de asigurare este eşalonată şi există posibilitatea modificării frecvenţei de plată la fiecare aniversare a contractului
– clientul poate oricând să retragă o cotă din numărul unit-urilor în contul său, cotă exprimată ca procent sau suma fixă
– în cazul în care clientul nu mai poate plăti primele de asigurare, contractul unit-linked se transformă într-un contract cu suma asigurată redusă, adică noua suma asigurată va fi egală cu cu valoarea contului contractantului la momentul încetării plăţii primelor
– în cazul unui contract cu suma asigurată redusă, clientul are dreptul să facă retrageri periodice prin reducerea contului său, reduceri care se pot face sub formă de cote procentuale sau în sumă fixă, atâta timp cât contul nu este nul
– contractantul asigurarii are dreptul, de regulă o dată pe an, să transfere unit-uri între fondurile financiare în care se află banii săi
Poliţele de asigurare de viaţă; clauzele de excludere
Cele mai multe asigurări de viaţă sunt asemănătoare şi, de obicei, sunt produse simple, cu puţine clauze de excludere. Aceasta listă nu este exhaustivă, dar în mod normal poliţa nu va putea fi încasată:
– în cazul decesului prin sinucidere
– dacă ai ascuns orice informaţii care ţi-au fost solicitate înainte de încheierea poliţei
– dacă nu mai plăteşti primele
Alte clauze de excludere pot fi adăugate de anumiţi asiguratori. Este foarte important să răspunzi onest întrebărilor care ţi se pun în formularele premergătoare încheierii asigurării: dacă nu răspunzi sincer întrebărilor despre ocupaţie, starea de sănătate etc. de la începutul poliţei, poliţa de asigurare ar putea fi anulată, deci banii nu vor putea fi încasaţi.
Ai grijă să citeşti cu atenţie contractul şi poliţa de asigurare, pentru a înţelege care sunt riscurile acoperite de poliţă.
Ai într-adevăr nevoie de o poliţă pentru întreaga viaţă?
Eşti sigur că este nevoie să îţi iei şi acest angajament financiar suplimentar?
Ai putea verifica dacă nu beneficiezi de acoperirea unor riscuri în urma unor poliţe pe care le-ai încheiat deja.
Dacă lucrezi
deja contribui cu bani la fondul de pensii de stat şi privat.
Dacă ai orice fel de asigurare de plată a ratelor
verifică condiţiile asigurării – nu are sens să plăteşti pentru acelaşi lucru.
Ce este impozitul pe succesiune?
Impozitele pe succesiuni au ca obiect al impunerii averea primită drept moştenire de o persoană fizică şi vizează numai circulaţia bunurilor între persoanele fizice. Impozitul poate fi stabilit fie global pentru toată averea lăsată moştenire, fie separat pentru partea de avere ce revine fiecărui moştenitor. Calcularea impozitului se face pe baza unor cote progresive, iar nivelul acestora este diferenţiat atât în funcţie de valoarea averii care face obiectul succesiunii, cât şi în funcţie de gradul de rudenie existent între persoana decedată (decujus) şi moştenitorii acesteia (impozitul este mult atât mare cu cât succesorul este rudă mai îndepartată cu persoana decedată).
Cine plăteşte impozitul pe succesiune?
Persoana nominalizată să soluţioneze afacerile persoanei decedate intermediază şi plata taxelor de moştenire datorate. În mod normal, deţinătorul poliţei îşi nominalizează reprezentantul în testament (poate fi nominalizată mai mult de o persoană), caz în care aceasta este cunoscută sub numele de “executor testamentar”. Dacă persoana decedează fără a lăsa un testament, tribunalul va numi un reprezentant personal, caz în care acesta este cunoscut sub numele de “administrator”.
Dacă succesiunea se finalizează în termen de 2 ani de la data decesului, NU datoraţi Statului niciun impozit.
Dacă se depăşeşte termenul de 2 ani şi nu se finalizează succesiunea, va trebui să plătiţi impozitul datorat Statului, conform Codului Fiscal de 1% calculat asupra valorii masei succesorale.
Impozitele pe donaţii au fost introduse pentru a preveni ocolirea plăţii impozitului pe succesiuni, în cazul în care are loc efectuarea de donaţii de avere în timpul vieţii. Impozitul cade în sarcina persoanei care primeşte donaţia (donatar) şi se calculează pe baza unor cote progresive. Nivelul progresivităţii este influenţat de valoarea averii donate şi de gradul de rudenie dintre donator şi donatar.
Asigurarea de viaţă – fondurile cu profit
Companiile de asigurări de viaţă oferă produse de economisire conectate cu asigurarea de viaţă. Aceste produse generează două tipuri de poliţe: cele de tip unit-linked şi poliţele cu profit. Acest capitol îţi va oferi informaţii de bază despre poliţele cu profit.
Fondurile cu profit – elemente de bază
Companiile de asigurări de viaţă oferă şi poliţe cu profit. Acestea tind să aibă un risc mai scăzut decât alte fonduri de investiţii şi în final au un profit mai bun decât un depozit bancar. Probabil cel mai cunoscut tip de produs cu profit pe termen lung este poliţa tip zestre. Pe lângă aceasta, mai eistă şi poliţa tip student.
Aceste tipuri de asigurări reprezintă o bună modalitate de a economisi şi de a asigura viitorul copiilor tăi.
Fondurile cu profit – Asigurarea tip student
Acest gen de asigurarea are menirea de a te ajuta să economiseşti bani pentru anii de studiu ai copilului tău. Beneficiarul va primi suma asigurată la începerea studiilor, pe o perioadă de patru – cinci ani sau, la cererea asiguratului, integral la începerea studiilor.
Primele de asigurare sunt plătite de asigurat (părintele sau tutorele copilului) până la începerea studiilor, urmând ca beneficiarul (copilul) să intre în posesia rentelor la vârsta specificată în contract. Durata de plată a rentelor poate fi de 4 sau 5 ani, iar la opţiunea asiguratului se poate plăti suma integrală la începutul studiilor, dar într-o proporţie de 90 – 95% din suma totală a rentelor pentru că asiguratorul nu mai poate capitaliza sumele respective pe perioada de 4-5 ani stabilită în contract. Asiguratorul va plăti chiar daca una dintre părţi (asigurat sau beneficiar) va deceda, asumându-şi obligaţiile de plată a rentelor în cazul decesului asiguratului pe parcursul perioadei de asigurare sau transformând poliţa într-o asigurare mixtă de viaţă în cazul decesului beneficiarului. Dacă decesul beneficiarului are loc în perioada de plată a rentelor, acestea vor fi încasate de către asigurat ca o sumă forfetară sau tot periodic.
O astfel de asigurare se poate încheia pe o perioadă stabilită de asigurator (minim 9,10 ani de obicei), în funcţie de numărul de ani pentru care se vor plăti rentele
Fondurile cu profit – Asigurarea tip zestre
Asigurarea de tip zestre este asemănătoare cu cea de tip student, diferenţa constând în faptul că beneficiarul contractului va primi suma asigurată în momentul căsătoriei şi suma asigurată se plăteşte integral.
Este o asigurare de tip dotă, prin care se oferă protecţie faţă de riscul de deces al persoanei asigurate (părintele sau tutorele copilului), beneficiarul (copilul) primind suma asigurată la împlinirea unei anumite vârste sau atunci când se căsătoreşte.
O altă deosebire faţă de asigurarea de tip student este faptul ca suma asigurată se plăteşte integral şi nu eşalonat.
În cazul decesului contractantului, copilul va beneficia de aceasta sumă la termenul convenit, iar în cazul decesului beneficiarului, poliţa devine o poliţp de asigurare mixtă.
Asigurarea de viaţă – fondurile cu profit
Pe lângă asigurările prezentate mai sus, există şi alte tipuri de asigurări de viaţă, cum este şi asigurarea de rentă. Prin asigurarea de rentă, asiguratorul plăteşte o indemnizaţie periodică. În funcţie de perioada de plată a acesteia se disting:
1. renta cu rata fixă – indemnizaţia de asigurare se plăteşte indiferent dacă asiguratul mai trăieşte sau nu. În momentul în care începe plata acestei rate fixe, este important dacă asiguratul mai este sau nu în viaţă; ea se plăteşte pe o anumită perioadă (un număr de ani).
2. renta viageră – pentru primirea unei indemnizaţii de rentă viageră, asiguratul (sau, în cazul în care avem de-a face cu mai mulţi asiguraţi, cel puţin unul dintre aceştia) trebuie să fie în viaţă. Asigurarea este încheiată pe “viaţa” asiguratului. O asigurare de rentă viageră poate fi încheiată şi în favoarea mai multor persoane. În astfel de situaţii, la moartea unuia dintre asiguraţi, renta viageră se transferă asupra vieţii celuilalt.
Renta viageră se acordă în general trimestrial, mai rar lunar.
Există şi posibilitatea ca renta viageră să se acorde anual, o dată la şase luni sau lunar, cu consecinţe în ceea ce priveşte valoarea rentei viagere.
În cazul în care indemnizaţia de rentă viageră se acordă anual sau o dată la şase luni, asiguratorul dispune de bani vreme mai îndelungată şi poate obţine profituri mai mari din investiţii. În plus, are mai puţine cheltuieli administrative; în cazul termenelor lunare, lucrurile stau invers.
În cazul asigurării de rentă viageră există următoarele cazuri speciale :
– asigurarea de rentă viageră cu rambursare – în cazul decesului asiguratului se rambursează primele de asigurare deja plătite.
– asigurarea de rentă viageră fără rambursare – în cazul decesului asiguratului nu se rambursează primele de asigurare deja plătite, avantajul fiind plătirea unor prime mai reduse decât în cazul rambursării.
În cazul asigurării pe bază de rente viagere există posibilitatea existenţei a două persoane asigurate. Prin asigurarea de rentă viageră pentru doua persoane se acordă o indemnizaţie periodică în condiţii de supravieţuire sau de deces al primului asigurat. Ea poate fi comparată cu asigurările mixte de viaţă. Se foloseşte în special pentru alocaţie pentru pensia de bătrâneţe, respectiv pentru pensia de urmaş, pentru soţ sau soţie.
Un caz special este asigurarea de rentă de supravieţuire prin care se acordă o indemnizaţie periodică în cazul decesului asiguratului în favoarea coasiguratului, dacă acesta este în viaţă. Ca forme specifice de asigurare, mai des intâlnite sunt:
1. renta temporară de supravieţuire, prin care se acordă indemnizaţia până la data stabilită în prealabil în contract sau până la data decesului coasiguratului, dacă acesta survine mai devreme.
2. renta de supravieţuire viageră; în cazul în care coasiguratul moare înaintea primului asigurat, asigurarea expiră chiar înaintea acordării primei indemnizaţii.
Aceste forme se practică preponderent pentru alocaţie temporară pentru pensia de urmaş şi pentru alocaţie temporară a sistemului de pensii.
Renta de supravieţuire pe toata durată vieţii acordă o indemnizaţie până în momentul decesului coasiguratului (cu indemnizaţie finală) sau până la data-limită anterioară datei decesului coasiguratului (fără coasigurare cu indemnizaţie finală). În cazul în care aceasta asigurare se încheie contra plăţii unei prime de asigurare, perioada în care se efectuează aceasta plată este temporară (de exemplu, până la împlinirea vârstei de 60-65 de ani de către coasigurat). Se practică pentru alocaţii pe toata durata vieţii din pensia de urmaş şi sub forma unor scheme colective de pensii.
Investiţii responsabilizate social
Ce sunt acestea?
Investiţii etice sau responsabilizate social
Responsabilitatea Socială a Investiţiilor (RSI) este un termen folosit pentru a descrie orice zonă a domeniului financiar în care principiile investitorului influenţează ce organizaţie sau companie alege pentru a-i face plasamentele financiare sau cum îşi foloseşte investitorul puterea de acţionar. Din punctual de vedere al consumatorului industria RSI este împărţită în două tipuri de produse, în funcţie de nevoile diverselor tipuri de investitori responsabili social:
RSI – cunoscută şi sub denumirea de “investiţii etice” face referinţă la investiţiile consumatorilor făcute în funcţie de performanţele sociale, economice şi de mediu ale companiei. În această actegorie se încadrează şi pensile private
Investiţiile directe – sunt cunoscute şi sub denumirea de investiţii sociale
Investiţiile responsabile; scop şi origine
Datând din secolul XIX, originea investiţiilor responsabile poate fi găsită în mişcările religioase, incluzând quakerii şi metodiştii. La începutul anilor 1900, Biserica metodistă a început să facă investiţii pe piaţa de capital, evitând în mod intenţionat companiile implicate în producţia de alcool, armament, tutun, pornografie şi jocuri de noroc.
În decursul secolului XX tot mai multe instituţii şi indivizi au început să ia în considerare şi criterile etice atunci când fac o investiţie. Iniţial America a fost mai avansată în dezvolatrea ideologiei investiţiilor etice şi în 1971 a fost fondat Pax World Fund în scopul evitării investiţilor associate razboiului din Vietnam. In Marea Britanie, regimul de apartheid din Africa de Sud a accelerat promovarea investiţiilor etice în anii 80.
În zilele noastre, în Europa există din ce în ce mai mulţi investitori responsabili social. Scopul acetsora este de a crea un portofoliu de investiţii care să cuprindă companii ale căror politici sunt în concordanţă cu viziunea lor. O diversitate de fonduri etice acoperă diverse problematici şi au abordări diferite.
Politici de mediu:
– Poluarea apei şi a aerului
– Gestionarea deşeurilor
– Utilizarea resurselor
Politici sociale:
– Drepturile muncitorilor (sănătate şi siguranţă, salarii decente etc.)
– Gestionarea lanţului furnizorilor
Politici etice:
– Respectarea drepturilor omului
– Evitarea regimurilor de opresiune
– Implicarea militară
Impactul investiţiilor responsabile asupra companiilor
Ca urmare a cererii accentuate de investiţii responsabile din ultimii ani, companiile listate pe piaţa de capital au fost nevoite să dezvolte şi să implementeze politici de responsabilizare socială. În present, politicile şi practicile de Responsabilitate Socială Corporatistă (CSR) influenţează puternic valoarea acţiunilor listate.
Drept urmare politica unei companii nu mai este axată numai pe profit şi oferirea de dividende acţionarilor; ea trebuie să furnizeze informaţii cu privire la toate părţile implicate în activitatea sa:
– în mod direct (angajaţi, clienţi, furnizori, ditibuitori, acţionari etc.)
– în mod indirect (comunităţi locale, ONG-uri, autorităţi locale etc.)
Procesul unei investiţii responsabile social
După identificarea factorilor sociali, de mediu şi cei etici care îl preocupă pe investitor, următorul pas îl constituie identificarea celei mai bune abordări a investiţiei responsabile social, care se va potrivi cel mai bine nevoilor sale. Există trei mari factori de analiză a abordării investiţiilor responsabile: negativ, pozitiv şi nivelul de implicare.
Fonduri de investiţii responsabile social
Fondurile de investiţii responsabile social combină obiectvele financiare ale investitorilor cu angajamentul lor în privinţa problematicilor sociale şi de mediu. Permit investitorilor să aleagă companii sau fonduri care întrunesc anumite standarde etice şi morale.
Agenţii de evaluare etică
Unii manageri de fonduri îşi folosesc resursele proprii pentru activităţile de cercetare, alţii apelează la agenţii de evaluare etică. Acestea angajează cercetători de specialitate şi experţi în anumite domenii, cum sunt: drepturile omului, testarea pe animale, performanţele de mediu. Acestea folosesc diverse resurse pentru evaluarea companiilor:
– anuale de activitate ale companiilor, rapoarte guvernamentale şi ale autorităţilor de reglementare, publicaţii specializate din industrie
– propriile date despre companii, obţinute prin chestioanre, scrisori, contact si discuţii directe
De obicei, agenţiile calculează performanţele etice ale unei companii în funcţie de 3 factori:
Conducere: practicile Consiliului Director, ale Adunării Generale a acţionarilor, gestionarea problemelor sociale, de mediu şi etice ale companiei. Sunt analizate şi fuziunile şi achiziţiile.
Politica de mediu: sistemele de management şi raportare, performanţa de mediu. Sunt vizate şi aspecte specifice, cum sunt schimbările climatice şi poluarea.
Aspecte sociale: atitudinea în privinţa drepturilor omului, implicarea comunităţii şi probleme legate de protecţia socială. Sunt analizate şi alte aspecte, cum ar fi: implicarea militară, protecţia animalelor, cercetări legate de alcool şi tutun
Baze de date şi profile etic al companiilor listate la bursă
Strategii pentru investiţii etice
Acestea sunt 3 strategii principale pe care fondurile le pot aopta pentru implementarea politicilor de investiţii etice.
Implicare
Nu este exclusă nicio companie, dar sunt identificate zone în care companiile îşi pot îmbunătăţi performanţele de mediu, sociale şi etice. Managerii fondurilor intră astfel în contact cu companiile şi le încurajează să facă aceste îmbunătăţiri.
Preferinţe
Fondurile adoptă norme sociale, de mediu şi etice pe care preferă să fie întrunite de către companii. Aceste norme se aplică atunci când totţi ceilalţi indiactori sunt egali (ex.: performanţele financiare).
Monitorizare
Este creată o ” listă acceptabilă” de companii, pe baza unor criterii positive şi negative prestabilite (ex.: evitarea companiilor implicate în comerţul cu armament, includerea unor companii cu bune performanţe de mediu etc.). Fondurile sunt investite numai în companiile incluse în această listă.
Ce ar trebui să ştii despre investiţiile responsabile social: riscuri
Ca în cazul oricărei alte investiţii pe piaţa de capital, îţi asumi anumite riscuri şi ai putea suferi unele pierderi în cazul în care capitalul îţi este investit în acţiuni. Dacă investiţia ta este folosită pentu a achiziţiona acţiuni, teoretic este puţin probabil să pierzi din capitalul iniţial când fondul ajunge la maturitate. Totul depinde de cine a emis acţiunile.
Opinia generală este că fondurile de investiţii responsabile social şi etic duc de obicei la rezultate situate sub standard.
Managerii fondurilor argumentează că includerea în portofoliu a unor investiţii bazate pe consideraţii sociale, de mediu şi etice, ajută la identificarea acelor companii care au performanţe mai bune pe termen lung.
De fapt, marele avantaj pe care îl prezintă investiţiile responsabile social este aprofundarea unor tendinţe care în mod normal au fost ignorate de analiştii tradiţionali ai pieţei de capital (schimbările climatice, drepturile omului, valoarea brand-ului).
De asemenea, este interesul companiei să stabilească mecanisme de schimb sustenabile între toate părţile implicate în activităşile lor. Convenţii pe termen lung cu furnizorii şi managementul eficient al resurselor va conduce la reducerea costurilor de producţie, în timp ce investiţiile în forţa de muncă a companiei, atât din punct de vedere al pregătirii, cât şi din punct de vedere al politicii salariale, va garanta creşterea continuă a productivităţii.
Ca urmare, reducerea costurilor de producţie combinată cu creşterea productivităţii va garanta că societatea va rămâne competitivă şi va continua să se dezvolte.
Cum să alegi un fond de investiţii responsabil social
Ca în cazul oricărei alte investiţii, există diverse abordări ale fondurilor responsabile social, la fel ca şi în cazul investiţiilor tradiţionale. Fondurile de investiţii responsabile social investesc în diferite bunuri şi oferă diferite abordări.
Deci, înainte de a investi într-un fond responsabil social, este important să te asiguri că acţiunile fondului şi modalitatea de punere în aplicare a acestora coincide cu convingerile tale. Cel mai important lucru este transparenţa informaţiilor.
Investiţiile etice
Investiţiile etice nu se limitează numai la acţiuni schimbate la burse. Mulţi investitori preferă să sprijine proiecte sau cauze individuale. Aceste investiţii directe sunt cunoscute sub mai multe denumiri, inclusiv investiţii alternative, investiţii cu implicaţii sociale etc.
Există mai multe direcţii pentru investiţiile directe:
– Finanţări pentru dezvoltarea comunităţii
– Acţiuni sociale, de mediu şi etice
Investiţiile directe
Finanţările pentru dezvoltarea comunităţii; investiţii în alţii
Aceste tipuri de fonduri de investiţii orientate către comunitate oferă o serie de variante care vor da un nou înţeles finanţelor tale.
Într-adevăr, investind în această variantă, înseamnă că nu mai alegi fondul în funcţie de un câştig financiar pe termen scurt, ci în funcţie de:
Criterii sociale:
– “Doresc ca investiţia mea să sprijine crearea de noi locuri de muncă şi să ajute la dezvoltarea comunităţii. Îmi aleg investiţia în funcşie de câştigul în capital social”
Criterii de transparenţă:
– “Vreau să ştiu cum îmi sunt investiţi banii. Vreau să sprijin o anumită cauză.”
Există în întreaga lume proiecte comunitare care nu pot fi dezvoltate pur şi simplu pentru că nu există acces la servicii ca împrumuturi sau credite oferite de instituţii financiare.
Investind aici, poţi furniza împrumutul care să pună în mişcare aceste proiecte.
Ele pot avea diverse forme:
– proiecte care oferă sprijin antreprenorilor sau afacerilor din zone defavorizate
– proiecte implicate in regenerarea comunităţii
– proiecte care sprijină cause legate de protecţia mediului
– proiecte care sprijină acţiuni de relocare
– ajutor pentru afacerile din ţările în curs de dezvoltare etc. …
Procesul unei investiţii directe
Atunci când îţi investeşti economiile într-un produs de investiţii directe, ţi se garantează că tot capitalul tău sau o parte din acesta va sprijini în mod direct un proiect pe care îl alegi.
Produse financiare bazate pe investiţii directe
Acestea pot fi:
– Acţiuni investite în companii etice – devi coproprietar sau creditor al companiei
– Investiţii riscante de capital – această formă de investiţie oferă capital pe termen lung pentru a ajuta companiile nelistate la bursă să se dezvolte.
Spre deosebire de un împrumut, câştigul tău depinde de creşterea şi dezvoltarea companiei.
Furnizorii de fonduri de investiţii directe
Instituţii financiare pentru dezvoltarea comunităţilor
Uniuni cooperatiste pentru dezvoltarea comunităţii
Ce trebuie să ştii înainte de a investi într-un fond de investiţii directe?
Investirea banilor într-o bancă sau societate financiară este destul de simplă… când se pune problema investirii într-o investiţie directă, există anumite lucruri pe care trebuie să le iei în considerare…
Problemele care te interesează:
Dacă vrei să faci o astfel de investiţie, primul pas este să te gândeşti ce contează cel mai mult pentru tine. Natura problemelor care te interesează şi oportunitatea financiară a investiţiilor îţi va spune ce fel de investiţie să faci.
Câştigul tău:
De obicei, astfel de investiţii nu aduc un profit important. Uneori, obiectvul principal al acestui tip de investiţii NU ESTE profitul, ci asigurarea unor beneficii de ordin social.
Trebuie să cauţi consultanţa financiară potrivită pentru a fi foarte sigur că acest tip de investiţie răspunde obiectivului tău şi se încadrează în ansamblul situaţiei tale financiare.
Eşti pregătit să rişti întreaga ta investiţie? Îţi permiţi să faci asta…?
Investighează organizaţia şi verifică condiţiile:
Ar trebui să faci o verifiacre în privinţa organizaţiei în acre vrei să investeşti.
O relaţie mai aprofundată cu aceasta îşi va permite să verifici modul în care sunt folosiţi banii.
De asemenea, atunci când găseşti o organizaţie căreia vrei să îi acorzi sprijin, trebuie să studiezi cu atenţie termenii şi condiţiile înainte de a lu a o hotărâre.
Este posibil ca un proiect să presupună implicarea ta financiară pentru o perioadă mai îndelungată decât ai fi dispus să te implici…