Plănuieşti să-ţi cumperi o maşină nouă extraordinară, vrei să te răsfeţi cu o vacanţă exotică de ziua ta… dar nu dispui de bani suficienţi şi iei în considerare un împrumut sau un credit. E bine? Dacă da, de unde să iei împrumutul? Ce tip de împrumut să alegi? Cum îl vei plăti? Atât de multe întrebări!
Acest curs te va ajuta să găseşti răspunsurile.
Când ar trebui să iei un împrumut?
Alege creditul cel mai potrivit nevoilor tale
– Împrumutul personal
– Vânzarea prin credit
– Descoperirea de cont curent
– Cardurile de credit
– Creditul fără dobândă
– Varianta fără dobândă
– Leasingul
Poţi alege creditul cel mai potrivit nevoilor tale?
– Elementele care trebuie luate în considerare
Protecţia consumatorilor în domeniul creditului de consum
– Obligaţiile legale ale creditorilor
– Reguli de aur de urmat înainte de a semna un contract de credit
Rambursarea creditului de consum
Am probleme cu ratele, ce pot face?
Ai nevoie de o poliţă de asigurare?
Contractarea unui credit în alt stat al UE
Când ar trebui să iei un împrumut?
Plănuieşti un tur în jurul lumii pentru aniversarea a 20 de ani de la căsătorie.
Ţi s-a stricat maşina şi nu mai poate fi reparată. Trebuie să o înlocuieşti imediat.
Computerul tău dă semne de oboseală şi te gândeşti să îi aduci câteva îmbunătăţiri.
Ai nevoie de un buget!
Dar dispui de fondurile necesare?
Ai suficiente economii pentru a plăti ceea ce îţi doreşti?
Dacă nu, te gândeşti să iei un împrumut.
E momentul potrivit?
Este achiziţia pe care doreşti să o faci una indispensabilă?
Vei putea să plăteşti ratele?
Nu te grăbi să iei un împrumut, întâi întreabă-te dacă achiziţia este necesară, dacă ar putea fi evitată sau este esenţială.
Trebuie să iei decizia corectă, în aşa fel încât ceea ce cumperi de plăcere sau este parte dintr-o cheltuială ce nu poate fi evitată, să nu se transforme într-o luptă financiară zilnică.
Trebuie să te gândeşti la ce vei cheltui şi câştiga, la venituri şi cheltuieli;
Ai nevoie de un buget!
Îţi sugerăm să te familiarizezi cu Secţiunea “Administrarea bugetului familial”
De unde poţi lua un împrumut?
De unde poţi lua un credit de consum?
Directiva privind Creditul de Consum 87/102/CEE din 22 decembrie 1986 a fost modificată de două ori:
– de Directiva Consiliului 90/88/CEE din 22 februarie 1990,
– de Directiva Consiliului şi Parlamentului 98/7/CE din 16 februarie 1998.
Directiva doreşte să îmbunătăţească transparenţa creditului de consum şi să permită o comparaţie mai uşoară în spaţiul european şi se consideră că propunerile vor întări funcţionarea şi stabilitatea pieţei europene a creditului de consum.
În conformitate cu Directiva din 1986, Statele Membre:
– se vor asigura că persoanele care oferă un credit sau intermediază acordarea unui credit vor obţine autorizaţia financiară pentru acest lucru, fie în mod special, fie ca furnizori de bunuri şi servicii;
– sau se vor asigura că persoanele care acordă împrumuturi sau care intermediază acordarea unui împrumut se vor supune inspecţiilor financiare sau monitorizării activităţii lor de către o instituţie financiară;
– sau vor promova înfiinţarea unor instituţii specializate care vor primi şi gestiona reclamaţiile ce vizează contractele de credit sau condiţiile de acordare a creditelor, pentru a furniza consumatorilor informaţii relevante sau consilere în ceea ce priveşte creditul de consum.
Creditul de consum poate fi obţinut în diverse forme şi de la diferite organizaţii. Aceste organizaţii financiare, creditori, pot fi persoane fizice sau juridice ori un grup de astfel de persoane.
În cadrul acestor organizaţii, există câteva categorii; cele mai cunoscute sunt băncile şi societăţile financiare.
Creditorii profesionişti acordă împrumuturi sau alte servicii, dar nu deţin conturi ale clienţilor sau conturi curente. În general să oferă credite de consum prin carduri pentru magazine sau aranjamente de vânzare prin credit.
Cardurile pentru magazine sunt rar o veste bună. Vin cu o suită de oferte tentante, dar în mod frecvent sunt însoţite de condiţii nu tocmai favorabile – dobândă anuală de aproape 30%.
Majoritatea băncilor sau societăţilor financiare oferă mai multe variante de credite sau împrumuturi. În ultimii ani, mai multe societăţi străine au intrat pe piaţa românească şi poţi obţine credite de la bănci şi societăţi străine.
Acum există pe piaţa românească un număr mare de organizaţii de creditare. Nu lăsa acest lucru să te dezorienteze; evaluează şi compară toate ofertele pentru a face cea mai bună alegere. Întotdeauna analizează mai multe oferte înainte de a decide să împrumuţi. Fii sigur că iei creditul care se potriveşte cel mai bine nevoilor tale şi care are condiţiile cele mai favorabile.
Compară costurile diferitelor tipuri de credite, analizând atât dobânda anuală efectivă (DAE), durata creditului, cât şi costul total al acestuia.
DAE înseamnă dobânda anuală efectivă şi a fost înfiinţată pentru a permite consumatorilor să compare ofertele de creditare ale companiilor şi ratele dobânzilor pentru alte tipuri de produse.
Nu te simţi intimidat de aceste organizaţii; este de aşteptat să te asculte pentru că… tot ceea ce doresc este să îţi împrumute bani pentru a obţine un profit ulterior!
Băncile şi societăţile financiare
Să fim realişti; băncile sunt afaceri şi, ca orice afacere, doresc să obţină profit. De aceea vor încerca să vândă cât mai multe servicii clienţilor lor, în special împrumuturi şi credite.
Nu te lăsa păcălit; când mergi la o bancă pentru un împrumut, nu te aştepta să primeşti sfaturi “dezinteresate”. De cele mai multe ori, cel care intermediază acordarea împrumutului primeşte un comision.
Cine este Consilierul Financiar Independent?
Dacă doreşti să contractezi un împrumut pentru o sumă mare de bani necesară achiziţionării unei proprietăţi, ar trebui să ceri sfatul unui consilier financiar independent. Aceştia sunt obligaţi prin lege să ofere consultanţă dezinteresată, imparţială. De obicei sunt plătiţi cu ora sau au un onorariu fix.
Unii consilieri îţi pot oferi consultanţă gratuită, dar apoi sunt plătiţi de compania de la care te hotărăşti să iei împrumutul.
Unii percep o combinaţie între onorariu şi comision. Dar nu sunt “legaţi” de nicio companie.
Intotdeauna trebuie să întrebi cât este comisionul perceput şi când trebuie plătit.
De asemenea, trebuie să ai în vedere şi faptul că mulţi consilieri sunt specializaţi într-un anumit domeniu, deci în cazul în care doreşti sfaturi care să cuprindă o sferă mai largă, ar trebui să te consulţi întâi cu aceştia, apoi să cauţi şi alte sfaturi. Ca variantă, poţi alege să consulţi o firmă specializată. Verifică întotdeauna referinţele.
Când eşti în căutarea unui produs fiannciar, probabil vei folosi ca sursă de informare reclamele companiilor.
Click aici pentru a afla mai multe despre compararea ofertelor de imprumut şi despre subtilităţile acestui domeniu.
Cum poţi lua un credit?
Această secţiune îţi oferă informaţii despre modul în care ţi se acordă sau refuză un credit
Creditul de consum este un serviciu, nu un drept
Aproape oricine poate depune o cerere pentru un împrumut sau credit
Dacă eşti minor, constituie infracţiune faptul că cineva îţi trimite materiale prin care te invită să împrumuţi bani ori să obţii bunuri sau servicii prin credit sau în leasing.
Totuşi, dacă ai peste 14 ani, dar mai puţin de 18, poţi obtine un credit sau un contract de leasing dacă un adult acţionează ca girant. De obicei, dacă ai peste 18 ani şi ai un venit, totul este posibil…
Nu este obligatoriu să primeşti un împrumut, iar dacă îţi este refuzată cererea banca sau societatea financiară nu este obligată să îţi comunice motivul (totuşi, nu poţi fi refuzat pe motiv de rasă, sex sau dizabilitate)
Banca, societatea financiară sau creditorul îţi va solicita o dovadă a identităţii, inclusiv numele complet, data naşterii şi adresa înainte de a-ţi acorda un împrumut.
Dacă ţi se spune că nu poţi obţine creditul, poţi depune o nouă cerere, fie la aceeaşi companie, fie la alta. Nu ai nici un drept de a-ţi fi acordat un credit sau să-ţi fie expuse motivele pentru care acesta nu ţi-a fost acordat, dar unii creditori furnizează aceste informaţii.
Cum decid creditorii dacă îţi acordă sau nu creditul?
Pentru a fi eligibil pentru contractarea unui credit de consum, trebuie să furnizezi anumite documente.
De obicei ţi se solicită să completezi un formular de cerere, să semnezi un formular pentru protecţia datelor personale, ultimii 3 fluturasi de salariu, o copie a actului de identitate şi ultima factură (de gaz, electricitate, telefon etc.).
Furnizează toate datele şi actele solicitate în mod cât mai corect, pentru că orice neconcordanţă poate avea consecinţe serioase dacă nu îţi achiţi la timp ratele…
Creditorii folosesc diverse metode pentru a stabili dacă acordă sau nu un credit.
Iată care sunt metodele cel mai des folosite în România:
Sunt acordate puncte pentru lucruri cum sunt ocupaţia, salariul, starea civilă şi zona în care locuieşti. Creditul se acordă dacă acumulezi suficiente puncte. Bazându-se pe asta, creditorul va evalua nivelul de risc pe care îl reprezinţi şi probabilitatea statistică de a nu-ţi plăti creditul. Dacă soliciţi un credit, trebuie să ţi se spună dacă se va folosi această metodă.
Dacă ţi-a fost refuzată cererea, poţi solicita să ţi se spună principalul motiv al refuzului şi poti solicita reanalizarea deciziei de către creditor. Trebuie să îi furnizezi creditorului orice informaţii suplimentare care crezi că ar trebui luate în considerare.
Biroul de Credit
Biroul de Credit furnizează informaţii reale, actualizate şi consistente referitoare la persoane fizice care au contractat credite de la bănci sau societăţi financiare, au achiziţionat un produs în sistem leasing, au fost asigurate împotriva riscului de neplată de o societate de asigurări sau sunt abonate la servicii de telefonie fixă sau mobilă.
Înregistrările Biroului de Credit pot determina dacă vei primi sau nu creditul.
Istoricul plăţilor poate include si detaliile altor persoane care locuiesc la aceeasi adresa daca au vreo legatura financiara cu tine. Evidentele legate de ei pot fi afecta decizia de a ti se acorda sau nu creditul solicitat.
Dacă ţi-a fost refuzată acordarea creditului pe baza înregistrărilor de la Biroul de Credit, poţi obţine o copie a înregistrărilor Biroului.
Va trebui să plăteşti o taxă pentru aceasta. Poţi cere ca înregistrările să fie corectate dacă sunt incorecte sau înşelătoare, de exemplu înregistrările nu ar trebui să conţină date despre persoane cu care nu ai avut legături / relaţii financiare.
De asemenea, poţi cere să fi evaluat individual, chiar dacă ai o legătură financiară cu altcineva. Totuşi, nu există nici o garanţie că acel credit îţi va fi acordat.
Dacă iei un credit, ţi se poate cere să ai un girant sau să asiguri împrumutul cu valoarea casei (ipoteca).
Girantul este cineva care va fi responsabil pentru datoria ta dacă nu vei respecta contractul. Prezenţa unui girant este solicitată în mod special dacă clientul are sub 21 de ani sau nu este proprietar (al unei case). Totuşi, compania de credit poate insista pentru existenţa unui girant pentru orice situaţie. Dacă ai acceptat să fii girant, nu te mai poţi retrage din înţelegere. Vei fi legal responsabil pentru datorie şi s-ar putea să fi nevoit să plăteşti banii datoraţi.
Dacă eşti girant şi eşti urmărit pentru plata banilor datoraţi, ar trebui să consulţi un expert cu experienţă în domeniu.
De asemenea, unii creditori îţi pot cere să îţi faci o asigurare împotriva riscului de neplată.
Aceasta îţi va acoperi creditul rămas de restituit şi dobânzile aferente dacă, de exemplu, ai un accident din care rezultă o invaliditate permanentă totală sau în caz de deces , dar acoperirea diferă de la o poliţă la alta.
Cu toate că acestea pot fi utile, există probe care sugerează că uneori aceste asigurări sunt vândute cu rea credinţă şi o mare parte dintre cererile de despăgubire sunt refuzate, rezultând profituri mai mari pentru bănci sau companiile de credit.
Doreşti să îţi îmbunătăţeşti computerul, dar banca refuză să îţi dea un împrumut.
Îţi analizezi situaţia şi ajungi la concluzia că de fapt problema nu este atât de urgentă şi începi să faci economii pentru o achiziţie viitoare.
Care tip de credit?
Poţi avea nevoie de un credit sau împrumut pentru diverse motive şi pentru perioade variate de timp; împrumuturi personale pe termen scurt, împrumuturi sigure, credit pe termen lung pentru o sumă fixă sau variabilă… Creditorii au devenit foarte flexibili şi oferă acum mai multe variante pentru creditul de consum.
Pentru a le înţelege pe toate, dorim ca în paginile următoare să stabilim când şi cum să foloseşti cel mai potrivit tip de credit pentru nevoile tale.
Alege creditul cel mai potrivit nevoilor tale
Împrumutul personal
Un împrumut personal este suma brută pe care în general o împrumuţi de la banca ta obişnuită sau de la o altă organizaţie financiară.
Eşti de acord să rambursezi împrumutul într-o perioadă fixă de câţiva ani (termen) prin plăţi lunare regulate. Unele împrumuturi sunt restricţionate pentru folosire în anumite scopuri – de exemplu, amenajarea locuinţei.
Dacă nu eşti client al băncii, ţi se poate cere să deschizi un cont la banca de la care soliciţi împrumutul sau poţi plăti o taxă de intermediere când iei împrumutul.
Poţi alege o rată fixă a dobânzii pentru suma împrumutată, dar această variantă este de obicei mai scumpă. Dobânda se aplică întregului termen al împrumutului, se adaugă ratele de rambursare a sumei împrumutate, iar apoi totul se împarte în rate lunare egale.
De asemenea, poţi alege o rată variabilă a dobânzii; aceasta se va schimba pe durata împrumutului. Deci suma pe care trebuie să o rambursezi se va schimba din când în când. Această schimbare depinde de starea generală a economiei la acel moment şi de nivelul de bază stabilit de Banca Naţională a României.
Există câteva lucruri pe care trebuie să le iei în considerare înainte de a lua un împrumut personal sau un împrumut negarantat:
Întotdeauna analizează mai multe oferte când doreşti ceva atât de important ca un împrumut personal. Indiferent cât este de mic împrumutul, probabil vei plăti câteva milioane pe dobândă, deci e important să alegi cea mai bună variantă. Începe căutările de la banca sau societatea financiară pe care o foloseşti în mod curent, pentru că acestea au deja multe dintre informaţiile necesare despre tine şi situaţia ta financiară, apoi compară oferta acestora cu altele pe care le obţii.
Daca banca te refuză să îţi acorde un împrumut sau un credit, orice creditor alegi fii atent la rata dobânzii şi la costul efectiv al împrumutului…
Când iei un împrumut negarantat, înseamnă că nu girezi cu casa suma pe care o împrumuţi. De obicei ţi se face o ofertă bazată pe starea ta financiară şi suma pe care doreşti să o împrumuţi. Acest lucru înseamnă că s-ar putea să nu ţi se ofere dobânda “minimă” cărei i se face publicitate – dobânda aplicată depinde de rata creditului.
De obicei ar trebui să împrumuţi cât mai puţin posibil şi să îţi schiţezi un buget pentru a determina suma de care ai într-adevăr nevoie. Cu un împrumut negarantat s-ar putea să nu obţii o sumă foarte mare, deci dacă eşti proprietarul unei case şi ai nevoie de o sumă mai mare poţi lua în considerare un împrumut garantat. Poate fi tentant să imprumuţi mai mult decât ai nevoie, dar nu uita că sunt bani pe care trebuie să îi dai înapoi!
Vânzarea prin credit
Vanzarea prin credit este cel mai cunoscut tip de credit. Cu acesta, poţi cumpăra bunurile la preţul de vânzare. De obicei trebuie să plăteşti o dobândă, dar unii furnizori oferă credite fără dobândă. Rambursarea se face în rate. Tu devii deţinătorul legal al bunurilor imediat după încheierea contractului, iar bunurile nu mai pot fi returnate dacă te răzgândeşti. Furnizorul nu îţi poate lua bunurile dacă rămâi în urmă cu ratele, dar poate recurge la instanţa de judecată pentru a-şi recupera banii dacă eşti pus în întârziere.
Creditul pentru cumpărături este mai cunoscut şi mai des folosit acum decât leasingul, dar este important să nu le confunzi.
Cele mai multe tipuri de credite sunt reglementate de Legea nr. 289/2004, care reglementeaza regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor.
Exceptii (conform Art. 3 din Legea nr. 289/2004):
a) contractele de credit sau contractele prin care se acordă credite destinate în principal să permită achiziţionarea sau menţinerea drepturilor de proprietate asupra unui teren sau construcţie realizată sau care urmează să fie realizată în baza unui proiect;
b) contractele de credit acordate în scopul renovării, reconsolidării sau îmbunătăţirii unei construcţii;
c) contractele de închiriere, cu excepţia contractelor care prevăd ca finalitate transferul titlului de proprietate către chiriaş;
d) contractele de credit acordate sau puse la dispoziţie fără plata de dobânzi sau de orice alte cheltuieli;
e) contractele de credit care nu prevăd dobânzi, cu condiţia ca consumatorul să accepte rambursarea creditului printr-o singură plată;
f) contractele în care creditele sunt acordate sub formă de avans în cont curent (linii de credit) acordate de către o instituţie de credit sau o instituţie financiară, altele decât cele acoperite printr-un instrument de plată tip carte de credit, sub rezerva informaţiilor prevăzute la art.9;
g) contractele de credit pentru valori mai mici decât suma de 200 euro sau mai mari de 20.000 euro;
h) contractele de credit la care consumatorul este obligat să ramburseze creditul într-un termen care nu depăşeşte 3 luni;
i) contractele de credit la care consumatorul este obligat să ramburseze creditul într-un număr maxim de patru plăţi, într-o perioadă de cel mult 12 luni calculate de la data semnării contractului;
j) contractele de credit care sunt acordate la costuri inferioare celor practicate pe piaţă sau stabilite prin negociere şi care nu sunt oferite populaţiei în general;
k) contractele de credit sau prin care se angajează să acorde credit garantate prin ipotecă asupra unui bun imobil în măsura în care acestea nu sunt deja exceptate conform lit.a) şi b), dispoziţiile art.5 aplicându-se în mod corespunzător;
l) contractele încheiate în vederea prestării în mod continuu a unui serviciu privat sau public, conform cărora consumatorul are dreptul de a achita costul acestor servicii, pe perioada cât sunt furnizate, prin plăţi eşalonate.
Relaţia furnizor – creditor: Responsabilitate egală
Când cumperi o maşină nouă sau o bucătărie complet utilată, intri într-un contract legal cu vânzătorul. Dacă vânzătorul îţi oferă posibilitatea de a plăti bunurile în mai multe rate, situaţia devine puţin mai complicată.
Deseori vânzătorul nu este cel care oferă finanţarea creditului, ci intermediază aceasta pentru o bancă sau societate financiară. Cu toate că acest gen de creditare este oferit de obicei la sediul vânzătorului, tu poţi alege creditorul pe care îl doreşti.
În acest caz, indiferent de tipul de credit convenit, în conformitate cu Legea nr. 289/2004, creditorul (cel care oferă creditul) în mod normal devine egal responsabil pentru orice încălcare a contractului de către furnizor.
În paginile următoare dorim să îţi atragem atenţia asupra prevederilor Legii nr. 289/2004 şi asupra relaţiei dintre furnizor şi creditor, conform căreia creditorul poate fi egal responsabil pentru orice încălcare a contractului de către furnizor.
Relaţia dintre contractul de vânzare şi cel de creditare
Conform Articolului 44 al Directivei din 22 decembrie 1986, contractul de creditare se încheie în scris, iar consumatorul trebuie să primească o copie a acestuia.
Înţelegerea scrisă trebuie să cuprindă:
– valoarea anuală a dobânzii precepute (dobânda anuală efectivă – DAE)
– condiţiile în care DAE poate fi modificată
De asemenea, contractul trebuie să cuprindă şi alte date importante, cum ar fi: descrierea bunurilor şi serviciilor (marca, modelul, dimensiunile etc.) incluse în contractul de creditare, preţul la raft şi preţul ce va fi plătit efectiv, datele complete ale vânzătorului, valoarea avansului plătit (dacă există), valoarea şi datele la care se vor plăti ratele.
Ca şi în cazul altor forme de creditare, poate exista o perioadă de gandire. În acest caz, Statele Membre trebuie să stabilească condiţiile în care pot fi returnate bunurile atunci când consumatorii se răzgândesc.
Trebuie specificat că noua propunere de modificare din 28 octombrie 2004 adoptată de Comisia Europeană nu acoperă anularea contractului de creditare.
Bunuri sau servicii neconforme; cine este responsabil?
Dacă achiziţionezi bunuri în leasing sau prin contract de creditare, compania care oferă serviciul sau producătorul bunului sunt responsabili pentru orice lipsă de conformitate.
În conformitate cu Directiva din 22 decembrie 1986, Statele Membre trebuie să se asigure că existenţa creditului nu va afecta în nici un fel drepturile consumatorului din prisma furnizorului de bunuri sau servicii achiziţionate prin credit în cazul în care bunurile sau serviciile nu sunt furnizate sau nu sunt în conformitate cu contractul.
Atunci când achiziţionezi bunuri sau servicii prin credit ai aceleaşi drepturi ca atunci când plăteşti în numerar.
Bunurile trebuie să fie conforme cu descrierea, să corespundă întrebuinţării şi să aibă o calitate satisfăcătoare.
Serviciile trebuie prestate cu grijă şi îndemânare, în timpul prevăzut şi la un preţ rezonabil.
Dacă ai o plângere legată de bunuri sau servicii, trebuie ca în primă instanţă să te adresezi furnizorului.
Dacă furnizorul refuză să te ajute, afacerea a dat faliment sau a dispărut, compania de creditare poate fi responsabilă, în funcţie de contractul de credit. Compania de creditare trebuie informată dacă ai probleme cu furnizorul din cauza unor bunuri sau servicii deteriorate.
Nelivrarea bunurilor sau serviciilor: dacă se aplică responsabilitatea egală, poţi refuza să plăteşti ratele creditului şi poţi solicita returnarea banilor pe care i-ai plătit deja.
Livrarea incompletă a bunurilor sau serviciilor: Ai comandat o sufragerie nouă, dar ai primit numai masa. Poţi refuza să plăteşti creditorul sau poţi opri plăţile pe care le-ai făcut deja.
Bunuri care nu corespund descrierii iniţiale sau care au fost deteriorate în timpul transportului: nu trebuie să faci nici o plată dacă nu accepţi livrarea bunurilor.
Totuşi, este important de reţinut că în cazul în care nu mai plăteşti ratele creditului, încalci contractul încheiat şi poţi fi dat în judecată şi/sau va putea fi dificil să mai obţii un credit în viitor.
Livrarea întreruptă a bunurilor sau serviciilor: de exemplu, nu mai primeşti publicaţia lunară care face parte dintr-o colecţie. Poţi întrerupe plăţile.
Bunurile sunt livrate cu defecte sau beneficiezi de servicii de o calitate necorespunzătoare: maşina de spălat vase pe care ai cumpărat-o prin credit de curând, are o serie de defecte din cauza cărora nu funcţionează bine.
În acest caz, nu poţi opri sau suspenda plăţile.
Bunurile sunt distruse sau furate: de exemplu, cumperi o maşină prin credit, iar aceasta este implicată într-un accident şi nu mai poate fi reparată. Trebuie să continui să plăteşti creditul pentru că tu eşti proprietarul legal al autoturismului.
Fiecare Stat Membru stabileşte condiţii proprii în care consumatorii pot ridica pretenţii pentru compensare împotriva creditorului. În majoritatea cazurilor, autoritatea de reglementare poate solicita îndeplinirea unei proceduri (de exemplu notificarea creditorului) sau poate încuraja consumatorul către o conciliere cu comerciantul.
Nu uita, dacă încetezi să mai plăteşti ratele creditului, încalci unilateral contractul de creditare şi poţi fi dat în judecată şi/sau va putea fi dificil să mai obţii un credit în viitor.
În orice situaţie te-ai găsi, nu lua nici o măsură fără a urma procedura stabilită în privinţa comerciantului şi fără a informa creditorul despre situaţie.
Pentru restul situaţiilor, se aplică reglemantările generale asupra creditelor:
Posibilitatea de returnare în avans a creditului (cu sau fără penalităţi, depinde de ţară). Dacă ai probleme cu plata, încearcă să ajungi la o înţelegere cu creditorul.
Descoperirea de cont curent
Descoperirea de cont curent este un gen de credit deschis, care îţi permite să dispui de o sumă fixă de bani permanent. Suma autorizată care ţi se permite să o împrumuţi reprezintă limita de credit. Poţi împrumuta şi poţi reîmprumuta până la limita admisă. Poţi folosi suma care îţi este pusă la dispoziţie cum doreşti, pentru scopuri diverse.
Suma creditului stabilită în avans este limita ta de credit. Limita de credit este recâştigată în funcţie de plăţile pe care le faci.
Exemplu
Ai o limită de credit iniţială de 1.000 RON. Doreşti să împrumuţi 600 RON pentru a cumpăra un televizor şi intenţionezi să plăteşti o rată lunară de 100 RON, din care 85 RON reprezintă banii pe care i-ai folosit şi 15 Ron reprezintă dobânda. După ce vei plăti prima rată lunară, limita ta de credit va fi (1.000 – 600) + 85, adică 485 RON. După a doua lună vei avea la dispoziţie 585 RON pe care îi vei putea folosi cum doreşti.
Descoperirea de cont curent este deseori folosită pentru cardurile de credit şi cardurile pentru magazine:
Cardurile pentru magazine sunt eliberate într-un magazin şi pot fi folosite în toată reţeaua acestuia.
Acesta este un mijloc nou şi flexibil de finanţare, este dat cu uşurinţă de distribuitori şi necesită puţină documentaţie. Deseori magazinele îţi oferă o reducere de 10% la prima cumpărare dacă îţi faci un card de credit la magazinul respectiv. Dacă nu îţi plăteşti ratele, DAE aplicată va acoperi cei 10% pe care i-ai economisit la prima achiziţie. În general, încearcă să te fereşti de acest gen de oferte.
Cardurile de credit pot fi folosite oriunde sunt acceptate.
Cardurile de credit sunt oferite de bănci sau companii financiare. Pot fi folosite pentru a achiziţiona bunuri sau pentru a obţine bani de la o bancă. Vei primi lunar un extras prin care ţi se comunica suma pe care o datorezi (inclusiv dobânda) şi suma minimă pe care trebuie să o achiţi în luna respectivă. De asemenea, s-ar putea să ţi se ceară să plăteşti o taxă anuală.
Comerciantul poate să îţi ceară să plăteşti mai mult dacă foloseşti cardul de credit decât dacă ai plăti în numerar sau prin virament. Comercianţii care folosesc această practică trebuie să afişeze acest lucru în loc vizibil în magazin şi trebuie să menţioneze şi diferenţele de preţ.
Unele companii de carduri de credit eliberează cecuri. Dacă foloseşti cecul cardului de credit pentru a achiziţiona bunuri, banii cheltuiţi vor fi deduşi din contul cardului de credit, dar de obicei nu există o perioadă de graţie pentru dobândă sau responsabilitate egală şi de obicei se plăteşte şi o taxă de intermediere.
Ai grijă, costul total al descoperirii de cont curent este mai mare decât pare… Cardurile de credit sunt folositoare când îţi poţi plăti datoria în fiecare lună şi nu le foloseşti pentru a retrage numerar. Dacă vei plăti numai suma minimă solicitată, mare parte din aceasta va acoperi numai dobânda, iar pe parcurs capitalul tău se va micşora… ai putea să ajungi să plăteşti ani întregi
Creditul fără dobândă
Deseori găseşti companii care promovează “creditul fără dobândă” sau “0% DAE” sau “varianta/opţiunea fără dobândă” pentru creditele oferite. De fapt, adeseori se plăteşte dobânda de la data încheierii contractului de credit dacă nu se plăteşte integral o sumă mare de bani până la sfârşitul perioadei de graţie pentru dobândă.
Argumente PRO
Ofertele descrise ca “opţiuni fără dobândă” îţi permit să întârzii plata unui bun, poate pentru câteva luni, ori să plăteşti într-o perioadă de câteva luni sau mai mult.
Poate fi o variantă excelentă de credit fără dobândă, dacă ştii că vei putea plăti întreaga sumă până la sfârşitul perioadei stabilite.
Argumente CONTRA – capcane
Fii atent, în realitate nu sunt deloc “fără dobândă”. Îţi oferă varianta de a evita să plăteşti dobânda dacă plăteşti întreaga sumă datorată mai devreme. Dar dacă depăşeşti perioada stabilita pentru plată, dobânda se va calcula pentru întreaga perioadă. Unele companii care oferă credite fără dobândă se bazează pe posibilitatea că nu vei putea plăti întreaga sumă până la sfârşitul perioadei de graţie. Mulţi oameni sfârşesc prin a plăti pentru un obiect în rate, la o rată a dobânzii care este posibil să fie mult mai mare decât dacă ar fi ales alte tipuri de împrumut.
Varianta fără dobândă
Aceasta este total diferită de creditul fără dobândă şi de obicei înseamnă că la sfârşitul perioadei de rambursare vei avea nevoie de mulţi bani.
Exemplu
Un televizor cu plasmă este oferit cu 599 RON cu 10% avans şi optiunea de a beneficia de 9 luni fără dobândă plătind 24,50 RON pe lună SAU 10% avans şi 39 de rate de 24,50 RON.
Opţiunea de a beneficia de 9 luni fără dobândă înseamnă că trebuie să plăteşti 10% avans pentru început, iar apoi o sumă fixă de 24,50 RON lunar timp de 9 luni. Apoi va trebui fie să plăteşti integral în numerar suma rămasă sau trebuie să continui să plăteşti restul în rate lunare la o rată a dobânzii mai mare.
Retragerile peste limită
Retragerile peste limită pot fi autorizate sau neautorizate.
Retragerea peste limită autorizată îţi dă posibilitatea de a dispune de o sumă dinainte stabilită peste limita creditului pe care îl ai. Totuşi, ar trebui să tratezi cu grijă această facilitate pentru că încălcarea înţelegerii duce la o retragere peste limită neautorizată. Atunci ţi se va cere să plăteşti dobânda pentru suma iniţială.
Înainte de a face retragerea peste limită, trebuie să discuţi nevoile tale financiare cu banca, iar aceasta autorizează apoi o retragere de numerar peste limită.
Retragerile peste limita neautorizate au penalizări mult mai mari – este chiar mai rău decât cu cardurile de credit! În loc să intri într-o asemenea situaţie, mai bine discută înainte cu banca despre majorarea sumei disponibile.
Leasingul
Într-un contract de leasing, tu practic închiriezi un bun până la plata ultimei rate.
Argumente PRO
Leasingul îţi permite să achiziţionezi bunuri costisitoare (de exemplu o maşină) prin credit. Această variantă ar putea fi utilă dacă nu poţi obţine suficienţi bani printr-un împrumut bancar sau prin credit. Ar putea fi mai uşor să obţii un credit de la o companie de leasing decât de la o bancă sau companie de carduri de credit.
Argumente CONTRA – capcane
Nu deţii proprietatea asupra bunului pe care l-ai achiziţionat până când nu plăteşti toţi banii pe care îi datorezi. Leasingul poate fi o variantă mai costisitoare de a împrumuta bani decât un împrumut sau card de credit. Interesează-te la mai multe companii pentru a obţine cea mai bună ofertă de leasing. Unele contracte îţi oferă rate mai mici şi au valoarea reziduală finală (ultima plată) mai mare. Fii sigur că vei putea achita ultima plată.
Compania care acordă împrumutul (creditorul) poate lua bunul înapoi dacă, de exemplu, nu îţi plăteşti ratele la timp. Creditorul nu trebuie să vândă bunul pentru a acoperi suma pe care o datorezi. Totuşi, când bunurile achiziţionate prin leasing sunt deţinute pe proprietatea ta, (ex.: mobila din casă, maşina din garaj) compania de leasing nu le poate recupera fără ordin judecătoresc (sau consimţământul tău, după ce ai fost informat despre situaţie).
În plus, dacă ai plătit 1/3 sau mai mult din valoarea totală a bunurilor achiziţionate prin leasing, acestea sunt “bunuri protejate” şi îţi nu pot fi luate fără ordin judecătoresc.
Poţi renunţa la leasing şi poţi înapoia bunurile în orice moment, dar atunci va trebui să plăteşti până valoarea sumei pe care ai achitat-o ajunge la jumătate din valoarea bunurilor.
Dacă ratele pe care le-ai achitat deja acoperă această valoare, va trebui să mai plăteşti numai pentru ratele lipsă sau deteriorarea bunurilor.
Mai presus de toate, caută întâi alte variante…
Poţi alege creditul cel mai potrivit nevoilor tale?
Costul creditului de consum. Cum să îl calculezi?
Câteva cuvinte cheie
Capital: întreaga sumă împrumutată de la creditor, fără a include dobânda
Dobândă: suma datorată creditorului ca taxă pentru serviciul furnizat (se adaugă la capital)
Rata dobânzii: procentul aplicat capitalului pentru a determina suma datorată.
Dobânda de bază: rata dobânzii stabilită de Banca Naţională a României pentru o perioadă dată de timp.
Termen: perioada împrumutului, exprimată în luni sau ani.
Rata: suma totală care trebuie plătită creditorului în fiecare lună.
Costul creditului: diferenţa dintre suma împrumutată şi suma ce trebuie rambursată până la sfârşitul termenului.
Dobânda Anuală Efectivă
Dobânda Anuală Efectivă (DAE) se calculează pe durata contractului de credit, incluzând rata dobânzii, taxele anuale, asigurarea plăţilor…
DAE ia în considerare rata dobânzii aplicate, fixă sau variabilă şi orice alte costuri suplimentare şi se foloseşte pentru a putea compara ofertele similare ale companiilor de creditare.
Exemplu:
Împrumutul A se acordă cu o dobândă anuală de 6,5%, iar împrumtul B cu 6%. La prima vedere, împrumutul a pare mai scump decât B.
Totuşi, costurile suplimentare pentru împrumutul A (în principal taxa anuală) sunt mult mai scăzute decât cele ale împrumutului B. În final, costul total al împrumutului A este mai mic decât cel al împrumutului B
În conformitate cu Directiva Consiliului din 22 decembrie 1986 87/102/CEE, toate contractele de credit trebuie să menţioneze dobânda anuală efectivă (DAE) şi condiţiile în care aceasta se poate modifica.
În trecut modalitatea de calculare a DAE era diferită în statele UE.
De aceea Directiva Consiliului din 22 februarie 1990 90/88/CEE stabileşte o formulă matematică unică de calculare a Dobânzii Anuale Efective în întreg spaţiul UE şi de determinare a variabilelor de valoare a creditului care se folosesc la calcul.
Ca rezultat, modalitatea de calcul trebuie să fie aceeaşi peste tot în Europa şi trebuie să permită compararea ofertelor disponibile în toate Statele Membre.
Totuşi, reglementările europene nu sunt încă complet armonizate.
Exista State Membre care încă nu au adoptat formula stabilită în Directivă.
Totuşi, indiferent de modalitatea de calcul folosită, suma convenită pentru a fi rambursată trebuie să includă toate elementele ce compun valoarea creditului.
În ansamblu, trebuie să îţi aminteşti că DAE este o modalitate utilă pentru a compara ofertele, dar nu pentru a calcula ratele lunare.
Fii atent!
Indiferent de rata dobânzii, aceasta trebuie calculată numai pentru capitalul împrumutat rămas după fiecare rambursare lunară.
Ca efect, dobânda care trebuie plătită lunar se diminuează cu fiecare rată lunară.
Exemplu:
Împrumuţi 1.500 RON pentru un an şi îi rambursezi în 12 rate lunare egale. Creditul a fost convenit cu o rată a dobânzii de 12%.
Trebuie să iei în considerare că dobânda va fi de 1,500 RON x 12% pentru valoarea reziduală lunară a împrumutului sau 99 RON.
Nu uita, mulţi creditori oferă calcularea costului creditului, dar costul total oferit variază…
Elementele care trebuie luate în considerare
Pentru a putea compara mai multe oferte, trebuie să iei în considerare următoarele elemente:
preţul de achiziţie al bunurilor şi depozitul,
suma împrumutată,
dobânda anuală efectivă,
suma şi termenul de rambursare,
eventualele penalităţi în cazul rambursării înainte de termen
Exemplu:
Ai împrumutat 3.000 RON cu dobândă de 8% pe o perioadă de 3 ani (sau 36 de luni).
Ratele sunt 94,10 RON.
Costul creditului îl reprezintă suma totala pe care o plăteşti (94,01 RON x 36) minus suma împrumutată, sau: (94.01 RON x 36 luni) – 3.000 = 384.36 RON
Dacă împrumuţi aceeaşi sumă (3.000 RON), cu aceeaşi dobândă (8%), dar pentru o perioadă de 4 ani, cele 48 de rate lunare vor fi de 73,24 RON, iar costul creditului va urca: (73.24 x 48) – 3.000 = 515.52 RON
În concluzie, costul creditului depinde de suma împrumutată, rata dobânzii şi de durata creditului.
Cum alegi creditul potrivit
Pe lângă elementele pur financiare ale creditului, există şi alte elemente ce trebuie luate în considerare:
– frecvenţa extraselor bancare,
– programul de lucru (de exemplu programul la sfârşit de săptămână),
– simplitatea şi durata procesării cererii de împrumut,
– serviciile sau eventualele beneficii oferite pe lângă credit (de exemplu asigurare gratuită atunci când foloseşti facilităţile de credit oferite de vânzător…),
– penalităţile pentru rambursarea în avans
Aminteşte-ţi întotdeauna că nu eşti obligat să foloseşti facilităţile creditului sau asigurarea opţională oferită de vânzător.
Nu te lăsa păcălit de ofertele promoţionale, care se pretind a fi unice sau care te provoacă să găseşti o ofertă mai bună la alte companii de împrumut.
Aceste oferte sunt deseori limitate la anumite circumstanţe şi s-ar putea să nu fie ce ai nevoie sau ar putea ca până la urmă să nu fie atât de bune. Trebuie să compari!
Pentru a încheia, indiferent ce companie alegi pentru a lua un credit, nu ezita să pui întrebări, mai ales în privinta penalităţilor posibile, ori a asigurarii pentru protectia platii… pe scurt, despre tot ceea ce nu e menţionat în ofertă!
Protecţia consumatorilor în domeniul creditului de consum
Introducere în contractele de credit
Numeroase măsuri şi directive au fost adoptate în sectorul serviciilor financiare de când a intrat în vigoare în 1993 a doua Directivă de coordonare a băncilor. Totuşi, în anii anteriori, instituţiile de la Brussels au intervenit în anumite zone ale serviciilor financiare (ex.: creditul de consum). Dupa o scurtă introducere în legislaţia europeană, dorim să ne asigurăm că ştiţi care sunt documentele şi informaţiile care trebuie să vă fie puse la dispoziţie atunci când solicitaţi un credit.
Mediul european
Introducere în Directive
În prezent, în jur de 80 – 90% dintre măsurile ce privesc sistemul bancar sunt luate la Brussels. Creditul de consum nu face excepţie de la regulă, fiind reglementat de 3 Directive principale:
Directiva Consiliului 87/102/CEE din 22 decembrie 1986, pentru estimarea legilor, reglementărilor şi prevederilor administrative din statele Membre privind creditul de consum.
Directiva tinde să armonizeze legile naţionale privind creditul de consum, garantând în acelaşi timp un nivel ridicat de protecţie a consumatorilor.
Cuprinde multe principii în privinţa ofertelor de creditare, a conţinutului lor şi a vânzărilor prin credit.
Directiva Consiliului 90/88/CEE din 22 februarie 1990 a modificat Directiva menţionată mai sus. Ea cuprinde o modalitate de calculare a DAE.
Directiva Consiliului şi a Parlamentului 98/7/CE din 16 februarie 1998 aduce mai multe modificări Directivei din 1986.
Ce cuprinde?
Conform Articolului 2, Directiva din 22 decembrie 1986 nu se aplică pentru:
creditul pentru proprietate,
contractele de închiriere (cu exceptia cazului în care dreptul de proprietate va trece în final asupra chiriaşului),
creditul liber,
creditul sub forma avansului din contul curent (cu excepţia contului pentru card de credit),
creditul care depăşeşte anumite sume
creditul acordat pentru o perioadă mai mare de 3 luni.
Directiva permite Statelor Membre să considere contractul de credit ca excepţie pentru actele pentru care sa cere încheierea în formă autentificată, semnată în faţa unui notar sau a unui judecător.
Propunere de modificare
Piaţa creditului de consum a crescut şi s-a modificat semnificativ de la Directiva iniţială din 1986. În plus, deschiderea frontierelor se aşteaptă că va încuraja dezvoltarea creditelor europene. De aceea legislaţia a fost revăzută şi propunerea de modificare care prevedea modernizarea reglementărilor Comunităţii a fost adoptată la 11 septembrie 2002.
Această propunere a fost apoi revăzută şi modificată de Comisie la 28 octombrie 2002.
Propunerea doreşte să realizeze:
– extinderea sferei pentru a acoperi toate creditele de consum, indiferent de termen sau valoare,
– armonizarea dreptului consumatorului de a se retrage din contract în termen de 14 zile de la semnare, fără a fi nevoit de a furniza motive sau de a plăti penalizări,
– creditorul să solicite informaţii despre starea de solvabilitate a celui care solicită creditul înainte de a-i acorda creditul.
posibilitatea creditorului de a solicita protecţie în cazul unei rambursări anticipate…
Totuşi, această propunere pentru o nouă directivă a întâlnit o opoziţie puternică pentru că doreşte să implementeze armonizarea completă a legislaţiei privind creditele în toate Statele Membre. În timp ce legislaţia actuală permite anumite libertăţi Statelor Membre, în conformitate cu noua directivă, variaţiile naţionale nu vor fi acceptate.
Obligaţiile legale ale creditorilor
Contractul de credit încheiat în scris
Conform Articolului 4 al Directivei din 22 decembrie 1986, contractele de credit trebuie să fie încheiate în scris şi trebuie să includă date complete referitoare la termenii şi condiţiile creditului.
Aceasta se referă la oferta de creditare.
Cel care împrumută trebuie să primească o copie a contractului de credit.
Lista termenilor ce trebuie incluşi în ofertă
Contractul trebuie să cuprindă:
– Dobânda Anuală Efectivă,
– condiţiile în care DAE se poate modifica,
– numărul, valoarea şi data scadentă a ratelor,
– preţul care se plăteşte prin contractul de credit.
De asemenea, contractul trebuie să cuprindă şi alţi termeni importanţi, cum sunt:
– descrierea bunurilor şi serviciilor acoperite de credit,
– valoarea depozitului, daca acesta există,
– menţionarea faptului că clientul va beneficia de o reducere dacă achită creditul mai repede,
– limita creditului, dacă aceasta există,
– perioada de reflecţie, dacă aceasta există…
Statele Membre trebuie să se asigure că contractele de credit nu derogă de la legea naţională care implementează Directiva.
Statele Membre sunt responsabile de implementarea măsurilor necesare pentru pedepsirea oricaror încălcări ale legii.
Ce trebuie să ştii
Banca pe care o foloseşti, o companie de creditare sau un vânzător ţi-a făcut o ofertă de credit. Oferta pare să fie legală. Totuşi, trebuie să verifici câteva detalii înainte de a te angaja şi a semna contractul; în unele cazuri, după semnarea ofertei nu mai există cale de întoarcere… Scopul acestui capitol este de a-ţi atrage atenţia asupra capcanelor unei semnături pripite!
Reguli de aur de urmat înainte de a semna un contract de credit
Înainte de a te angaja le ceva, trebuie să contactezi mai multe companii de creditare şi să compari ofertele pe care acestea ţi le fac.
Nu trebuie să semnezi oferta în ziua în care a fost făcută. Ia-ţi un răgaz pentru a o analiza…, pentru că semnătura reprezintă acceptarea ofertei; cu alte cuvinte, îţi creează obligaţii legale! Unele state europene acorda consumatorilor o perioadă de reflecţie – dreptul unilateral de denuntare a contractului. În România dreptul unilateral de denuntare a contractului se aplica in cazul contractelor de furnizare de servicii financiare incheiate la distanta si este de 14 zile, până când a doua copie a contractului este primită de consumator. Poti denunta unilateral contractul în această perioadă, care începe să curgă de la data semnării contractului, fără a trebui să furnizezi motive pentru anularea contractului.
Îţi amintim că propunerea de Directivă din 11 septembrie 2002 prevede implementarea unei perioade “europene” de reflecţie de 14 zile.
Înainte de a te angaja la ceva, trebuie să faci câteva lucruri esenţiale:
– Compară câteva oferte de creditare.
– Controlează că toţi termenii esenţiali sunt incluşi în contract;
– Niciodată nu semna un contract în alb sau un document în care nu a fost calculată DAE; clarifică cum se vor face plăţile…
– Creditorul ar putea adăuga ulterior clauze diferite de cele convenite în contract.
– Verifică data din oferta de creditare;
– Nu semna niciodata o ofertă antedatată pentru că astfel vei pierde dreptul de denuntare unilaterala. Îţi amintim că aceasta începe de la data la care primeşti documentele… cu alte cuvinte, dacă semnezi un document antedatat, pierzi dreptul de denuntare unilaterala.
Cere întotdeauna o copie a oricărui document pe care îl semnezi: contract de credit, poliţă de asigurare…
Rambursarea creditului de consum
Procedura standard. Accesarea fondurilor
Suma împrumutată prin credit se eliberează după semnarea contractului sau la sfârşitul perioadei de reflecţie, dacă aceasta există.
Pentru creditul personal, în general, suma este transferată în contul curent al clientului sau, rareori, prin cec în termen de 2 – 15 zile.
Pentru creditul de cumpărături, în general, suma este transferată vânzătorului.
Rambursarea – ratele
Termenii şi condiţiile contractului indică data şi valoarea primei rate (vezi scadentarul dacă este cazul) care, în general, trebuie achitată în 15 – 30 de zile de la primirea împrumutului.
În termenii şi condiţiile contactuale sunt specificate şi modalităţile de plată (debit direct, transfer automat, ordin de plată predatat).
Dacă foloseşti ordinul de plată, păstrează întotdeauna extrasul de cont ca dovadă a plăţii.
Cazuri deosebite. Rambursarea înainte de termen
Directiva europeană din 22 decembrie 1986 cuprinde prevederi referitoare la rambursarea înainte de termen.
În asemenea cazuri, consumatorul are dreptul la “reducerea echitabilă a dobânzii creditului” pe baza prevederilor adoptate de fiecare Stat Membru, dacă ţi se întâmplă să primeşti o sumă neaşteptată de bani şi doreşti să îţi plăteşti integral creditul înainte de data stabilită.
Trebuie să ştii că:
– Plata înainte de termen este posibilă întotdeauna, chiar dacă acest lucru nu este prevăzut în contract
– Rambursarea în avans poate fi făcută pentru o parte sau pentru întreaga sumă rămasă din credit.
– Poţi face plata în avans prin orice mijloc de plată doreşti, trimiţând creditorului suma rămasă, împreună cu o scrisoare de explicaţie
– În funcţie de reglementările naţionale în vigoare, ţi se poate cere să dai un preaviz creditorului înainte de a face rambursarea în avans şi eşti pasibil de a plăti o taxă de penalizare organizaţiei creditoare.
Transformarea descoperirii de cont curent sau a posibilităţii de retragere de numerar peste limită în împrumut garantat sau împrumut personal
Dacă ai acumulat mai multe carduri de credit pentru magazine (descoperire de cont curent) sau nu poţi rambursa integral descoperirea de credit, ai putea dori să cumulezi toate contractele de credit pe care le ai într-un împrumut nou (împrumut de consolidare) pentru a reduce costurile ratelor lunare şi pentru a-ţi lichida datoria cât mai curând posibil.
În funcţie de statutul pe care îl ai, proprietar sau chiriaş, împrumuturile de consolidare au două forme; împrumuturi garantate sau negarantate. Aceste împrumuturi pot avea dobândă fixă sau variabilă. Pentru proprietarii de case, împrumuturile garantate sunt garantate cu casă, ca a doua ipotecă. Pentru că garanţia este mai mare pentru creditor, în mod normal sume mai mari pot fi împrumutate pentru o perioada mai mare de timp.
Pentru chiriaşi, un împrumut negarantat (personal) constituie o alternativă. Serviciile băncilor sau ale altor societăţi financiare, cum sunt împrumuturile sau retragerile peste limită, sunt reglementate de Legea Creditului de Consum din 2004
Împrumuturile pentru consolidarea datoriilor
Consolidarea tuturor datoriilor într-un singur împrumut, nu trebuie considerată soluţia tuturor problemelor.
Dacă este folosită cum trebuie, te poate ajuta să îţi plăteşti datoriile, dar dacă există probleme mai grave, îţi va acorda numai un răgaz temporar.
Consolidarea datoriilor nu constituie un drept al consumatorilor; este un serviciu pe care creditorul îl poate refuza. Există mai multe organizaţii pentru consolidarea datoriilor, dar fii precaut cu reclamele găsite în ziare şi cele văzute la TV, care îţi oferă rezolvarea pe loc a problemelor pe care le ai cu datoriile; aceste organizaţii ar putea fi conduse de intermediari fără scrupule.
Deşi mulţi creditori beneficiază din consolidarea datoriilor, există alternative mai bune, cum ar fi negocierea directă cu creditorul sau obţinerea de ajutor de la un serviciu de consiliere.
Odată ce schema de consolidare a fost aprobată, banca sau organizaţia financiară are responsabilitatea de a plăti organizaţiile de creditare către care ai datorii sau poţi face chiar tu acest lucru.
Argumente PRO: Ai de plătit o singură rată lunară, care ar putea fi chiar mai mică decât mai multe împrumuturi individuale.
Argumente CONTRA: Fii atent la DAE şi la costurile ascunse. De asemenea, există riscul de a-ţi pierde casa, dacă ai garantat împrumutul cu ea.
Aminteşte-ţi, importantă este să obţii o afacere bună.
Am probleme cu ratele, ce pot face?
Concediere, accident, moartea soţului sau divorţ… sunt atâtea lucruri ce se pot întâmpla şi îţi pot destabiliza bugetul. De îndată ce îţi dai seama că nu mai poţi să îţi plăteşti ratele creditului, nu ignora problema… lucrurile se vor înrăutăţi…
Încearcă să negociezi cu creditorii; fie pentru suspendare temporară a plăţilor, fie pentru reeşalonarea acestora. Aceasta este singura modalitate pentru a nu scăpa lucrurile de sub control şi pentru a nu deveni insolvabil.
În paginile următoare dorim să îţi oferim o imagine de ansamblu asupra măsurilor pe care le poţi lua dacă te afli într-o situaţie de insolvabilitate. (over-indebtness)
În cazul în care, datorită unui eveniment neprevăzut, nu mai poţi face faţă ratelor lunare, trebuie să reacţionezi rapid, altfel penalităţile de întârziere vor înrăutăţi rapid situaţia.
Primul lucru care trebuie făcut este să încerci să ajungi la o înţelegere amiabilă cu creditorii.
Trebuie să stabileşti dacă situaţia este temporară (de exemplu au fost probleme cu plata salariului) sau permanentă, improbabil să se îmbunătăţească. Dacă datoria tinde să devină o problemă pe termen lung, sunt câteva lucruri pe care trebuie să le faci.
Trebuie să schiţezi un plan realist al bugetului săptămânal sau lunar. Acest lucru îţi va permite să îţi aproximezi suma pe care o poţi da creditorilor.
Odata ce ai identificat bugetul, schiţează un raport financiar în care să treci cheltuielile curente (chirie, întreţinere, carburant, navetă etc.) şi include sumele datorate pentru întârziere.
Următorul pas este să scrii fiecărui creditor, explicând de ce ai întârziat cu plăţile şi trimite o copie a raportului financiar.
Bine de ştiut…
Creditorul nu are nicio obligaţie să accepte oferta ta de reeşalonare, dar nici nu este în interesul său să te refuze. De aceea nu este nevoie ca lucrurile să ia o întorsătură urâtă…
Dacă prima persoana cu care discuţi nu te poate ajuta, solicită să discuţi cu cineva care are putere de decizie şi care ar putea fi dispus să îţi accepte propunerile.
Cu toate că creditorii neprioritari pot recurge la justiţie pentru a-şi recupera creanţele, nu poţi fii închis pentru neplată.
Păstrează copii ale tuturor scrisorilor şi notează-ţi toate convorbirile telefonice sau întâlnirile, inclusiv numele persoanei şi ceea ce aţi convenit.
Există două tipuri de creditori: creditori prioritari si creditori neprioritari
Dacă faci o ofertă de reeşalonare, explică faptul că aceasta a fost calculată în funcţie de capacitatea ta financiara. Solicită întotdeauna îngheţarea dobânzii pentru a preveni creşterea datoriei.
Începe să faci plăţile imediat ce ţi-a fost acceptată oferta şi anunţă-ţi creditorii despre orice modificare a situaţiei tale financiare.
Dacă oferta îţi este refuzată, cere-i creditorului să o reanalizeze şi spune-i dacă alţi creditori ţi-au acceptat oferta.
Nu te lăsa convins de niciun creditor să creşti suma pe care te-ai oferit să o plăteşti pentru că toţi creditorii trebuie trataţi la fel.
Dacă ai carduri de credit, de debit sau carduri pentru magazine, returnează-le tăiate în bucăţi şi informează-ţi creditorul că ai făcut acest lucru.
Nu ezita şi solicită ajutor.
Girarea
Ce este girantul?
Un membru al familiei sau un prieten doreşte să ia un credit şi îţi cere să fii girant. Înainte de a accepta, trebuie să te gândeşti la durată şi la potenţialele consecinţe ale acestui angajament. Faptul de a fi girant depăşeşte obligaţiile morale stabilite prin cuvântul de onoare: este un contract prin care te angajezi să plăteşti datoria debitorului dacă acesta nu va plăti ratele de rambursare.
De aceea, acceptul de a fi girantul cuiva este un angajament important care te-ar putea duce la insolvabilitate, mai ales dacă nu ai o situaţie financiară stabilă.
Următoarele pagini îţi vor prezenta mai clar toate implicaţiile calităţii de girant.
Principiile de bază ale girării
Definiţie:
Girarea este acordul prin care girantul este responsabil pentru datorie dacă persoana care a luat împrumutul nu poate plăti ratele de rambursare.
Prin contract, girantul se angajează să plătească creditorului dacă debitorul nu face plăţile necesare.
Cine este implicat?
Pot fi giranţi
– o persoană fizică, un membru al familiei sau un prieten
– o persoană juridica
Conform legislaţiei române, acordul se încheie în scris şi trebuie să fie semnat de girant sau de reprezentantul legal al acestuia. Deseori girantului i se cere să semneze un document prin care declară că a înţeles în totalitate implicaţiile legale ale acordului.
Consecinţele încheierii unui acord de girare
Trebuie să ştii că girantul se poate proteja prin folosirea unor clauze speciale în acordul de girare. De exemplu, dacă acordul nu a fost semnat de girant sau contractul de credit încheiat de debitorul principal este nul sau neaplicabil. Ca rezultat, banca sau creditorul nu îi pot cere girantului să achite ratele.
De asemenea, când suma împrumutată este înapoiată în întregime, girantul este eliberat de obligaţii.
Pe de altă parte, dacă debitorul nu înapoiază în întregime împrumutul, girantul trebuie să plătească restul de bani rămas din împrumut.
Din acest moment apar o serie de intrebări:
– Poate creditorul să se îndrepte direct către girant sau întâi trebuie să se îndrepte asupra debitorului principal?
– Dacă două sau mai multe persoane sunt giranţi solidari poate unul dintre ei să ceara contribuţia celuilalt dacă li se cere să înnapoieze întregul credit?
– Poate girantul cere o asigurare debitorului principal dacă este obligat să plătească sau să îşi execute obligaţiile asumate prin contract?
– Bunurile ipotecate trec asupra girantului dacă acesta este cel care plăteşte creditorului suma datorată?
Răspunsul la aceste întrebări este dat de legislaţia naţională.
Eşti girantul unui prieten sau al unui membru al familiei, iar acesta nu mai plăteşte ratele lunare al împrumutului. Acum creditorul îţi cere să plăteşti.
Ce ar trebui să faci?
Citeşte acordul de girare:
Îndeplineşte cerinţele legale?
Care este suma girată şi durata?
Ia legătura cu creditorul şi verifică restul de plată (datoria), ratele achitate până la momentul respectiv; există discrepanţe?
Dacă te afli în dificultate financiară… solicită creditorului să accepte o reeşalonare a plăţilor.
Ai nevoie de o poliţă de asigurare?
Deseori când iei un împrumut sau un credit, creditorul îţi va oferi opţiunea de a încheia o asigurare împotriva riscului de neplată.
Dispui de toate informaţiile necesare încheierii unui astfel de contract?
Ştii cu exactitate ce acoperă poliţa de asigurare? Ai ştii cum să soliciţi despăgubirea?
Formalităţi şi condiţiile de eligibilitate
Creditorul la care ai depus o cerere de împrumut îţi oferă opţiunea de a încheia o asigurare împotriva riscului de neplată. Totuşi, trebuie să ştii că:
încheierea unei astfel de poliţe nu este obligatorie şi îţi poţi alege singur tipul de asigurare, cu consimţământul creditorului.
Înainte de a încheia poliţa, asiguratorul îţi poate cere să completezi un chestionar sau chiar să faci un control medical. Scopul este de a îţi verifica starea de sănătate şi de a determina nivelul de risc la care te încadrezi. Fii onest! Majoritatea poliţelor exculd despăgubirile ce decurg dintr-o stare de sănătate pre-existentă încheierii poliţei sau din pierderea locului de muncă de care ştiai în momentul încheierii poliţei. (Exemplu: Daca nu îi spui asiguratorului că deja ai avut un atac de cord şi ai putea muri dacă mai ai unul sau ai putea deveni inapt pentru muncă, asiguratorul poate pretinde că a fost indus în eroare şi poate refuză să ramburseze împrumutul. Pe scurt, îţi vei da seama că ai plătit pentru o poliţă care nu îţi oferă niciun fel de acoperire).
Asiguratorul poate refuza să încheie poliţa dacă, datorită istoricului tău medical, consideră ca eşti un caz de risc prea mare…
Acest gen de refuz nu ar trebui să aibă niciun efect asupra contractului de credit, dacă acest lucru nu a fost menţionat în oferta de creditare.
Trebuie să dispui de toate informaţiile ce privesc termenii şi condiţiile poliţei: costuri, durata poliţei, acoperire, excepţii, condiţii de eligibilitate…
De aceea ar trebui să ţi se emită un certificat de asigurare şi un document care să cuprindă termenii şi condiţiile complete ale asigurării.
Definiţia şi tipurile de acoperire oferite
Cu toate că nivelul de acoperire oferit de poliţă va varia, trebuie să iei în considerare faptul că toate poliţele conţin anumite excepţii.
Dacă doreşti asigurare împotriva riscului de neplată, trebuie să verifici dacă situaţia ta personală este conform condiţiilor poliţei.
În general, invaliditatea permanentă totală şi decesul sunt acoperirile oferite de asigurarea împotriva riscului de neplată.
Invaliditatea permanentă totală: dacă nu mai poţi lucra ca rezultat al invalidităţii, asiguratorul va plăti despăgubirea. Asiguratorul va considera prima zi a invalidităţii data eliberării certificatului medical. Există totuşi anumite excepţii.
Despăgubiri
Condiţii generale
Dacă te găseşti într-una dintre situaţiile prevăzute în poliţa de asigurare pe care ai încheiat-o, va trebui să faci o cerere de despăgubire. Detalii asupra condiţiilor generale pentru depunerea unei cereri de despăgubire sunt date în poliţa de asigurare.
De fapt, asiguratorul va plăti numai dacă sunt întrunite condiţiile stabilite în termenii şi condiţiile contractului de asigurare (riscurile asigurate; excluderi). Dacă cererea de despăgubire nu se încadrează în termenii şi condiţiile poliţei încheiate, asiguratorul nu va plăti despăgubirea.
Există câteva elemente pe care trebuie să le iei în considerare înainte de a încheia o poliţă de asigurare:
Condiţii de eligibilitate: vârsta, starea de sănătate
Plata sumei asigurate (despăgubirea): De obicei există o perioadă de aşteptare de la data producerii evenimentului până la data în care asiguratorul va plăti despăgubirea; această perioadă poate fi de 30 – 60 de zile sau mai mult.
Excluderi: Reprezintă motivele pentru care asiguratorul va refuza să plătească despăgubirea. De exemplu, dacă invaliditatea se produce ca urmare a tentativei de sinucidere sau a practicării de sporturi extreme.
Cum să faci cererea de despăgubire
Ca urmare a unui accident, va trebui să faci cererea de despăgubire. Dar ştii care sunt formalităţile ce trebuie îndeplinite?
Pe cine trebuie să notifici – creditorul sau asiguratorul?
Cât timp după producerea evenimentului ai pentru a depune cererea?
Ce formulare trebuie să completezi?
Ce documente trebuie să depui împreuna cu cererea de despăgubire?
Cu toate că aceste detalii tind să difere de la o poliţă la alta, detalii complete despre cum se face cererea de despăgubire sunt cuprinse în condiţiile generale ale poliţei.
Contractarea unui credit în alt stat al UE
Conform principiului libertăţii de mişcare a bunurilor şi serviciilor, orice cetăţean european poate contracta un credit în altă ţară a UE. Totuşi, există mai mulţi factori care impiedică dezvoltarea contractelor de credit transnaţionale (diversitatea limbilor vorbite şi nearmonizarea completă între legislaţiile tuturor Statelor Membre).
Cu toate că Directivele din 1986, 1990 si 1998 au stabilit bazele legislaţiei privind creditul de consum la nivel comunitar, legislaţia naţională determină mijloacele de protecţie a consumatorilor. De aceea nivelul de protecţie a consumatorilor este încă foarte diferit între ţări. Vom încerca să îţi oferim o scurtă descriere a principalelor diferenţe dintre legislaţii, apoi ne vom concentra pe stabilirea legii aplicabile în cazul contractelor transfrontaliere.
De asemenea, îţi vom furniza câteva informaţii despre paşii care trebuie urmaţi când iei un credit de la un creditor străin.
Diferenţe între legislaţiile de pe teritoriul Europei
În contextul pieţei unice se va ridica probleme existenţei ofertelor de credite transnaţionale.
Termenul “credit transfrontalier” este folosit când un consumator încheie un credit de consum în altă ţară decât ţara de reşedinţă.
De exemplu, atunci când un rezident român încheie un contract de credit cu un creditor spaniol.
În ciuda monedei unice, există încă 27 de legislaţii care reglementează creditul de consum. Ca rezultat, sunt diferenţe vizibile de la o ţară a UE la alta între modul în care este asigurată protecţia consumatorilor, deci şi între nivelul de protecţie oferit.
Diferenţele afectează mai multe elemente ale creditului:
Cerinţa referitoare la forma scrisă a ofertei de creditare nu este obligatorie în întreg spaţiul european.
Numai câteva ţări au o rată a dobânzii de bază.
Unele State Membre permit o perioadă de reflecţie debitorului (aceasta variază de la 5 la 21 de zile).
Există puţine prevederi legislative care protejează debitorul de insolvabilitate.
În lipsa unei armonizări totale a legislaţiei europene cu privire la creditul de consum, care lege este aplicabilă în cazul unui litigiu?
Tratatul de la Roma, semnat la 119 iunie 1980, ne furnizează câteva răspunsuri pentru aceste întrebări.
Conform Articolului 5 din Tratat, dacă un consumator a primit o invitaţie clară (prin publicitate, ofertă specială sau dacă a fost abordat de un agent sau intermediar al unui creditor străin…) legea aplicabilă contractului de credit este cea a ţării de rezidenţă a consumatorului.
Cu alte cuvinte, dacă ai primit o ofertă în România de la un creditor spaniol, în principiu contractul de credit se va supune legislaţiei române.
Pe de altă parte, dacă tu eşti cel care merge în alt stat al UE şi contractezi un credit acolo, se va aplica legea ţării în care ai luat creditul.
În cazul unei dispute, ECC-Net este reţeaua de Centre Europene ale Consumatorilor care funcţionează în ţările UE/EEA şi al cărei scop este de a facilita accesul la justiţie al consumatorilor în cadrul unor litigii transfrontaliere.
Cum şi de ce ai putea dori să contactezi o organizaţie de creditare din UE
Ai două modalităţi principale de a contacta un creditor străin:
Răspunzi unei oferte publicitare sau foloseşti internetul (în acest fel poţi compara foarte uşor ofertele din diferite ţări)
De fapt, o căutare on-line îţi va permite:
– să afli informaţii despre dobânzile practicate
– să faci o simulare a unui împrumut
– să afli variantele existente şi exemple de scheme de rambursare…
E-credit sau creditul aranjat prin internet, oferă două mari avantaje: viteză şi anonimat. Totuşi, problema sa principală rămâne absenţa contactului direct şi riscul asumat cu rata dobânzii.
Trebuie menţionat că în prezent la Brussels este în discuţie o directivă privind serviciile financiare on line.
În orice caz, trebuie să îţi iei măsuri de siguranţă.
Cu toate că ratele dobânzilor oferite de creditorii străini pot părea mai avantajoase decât cele disponibile în ţara ta, va trebui să depăşeşti bariera lingvistică… şi să citeşti întotdeauna cu atenţie termenii şi condiţiile aplicabile contractului.