Legislaţia naţională, cât şi cea comunitară ce reglementează aceste forme de publicitate au ca scop protejarea consumatorilor, agenţilor care desfăşoară o activitate comercială, industrială sau care exercită o profesie liberală, dar şi protejarea interesului public general.
Prevederile legislative în vigoare stabilesc criteriile avute în vedere pentru determinarea caracterului înşelător al publicităţii, după cum urmează:
• Caracteristicile bunurilor şi serviciilor;
• Preţurile;
• Condiţiile ce guvernează furnizarea de bunuri sau prestarea de servicii;
• Natura, calitatea şi drepturile agentului economic ce îşi face publicitate.
Practici comerciale înşelătoare
Publicitatea înşelătoare şi comparativă
Principii generale
1. Libera exprimare a ideilor şi a opţiunilor, precum şi libera comunicare a informaţiilor prin mijloacele de radiodifuziune şi de televiziune sunt garantate prin lege, în spiritul drepturilor şi libertăţilor constituţionale.
2. Mijloacele de informare audiovizuală, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.
3. Cenzura de orice fel este interzisă. Selectarea cu bună-credinţă a informaţiei audiovizuale de persoanele care poartă răspunderea pentru conţinutul acesteia nu constituie cenzură şi se poate exercita.
4. Libertatea de exprimare audiovizuală nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. Persoana care se consideră vătămată într-un drept sau într-un interes legitim, moral sau material, printr-o comunicaţie audiovizuală, are dreptul să ceară rectificarea necesară, iar în cazul în care acesta i se refuză, are dreptul la replică. Rectificarea şi replica vor fi difuzate în aceleaşi condiţii în care dreptul sau interesul i-a fost lezat. Răspunderea pentru difuzarea rectificării sau pentru asigurarea dreptului la replică revine titularului licenţei de emisie a staţiei prin care s-a produs vătămarea.
5. Sunt interzise defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ura naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică.
6. Este interzisă difuzarea de informaţii care, potrivit legii, au caracter secret sau pot aduce prejudicii siguranţei naţionale.
7. Sunt interzise programarea şi difuzarea de manifestări obscene, contrare bunelor moravuri.
8. Publicitatea trebuie să fie decentă, corectă şi să fie elaborată în spiritul responsabilităţii sociale.
9. Se interzice publicitatea care:
a) Este înşelătoare;
b) Este subliminală;
c) Prejudiciază respectul pentru demnitatea umană şi morala publică;
d) Include discriminări bazate pe rasă, sex, limbă, origine, origine socială, identitate etnică sau naţionalitate;
e) Atentează la convingerile religioase sau politice;
f) Aduce prejudicii imaginii, onoarei, demnităţii şi vieţii particulare a
persoanelor;
g) Exploatează superstiţiile, credulitatea sau frica persoanelor;
h) Prejudiciază securitatea persoanelor sau incită la violenţă;
i) Încurajează un comportament care prejudiciază mediul înconjurător;
j) Favorizează comercializarea unor bunuri sau servicii care sunt
produse ori distribuite contrar prevederilor legale.
Practici comerciale incorecte
O practică comercială este incorectă dacă:
a) este contrară cerinţelor diligenţei profesionale;
b) deformează sau este susceptibilă să deformeze în mod esenţial comportamentul economic al consumatorului mediu la care ajunge sau căruia i se adresează ori al membrului mediu al unui grup, atunci când o practică comercială este adresată unui anumit grup de consumatori.
Practici comerciale înşelătoare
1. Acţiuni înşelătoare
O practică comercială este considerată ca fiind acţiune înşelătoare dacă aceasta conţine informaţii false sau, în orice situaţie, inclusiv în prezentarea generală, induce în eroare sau este susceptibilă să inducă în eroare consumatorul mediu, astfel încât, în ambele ipoteze, fie îl determină, fie este susceptibilă a-l determina pe consumator să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o, chiar dacă informaţiile sunt, în fapt, corecte în raport cu unul sau mai multe dintre
următoarele elemente:
a) existenţa sau natura produsului;
b) principalele caracteristici ale produsului, cum ar fi: disponibilitatea, avantajele, riscurile, fabricarea, compoziţia, accesoriile, asistenţa acordată după vânzare şi instrumentarea reclamaţiilor, modul şi data fabricaţiei sau prestării, livrarea, capacitatea de a corespunde scopului, utilizarea, cantitatea, specificaţiile, originea geografică sau comercială, rezultatele care se pot obţine din utilizarea sa, rezultatele şi caracteristicile esenţiale ale testelor sau controalelor efectuate asupra produsului;
c) perioada pentru care comerciantul se angajează, motivele utilizării practicii comerciale şi natura desfăşurării vânzării, precum şi toate declaraţiile sau toate simbolurile care ar induce o legatură între produs sau comerciant şi o sponsorizare sau o aprobare, direct ori indirect;
d) preţul sau modul de calcul al preţului ori existenţa unui avantaj specific al preţului;
e) necesitatea service-ului, a unei piese separate, a înlocuirii sau a reparării;
f) natura, competenţele şi drepturile comerciantului sau ale reprezentantului său, cum ar fi: identitatea şi patrimoniul, calificările sale, statutul, autorizarea, afilierea sau legăturile sale, drepturile de proprietate industrială, de autor sau comercială ori recompense şi distincţii primite;
g) drepturile consumatorului, inclusiv dreptul de a beneficia de reparare, de înlocuire sau de restituire a contravalorii ca urmare a rezoluţiunii contractului.
O practică comercială este, de asemenea, considerată ca fiind acţiune înşelătoare dacă, în contextul prezentării situaţiei de fapt, ţinând cont de toate caracteristicile şi circumstanţele, determină sau este susceptibilă să determine consumatorul mediu să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o. În acest caz, acţiunea înşelătoare este determinată de:
a) orice activitate de comercializare privind produsul, inclusiv publicitatea comparativă, creând o confuzie cu alt produs, marcă, numele sau cu alte semne distinctive ale unui concurent;
b) nerespectarea de către comerciant a obligaţiilor prevazute în codul de conduită pe care s-a angajat să îl respecte, dacă:
(i) angajamentul său nu este o aspiraţie, ci este ferm şi poate fi verificat;
(ii) acesta indică, în cadrul unei practici comerciale, că s-a angajat să respecte codul.
2. Omisiuni înşelătoare
a) O practică comercială este considerată ca fiind omisiune înşelătoare dacă, în contextul prezentării situaţiei de fapt, ţinând cont de toate caracteristicile şi circumstanţele acesteia, precum şi de limitele mijloacelor de comunicare utilizate pentru transmiterea informaţiei omite o informaţie esenţială necesară consumatorului mediu, ţinând cont de context, pentru luarea unei decizii de tranzacţionare în cunoştinţă de cauză şi, prin urmare, determină sau este susceptibilă să determine luarea de către consumator a unei decizii de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o.
b) O practică comercială este, de asemenea, considerată ca fiind omisiune înşelătoare atunci când, ţinând cont de aspectele prevazut la alin. (a), un comerciant ascunde sau oferă într-un mod neclar
neinteligibil, ambiguu ori în contratimp o informaţie esenţială sau nu indică intenţia comercială a practicii, în cazul în care aceasta nu rezultă deja din context, şi când, în oricare dintre cazuri, consumatorul mediu este determinat sau este susceptibil a fi determinat să ia decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o.
c) În cazul unei invitaţii de a cumpăra, următoarele informaţii sunt considerate esenţiale, dacă nu rezultă deja din context:
1) caracteristicile principale ale produsului, ţinând cont de mijlocul de comunicare utilizat şi de produs;
2) sediul şi celelalte date de identificare ale comerciantului şi, în cazul în care acţionează pe seama altui comerciant, sediul şi celelalte date de identificare ale acestuia;
3) preţul cu toate taxele incluse sau, dacă preţul nu poate fi în mod rezonabil calculat în avans, ţinând cont de natura produsului, modalitatea de calcul al acestuia. De asemenea, unde este cazul, toate costurile adiţionale pentru transport, livrare sau taxele poştale ori, în cazul în care aceste cheltuieli nu pot fi, în mod rezonabil, calculate în avans, precizarea că pot exista costuri adiţionale ce trebuie suportate de consumator;
4) modalităţile de plată, livrare, executare şi cercetare a reclamaţiilor, dacă acestea diferă de condiţiile cerute de diligenţa profesională;
5) pentru produsele şi tranzacţiile ce implică un drept de renunţare sau de reziliere, menţionarea acestui drept.
Practici comerciale agresive
O practică comercială este considerată agresivă dacă, în contextul prezentării situaţiei de fapt şi ţinând cont de toate caracteristicile şi circumstanţele, limitează sau este susceptibilă să limiteze în mod semnificativ libertatea de alegere sau comportamentul consumatorului mediu cu privire la produs, prin hărţuire, constrângere, inclusiv prin utilizarea forţei fizice sau prin influenţa nejustificată şi, prin urmare, determină sau este susceptibilă să determine consumatorul să ia o
decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o.
Pentru a determina dacă o practică comercială recurge la hărţuire, constrângere, inclusiv la forţa fizică sau la influenţa nejustificată, se iau în considerare următoarele elemente:
a) momentul, locul desfăşurării, natura şi/sau durata acesteia;
b) recurgerea la ameninţare, la un limbaj sau la un comportament abuziv;
c) exploatarea de către comerciant a unei situaţii nefericite sau a unei circumstanţe speciale, de o asemenea gravitate încât afectează raţionamentul consumatorului mediu şi de care comerciantul este conştient, în scopul influenţării deciziei consumatorului cu privire la produs;
d) orice obstacol oneros sau disproporţionat, neprevăzut în contract, impus de comerciant, atunci când consumatorul doreşte să îşi exercite drepturile contractuale, inclusiv dreptul de a înceta contractul sau de a schimba produsul ori de a se adresa unui alt comerciant;
e) orice ameninţare cu măsuri, în situaţia în care acestea nu pot fi luate
în mod legal.
Publicitatea înşelătoare şi comparativă
Pentru determinarea caracterului înşelător al publicităţii se vor lua în considerare toate caracteristicile acesteia şi, în mod deosebit, elementele componente referitoare la:
a) caracteristicile bunurilor şi serviciilor, cum sunt: disponibilitatea, natura, modul de execuţie şi de ambalare, compoziţia, metoda şi data fabricaţiei sau a aprovizionării, măsura în care acestea corespund scopului destinat, destinaţia, cantitatea, parametrii tehnico-funcţionali, producătorul, originea geografică sau comercială ori rezultatele testelor şi încercărilor asupra bunurilor sau serviciilor, precum şi rezultatele care se aşteaptă de la acestea;
b) preţul sau modul de calcul al preţului, precum şi condiţiile în care sunt distribuite produsele sau sunt prestate serviciile;
c) condiţiile economice şi juridice de achiziţionare sau de prestare a serviciilor;
d) natura serviciilor ce urmează a fi asigurate după vânzarea produselor sau prestarea serviciilor;
e) natura, atribuţiile şi drepturile celui care îşi face publicitate, cum ar fi: identitatea, capitalul social, calificarea, dreptul de proprietate industrială, premii şi distincţii primite;
f) omiterea unor informaţii esenţiale cu privire la identificarea şi caracterizarea bunurilor sau serviciilor, cu scopul de a induce în eroare persoanele cărora le sunt adresate.
Publicitatea comparativă este interzisă dacă:
a) comparaţia este înşelătoare;
b) se compară bunuri sau servicii având scopuri sau destinaţii diferite;
c) nu se compară, în mod obiectiv, una sau mai multe caracteristici esenţiale, relevante, verificabile şi reprezentative – între care poate fi inclus şi preţul – ale unor bunuri sau servicii;
d) se creează confuzie pe piaţă între cel care îşi face publicitate şi un concurent sau între mărcile de comerţ, denumirile comerciale sau alte semne distinctive, bunuri sau servicii ale celui care îşi face publicitate şi cele aparţinând unui concurent;
e) se discreditează sau se denigrează mărcile de comerţ, denumirile comerciale, alte semne distinctive, bunuri, servicii, activităţi sau circumstanţe ale unui concurent;
f) nu se compară, în fiecare caz, produse cu aceeaşi indicaţie, în cazul produselor care au indicaţie geografică;
g) se profită în mod incorect de renumele unei marci de comerţ, de denumirea comercială sau de alte semne distinctive ale unui concurent ori de indicaţia geografică a unui produs al unui concurent;
h) se prezintă bunuri sau servicii drept imitaţii sau replici ale unor bunuri sau servicii purtând o marcă de comerţ sau o denumire comercială protejată;
i) se încalcă orice alte prevederi ale Legii concurenţei nr. 21/1996.
Comparaţiile care se referă la o ofertă specială trebuie să indice, în mod clar şi neechivoc, data la care încetează oferta sau, dacă este cazul, faptul că oferta specială se referă la stocul de bunuri sau de servicii disponibil, iar dacă oferta specială nu a început încă, data de începere a perioadei în care se aplică preţul special sau alte condiţii specifice.
Persoana care îşi face publicitate trebuie să fie în masură să probeze exactitatea afirmaţiilor, indicaţiilor sau prezentărilor din anunţul publicitar şi este obligată, la solicitarea reprezentanţilor instituţiilor şi autorităţilor, să furnizeze documentele care să probeze exactitatea acestora.