Achiziţionarea unui laptop din Canada, a unei piese de mobilier din Maroc, a unei cărţi din Indonezia, consultarea informaţiilor dintr-o bază de date a unei instituţii din Australia, rezervarea unui bilet la un concert sau achiziţionarea unui bilet de avion, descărcarea fişierelor cu muzică sau programe… toate acestea sunt posibile datorită vânzării la distanţă.
Care sunt regulile care se aplică acestui tip de vânzare?
Care sunt riscurile?
Comerţul electronic (e-commerce)
Probleme pe care le ridică comerţul electronic
– Care sunt riscurile plăţilor on-line?
– Care sunt sistemele de protecţie?
Comenzile pe internet: câteva particularităţi
– Care sunt informaţiile care trebuie furnizate înainte de efectuarea comenzii?
– Care sunt informaţiile care trebuie furnizate în cursul şi la sfârşitul comenzii?
Societatea informaţională şi comerţul electronic
– Care sunt serviciile societăţii informaţionale?
– Care sunt regulile specifice aplicabile serviciilor societăţii informaţionale?
Intermediarii societăţii informaţionale
Informaţii generale
1. Ce este vânzarea la distanţă?
Zilnic, mulţi dintre noi achiziţionează bunuri şi servicii prin telefon şi fax, e-mail sau prin comandă din catalog şi, într-un număr tot mai mare, prin internet sau prin intermediul televiziunii digitale.
Aceste modalităţi ne permit să facem cumpărături în orice moment ne convine, profitând de plăcerea căutării şi fără neplăcerile cauzate de găsirea unui loc de parcare.
2. Care sunt informaţiile care trebuie să-ţi fie oferite?
Mai multe informaţii trebuie să-ţi fie oferite în momentul în care este făcută oferta de vânzare la distanţă, în mod clar şi uşor de înţeles:
– identitatea comerciantului şi, în cazul contractelor care prevăd plata anticipată, adresa şi modalităţile de contactare a acestuia, telefon/fax, e-mail şi codul unic de înregistrare;
– caracteristicile esenţiale ale produsului sau serviciului;
– preţul de vânzare cu amănuntul al produsului sau tariful serviciului şi taxele aplicabile;
– cheltuielile de livrare, dacă este cazul;
– modalităţile de plată, de livrare sau de prestare;
– dreptul de denunţare unilaterală a contractului, cu excepţia cazurilor cand acesta nu există;
– costul utilizării tehnicii de comunicaţie la distanţă, în cazul în care acesta este calculat altfel decât conform tarifului de bază;
– perioada de valabilitate a ofertei sau a preţului;
– durata minimă a contractului, în cazul contractelor care prevăd furnizarea curentă sau periodică a unui produs sau serviciu.
– termenul limită de executare a obligaţiilor rezultând din contract.
Aceste informaţii trebuie să-ţi fie confirmate apoi în scris sau pe orice alt suport durabil, însoţite de următoarele precizări:
– sediul, numărul de telefon/fax, precum şi adresa de e-mail ale comerciantului, la care consumatorul poate să-şi prezinte reclamaţiile;
– informaţiile privind service-ul post-vânzare şi garanţiile oferite;
– condiţiile de denunţare unilaterală a contractului, atunci când acesta are o durată nedeterminată sau o durată mai mare de un an.
3. Poţi renunţa la contract?
1. În principiu, dispui de o perioadă de reflecţie
În cazul vânzării la distanţă beneficiezi, în principiu, de o perioadă de reflecţie de 10 zile lucrătoare în care poţi renunţa la achiziţia făcută fără nici un motiv şi fără nici o penalitate. Este vorba despre un drept de denunţare unilaterală. Acesta reprezintă o garanţie importantă, pentru că înainte de momentul achiziţiei nu ai văzut produsul sau serviciul. Vânzătorul poate prelungi această perioadă de reflecţie (citeşte cu atenţie contractul).
Perioada de reflecţie şi dreptul de denunţare unilaterală trebuie să fie menţionate în mod clar în informaţiile scrise comunicate de către vânzător.
Această perioadă de reflecţie este prelungită la 90 de zile în cazul în care nu ai primit informaţiile contractuale prevăzute în legislaţie. Totuşi, dacă aceste informaţii îţi sunt comunicate în cadrul celor 90 de zile, perioada de reflecţie va fi de 10 zile de la momentul comunicării.
2. Excepţii
În anumite cazuri nu poţi denunţa unilateral contractul:
contracte de furnizare de servicii a căror execuţie a început, cu acordul consumatorului, înaintea expirării termenului de 10 zile lucrătoare;
contracte de furnizare de produse sau servicii al căror preţ depinde de fluctuaţiile cursurilor pieţei financiare care nu pot fi controlate de comerciant;
contracte de furnizare a unor produse executate după specificaţiile consumatorului sau a unor produse distinct personalizate, precum şi a acelora care, prin natura lor, nu pot fi returnate sau care se pot degrada ori deteriora rapid;
contracte de furnizare a înregistrărilor audio, video sau a programelor informatice, în cazul în care au fost desigilate de către consumator;
contracte de furnizare a ziarelor, periodicelor, jurnalelor-magazin;
contracte de servicii de pariuri sau loterii.
3. Consecinţele dreptului de denunţare unilaterală
Vânzătorul trebuie să-ţi ramburseze suma plătită, fără a-ţi impune cheltuieli legate de rambursare, în maxim 30 de zile de la data denunţării unilaterale a contractului.
Eventualele cheltuieli de returnare a produsului sunt în sarcina consumatorului.
Dacă vânzătorul nu-ţi oferă nici o informaţie despre posibilitatea de a renunţa sau nu la contract, poţi oricum denunţa contractul în termenul de reflecţie, care în acest caz este de 90 de zile şi nu de 10.
4. În ce termen trebuie făcută livrarea?
Livrarea trebuie făcută în cel mult 30 de zile de la data la care consumatorul a făcut comanda, cu excepţia cazului în care părţile au stabilit un alt termen.
Dacă acest termen este depăşit şi produsul nu este livrat contractul este reziliat. Dacă produsul sau serviciul este livrat după expirarea acestui termen, îl poţi refuza.
În acelaşi timp, vânzătorul trebuie să-ţi ramburseze sumele pe care le-ai plătit.
5. Ce trebuie să faci dacă primeşti un produs pe care nu l-ai comandat?
Această practică este cunoscută sub numele de vânzare forţată.
În cazul unei vânzări forţate nu eşti obligat nici să plăteşti produsul sau serviciul, nici să-l restitui pe cheltuiala ta.
Absenţa unui răspuns din partea ta nu echivalează cu un consimţământ. Dacă vânzătorul solicită o reacţie din partea ta sau plata produsului ori a serviciului trimis, el trebuie să facă dovada faptului că ai făcut comanda pentru acesta.
Acest lucru nu înseamnă totuşi că poţi utiliza produsul sau serviciul. Vânzătorul poate solicita restituirea. În orice caz, el este cel care va trebui să ia toate măsurile pentru recuperarea produsului sau a serviciului. Singurul demers care îţi poate fi solicitat este cel de a pune produsul sau serviciul la dispoziţia vânzătorului.
Dacă utilizezi produsul sau serviciul, atunci se va prezuma că ţi-ai dat consimţământul. În acest fel, contractul de vânzare va exista, iar vânzătorul poate solicita plata produsului sau a serviciului. Totuşi, vei dispune de perioada de reflecţie.
Comerţul electronic (e-commerce)
Legea 365 din 7 iunie 2002
Datorită noilor informaţii şi tehnologiei comunicaţiei, un comerciant poate oferi bunuri şi servicii oricărei persoane aflate într-un anumit loc pe glob. Comerţul electronic îţi permite să închei un contract de vânzare oriunde în lume, fără să te mişti de acasă sau de la birou.
1. Ce este comerţul electronic?
Reprezintă o formă particulară de vânzare la distanţă în care contractul este încheiat prin intermediul internetului.
Pot fi distinse două tipuri de tranzacţii:
– Tranzacţiile care se încheie şi se execută pe cale electronică: operaţiunile de descărcare de software sau a bazelor de date, precum şi consultarea informaţiilor. Dacă este cerut un preţ în contrapartidă, ne aflăm în prezenţa unui contract de vânzare de produse sau servicii care nu au o existenţă corporală.
– Tranzacţiile care se încheie pe cale electronică, dar sunt executate într-un alt mod, adică necesită livrarea fizică a produselor sau serviciilor: închirierea unui imobil, rezervarea unei camere de hotel, achiziţionarea de cărţi sau CD-uri, etc. În cazul produselor este necesară existenţa unei structuri de livrare.
Comerţul electronic vă oferă o posibilitate de alegere la nivel mondial. Totuşi, în ciuda extraordinarelor oportunităţi oferite, trebuie să fii foarte atent, deoarece acest tip de comerţ pune anumite probleme în ceea ce priveşte protecţia consumatorilor şi securitatea tranzacţiilor.
2. La ce trebuie să fii atent în mod special?
Verifică identitatea exactă a vânzătorului, calitatea sa profesională, adresa sa geografică şi coordonatele electronice pentru a-l putea contacta rapid în cazul unei probleme. Evită să cumperi de pe un site care nu oferă asemenea informaţii.
Verifică la ce fel de protecţie ai dreptul: posibilitatea de a renunţa la achiziţie, termene şi condiţii (rambursare…) care privesc acest drept de renunţare, garanţiile acordate, în special service-ul după vânzare. Evită să închei un contract ale cărui condiţii generale nu-ţi garantează o protecţie minimă.
Verifică ce fel de protecţie a datelor acordă site-ul: cum sunt utilizate datele personale? Poţi să ai acces la ele, să le rectifici sau să te opui utilizării lor dacă este necesar? Asigură-te că îţi este acordată o protecţie minimă.
Dacă este posibil, nu plăti înainte, ci în momentul livrarii. În ceea ce priveşte modalitatea de plată, îndreaptă-te în special spre modurile de plată tradiţionale (virament, etc.). Dacă trebuie să plăteşti prin card de credit, verifică măsurile luate de vânzător pentru a asigura securitatea tranzacţiilor. Site-urile serioase propun o procedură de plată securizată. Poţi identifica o asemenea procedură graţie apariţiei pe ecran a unui lacăt şi a unei chei, iar http-ul adresei devine https. Verifică atent operaţiunile din contul tău bancar ulterior achiziţiei on-line.
Păstrează dovada propunerii vânzătorului şi a acceptării tale, pentru a putea determina drepturile şi obligaţiile fiecăruia. Imprimă întotdeauna bonul de comandă, confirmarea comenzii, condiţiile generale ale vânzării şi orice alte comunicări cu vânzătorul. Păstrează aceste documente cu grijă.
Verifică dacă există o procedură de sesizare şi de rezolvare a unui eventual litigiu pe cale extrajudiciară.
Probleme pe care le ridică comerţul electronic
În principiu, o achiziţie pe cale electronică fiind o vânzare la distanţă, beneficiezi de protecţia oferită pentru aceasta din urmă. Totuşi, comerţul electronic are anumite particularităţi.
1. Cine este vânzatorul?
Când închei un contract de vânzare pe internet, “interlocutorul” este un site. Unele dintre aceste site-uri nu oferă nici o garanţie asupra identităţii exacte a vânzătorului, nici asupra calităţii sale profesionale, nici în ceea ce priveşte respectarea drepturilor tale. Nu te încrede orbeşte în toate site-urile pe care le vizitezi.
Trebuie să ştii că există anumite reguli pentru a garanta protecţia consumatorilor:
Site-ul are obligaţia de a furniza anumite informaţii, atât cele care trebuie date în cazul unei oferte de vânzare la distanţă, cât şi cele, privind identitatea vânzătorului, cerute pentru toate serviciile societăţii informaţionale.
Ai la dispoziţie un termen de reflecţie şi beneficiezi de dreptul de denunţare unilaterală într-un termen de 10 zile, cu excepţia cazurilor când achiziţionezi:
– un produs fabricat după cerinţele tale;
– o revistă, un ziar etc.
– alimente sau orice alt produs susceptibil să se deterioreze rapid;
– un serviciu de pariuri sau de loterie autorizat;
– un serviciu de transport (ex: bilet de tren), de cazare (ex: hotel) sau de agrement.
Beneficiezi de protecţia datelor personale.
Trebuie să ştii că site-urile extra-europene nu sunt supuse legislaţiei Uniunii Europene. Trebuie deci să fii atent şi să afli identitatea vânzătorului şi care sunt garanţiile şi protecţia oferite.
2. La ce fel de protecţie ai dreptul?
Acest lucru depinde de legea aplicabilă contractului de vânzare încheiat.
Sunt două situaţii posibile:
– Dacă vânzătorul are sediul în spaţiul Uniunii Europene
– Principiul este că legea aplicabilă vânzătorului este cea a ţării sale de origine.
Oricare ar fi statul membru al cărei legi se aplică, beneficiezi de protecţia, stabilită la nivel european, referitoare la datele personale şi la vânzarea la distanţă.
În ceea ce priveşte vânzarea la distanţă, te bucuri şi de protecţia minimă oferită de regulile imperative ale dreptului naţional, deoarece propunerea de contractare îţi parvine în ţara de rezidenţă, locul unde îndeplineşti şi actele necesare încheierii contractului. Te afli deci într-unul din cazurile în care îţi păstrezi protecţia minimă acordata de legea statului de rezidenţă (vezi unitatea “Cumpărarea unui produs sau a unui serviciu dintr-un alt stat membru”).
Pentru a putea dovedi că propunerea ţi-a parvenit la domiciliu, este bine să păstrezi dovezi ale acesteia şi ale operaţiunilor efectuate (pe hard disk, CD, o copie pe hârtie etc.).
În afară de aceste lucruri, vânzătorul este ţinut să respecte anumite reguli specifice pentru comenzile on-line.
Dacă vânzătorul are sediul în afara spaţiului Uniunii Europene
Regulile care determină legea aplicabilă sunt complexe şi variază în funcţie de ţara în care vânzătorul îşi are sediul.
Este posibil ca legislaţia aplicabilă să-ţi ofere un anumit grad de protecţie, dar acest lucru nu este decât o posibilitate. Din acest motiv trebuie să fii deosebit de atent şi să-ţi iei toate precauţiile posibile, în special să citeşti cu grijă condiţiile generale ale vânzătorului.
3. Care sunt implicaţiile fiscale ale unei achiziţii electronice?
– Dacă faci o achiziţie din cadrul Uniunii Europene
Vei fi supus aceloraşi reguli ca şi cetăţenii statului unde faci achiziţia, fără excepţii.
Prin urmare se va aplica nivelul TVA-ului din ţara în care are sediul vânzătorul, indiferent că vânzarea este executată pe cale electronică sau/şi printr-o livrare.
– Dacă faci o achiziţie din afara Uniunii Europene, care necesită o livrare
Vânzătorul trebuie să-ţi ceară un preţ fără taxe, iar tu vei achita diferitele taxe aferente importului produsului în România.
Aceste taxe sunt TVA-ul (la nivelul românesc) şi taxele legate de import (în special taxele vamale).
– Dacă faci o achiziţie din afara Uniunii Europene care nu necesită o livrare
Vânzătorul trebuie să aplice în acest caz nivelul TVA-ului existent în statul tău de domiciliu.
Pentru mai multe detalii vedeţi unităţile “Cumpărarea unui produs sau a unui serviciu dintr-un alt stat membru” şi “Particularităţile comerţului transfrontalier”.
Securitatea tranzacţiilor
Cardul de credit reprezintă mijlocul de plată cel mai utilizat în cazul unor cumpărături on-line. Dacă suprimarea totală a riscurilor utilizării acestui mijloc de plată nu este posibilă, câteva precauţii permit reducerea acestora la un nivel acceptabil.
1. Care sunt riscurile plăţilor on-line?
Cunoaşterea numărului cardului şi a datei sale de emitere poate fi de multe ori suficient pentru a efectua anumite tranzacţii prin internet. Dacă o persoană rău intenţionată dispune de aceste informaţii, aceasta îţi poate utiliza fraudulos cardul.
Interceptarea acestor informaţii se poate face în mai multe momente:
– Fie acasă la tine: un răufăcător poate obţine datele de pe calculatorul tău în mai multe moduri.
Poate exploata vulnerabilităţile sistemului tău de operare. Anumite sisteme stochează datele care nu sunt criptate pe hard disk. Astfel, dacă sistemul tău este programat să păstreze paginile consultate, el stochează necriptată pagina pe care se află preţioasele informaţii.
De asemenea, există viruşi care interceptează informaţiile înainte de a fi criptate, în momentul în care utilizezi tastatura.
Apoi, sistemele de control de la distanţă permit uneori vizualizarea în timp real şi de la distanţă a ceea ce vezi pe ecran, de exemplu pagina de confirmare.
În sfârşit, dacă salvezi aceste informaţii pe hard disk, ele vor putea fi accesate cu uşurinţă.
– Fie în momentul tranzacţiei: dacă efectuezi o plată fără a securiza transmiterea datelor, este posibil ca un terţ să intercepteze informaţiile.
– Fie la comerciant: unii comercianţi lucrează direct cu numerele de card ale clienţilor lor şi le stochează în bazele lor de date. Chiar dacă aceşti comercianţi sunt cinstiţi şi nu se gândesc la utilizarea acestor date în scopuri frauduloase, acest lucru prezintă anumite riscuri. Site-urile comercianţilor pot fi ţinta atacurilor care permit unei persoane rău intenţionate să dispună de aceste informaţii.
2. Care sunt sistemele de protecţie?
1. Sistemele de securizare
Există mai multe sisteme de securizare, toate bazate pe criptarea informaţiilor. Majoritatea site-urilor de comerţ electronic au adoptat un astfel de sistem
Astăzi, un sistem des utilizat este SSL (Secure Sockets Layer) pe care îl puteţi recunoaşte prin prezenţa unui simbol (lacăt sau cheie) în bara de stare a sistemului de navigare pe internet şi prin prefixul “https://” în faţa adresei web afişate.
Acesta operează în două etape:
Autentificarea serverului la care v-aţi conectat: anumite autorităţi sunt competente pentru a elibera certificate care atestă că un anumit server aparţine unei anumite societăţi. Graţie sistemului SSL, navigatorii pe internet pot verifica conţinutul certificatului şi dacă există anumite probleme (data validităţii depăşită, autoritatea care l-a eliberat necunoscută etc.).
Utilizarea unui sistem de criptare pentru transmiterea informaţiilor: informaţiile sunt codate graţie unei chei mai mult sau mai puţin lungi, după numărul de biţi utilizaţi pentru a cripta fiecare informaţie. Cu cât cheia utilizată este mai lungă (în biţi), cu atât este mai dificil, pentru o persoană care nu posedă cheia, să decodeze informaţiile. Lungimea cheii utilizate depinde de capacităţile şi caracteristicile software-ului utilizat de vânzător şi al celui utilizat de tine.
Un alt sistem de securizare utilizat frecvent este SET (Secure Electronic Transaction).
În acest caz, comercianţii recurg la intervenţia unei terţe părţi, un intermediar financiar, iar numerele cardurilor clienţilor nu le parvin direct comercianţilor.
În momentul plăţii, datele tale bancare sunt transmise în format criptat direct intermediarului financiar. Acesta este singurul care poate decripta informaţiile, deci singurul care poate verifica valabilitatea tranzacţiei. Apoi sistemul intermediarului transmite o confirmare criptată vânzătorului, că plata s-a efectuat corect.
Acest procedeu oferă o securitate suplimentară, deoarece vânzătorul nu intră în posesia datelor tale bancare şi intermediarul nu păstrează în general aceste informaţii decât pe timpul necesar efectuării operaţiunilor.
2. Identificarea proprietarului cardului de credit şi rambursarea în caz de utilizare frauduloasă
La nivel european au fost luate mai multe măsuri pentru a întări protecţia împotriva utilizării frauduloase a cardului tău de credit.
Mai întâi, nu poţi fi făcut responsabil pentru utilizarea unui instrument de plată (cardul de credit), dacă nu ai fost prezent fizic sau identificat electronic. Trebuie identificat titularul instrumentului şi nu instrumentul.
Pentru a permite această identificare a fost elaborat un sistem de semnături electronice, de exemplu codul secret al cardului tău. Acestea sunt ansambluri de date criptate şi permit determinarea originii acestor date şi verificarea validităţii şi a conformităţii lor. Ele trebuie să ofere aceleaşi garanţii şi aceleaşi avantaje ca semnăturile scrise de mână, în special aceeaşi forţă probatorie.
Mai mult, în cazul utilizării frauduloase a cardului tău de credit sau a oricărui alt instrument de transfer electronic de fonduri, poţi solicita, în principiu, anularea plăţii efectuate. În acest caz va trebui să anunţi imediat utilizarea frauduloasă emitentului, pentru a putea lua măsurile necesare. Trebuie să ştii că până la momentul anunţării emitentului vei suporta toate pierderile până în 150 de euro, iar după momentul notificării, orice pierdere va fi acoperită de emitent.
3. La ce trebuie să fii atent?
Unele precauţii pot reduce cu uşurinţă riscurile:
Verifică fiabilitatea vânzătorului la care îţi faci cumpărăturile (un vânzător care are sediul într-unul din Statele Membre ale Uniunii Europene este obligat să furnizeze anumite informaţii care-l privesc);
Asigură-te că transmiterea datelor este securizată;
Alege site-urile unde intervine un intermediar financiar;
Nu îţi salva codurile pe calculator şi, eventual, protejează-ţi datele cu ajutorul unui “firewall”;
Utilizează un antivirus eficient şi actualizat frecvent;
Pe scurt! Ai la fel de multă grija în lumea virtuală ca şi în lumea reală!
Comenzile pe internet: câteva particularităţi
Pe internet informaţiile sunt de multe ori dispersate pe site-ul vânzătorului şi puţin accesibile. Care sunt informaţiile, pe care un vânzător cu sediul într-un stat membru al Uniunii Europene trebuie să ţi le puna la dispoziţie?
1. Care sunt informaţiile care trebuie furnizate înainte de efectuarea comenzii?
1. Informaţiile obligatorii în orice vânzare la distanţă
Cumpărăturile on-line reprezintă o formă de vânzare la distanţă. Prin urmare, site-ul vânzătorului trebuie să ofere toate informaţiile care trebuie furnizate în cazul unei oferte de vânzare la distanţă, în special preţul, caracteristicile esenţiale ale produsului sau ale serviciului şi ansamblul mijloacelor de plată şi de executare a contractului.
Identitatea vânzătorului trebuie să fie mai detaliată decât în orice alt contract de vânzare la distanţă, deoarece trebuie respectate toate regulile referitoare la informaţiile cerute pentru prestatorii societăţii informaţionale.
Vânzătorul trebuie să comunice şi condiţiile generale astfel încât să îţi ofere posibilitatea de a le păstra şi de a le reproduce. Dacă vânzătorul nu ţi le comunică, aceste condiţii nu îţi sunt opozabile.
2. Informaţiile care privesc site-ul
Vânzătorul trebuie să furnizeze un anumit număr de informaţii pentru a-ţi uşura navigarea pe site-ul său:
etapele tehnice care trebuie urmate pentru a încheia contractul;
dacă contractul, o dată încheiat, este stocat sau nu de către vanzator şi dacă este accesibil sau nu;
mijloacele tehnice pe care vanzatorul le pune la dispoziţie destinatarului pentru identificarea şi corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor;
limba în care se poate încheia contractul.
Aceste informaţii trebuie formulate clar, simplu şi neechivoc.
3. Etape care trebuie parcurse
Vânzătorul trebuie să-ţi furnizeze o explicaţie simplă şi clară asupra etapelor care trebuie parcurse pentru încheierea contractului. Traseul pe care îl urmezi pentru a face achiziţia poate fi împărţit în mai multe etape, de exemplu alegerea produselor sau a serviciilor, introducerea datelor personale, alegerea modalităţii de plată şi a celor de livrare, consultarea condiţiilor generale etc.
În cele mai bune cazuri, fiecare trecere la o etapă ulterioară este condiţionată de aprobarea ta.
Vânzătorul trebuie să precizeze momentul exact şi condiţiile consimţământului tău. Pentru a face acest lucru, este de preferat să existe o procedură de recapitulare finală a ansamblului alegerilor făcute, pentru a le putea confirma sau rectifica.
2. Care sunt informaţiile care trebuie furnizate în cursul şi la sfârşitul comenzii?
1. Posibilitatea de rectificare a comenzii
În cursul procesului de comandă este posibil să apară o eroare, de exemplu alegi produsul care nu trebuie, faci o greşeală la completarea formularului de comandă etc.
Pentru a evita ca această comandă să fie greşită, vânzătorul este obligat să prevadă posibilitatea identificării şi a corectării erorilor apărute în procesul introducerii datelor. Acest lucru se poate face în diferite forme de control intern.
Exemple: anumite programe detectează automat erorile evidente (absenţa unor informaţii esenţiale, cantităţi exorbitante etc.), altele prevăd la fiecare etapă posibilitatea modificării comenzii.
Dacă observi că ai comis o eroare după trimiterea comenzii, ai posibilitatea de a-ţi exercita dreptul de denunţare unilaterală.
2. Confirmarea comenzii
După finalizarea comenzii pe site, vânzătorul trebuie să-ţi trimită o confirmare de primire. Aceasta trebuie să recapituleze comanda şi să-ţi confirme anumite informaţii pe suport durabil. Pentru mai multe detalii privind aceste informaţii, termenul în care ele trebuie să-ţi fie furnizate şi consecinţele necomunicării, vezi unitatea “Vânzarea la distanţă”.
Pentru a-ţi oferi confirmarea acestor informaţii, vânzătorul nu se poate mulţumi doar să-ţi acorde accesul la confirmare, de exemplu prin descărcare de pe site, el trebuie să ţi-o trimită prin e-mail sau în scris.
Există totuşi o excepţie: dacă executarea contractului este realizată printr-un mijloc de comunicare la distanţă şi dacă serviciile sunt furnizate o singură dată, de exemplu descărcarea unui program nou. În acest caz nu există nici o perioadă de timp între comandă şi livrare, iar situaţia nu necesită o protecţie specială.
3. Alte caracteristici
1. Plata
Comerciantul nu te poate obliga să plăteşti pentru un bun sau serviciu înainte de trecerea perioadei de gândire de 7 zile. Totuşi, unii comercianţi acceptă comanda numai cu plata imediat.
Chiar dacă plăteşti înainte de sfârşitul perioadei de gândire, poţi returna bunurile şi poţi solicita rambursarea integrală a plăţii.
2. Metode de plată
Fii foarte atent când faci o plată on-line. Pentru mai multe informaţii vezi capitolul legat de “siguranţa tranzacţiilor on line”.
Societatea informaţională şi comerţul electronic
Internetul se dezvolta din ce în ce mai mult şi ofera o multitudine de facilităţi: cumpărături fără să fie nevoie să te deplasezi, trimiterea de mesaje, consultarea informaţiilor stocate la celălalt capăt al lumii etc. Aceste activităţi sunt grupate sub denumirea de “servicii ale societăţii informaţionale”.
1. Care sunt serviciile societăţii informaţionale?
1. Definiţie
Sunt servicii furnizate la distanţă, în general contra cost, prin intermediul echipamentelor electronice de tratament şi stocare a datelor, ca urmare a unei comenzi individuale.
Nu sunt vizate serviciile colective furnizate prin intermediul unor astfel de echipamente, precum radioul şi televiziunea.
2. Comparaţie cu comerţul electronic
Comerţul electronic şi serviciile societăţii informaţionale se suprapun parţial, dar nu cuprind aceleaşi activităţi. Societatea informaţională cuprinde toţi furnizorii de servicii, în timp ce comerţul electronic sau e-commerce priveşte numai contractele de vânzare.
Serviciile societăţii informaţionale înglobează activităţi care privesc comerţul electronic, adică serviciile care facilitează încheierea unui contract de vânzare on-line pentru orice produs sau serviciu, material (de ex. o carte, o călătorie) sau imaterial (care poate fi descărcat, precum un film, un program etc.).
Totuşi, contractele încheiate prin e-mail sau prin alt mod de comunicare la distanţă nu sunt incluse în serviciile societăţii informaţionale. Contractele încheiate în acest mod sunt contracte de vânzare la distanţă.
2. Care sunt regulile specifice aplicabile serviciilor societăţii informaţionale?
1. Informaţiile referitoare la furnizor
Pentru a garanta o anume transparenţă, furnizorul trebuie să asigure un acces facil, direct, permanent şi gratuit la anumite informaţii care permit identificarea acestuia cu uşurinţă şi exactitate. Accesul se poate face, de exemplu, pe calea unui hyperlink care trimite la o pagină web unde se afla informaţiile necesare pentru identificare.
Aceste informaţii trebuie să cuprindă cel puţin:
– numele sau denumirea furnizorului de servicii;
– domiciliul sau sediul furnizorului de servicii;
– numerele de telefon, fax, adresa de poştă electronică şi orice alte date necesare contactării furnizorului de servicii în mod direct şi efectiv;
– numărul de înmatriculare sau alte mijloace similare de identificare, în cazul în care furnizorul de servicii este înscris în registrul comerţului sau în alt registru public similar;
– codul de înregistrare fiscală;
– datele de identificare ale autorităţii competente, în cazul în care activitatea furnizorului de servicii este supusă unui regim de autorizare;
– titlul profesional şi statul în care a fost acordat, corpul profesional sau orice alt organism similar din care face parte, indicarea reglementărilor aplicabile profesiei respective în statul în care furnizorul de servicii este stabilit, precum şi a mijloacelor de acces la acestea, în cazul în care furnizorul de servicii este membru al unei profesii liberale.
Aceste informaţii trebuie să fie disponibile în toate cazurile, oricare ar fi tipul serviciului furnizat.
2. Alte reguli aplicabile
Serviciile al căror scop este încheierea unui contract de vânzare de produse sau servicii sunt supuse regulilor privind vânzarea la distanţă şi comerţul electronic.
Comunicările comerciale sunt supuse unor reguli specifice. Pentru mai multe detalii, vezi unitatea “Publicitatea şi promovarea pe internet”.
Intermediarii societăţii informaţionale
Internetul oferă posibilitatea consultării, a punerii la dispoziţie şi a schimbului de informaţii, de orice natură, cu alte persoane, de oriunde din lume. Aceste transmisiuni de informaţii sunt realizate datorită intermediarilor.
1. Cine sunt furnizorii intermediari?
Sunt persoane ale căror activităţi constau în găzduirea, transmiterea şi oferirea prin internet a informaţiilor care aparţin terţelor părţi.
În cadrul serviciilor societăţii informaţionale rolul lor este limitat la a stabili legătura între diferiţii participanţi. Activitatea lor are un caracter pur tehnic, automat şi pasiv. Nu au cunoştinţă de conţinutul informaţiilor transmise şi stocate şi nici control asupra acestora.
2. Practicile ilicite
Ca şi în “viaţa reală”, unii comercianţi care operează pe internet recurg la folosirea unor practici ilicite, de exemplu: furnizarea de informaţii false sau incomplete, nerespectarea termenului de reflecţie etc. Aceste practici pot provoca uneori prejudicii consumatorilor.
Totuşi, deseori este dificil pentru consumatori să obţină repararea prejudiciilor de către autorii acestor practici deoarece aceştia fie acţionează în anonimat sau sub o identitate falsă, au părăsit ţara etc.
Ai în acest caz posibilitatea de a obţine o reparare din partea intermediarilor? Aceştia au găzduit, transmis şi furnizat accesul la conţinutul ilicit şi sunt clar identificaţi. Pot fi făcuţi responsabili că au permis aceste practici?
3. Care este întinderea răspunderii furnizorilor intermediari?
În principiu, ei nu sunt responsabili pentru informaţiile găzduite şi transmise, atât timp cât nu a existat niciun motiv pentru a cunoaşte caracterul ilicit al acestor informaţii.
Dar anumite condiţii trebuie totusi respectate.
Dacă descoperă că prin serviciile lor sunt desfăşurate activităţi ilicite, trebuie să informeze autorităţile administrative şi judiciare competente. Dacă nu fac acest lucru, ar putea fi făcuţi responsabili pentru consecinţele acestor activităţi.