Contractul de vânzare

Atunci când închei un contract în calitate de consumator acest lucru dă naştere unor consecinţe. Ce reguli te protejează?
În ce situaţii vânzătorul trebuie să respecte aceste reguli? Care sunt obligaţiile în ceea ce priveşte contractul de vânzare?

Nimeni nu va pune la îndoială faptul că achiziţionarea unui kilogram de mere reprezintă un contract de vânzare, perceptibil.
Dar ştiai că de fiecare dată când călătoreşti cu trenul sau cu autobuzul, deschizi robinetul sau răspunzi la telefon, o faci tot în cadrul unui contract de vânzare?

1. Ce este un contract de vânzare?

Este o convenţie în cadrul căreia un comerciant se oferă să vândă un produs sau un serviciu unui consumator în schimbul unui preţ stabilit de comun acord.
Un contract, care poate fi şi verbal, se consideră încheiat atunci când comerciantul şi consumatorul se înţeleg asupra produsului sau a serviciului şi asupra preţului încasat pentru el.
Astfel, consumatorul este de acord să accepte livrarea produsului sau să accepte serviciul şi să plătească preţul stabilit.
Acest contract este reglementat de legislaţia privind protecţia consumatorului şi oferă un anumit nivel de protecţie consumatorului.
Totuşi, este întotdeauna o bună idee să fii precaut înainte de a te angaja într-un contract.

2. Ce este un comerciant?

Comerciant poate fi:
(i) un vânzător, persoană fizică sau o persoană juridică.
Instituţiile publice, instituţiile de caritate pot fi de asemenea incluse în această categorie.
(ii) o persoană care oferă spre vânzare mărfuri sau servicii.
Mărfurile sunt bunuri mobile, cu existenţă fizică.
De exemplu fructe, un computer, o pereche de pantofi.
Serviciile pot fi materiale, financiare sau intelectuale.
De exemplu, furnizarea de energie electrică, asigurare de accident pentru o maşină, împrumuturile în bani.
(iii) cei ce acţionează în cadrul activităţii profesionale sau pentu a atinge obiectivele stabilite de cineva.
De exemplu, aduc la îndeplinire una din activităţile pentru care compania a fost creată.
Definiţia comerciantului are o mare întindere.

3. Ce este consumatorul?

Consumatorul este o persoană fizică sau, în anumite cazuri, o persoană juridică, care dobândeşte sau utilizează bunuri ori servicii puse pe piaţă, în scopuri care nu ţin de profesia sa.
Aşadar, pentru a fi un consumator, trebuie să dobândeşti un produs sau un serviciu în afara exerciţiului profesiei tale sau a scopului unei firme.
De exemplu, normele de protecţie a consumatorului nu se aplică managerului unei companii care cumpără un computer pentru personalulul propriu. Totuşi, dacă aceeaşi persoană cumpără un computer pentru copii săi, atunci aceste norme pot fi aplicabile.

La ce trebuie să fii atent când semnezi un contract de vânzare?

Doreşti să cumperi o maşină. Ai ales modelul, culoarea, diferitele opţiuni şi dealer-ul de unde vrei să o achiziţionezi. După o temeinică discuţie cu comerciantul aţi ajuns la o înţelegere din toate punctele de vedere. Îţi dă un bon de comandă pe care trebuie să-l semnezi.
La ce anume trebuie să fii atent pe măsură ce-l citeşti?

1. Citeşte totul cu atenţie

Comerciantul şi consumatorul, cele două părţi ale înţelegerii, sunt amândouă obligate să respecte toate clauzele existente în contract.
Cu excepţia câtorva cazuri deosebite, toate clauzele sunt obligatorii, inclusiv condiţiile generale de la sfârşitul documentelor şi cele tipărite la o dimensiune mică.
Acesta este cunoscut ca principiul obligativităţii contractului între părţi.
Odată ce ai semnat un contract, eşti obligat şi nu te mai poţi răzgândi, exceptând câteva cazuri.
Pentru asta, nu trebuie să semnezi niciodată un contract fără să-l citeşti în întregime şi cu mare atenţie. Dacă este nevoie, poţi cere o copie pentru a-l citi acasă, în linişte.

2. Nu îl semna imediat! Fii atent la rândurile tipărite la o dimensiune redusă.

Câteodată condiţiile generale pot conţine câteva surprize neplăcute!
Aici avem câteva exemple:
1. extras din condiţiile generale ale unui operator de turism:
Desigur! Preţul unei vacanţe poate varia, preţul se poate mări sau micşora, dar în acest caz creşterea preţului este cea care este menţionată.
2. extras din condiţiile generale ale unei companii aeriene.
Dacă eşti violonist, este dificil să mergi la concert folosind o asemenea companie. Deoarece instrumentul tău va necesita un loc suplimentar, luându-l cu tine, poate fi scump dacă îţi cumperi biletul în timpul unei perioade când condiţiile de cumpărare sunt mai puţin favorabile.
3. extras din condiţiile generale ale unui dealer de maşini.
Garanţia acoperă piesele fabricate de producătorul vehicolului, dar nu şi piese fabricate de alţi producători. Este necesară o garanţie suplimentară pentru reparaţiile pe care le fac la maşină, în ciuda faptului că oricum îi plăteti pentru aceste reparaţii.

3. Conţinutul contractului

În general, comerciantul şi consumatorul pot stabili clauzele care doresc să apară în contract.
Totuşi, contractul trebuie să respecte câteva prevederi obligatorii şi să nu fie contrar ordinii publice şi moralei.
Prevederile obligatorii sunt reguli care vizează protejarea drepturilor legale esenţiale ale consumatorilor (protejarea intereselor private).
Prin urmare, un contract nu poate încerca să restrângă sau să înlăture drepturile legale ale consumatorilor ori să includă o clauză abuzivă.
Ordinea publică şi morală protejează interesele principale ale comunităţii şi/sau ordinea economică sau morală a societăţii (protecţia intereselor generale). Un contract nu poate fi bazat pe activităţi ilegale.
Dacă aceste reguli nu sunt respectate, contractul poate fi anulat – parţial sau în totalitate.
Ca o regulă generală, consumatorul acceptă condiţiile aşa cum sunt impuse de comerciant.
Pentru a face lucrurile mai simple, majoritatea comercianţilor utilizează condiţii generale deja redactate aplicabile tuturor contractelor lor. Atunci când ajungi la o înţelegere cu aceştia, tu devii automat subiectul acelor condiţii. Citeşte-le cu atenţie şi verifică dacă se potrivesc cu ceea ce ai stabilit cu comerciantul.
În anumite sectoare, există contracte standard pentru un sector întreg.
Dacă intenţionezi să foloseşti produsul sau serviciul pentru un anumit scop, trebuie sa îi comunici comerciantului astfel încât această utilizare să fie luată în considerare şi inclusă în contract.

4. Respectarea drepturilor fiecăruia

Comerciantul şi consumatorul trebuie să lucreze îndeaproape în timpul derulării contractului.
Comerciantul trebuie să îţi ofere informaţii complete şi relevante referitoare la caracteristicile produsului sau serviciului, precum şi la condiţiile vânzării.
În acelaşi sens, dacă comerciantul nu îşi respectă obligaţiile, trebuie să-l informezi pentru a lua măsuri rapide în scopul limitării pagubelor.
De exemplu, observi o scurgere într-una dintre camerele cabanei pe care ai închiriat-o pe timpul vacanţei. În cel mai scurt timp trebuie să anunţi agenţia de la care ai închiriat cabana, pentru ca aceasta să poată repara acoperişul. Între timp, pentru a limita pagubele, ar trebui să pui un recipient care să colecteze apa care curge din acoperiş.

Devizul estimativ

Acoperişul tău s-a învechit şi ai dori unul nou, maşina de spălat s-a stricat şi eziţi între repararea acesteia sau achiziţionarea uneia noi; frânele maşinii trebuie schimbate. În toate aceste situaţii, pentru a afla cât te vor costa reparaţiile sau serviciile, trebuie să contactezi anumiţi specialişti care îţi pot face o estimare cu caracter general sau îţi pot întocmi un deviz estimativ.

1. Ce reprezintă o estimare? Ce reprezintă un deviz estimativ?

Este important să înţelegi că o estimare generală te poate ajuta numai să înţelegi cam cât ar putea costa serviciul care îţi este prestat. În unele cazuri nu vei putea beneficia decât de o estimare generală, de exemplu atunci când ţi se defectează maşina, întrucât până când service-ul auto nu va începe reparaţia, nu se poate şti exact ce trebuie făcut.
Estimările sunt generale în ceea ce priveşte preţul final, dar trebuie să fie clare asupra a ceea ce soliciţi să se execute.
Un deviz estimativ, în schimb, stabileşte un preţ exact care îţi este dat înaintea încheierii contractului. Devizul estimativ stabileşte preţul pe care va trebui să îl plăteşti pentru un serviciu care poate avea costuri diferite în funcţie de circumstanţe şi care nu pot fi exprimate printr-un tarif standard.
Un deviz estimativ îţi permite, prin urmare, să cunoşti dinainte preţul pe care trebuie să-l plăteşti, iar comerciantul nu se poate răzgândi schimbând preţul stabilit. Devizul estimativ este obligatoriu şi trebuie să fie respectat.
Atunci când devizul estimativ este acceptat de ambele părţi, atât de consumator, cât şi de comerciant, devine un contract. Aşadar, gândeşte-te bine înainte de a semna pe linia punctată.

2. Când ar trebui să soliciţi un deviz estimativ?

Devizul estimativ reprezintă o practică standard în anumite sectoare cum ar fi construcţiile sau amenajările (renovări, repararea acoperişului, lucrări de instalaţii etc.).
În ceea ce priveşte reparaţiile:
Aparate electrice de mici dimensiuni (maşină de cafea, toaster): în general, vei observa că în acest caz comerciantul dispus să îţi ofere mai degrabă o estimare generală a costurilor în locul unui deviz estimativ. Este bine să întrebi întotdeauna dacă îţi pot oferi un deviz estimativ în scris. În cazul în care comeciantul îţi face numai o estimare verbală a costului reparaţiei, aceasta nu îi va crea obligaţii, dar nici tu nu trebuie să plateşti pentru nimic ce nu ai solicitat.
Aparate electrice de dimensiuni mari: (maşini de spălat, televizoare). Acestea costă mai mult să le repari, atunci e mai probabil ca în acest caz comerciantul să îţi ofere un deviz estimativ, dacă îl soliciţi.
Repararea maşinii: nu este posibil ca service-ul auto să îţi ofere întotdeauna un deviz estimativ, deoarece uneori este dificil să se determine originea unei defecţiuni. În acest caz poţi să-l rogi pe comerciant să îţi ofere o estimare a costului reparaţiei de îndată ce cauza defecţiunii a fost identificată. Această informare nu va crea obligaţii pentru service.
Altă posibilitate ar fi să faci o înţelegere scrisă cu unitatea service în care să fie prevăzut ca reparaţia să fie executată numai dacă prin aceasta costurile nu vor depăi o sumă stabilită.

3. Ce trebuie să conţină un deviz estimativ?

Un deviz estimativ ar trebui să fie oferit în scris de către furnizorul serviciului. Acesta trebuie să conţină anumite informaţii, data aproximativă pentru începerea executării lucrării şi semnătura furnizorului de servicii. Dacă tu, în calitate de consumator, îl semnezi, devine contract.
Informaţiile care ar trebui să apară în devizul estimativ:
1. numele furnizorului de servicii sau numele companiei, date de contact (adresa, număr de înregistrare);
2. detalii despre manoperă şi, dacă este cazul, materialele necesare;
3. preţul total sau pe categorii, în funcţie de natura serviciului prestat;
4. data şi durata valabilităţii devizului;
5. o estimare a duratei de execuţie.

4. Cât costă un deviz estimativ?

Majoritatea devizelor estimative sunt oferite gratuit, însă furnizorul poate hotărî să-ţi ceară banii pentru acestea. Dacă furnizorul stabileşte o taxă pentru devizul estimativ, trebuie să comunice consumatorului înainte preţul acestuia.
Pe lângă aceasta, dacă furnizorul este localizat într-un spaţiu expus publicului, de exemplu un magazin de aparate electrice, preţul unui deviz estimativ trebuie să fie afişat în mod clar.
Dacă furnizorul nu oferă informaţii asupra costului unui deviz estimativ, acesta ar trebui să fie gratuit. Furnizorul va trebui să facă dovada faptului că te-a informat asupra faptului că devizul nu este gratuit.

Bonul de comandă

Ai ales deja marca şi modelul noului automobil pe care vrei să-l achiziţionezi. După discuţii legate de caracteristici, opţiuni, culori etc. te-ai hotărât şi ai căzut de acord împreună cu operatorul economic asupra preţului.

1. Ce este un bon de comandă?

Un bon de comandă este un document scris prin care comerciantul şi consumatorul îşi exprimă acordul asupra produsului şi preţului vânzării, atunci când produsul este achiziţionat, dar nu poate fi livrat la momentul achiziţiei.
Din punct de vedere legal, o înţelegere asupra acestor elemente, de exemplu obiectul şi preţul de vânzare, sunt suficiente pentru a avea loc o vânzare.
Faptul că plata şi livrarea se vor efectua mai târziu nu schimbă cu nimic lucrurile. Astfel, bonul de comandă devine o dovadă concretă a vânzării.
Ai grijă, pentru că odată ce bonul de comandă a fost semnat, vânzarea există şi tu eşti obligat prin contract.

2. Când se întocmeşte bonul de comandă?

1. În general
Părţile fac un bon de comandă după ce s-au înţeles asupra condiţiilor vânzării, iar produsul sau serviciul – obiectul contractului – nu poate fi livrat/furnizat imediat pentru că:
(i) este de dimensiuni prea mari (articole de mobilier etc.).
(ii) produsul nu este disponibil imediat (o maşină nouă).
(iii) serviciul nu este disponibil imediat (vacanţă, transport).

2. Caractersticile avansului
Dacă plăteşti un avans pentru produsul sau serviciul oferit, comerciantul ar trebui să îţi ofere un bon de comandă.
Fii conştient de faptul că: puţini comercianţi vor dori să se angajeze într-o astfel de înţelegere fără o sumă minimă de bani plătită. Oricum, trebuie să eviţi acordarea unei sume prea mari ca avans.

3. Ce trebuie să conţină un bon de comandă?

Un bon de comandă trebuie să fie redactat în scris şi de obicei conţine următoarele informaţii:
1. numele comerciantului sau denumirea companiei, adresa şi numărul companiei.
2. data şi numărul bonului de comandă.
3. descrierea produsului sau a serviciului (model, culoare, material, accesorii, dimensiuni etc.).
4. preţul unitar, cantitatea, calitatea, preţul total, T.V.A., dacă aceasta nu este inclusă în preţ.
5. valoarea oricărui avans achitat.
6. soldul rămas de achitat.
7. data sau perioada estimată pentru livrarea produsului sau furnizarea serviciului.
Notă! încearcă să negociezi o dată exactă de livrare, mai degrabă decât o estimare a timpului în zile sau săptămâni, deoarece reprezintă o modalitate să te asiguri că produsul/serviciul va fi livrat/executat la timp.
8. semnătura comerciantului.
Dacă toate aceste detalii nu apar în document, nu înseamnă că bonul de comandă este inutil. Chiar dacă pare incomplet, constituie un început de dovadă a vânzării atât pentru consumator, cât şi pentru comerciant, şi de cele mai multe ori este suficient.
Ca o regulă, bonul de comandă conţine de asemenea condiţiile generale ale vânzării, de obicei pe verso. Condiţiile sunt obligatorii pe întreaga durată a contractului. Este important să le citeşti cu atenţie înainte de a semna bonul de comandă şi de a plăti un avans.

Livrarea

Vrei să-ţi cumperi un dulap pe care l-ai văzut expus în vitrină, dar nu doreşti să îl duci în braţe până acasă. Ai comandat o maşină şi trebuie să ajungă în 2 săptămâni. Maşina de spălat are nevoie de reparaţie şi aştepţi să vină persoana care poate realiza acest lucru să îţi ofere o estimare. În toate aceste cazuri, aştepţi livrarea produsului sau furnizarea serviciului prevăzute în contract.

1. Ce reprezintă livrarea?

Înseamnă punerea unui produs sau a unui serviciu, de către comerciant, la dispoziţia cumpărătorului.
Comerciantul are obligaţia să livreze produsul sau serviciul.
Pentru produse, această livrare poate avea loc, ca regulă, când acesta este înmânat consumatorului, de exemplu când este transmis fizic consumatorului sau când acesta este informat despre locul unde se află produsul.
În ceea ce priveşte serviciile, livrarea are loc când se efectuează furnizarea acestora.
În ambele cazuri, consumatorul trebuie să preia produsul sau serviciul în cauză. În mod normal, în momentul livrării consumatorul trebuie să confirme conformitatea bunului livrat şi să facă plata.

2. Ce trebuie să fie livrat?

Un produs sau un serviciu care să fie conform din punct de vedere al calităţii şi al cantităţii cu ceea ce a fost vândut. Cu alte cuvinte: un produs sau un serviciu ales de un consumator (dulapul din vitrină); sau un produs ori un serviciu care se potriveşte cu descrierea stabilită în contract (maşina descrisă în bonul de comandă).
Atenţie! Produsul livrat sau serviciul furnizat trebuie să fie identic cu cel descris. Nu este suficient să fie similar. De exemplu, în cazul în care comerciantul livrează o maşină care prezintă aceleaşi caracteristici ca cele pe care le-ai comandat, dar are o altă culoare decât cea comandată, produsul livrat nu corespunde cu produsul care ţi-a fost vândut.
Dacă în contract nu sunt specificate caracteristicile exacte pe care trebuie să le aibă produsul/serviciul, acesta este conform dacă prezintă o calitate rezonabilă şi este adecvat utilizării.
Orice accesoriu al produsului sau al serviciului trebuie de asemenea să fie livrat. Accesoriile sunt elemente, părţi ale produsului sau ale serviciului, de exemplu cheile unei maşini.

3. Când şi unde are loc livrarea?

Principii
Ca regulă, livrarea are loc în momentul şi locul prevăzut de către părţi.
Dacă în contract nu se prevede când va avea loc livrarea, atunci trebuie să aibă loc imediat sau la scurt timp dupa încheierea constractului. Dacă în contract nu se prevede unde va avea loc livrarea, atunci aceasta se va face în locul în care produsul există la momentul încheierii contractului.
Anumite excepţii
Dacă livrarea produsului trebuie să aibă loc într-un anumit termen, comerciantul trebuie să îl păstreze în starea în care acesta se află la momentul vânzării.
Dacă produsul sau serviciul este livrat cu întârziere, citeşte cu atenţie condiţiile generale pentru a vedea ce se prevede pentru o asemenea situaţie. Condiţiile generale pot permite, de exemplu, o extindere automată a perioadei de livrare, penalităţi de întârziere sau rezoluţiunea contractului.
Dacă acest aspect nu este stipulat în condiţiile generale nu acoperă, te poţi adresa cu o sesizare comerciantului.

4. Confirmarea de către consumator a conformităţii bunului livrat.

Această acceptare are loc atunci când consumatorul confirmă că produsul sau serviciul livrat este în conformitate cu cel care a fost achiziţionat, că întruneşte caracteristicile calitative şi cantitative stabilite.
Ca o regulă, consumatorul îşi dă acceptul în momentul în care are loc livrarea. Totusi, consumatorul trebuie să fi avut oportunitatea să examineze produsul înainte. Dacă nu, are dreptul de a se plânge după livrare, imediat ce a avut timp să examineze produsul.
Acceptând, consumatorul recunoaşte implicit că livrarea într-adevăr a avut loc şi că produsul sau serviciul nu prezintă un defect aparent, de exemplu defecte care ar putea fi observate la o examinare mai atentă. În consecinţă, comerciantul nu poate fi făcut responsabil mai tarziu pentru aceste defecte aparente.
Dacă descoperi faptul că produsul livrat sau serviciul furnizat nu corespunde cu ceea ce ai cumpărat, trebuie să te adresezi furnizorului cât mai repede cu putinţă.

Plata

Ai cumpărat o excursie, ai solicitat un deviz estimativ pentru un nou acoperiş, ai cumpărat articole de mobilier şi ai făcut un abonament la o revistă – toate aceste bunuri şi servicii trebuie achitate, aşa cum este normal, dar când şi unde?

1. Când trebuie să se efectueze plata?

Când sunt comandate bunuri, plata are loc de obicei în momentul livrării. Cu toate acestea, în contract poate fi prevăzută o dată diferită pentru efectuarea plăţii, decât cea a livrării.
De exemplu, este o practică obişnuită ca o călătorie să fie achitată în întregime înaintea plecării. Totuşi, livrarea este considerată finalizată numai după furnizarea serviciului, în acest caz, la terminarea călătoriei.
Dacă această situaţie este prevăzută în clauzele generale, aceste clauze trebuie respectate cu două condiţii:
1. ai acceptat aceste clauze, cel puţin tacit, când contractul a fost încheiat;
2. aceste clauze nu duc la încălcarea înţelegerii pe care ai stabilit-o înainte cu operatorul economic în ceea ce priveşte metodele de plată.

2. Cum şi unde ar trebui să fie făcută plata?

Părţile implicate sunt libere să aleagă metodele şi locul efectuării plăţii.
Ele pot stabili ca plata să fie realizată electronic, prin transfer, în numerar etc. şi dacă plata se face într-una sau mai multe tranşe.

3. Care sunt consecinţele întârzierii plăţii?

i. Dacă există o prevedere în contract
Contractul de vânzare poate prevedea care sunt consecinţele întârzierii unei plăţi.
Astfel, în contract poate exista o clauză care să prevadă ca în cazul unei întârzieri a plăţii contractul este reziliat.
Mai mult, părţile pot prevedea ca în cazul unei neîndepliniri a obligaţiei de plată se vor aplica penalităţi de întârziere. În acest caz, penalităţile vor curge automat de la momentul scadenţei plăţii.
De asemenea, în contract poate fi prevăzută şi obligaţia de a plăti daune-interese în cazul neîndeplinirii obligaţiei de plată. O astfel de clauză este valabilă dacă în contract este prevăzută aceeaşi sancţiune i pentru operatorul economic, în cazul în care acesta nu-şi îndeplineşte obligaţiile.
Daunele-interese trebuie să fie proporţionale cu pierderea suferită ca urmare a întârzierii plăţii.

ii. Dacă nu există o prevedere în contract
În această situaţie fie consumatorul şi operatorul economic ajung la o înţelegere asupra plăţii şi a consecinţelor executării cu întârziere a obligaţiei de plată, fie operatorul economic recurge la unul din mijloacele de apărare pe care le are la îndemână:
–     poate invoca excepţia neexecutării contractului, suspendând executarea obligaţiilor sale, de exemplu, nu mai livrează –     –     –     produsul sau suspendă furnizarea serviciului până la momentul realizării plăţii;
–     poate solicita instanţei obligarea consumatorului la plata unor daune moratorii. Acestea nu pot depăşi nivelul dobânzii legale.
–     poate solicita rezilierea contractului şi obligarea consumatorului la plata unor daune-interese.

Factura

Factura este un document folosit în mod frecvent. Ştii ce informaţii trebuie să conţină o factură? Care este scopul facturii? Când trebuie să primeşti o factură?

1. Ce reprezintă o factură?

Factura reprezintă un document doveditor al produselor livrate sau al serviciilor furnizate, care menţionează preţul şi alte elemente necesare pentru efectuarea plăţii. Factura dă dreptul consumatorului să verifice, înainte de a plăti, dacă suma e corectă şi justificată, adică aceasta corespunde cu ceea ce a fost stabilit înaintea tranzacţiei, dacă T.V.A. a fost corect aplicată etc.
Poate de asemenea să servească drept dovadă a achiziţiei făcute pentru consumator, în absenţa unui bon de comandă sau a oricărui alt înscris referitor la tranzacţie.
Aşadar, este bine:
Să nu efectuezi nici o plată pentru o tranzacţie majoră fără factură, în caz contrar, în cazul unui litigiu, este posibil să nu ai nici o dovadă a achiziţiei şi în consecinţă nici o rezolvare a problemei.
Să păstrezi facturile până când plata nu mai este obligatorie conform legii. Facturile trebuie ţinute cât de mult se poate în cazul în care există o garanţie sau în cazul existenţei unor dispute contractuale.
În unele cazuri, pentru a evita plata T.V.A., operatorul şi consumatorul efectuează o tranzacţie fără a fi emisă o factură. Fii atent, acest lucru este ilegal.

2. Când este necesară o factură?

Factura este obligatorie în majoritatea cazurilor.
Potrivit Codului Fiscal, factura nu este cerută în anumite cazuri, precum: unele operaţiuni scutite de T.V.A., transportul în regim de taxi, livrările de bunuri cu amănuntul şi prestările de servicii, care sunt consemnate în documente, fără nominalizarea cumpărătorului, etc.
Cu toate acestea, chiar şi atunci când operatorul economic este scutit de la obligaţia de a emite factură, în cazul în care consumatorul solicită acest document, emiterea facturii devine obligatorie.

3. Cât costă o factură?

Emiterea facturii este gratuită.

4. Ce poţi face atunci când suma este incorectă?

Există două situaţii posibile:
(i) primeşti o factură pentru ceva ce nu ai comandat (practica cunoscută şi sub denumirea de bun nesolicitat), adică primeşti prin potă o factură fără ca tu să fi comandat ceva.
În asemenea situaţii, factura trebuie să fie contestată imediat, de preferat prin scrisoare recomandată. Întotdeauna păstrează copii după toată corespondenţa şi dacă este cazul poţi face fotocopii ale documentelor.
Operatorul economic este cel care va trebui să facă dovada existenţei unui bon de comanda din partea ta şi să ofere amănunte despre suma care îţi este imputată.
(ii) factura nu este conformă cu înţelegerea pe care ai făcut-o cu operatorul economic, de exemplu suma de pe factură este diferita de cea din devizul estimativ, deşi serviciul a fost îndeplinit în conformitate cu descrierea din acest deviz.
Poţi suspenda plata, total sau parţial, cu condiţia să oferi explicaţii operatorului economic, prin scrisoare recomandată, asupra motivelor acţiunii tale. Poţi, de exemplu, să limitezi plata la suma stabilită în devizul estimativ.
Dacă operatorul economic este de acord cu propunerea ta, solicită-i un document scris.
Un document scris este cea mai bună dovadă în cazul în care operatorul economic se răzgândeşte şi-ţi solicită să plăteşti restul sumei.

5. Când trebuie plătită o factură?

Factura trebuie plătită la momentul sau în cadrul perioadei prevăzute în contract. În caz contrar, poţi fi obligat să plateşti penalităţi de întârziere (a se vedea “consecinţele întârzierii plăţii”).

Denunţarea unilaterală a contractului

Odată contractul semnat, nu te mai poţi răzgândi!
Eşti legat definitiv de clauzele pe care le-ai acceptat. Pentru totdeauna? Nu! Există câteva excepţii, anumite contracte care permit denunţarea unilaterală a contracului în cadrul unei perioade de timp.

1. Denunţarea unilaterală a contractului

În mod general în România dacă ţi-ai exprimat acordul asupra încheierii unui contract, nu te mai poţi retrage din el. Totuşi, acest lucru nu este valabil pentru toate contractele, unele îţi permit retragerea în cadrul unei perioade de timp.
Ce înseamnă perioada de denunţare unilaterală? Reprezintă timpul în care consumatorul poate reconsidera decizia achiziţiei, fără a fi obligat să plătescă penalităţi sau fără a trebui să motiveze ieşirea din contract. Acest lucru este valabil numai în anumite circumstanţe.
Principiul general este că odată ce ai fost de acord cu un contract, vei fi legat de el.

2. Perioada de denunţare unilaterală este valabilă în următoarele cazuri:

(i) dacă operatorul economic organizează o deplasare în afara spaţiilor sale comerciale sau dacă operatorul economic efectuează o vizită consumatorului, pe care acesta nu a solicitat-o, ai o perioadă de 7 zile în care poţi denunţa unilateral contractul.
(ii) dacă închei un contract de credit prin telefon, fax, e-mail sau alta tehnica de comunicare la distanţă ai o perioadă de 14 zile în care poţi denunţa unilateral contractul.
(iii) dacă închei orice alt contract, cu anumite excepţii, prin telefon, fax, e-mail sau altă tehnică de comunicare la distanţă ai o perioadă de 10 zile în care poţi denunţa unilateral contractul.
(iv) dacă închei un contract de timeshare ai o perioadă de 14 zile în care poţi denunţa unilateral contractul.

3. Diferite termene de denunţare unilaterală a contractului

Tipul contractului
Condiţii/Excepţii
Termenul de denunţare unilaterală
Bunurile nesolicitate
Bunurile nesolicitate sunt cele livrate fără o comandă prealabilă a consumatorului
7 zile calendaristice
Timeshare
Dreptul dobânditorului de denunţare unilaterală a contractului nu poate fi limitat de nici o clauză contractuală.
14 zile calendaristice de la semnarea contractului sau de la semnarea de către ambele părţi a unui contract preliminar obligatoriu

Creditul de consum
În cazul în care contractul de credit se încheie prin telefon, fax, e-mail sau alta tehnica de comunicare la distanţă.
14 zile calendaristice de la data semnării contractului de către consumator

4. Cum poţi denunţa unilateral contractul?

În cazul în care consumatorul hotărăşte să denunţe unilateral contractul, în situaţiile şi perioadele de timp menţionate, va trebui să facă acest lucru în scris.
Solicitarea de denunţare unilaterală trebuie trimisă operatorului economic prin scrisoare recomandată, pentru a avea o dovadă scrisă a hotărârii luate în cazul unui litigiu.

Garanţii

La două luni după ce ai cumpărat o maşină nouă, constaţi că motorul scoate zgomote ciudate; ai un nou telefon şi observi că nu are un ton de apel când ridici receptorul – care sunt drepturile consumatorului în aceste situaţii? Care sunt garanţiile pe care trebuie să le asigure un operator economic în momentul unei achiziţii?

1. Ce este garanţia comercială?

Prin intermediul condiţiilor generale, pe lângă garanţia legală de conformitate, vânzătorul poate oferi garanţii suplimentare. Acestea sunt garanţiile comerciale (convenţionale sau contractuale).
Acestea trebuie să prevadă în mod clar conţinutul garanţiei suplimentare şi elementele necesare funcţionării sale, în principal durata, întinderea teritorială, numele şi adresa celui care oferă garanţia.
În acelaşi timp, garanţia convenţională trebuie să precizeze în mod expres că drepturile tale legale nu sunt afectate, ceea ce înseamnă că garanţia legală va fi respectată. Garanţia legală nu poate fi restrânsă.
În cazul în care vi se oferă o garanţie comercială şi nu vi se predau condiţiile generale, puteţi solicita remiterea acestora pe suport scris.

2. Ce este garanţia legală de conformitate?

Produsul livrat trebuie să fie conform cu contractul, adică trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
să corespundă descrierii vânzătorului şi să prezinte calităţile mostrei sau modelului;
să poată fi utilizat în orice scop special comunicat vânzătorului în momentul achiziţiei şi acceptat de către acesta;
să poata fi utilizat în scopurile în care sunt utilizate în mod normal produsele de acelaşi tip;
să prezinte calităţile obişnuite ale unui produs de acelaşi tip la care te poţi aştepta în mod rezonabil având în vedere natura produsului şi declaraţiile publice asupra caracteristicilor acestuia.
Dacă produsul nu îndeplineşte aceste condiţii, atunci prezintă o lipsă de conformitate.
Mai poţi invoca garanţia de conformitate şi dacă lipsa de conformitate rezultă din proasta instalare a produsului, dacă această instalare a fost specificată în contract şi a fost efectuată de vânzător sau dacă tu ai instalat prost produsul ca urmare a unor deficienţe în instrucţiunile de montaj.
Lipsa de conformitate care apare într-un termen de 6 luni de la momentul livrării este prezumată a fi existat la momentul livrării.

3. Ce protecţie legală ai în cazul garanţiilor?

În cazul apariţiei unui defect de conformitate ai dreptul să te adresezi vânzătorului. Acesta este obligat să aducă produsul la conformitate prin reparare sau înlocuire (la alegerea ta), sau, dacă acestea nu sunt posibile, prin restituirea contravalorii ori reducerea corespunzătoare a preţului.

4. La ce trebuie să fii atent!

Garanţia constituie o suplimentare a drepturilor tale ca si consumator şi nu poate diminua drepturile care îţi sunt garantate prin lege.
Conform drepturilor legale, bunurile şi serviciile trebuie “să aibă o calitate satisfăcătoare”,”să corespundă descrierii” şi “destinaţiei”.
Garanţiile au fost instituite pentru a oferi consumatorilor o protecţie mai bună atunci când achiziţionează bunuri şi servicii”. Ele sunt oferite de către producător şi/sau comerciant pentru a asigura consumatorilor o protecţie sporită.
Pentru că garanţiile oferite de comercianţi diferă, trebuie să citeşti întotdeauna cu atenţie contractul şi, în cazul în care consideri necesar, să ceri lămuriri suplimentare în scris înainte de a semna contractul.
Nu alege o firmă doar pentru că îţi ofera o garanţie mai mare. O garanţie de 10 ani oferită pentru construirea unei extensii a casei este inutilă dacă firma dă faliment.

Informaţii despre garanţii

Exemple: sunetul noului tău televizor nu mai funcţionează după câteva zile de la livrare; la două luni după ce ai cumpărat o maşină nouă, motorul explodează; culorile pozelor făcute cu noua cameră pe vreme însorită sunt neclare.
Conform drepturilor tale legale, multe lucruri, precum cele menţionate mai sus, sunt incluse în domeniul garanţiilor.

1. Garanţia legală de conformitate

Produsul trebuie să prezinte o lipsă de conformitate pentru ca garanţia să poata fi invocată. Pentru mai multe detalii vedeţi la nivelul 1, secţiunea dedicată garanţiilor.
Garanţiei legale de conformitate îi sunt aplicabile două tipuri de termene:
– Perioada acoperită de garanţia legală
Această perioadă este de doi ani. Astfel, vânzătorul răspunde pentru orice lipsă de conformitate care apare într-o perioadă de doi ani de la livrarea bunului.
În privinţa bunurilor folosite, vânzătorul poate stabili, cu acordul tău, un termen mai scurt, care însă nu poate fi mai mic de un an.
– Perioada în care consumatorul trebuie să-l informeze pe vânzător de apariţia lipsei de conformitate
Perioada în care trebuie să aduci la cunoştinţa vânzătorului apariţia lipsei de conformitate este de două luni de la data la care această lipsă s-a manifestat.

2. Ce poţi solicita în cazul apariţiei unei lipse de conformitate?

Repararea sau înlocuirea produsului
Aceste măsuri reprezintă aducerea la conformitate a produsului.
Aducerea la conformitate trebuie făcută într-un interval de timp rezonabil şi fără a-ţi provoca vreun inconvenient major, ţinând cont de natura produsului şi scopul pentru care a fost achiziţionat. Cheltuielile necesare reparării sau înlocuirii bunului, precum taxele de expediere, manopera, achiziţionarea unor piese noi, nu îţi sunt imputabile.
Nu poţi solicita repararea sau înlocuirea dacă sunt imposibile sau disproporţionate.
O măsură de aducere la conformitate este considerată disproporţionată dacă costurile pe care le impune vânzătorului nu sunt rezonabile în raport cu costurile pe care le-ar avea un alt mod de aducere la conformitate, valoarea lipsei de conformitate şi inconvenienţele pe care le provoacă consumatorului.

3. Întinderea garanţiei legale

Regulile care prevăd garanţia legală sunt imperative, prin urmare nu pot fi trecute cu vederea.
De aceea, dacă o clauză a contractului suprimă sau înlătură garanţia legală, această clauză este nulă şi nu îţi poate fi opusă.
În schimb, dacă ai cunoştinţă de existenţa unei lipse de conformitate, tu, şi numai tu, ai posibilitatea de a renunţa la protecţia care îţi este acordată.

Timeshare

Ai cumpărat un serviciu timeshare, adică posibilitatea de a utiliza un apartament dintr-un complex, incluzând piscina, sauna, restaurant etc. pe Coasta Spaniei, anual, în primele două săptămâni din luna august.
Ţi s-a îndeplinit visul!

1. Ce reprezintă timeshare?

Timeshare este o metodă de a cumpăra cazarea pentru vacanţă care-ţi oferă dreptul să ocupi un apartament ori o vilă sau orice alt tip de locuinţă, echipate şi mobilate ca o casă obişnuită pe timpul uneia sau mai multor săptămâni pe an. Apartamentele se află de obicei în complexe cu facilităţi pentru practicarea sporturilor şi cu alte mijloace de petrecere a timpului în mod plăcut.
Contractele se încheie de regulă pentru perioade mai lungi de timp, de exemplu 20 de ani, dar pentru a intra sub protecţia regulilor referitoare la timeshare, perioada valabilităţii trebuie să fie mai mare de 3 ani.

2. Cum te poţi asigura că primeşti ce este mai bun

Informează-te care sunt drepturile tale înainte de a semna un contract sau de a face vreo plată!
Sfaturi utile:
–     S-ar putea să fii abordat la hotel sau pe plajă şi să ţi se spună că ai caştigat o vacanţă gratuită sau un premiu pentru a putea fi atras la o prezentare.
–     Fii circumspect dacă eşti supus unor presiuni – cere un timp de gândire şi încearcă să obţii un sfat obiectiv.
–     Nu-ţi fie teamă sau ruşine să pleci de la prezentare dacă nu este ceea ce doreşti.
–     Nu semna niciodata ceva ce nu întelegi şi nu plăti în avans (comercianţii acoperiţi de legislaţia timeshare nu ar trebui să ia bani de la tine pe loc, pentru că în timpul perioadei de gândire nu le este permis să ia bani).
–     Adu-ţi aminte să nu semnezi nimic, indiferent de presiunile exercitate asupra ta, decât dacă eşti absolut convins că ceea ce ţi se ofera este ceea ce doreşti.
–     Insistă ca toate promisiunile care ţi se fac să fie consemnate în scris.

3. Cum protejează legea cumpărătorii?

Legea nr. 282/2004 (privind protecţia dobânditorilor cu privire la unele aspecte ale contractelor, asupra dobândirii unui drept de utilizare pe durată limitată a unor bunuri imobiliare) stabileşte drepturile minime pe care le ai atunci când închei un contract de timeshare:
–     dreptul la 10 zile în care poţi denunţa unilateral contractul. În această perioadă poţi denunţa unilateral contractul din orice motiv, fără penalităţi.
–     vânzătorilor le este interzisă solicitarea oricărei sume de bani în perioada de 10 zile în care poţi denunţa unilateral contractul.
–     dacă ai încheiat un contract de credit pentru finanţarea timashare-ului şi denunţi unilateral contractul de timeshare în perioada legală, atunci şi contractul de credit este reziliat fără ca tu să fii nevoit să oferi vreun motiv sau să plăteşti penalităţi.
ai dreptul la o informare completă şi la un contract scris în propria ta limbă, iar dacă te hotărăşti să închei contractul, eventualele informaţii care ţi-au fost prezentate în broşura publicitară vor trebui să fie trecute în contract.
toate contractele trebuie să conţină un număr de informaţii de bază, printre care:
–     numele şi adresa părţilor din contract;
–     o descriere corectă a proprietăţii şi, dacă este cazul, data finalizării imobilului în construcţie;
–     preţul achiziţiei şi alte cheltuieli legate de utilizarea facilităţilor obişnuite, taxe administrative etc.

Înainte de a cumpăra pune-ţi aceste întrebări:
Aminteşte-ţi că dacă sună prea bine pentru a fi adevărat, atunci aşa este.
Ceea ce ţi se oferă justifică banii ceruţi? (gândeşte-te la un cost suplimentar, ca de exemplu, bilete de avion sau alimente).
Te-ai gândit că valoarea timeshare-ului tău poate scădea de-a lungul timpului?
Fii atent la afirmaţiile de genul “satisfacţie garantată, dacă nu returnarea banilor” – acestea pot fi dificil de rezolvat favorabil în practică.
Care sunt costurile de întreţinere din fiecare an şi dacă există posibilitatea unei creşteri a acestora? Ai verificat alţi furnizori şi ai comparat preţurile lor?
Ai ceva de spus în funcţionarea contractului de timeshare?
Dacă operatorul economic îţi oferă schimburi cu alţi proprietari – unde sunt aceştia şi când pot fi disponibili?
Revânzarea timeshare-ului
Revânzarea timeshare-ului este de obicei dificilă. Adevărata valoare a revânzării timeshare-ului este de obicei sub aşteptările tale.
Acest lucru se poate întâmpla în cazul unor fraude.
Dacă deja deţii un timeshare, un vânzător te poate convinge să cumperi unul şi mai bun, cu înţelegerea că îţi vinde pachetul nou. Aceasta poate reprezenta o practică înşelătoare.
Astfel, este posibil ca “vânzarea” ta nu să nu aibă loc niciodată, iar tu vei rămâne cu două timeshare-uri.
Sau se mai poate întâmpla să primeşti un telefon surprinzător. Cel care a sunat declara că are un cumpărător care este pregătit să-ţi ofere un preţ avantajos pentru timeshare-ul tău. Îţi pot spune să plăteşti mai întâi tu pentru avocaţi, cadastru şi alte taxe ca apoi să poţi descoperi că ai fost păcălit.

4. Elementele obligatorii minime ale contractelor

În mod obligatoriu, contractul de timeshare trebuie să cuprindă:
a) numele şi domiciliul şi, după caz, denumirea sau sediul părţilor contractante, inclusiv informaţii specifice referitoare la calitatea juridică pe care vânzătorul o are la momentul încheierii contractului, precum şi identitatea şi domiciliul proprietarului;
b) natura exactă a dreptului care reprezintă obiectul contractului şi o clauză prin care se stabilesc condiţiile de exercitare a acelui drept pe teritoriul statului în care bunul sau bunurile imobiliare în cauză sunt situate şi dacă respectivele condiţii au fost îndeplinite ori, în caz contrar, ce condiţii mai trebuie îndeplinite;
c) când bunul imobiliar este determinat, se va face o descriere exactă a acestuia şi a localizării;
d) în situaţia în care bunul imobiliar se află în construcţie:
1. stadiul de realizare a imobilului;
2. termenul rezonabil la care se preconizează finalizarea bunului imobiliar;
3. dacă este vorba de un bun imobiliar determinat, numărul autorizaţiei de construcţie, denumirea şi adresa exactă ale autorităţii emitente;
4. stadiul de realizare a lucrărilor de amenajare care fac bunul imobiliar pe deplin funcţional (alimentare cu gaze naturale, electricitate, canalizare, apă şi conexiuni telefonice);
5. garanţia privind finalizarea bunului imobiliar sau garanţia privind rambursarea oricărei plăţi efectuate în situaţia în care imobilul nu este terminat şi modalităţile de aplicare a acestor garanţii, după caz;
e) serviciile la care dobânditorul are sau va avea acces şi condiţiile în care îi sunt permise (electricitate, apă, întreţinere, salubritate);
f) facilităţi comune, cum sunt: bazine de înot, saună etc., la care dobânditorul are sau poate avea acces şi, după caz, în ce condiţii îi sunt permise;
g) principiile în baza cărora se vor organiza reparaţiile şi întreţinerea proprietăţii imobiliare, administrarea, precum şi gestionarea acesteia;
h) perioada exactă în care drepturile rezultate din contract pot fi exercitate şi, după caz, durata contractului; data la care dobânditorul poate începe să îşi exercite drepturile contractuale;
i) preţul ce va fi plătit de dobânditor pentru exercitarea drepturilor contractuale; o estimare a sumei ce va fi plătită de către dobânditor pentru folosirea facilităţilor comune şi a serviciilor; baza pentru calcularea valorii taxelor referitoare la ocuparea imobilului, taxele legale obligatorii (taxe şi cotizaţii) şi cheltuieli administrative (gestionarea/administrarea, întreţinerea şi reparaţiile imobilului);
j) o clauză care reglementează faptul că din achiziţionarea/administrarea imobilului nu vor rezulta alte costuri, taxe sau obligaţii decât cele specificate în contract;
k) dacă este sau nu este posibil a folosi, a participa la un sistem privind schimbul sau revânzarea drepturilor contractuale, precum şi orice costuri pe care le implică un sistem de schimb sau de revânzare care va fi organizat de către vânzător ori de către un terţ desemnat de el în contract;
l) informaţii privind dreptul de reziliere, anulare sau denunţare unilaterală a contractului şi indicaţii privind persoana căreia i se va notifica rezilierea, anularea sau denunţarea unilaterală a contractului, specificând, de asemenea, modalităţile în care pot fi făcute asemenea notificări; indicaţii precise asupra naturii şi valorii costurilor pe care dobânditorul va trebui să le plătească conform art. 6 alin. (4) din lege, dacă îşi exercită dreptul de denunţare unilaterală a contractului; dacă este cazul, informaţii privind modalităţile de reziliere a contractului de credit afferent contractului în cauză, în eventualitatea anulării sau denunţării unilaterale a acestuia;
m) data şi locul semnării contractului de fiecare parte.

Probleme Privind Timeshare-ul

1. Care sunt principalele probleme?

Visul de a deţine un timeshare poate fi distrus în cazul luării unei decizii greşite în privinţa vânzătorului.
Contractele referitoare la timeshare sunt de obicei complexe şi ar trebui să citeşti întotdeauna rândurile de dimensiuni mici. Dacă nu înţelegi contractul, nu îl semna, dacă nu ai avut posibilitatea să studiezi lucrurile pe care nu le-ai înţeles sau posibilitatea de a căuta sfaturi legale imparţiale.
Preţul real al unui timeshare, preţul de achiziţie este menţionat în contract.
Preţul variază în funcţie de sezon, durata timeshare-ului, dimensiunea proprietăţii, locaţie, facilităţile proprietăţii şi facilităţile din complexul în care proprietatea este localizată, precum şi în funcţie de alţi factori.
Trebuie să fii conştient că mai pot exista cheltuieli suplimentare, ca de exemplu întreţinerea care trebuie plătită în fiecare an, chiar dacă tu nu foloseşti proprietatea în acel an. Asigurarea, taxele, onorariul managerului sau al agentului, întreţinerea infrastructurii (calea de acces, grădina, piscina) pot ridica preţul vacanţei.
Chiar şi după ce ai luat în considerare toate aceste lucruri, trebuie să adaugi alte cheltuieli generate de: biletele de avion, închirierea maşinii, alimente, precum şi costuri pentru distracţie.
Analizează cu grijă costurile şi procedurile de schimbare a locuinţei pe care o deţii în regim timeshare cu o altă proprietate similară. Dacă acestea sunt înfrumuseţate în materialele informative ale companiei, atunci cere mai multe detalii în scris.
Asigură-te că ştii şi înţelegi tot ce implică acest tip de contract.
De exemplu, poţi merge în vacanţă la o altă dată din timpul anului pentru care ai plătit deja? Cum poţi aranja aceste schimburi – există un onorariu care trebuie plătit unei terţe părţi şi dacă există, care este valoarea acestuia?
Ce se întâmplă cu proprietatea ta în săptămânile în care în mod normal ar trebui să fii acolo?
Există costuri suplimentare dacă doreşti să mergi la o proprietate mai mare sau într-o altă locaţie şi cui trebuie să plăteşti onorariul?
Fiecare timeshare sau club de vacanţă are reguli diferite şi nivele diferite de taxe de întreţinere.
Dacă te gândeşti să cumperi un timeshare sau să te înscrii în cadrul unui club de vacanţă, trebuie să-ţi faci timp să analizezi cu atenţie oferta.

2. Ce se întâmplă dacă vrei să renunţi la timeshare sau să îţi vinzi timeshare-ul?

Preţul revânzării unui timeshare este de obicei mai mic decât preţul achiziţionării. Fii atent la capcanele unui timeshare!
Câteva exemple: un vânzător se poate oferi să vândă un timeshare în numele tău, pentru asta el îţi poate cere o plată înainte (pentru a preîntâmpina cheltuielile ce pot interveni)
Fii atent atunci când dai banii, au existat mai multe cazuri în care aceşti vânzători au dispărut cu sumele plătite în avans!
Este posibil să fii invitat de un operator economic la o întâlnire în străinătate, pe cheltuiala ta, de obicei pentru a negocia vânzarea.
În timpul întâlnirii, un nou plan de vacanâă îţi poate fi sugerat folosind timeshare-ul pe care îl deţii ca o parte a schimbului. Încă odată, fii atent la conţinutul acestor contracte. Unii oameni au aflat ulterior că încă deţineau timeshare-ul iniţial şi incă un plan de vacanţă.

3. Timeshare… gândeşte-te cu grijă!

Achiziţionarea unui timeshare este acelaşi lucru cu pregătirea unor vacanţe viitoare.
Avantajul consumatorului e că plătind acum pentru vacanţele viitoare este protejat de creşterile ulterioare ale preţurilor.
Există câteva oferte avantajoase valabile, dar întreg domeniul cere cercetare şi multă grijă, nu e o decizie pe care poţi să o iei cu uşurinţă.
Există numeroase mijloace ale operatorilor economici şi ale angajaţilor lor care vor încerca să îţi ia banii, dar fii atent la capcanele lor, ca de exemplu costurile ascunse.
Citeşte totul cu atenţie, dacă o ofertă sună prea bine ca să fie adevărată, atunci poate nu este aşa!
Dacă vânzătorul îţi spune că un asemenea preţ care este valabil numai odată, atunci el încearcă să te preseze cu semnarea contractului.

Contrafacerile

Cumperi la un preţ surprinzător de mic o haină de marcă, o geantă a unui designer celebru, un ceas superb sau un parfum faimos.
Nu este o ocazie nemaipomenită?
Aşa pare la prima vedere. Totuşi, aceste articole sunt adesea bunuri contrafăcute.

1. Ce sunt bunurile contrafăcute?
Bunurile contrafăcute sunt lucrurile ce sunt produse intenţionat pentru a arăta identic cu cele originale. Se folosesc mărci de comerţ false (sau logouri, semne) ceea ce înseamnă că nu pot fi distinse de produsele după care sunt copiate. Pentru a fi contrafăcute, produsul în sine sau ambalajul trebuie fabricate fără acordul proprietarului mărcii.
Produsele false diferă de cele originale. Ele sunt imitaţii sau reproduceri.

2. Caracteristicile produselor contrafăcute şi amploarea fenomenului contrafacerii
Bunurile contrafăcute au câteva trăsături diferite faţă de produsele originale, care fac posibilă recunoaşterea lor:
– sunt oferite la un preţ foarte scăzut;
– nici calitatea, nici produsul în sine nu se ridică la standardele la care te aşteptai de la compania care fabrică produsul;
– sunt vândute numai în anumite locuri (pieţe, chioşcuri etc.).
Produsele contrafăcute s-au răspândit foarte mult: sunt utilizate tehnici avansate şi aproape toate tipurile de produse pot fi copiate.
Oricum, câteva domenii sunt avute în vedere mai mult decât celelalte: cele privind încălţămintea şi hainele, medicamentele, parfumurile, băuturile sau piesele de schimb (mecanice sau electronice).

3. Bunuri piratate
Bunurile contrafăcute au multe asemănări cu bunurile piratate.
Bunurile piratate sunt mai mult copii, în general, ale unor creaţii de natură spirituală sau intelectuală, decât un produs real, de obicei imposibil de diferenţiat faţă de bunurile originale şi care sunt fabricate fără consimţământul deţinătorului dreptului de autor sau al altor drepturi conexe. Ele nu folosesc de obicei mărci însemnele unor mărci.
Industria muzicii şi cea de software sunt des afectate de acest proces de piraterie.

4. Ce riscuri prezintă?

Contrafacerea şi pirateria sunt adevărate plăgi pentru economie şi pentru locurile de muncă.
Ele impiedică dezvoltarea economică şi socială (absenţa inovaţiei, lipsa protecţiei sociale şi insecuritate etc.).
Pirateria şi contrafacerea îi lipsesc pe adevăraţii proprietari ai mărcilor de mulţi consumatori, ceea ce le provoacă pierderi comerciale şi uneori duc la închiderea companiei, rezultând pierderea locurilor de muncă.
Mai mult, produsele contrafăcute nu oferă aceeaşi calitate şi siguranţă ca şi produsele originale.
Acest fapt nu numai că aduce pagube comerţului prin discreditarea produselor şi serviciilor, dar prezintă, de asemenea, un pericol pentru sănătate şi siguranţă publică. Acest risc este în special semnificativ atunci când produsele vizate sunt alimentele, tratamentele cosmetice, jucăriile, produsele sau piesele de schimb ale unei maşini sau ale unor avioane.
De exemplu, imaginează-ţi că achiziţionezi medicamente contrafăcute şi nu conţin ingredientul activ, deci nu îşi produc efectul prescris ori că maşina nu se opreşte atunci când apeşi frâna pentru că pedala de frână este contrafăcută şi de proastă calitate etc.
Mai mult, se pare că pirateria şi contrafacerile sunt din ce în ce mai legate de crima organizată.

5. Ce poţi face?

Fii atent şi refuză să cumperi orice produse contrafăcute sau piratate.

Ai grijă la condiţiile generale ale unui contract de vânzare!

În marea majoritate a cazurilor, condiţiile generale stabilite într-un contract în momentul achiziţiei unor bunuri sau servicii sunt impuse de către vânzător.
Există câteva elemente ale contractului care sunt hotărâte prin acordul părţilor, ca de exemplu preţul şi data livrării, oricum trebuie să ai răbdare întotdeauna să citeşti rândurile scrise cu caractere mici pentru a fi sigur că aceste condiţii generale ale operatorului economic, ca de exemplu, metoda de plată, sunt acceptabile.
Mulţi comercianţi nu îţi oferă clauze contractuale alternative şi odată ce ai semnat contractul eşti obligat de condiţiile generale, numai dacă nu ai negociat clauze diferite înainte de a semna.

1. Te poţi opune condiţiilor generale din contract?

În cazul unei probleme, se vor aplica condiţiile generale din cadrul contractului.
Aceste condiţii generale reprezintă clauzele contractuale care specifică drepturile şi obligaţiile ambelor părţi din contract.
Notă! Dacă nu ai citit condiţiile generale înainte de a semna contractul atunci nu te poţi opune acelor condiţii dacă apare o problemă, cu excepţia cazului când aceste condiţii generale sunt contrare legii române.

2. Pentru a fi aplicabile clauzele generale, următoarele condiţii trebuie să fie îndeplinite:

1) vânzătorul trebuie să-ţi fi atras atenţia asupra condiţiilor generale. Dacă ţi se cere să semnezi contractul, trebuie mai întâi să citeşti cu atenţie toate clauzele.
2) trebuie să fi acceptat în deplină cunoştinţă de cauză clauzele contractului. Comerciantul nu trebuie să încerce să-ţi ascundăă clauzele contractului.
3) clauzele contractului nu pot restrânge protecţia legală acordată consumatorilor.
Condiţiile generale nu pot reduce sau îndepărta prevederile obligatorii ale legislaţiei române care protejează drepturile consumatorilor.

3. Clauze generale care nu pot fi aplicate

Dacă un contract încearcă să-ţi limiteze sau să-ţi anuleze drepturile pe care le ai în calitate de consumator, el poate fi considerat ilegal ţi nu îţi poate fi impus.

Termenele limită pentru soluţionarea problemelor

Dacă vânzătorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate în contract, ai dreptul de a rezolva problema în diferite moduri.
În mod similar, dacă tu nu plăteşti pentru produs sau serviciu, comerciantul poate acţiona legal cu scopul de a te obliga să plateşti.
Oricum, există perioade limită pentru aceste tipuri de acţiuni.

1. Care este perioada limită legală pentru aceste acţiuni (prescripţia extinctivă)?

În dreptul roman termenul limită general până la care poţi introduce acţiuni în scopul rezolvării problemelor tale este de 3 ani.
În funcţie de natura acţiunii termenele pot avea perioade diferite.

Fii atent la garanţia comercială
Pe lângă garanţia legală de conformitate, unii vânzători oferă şi garanţii suplimentare (garanţia comercială).
Fii atent, pentru că garanţiile comerciale pot conţine clauze care solicită îndeplinirea anumitor condiţii pentru a putea cere despăgubiri.

Vânzarea în rate (leasing)

Există mai multe modalităţi diferite de achiziţionare a bunurilor de valoare mare precum maşinile sau chiar echipamente electrocasnice scumpe.
De exemplu, poţi cumpăra pe loc cu banii pe care ai reuşit să-i economiseşti, poţi cumpăra folosind un împrumut personal, poţi cumpăra cu cartea de credit sau le poţi achiziţiona în rate.

1. Ce este leasingul?

Când achiziţionezi un obiect în sistem leasing, primeşti obiectul, iar plăţile sunt făcute în rate într-o perioadă de timp determinată.
Acest tip de acorduri se încheie de obicei direct cu comerciantul, nu cu o terţă parte.

2. Care sunt caracteristicile unui contract de vânzare în rate?

Trebuie încheiat un înscris în care să fie stabilite condiţiile specifice ale contractului.
Acest înscris trebuie să arate:
Suma care trebuie plătită dacă este plătită în numerar.
Suma totală care trebuie plătită când cumperi în leasing.
Costul total al creditului (suma cumulativă a dobânzii + preţul în numerar).
Data primei plăţi.
Valoarea fiecărei rate.
Numărul, valoarea şi frecvenţa plăţilor.
Pentru mai multe detalii, a se vedea Modulul “Servicii financiare”.

Clauze abuzive

În teorie, unele articole ale contractului sunt hotărâte prin acordul părţilor contractante. În practică, de multe ori, consumatorul este forţat să accepte condiţiile generale ale vânzătorului. Totuşi, operatorul economic nu are voie să utilizeze clauze abuzive.

1. Ce este clauza abuzivă?

E o clauză care creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile operatorului economic şi ale consumatorului.
O asemenea clauză este interzisă.
Pentru a aprecia caracterul abuziv al unei clauze se ţine cont de:
natura produselor şi a serviciilor care fac obiectul contractului. De exemplu, anumite produse sau servicii cu un nivel tehnic înalt au o funcţionare destul de complexă pentru un non-specialist. Ar fi deci abuzivă condiţionarea unei obligaţii a vânzătorului, de exemplu repararea unui defect de montaj, condiţiei ca, înainte de expirarea unui termen, consumatorul să fi verificat conformitatea ordinii pieselor produsului.
circumstanţele încheierii contractului. În anumite circumstanţe nu ai timp să te gândeşti la condiţiile şi consecinţele angajamentului pe care ţi-l asumi. De exemplu, într-o situaţie de urgenţă sau atunci când vânzătorul te ia pe nepregătite (o vizită la domiciliu).
ansamblul contractului – toate celelalte clauze sau un contract de care depinde.
În schimb, nici definirea obiectului contractului, nici adecvarea dintre preţ şi produs sau serviciu, nu sunt luate în considerare, atât timp cât informaţiile care privesc aceste două elemente sunt redactate într-un mod clar şi comprehensiv. Clauze abuzive sunt numai cele care ar oferi operatorului economic un avantaj juridic, şi nu economic, în detrimentul consumatorului.
Asemenea clauze abuzive au fost identificate în contracte propuse de operatorii economici din mai multe sectoare: turism, construcţii, financiar, asigurări, agenţii matrimoniale etc.
Asigură-te că citeşti toate clauzele atunci când închei un contract cu asemenea companii.

2. Ce se întâmplă dacă operatorul economic introduce clauze abuzive în contract?

Clauzele considerate ca fiind abuzive sunt nule şi neopozabile consumatorului. Operatorul economic nu se poate prevala de ele.
Consumatorul nu poate renunţa la protecţia oferită de lege. Operatorul economic nu se poate prevala de o asemenea clauză chiar dacă există acordul consumatorului în acest sens.
Nulitatea clauzei nu aduce automat nulitatea contractului. Contractul rămâne valabil şi se aplică dacă mai prezintă sens fără clauza sau clauzele eliminate.

Încetarea unui contract

În teorie, când închei un contract cu un vânzător pentru un produs sau serviciu, atunci eşti obligat de acest contract.
Oricum există câteva excepâii de la această regulă.
Când poate înceta un contract?

1. Când poate înceta un contract?

1) când există un termen în care poţi denunţa unilateral contractul
În acest caz dispui de un drept de a renunţa la contract. Dacă îţi exerciţi acest drept contractul ia sfârşit cu efect retroactiv.
2) când contractul nu respectă regulile obligatorii (nulitate)
Aceste reguli sunt cele referitoare la ordinea publică şi la bunele moravuri, precum şi regulile imperative.
În cazul regulilor imperative poţi renunţa la protecţia care îţi este acordată. De exemplu, poţi renunţa la dreptul de a denunţa unilateral contractul în cadrul unei perioade de reflecţie, deoarece vrei să păstrezi produsul. În schimb, dacă prin contract este încălcată o regulă de ordine publică sau referitoare la bunele moravuri, contractul va fi întotdeauna nul.
3) dacă una dintre părţi nu-şi execută obligaţiile
În acest caz fie contractul a prevăzut rezoluţiunea contractului în cazul neîndeplinirii obligaţiei, fie obligaţia nu s-a executat din vina uneia din părţi sau executarea nu mai este posibilă.
De exemplu, achiziţionezi o farfurie de la un artizan, iar produsul este unicat. În momentul ambalării vânzătorul o scapă şi se sparge. Astfel, vânzătorul nu-şi mai poate executa obligaţia de livrare.
4) dacă părţile încheie o nouă înţelegere prin care îşi exprimă acordul asupra încheierii vechiului contract
5) dacă una dintre părţi denunţă unilateral contractul
Această situaţie este de obicei acceptată în cazul contractelor de vânzare a unor servicii încheiate pe durată nedeterminată şi executate prin prestaţii succesive în timp. De exemplu: abonament la telefon, contract de asigurări etc.
Fiecare parte are dreptul de a pune capăt contractului cu un preaviz.
6) în cazul în care contractul a fost încheiat având în vedere persoana prestatarului (medic, tâmplar etc.), a calităţilor sale intrinseco, iar acesta din urma şi-a încetat activitatea
Reluarea activităţilor de către un terţ nu schimbă nimic din faptul că puteţi solicita încetarea contractului.

2. Care sunt consecinţele încetării contractului?

În anumite situaţii (primele trei cazuri menţionate mai sus), totul va fi ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Consumatorul trebuie să restituie produsele primite. Vânzătorul trebuie să ramburseze toate sumele deja plătite. Încetarea contractului are efect retroactiv.
În celelalte cazuri contractul încetează fără efect retroactiv.

Contractul de vânzare