Plumbul (Pb) din alimente
Înainte ca pericolul pe care Pb-ul îl prezintă pentru sănătatea umană să fie stabilit, acesta a fost utilizat în variate întrebuinţări (conductele pentru transportul apei potabile, vase emailate, vopsele – miniu, benzina cu Plumb). Problemele au început să apară după contaminarea hranei şi a apei potabile o perioadă mai îndelungată.
În urma monitorizării cantităţilor de Pb din produsele de consum, atât alimentare, cât şi cosmetice, s-a demonstrat că acest reziduu nu prezintă un risc semnificativ pentru sănătatea oamenilor, însă trebuieşte evitat pe cât posibil.
Mercurul (Hg) din alimente
Sursele majore de expunere la reziduurile de Mercur sunt apa potabilă şi organismele acvatice (în special peştii oceanici). Sistemul nervos prezintă o mare sensibilitate la toate formele de Hg, determinând leziuni ireversibile, care sunt prezente şi la nivelul rinichilor (şi în cazul fetuşilor).
Copiii sunt mult mai sensibili la mercur, acesta traversează bariera placentară la fetus şi poate trece şi în laptele matern. Părerea generală a specialiştilor este că beneficiile hrănirii cu lapte matern sunt mai importante decât riscul contaminării cu mercur.
Unii nutrienţi diminuează toxicitatea mercurului şi metilmercurului: Seleniu, Zinc, vitaminele C şi E.  
Cadmiul (Cd) din alimente
Dezvoltarea industriei a contribuit la distribuţia Cadmiului în mediul înconjurător.
Cadmiul se absoarbe cu uşurinţă şi se regăseşte în toate plantele alimentare, în organismul uman se găseşte în ficat, rinichi, lapte.
Majoritatea populaţiilor afectate trăiesc în apropierea locurilor contaminte, consumând astfel cantităţi de Cadmiu prin apă, hrană şi praf.
Acumularea Cadmiului în organism este asociată cu: anemia, hipertensiunea, leziuni testiculare. Potrivit Agenţiei Internaţionale pentru Studiul Cancerului, Cadmiul este probabil cancerigen pentru oameni.
Arsenul (As) din alimente
Populaţiile umane au fost expuse întotdeauna la niveluri crescute de Arsen, în special prin intermediul hranei, apei potabile şi a vinului.
Arsenul este abundent în hrana de origine marină, fiind prezent în formă organică, care nu este toxică,  fiind rapid eliminat prin urină şi bilă.
Expunerea la Arsen anorganic, în special prin intermediul apei potabile, este asociată unor riscuri pentru sănătate, fiind în corelaţie cu durata şi nivelul de expunere. Unele studii au sugerat că nivelurile crescute de Arsen se asociază cancerului de prostată, rinichi, pulmoni, hepatic, putând fi şi vorba de cancer indirect.
În contrast cu efectele adverse ale Arsenului, cantităţi mici pot fi chiar utile organismului, pentru menţinerea homeostaziei organismului.
Acest articol a fost extras din cartea Probleme de nocivitate în alimentele uzuale, autori: Prof. Dr. A. V. Ciurea, Ing. Filip Vladimir Edu, Ed. Galaxia Gutenberg, 2011.

By o9admin