PESTICIDELE – efecte asupra sănătăţii umane
Pesticidele reprezintă un grup distinct de substanţe chimice, utilizate pentru combaterea efectelor nedorite ale dăunătorilor din agricultură (insecticide, fungicide, ierbicide). Producţia comercială a cunoscut relativ recent dezvoltarea pesticidelor sintetice, care au contribuit la redefinerea noţiunii de “mediu înconjurător”.
O atenţie deosebită a fost acordată posibilelor riscuri pentru sănătatea umană faţă de prezenţa reziduurilor de pesticide din alimente. Lipsa de preocupare în privinţa efectelor acestor pesticide sintetice a avut drept rezultat consecinţe ecologice dezastruoase (contaminarea apelor de suprafaţă şi a solului reprezintă o gravă problemă în multe regiuni agricole din SUA). În unele cazuri, contaminarea apelor persisită decenii după ce folosirea produsului respectiv a fost oprită.
Pesticidele în circuitul alimentar
În ultimii ani, poluarea apelor de suprafaţă şi a pânzei freatice cu pesticide a constituit o problemă foarte serioasă şi de amploare, în special în regiunile agricole. O mare parte din pesticide se degradează rapid în mediu, fixându-se pe particule de sol sau fiind foarte insolubile sau nevolatile, altele în schimb sunt foarte persistente, cât şi difuzibile.
Foarte multe probe de alimente sunt examinate anual, reziduurile de pesticide fiind identificate în aproximativ jumătate dintre acestea. Gradul de toxicitate şi respectiv periculozitate a pesticidelor este variabil.
Reziduuri de insecticide în alimente
Diclor-difenil-tricloretan (DDT)
DDT este cel mai cunoscut pesticid sintetic, datorită performanţelor demonstrate în scăderea incidenţei malariei. În timpul celor 40 de ani de la introducerea sa au fost utilizate peste 8,8 miliarde de kg. În prezent, reziduurile de DDT au devenit universal răspândite în mediu, acest compus putând fi identificat aproape în toate probele biologice din mediu. Există temeri că reziduurile sale nu ar putea fi distruse niciodată din mediul înconjurător.
Insecticide organoclorurate (ciclodiene clorurate)
Din această clasa fac parte: aldrin, dieldrin, clordan, heptaclor şi endrin. Aceşti compuşi sunt mai toxici decât DDT.
Insecticide organofosforice
Reprezintă cea mai utilizată clasă de insecticide: parationul, malation, TEPP (Tetra-etil-pirofosfat), diazinonul. Reziduurile acestor insecticide posedă efect neurologic. Organofosforicele reprezintă un risc considerabil în special pentru persoanele din agricultură. În general, se apreciază că reziduurile din produsele alimentare nu sunt suficiente pentru a produce probleme de sănătate la om.
Insecticide carbamice (carbamaţii)
Reprezentanţi: carbaril, carbofuran, aldicarb, aldoxicarb. Carbamaţii au fost implicaţi într-un număr mare de evenimente toxice, fie ca urmare a expunerii profesionale, fie consecutiv consumului de alimente contaminate. Insecticidele carbamice acţionează similar organofosforicelor, manifestări care pot duce şi la moarte.
Reziduurile de ierbicide în alimente
Ca şi insecticidele, reziduurile de ierbicide pot fi depistate în produsele alimentare finite, însă simpla identificare a acestora nu implică automat şi un risc evident pentru consumator. Numeroase substanţe au fost folosite ca ierbicide, astfel cantităţi însemnate de compuşi chimici sunt prezente în produsele alimentare.
Cei mai des utilizaţi compuşi au fost esterii acidului clorfenoxiacetic. Acţiunea lor asupra organismului uman constă în: afectarea diviziunii celulare, modificarea metabolismului acizilor nucleici şi activarea metabolismului fosfatic. S-a constatat că aceşti produşi conţin niveluri excesive de dioxină, un produs extrem de toxic.
Reziduuri de fungicide în alimente
Fungicidele sunt substanţe chimice folosite pentru distrugerea sau oprirea dezvoltării fungilor (miceţilor, ciupercilor microscopice). Această clasă de pesticide este un grup larg de compuşi chimici, ce posedă o toxicitate foarte redusă, cu excepţia fungicidelor pe bază de Mercur (Ceresan).
Articolul este extras din cartea Probleme de nocivitate in alimentele uzuale, Ed. Galaxia Gutenberg, 2011, autori: Prof. dr. A. V. Ciurea, Ing. Filip Vladimir Edu.